Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
n 1 1
ri K lE
_
J L
AMICUL
POPORULUI.
CĂLINDARIU
PE ANUL COMUN
1887.
ANUL XXVII.
SIBIIU.
tipariul și editură lui w. krafft.
Deposit pentru România librăria Ig. Haimann, Bucuresci.
Cuprinsul.
Pag. Pag.
Cronologia pe anul 1887 • • ■ 2 Călindar postai (Austro-Ungaria). 17
Semnele cronologice pe anul 1887 2 „ „ (România) . . .' 19
Serbătorile și alte dile schimbă Servițiul telegrafic ...... 21
toare ............................. 2 Banii deosebitelor țeri în asemă
Regentele anului............................... 3 nare cu ai noștri........................ 21
Eclipse (întunecimi).......................... 3 Scara tacselor de timbru ... 22
Deslegarea postului..........................'3 Tabelă pentru computarea inte
Cele patru anotimpuri .... 3 reselor ............................................ 23
Caracterul anului 1887 .... 3 Tabelă pentru socotirea venitelor
Călindar. iulian și gregorian și tot odată a plăților . . . 25
cu serbătorile, cjilele numelor, Tabelă pentru socotirea arândei și
evangeliele duminecelor, povețe plății servitorilor........................ 26
economice și semne de timp . 4 Tîrgurile (bâlciuri) din Ungaria și
Genealogia caselor domnitőre mai Transilvania............................. 27
însemnate....................................... 16 Tîrgurile (bâlciuri) din România. 31
Anunciuri.
AMICUL
POPORULUI.
CALINDARIU
PE ANUL COMUN
1887.
ANUL XXVII.
SIBIIU.
Cronologia pe anul 1887.
Dela facerea lumei după Suidas (6000 în. d. Chr.)............................ 7887
Dela facerea lumei după cei 70 traducători ai Bibliei (5634 în. d. Chr.) 7521
După calculul Grecilor noi, era bizantină sau constantinopolitană
bisericească (21 Martie ori 1 Aprilie (5508 în. d: Chr.) ............. 7395
Dela facerea lumei după socoteala lui Eusebiu.................................... 7087
După periodul iulian (1 Ian. 4713 în. d. Chr.).......................... 6600
După calculul vechiu al Evreilor (4005 în. d. Chr.)................ 5892
După calculul comun....................................... 5870
După calculul nou al Evreilor (echinopțiile de primăvară3761) . . 5647
Dela fondarea Romei (după Varró 24 Aprilie 743 în. d.Chr.) . . . 2640
Dela moartea lui Alexandru cel mare........................................................2219
Delaîndreptarea călindariului iulian prin Sosigene (1 Ian. 45 în. d. Chr.) 1932
Dela nașterea Domnului Iisus Christos........................................................1887
Dela risipirea Ierusalimului prin Romani (1 Sept. 69 d. Chr.) . . . 1818
Dela descălecarea Romanilor în Dacia sub împăratul Traian .... 1782
Dela cel dintâi sinod de-a toată lumea ținut în Nicea............................ 1562
Dela căderea imperiului roman dela apus (în 476 d. Chr. — după ce
stătuse 1230 ani)....................................................................................... 1411
Era dela Mohamed............................................................................................1302
Dela fondarea regatului ungar (1000 d. Chr.)........................................ 887
Dela desbinarea bisericelor resăriteană și apusană................................... 834
Dela venirea Sașilor în Ardeal....................................................................... 742
Dela re’ntemeerea statului Țerii-românești prin Radu Negru Basarab,
Domnul Făgărașului............................................................................... 597
Dela aflarea hârtiei........................................................................................... 514
Dela aflarea artei tipariului........................................................................... 445
Dela ocuparea Constantinopolei prin Turci............................................... 433
Dela descoperirea Americei (11 Oct. 1492)............................................... 395
Dela reformația lui Luther (1517)........................................................... ,e 370
Dela căderea Ungariei la Mohaciu (1526) ............................................ 361
Dela desrobirea limbei românești de slavonă prin întâia carte română 316
Dela îndreptarea călindar. iulian prin papa Gregoriu XIII (15 Oct. 1582) 305
Dela venirea Ardealului sub Casa austriacă............................................ 188
Dela Introducerea călindariului îndreptat................................................ 187
Dela nășterea Maiest. S. c. r. apóst. FranciscJosifl. (18 Aug. 1830) 57
Dela ștergerea iobăgiei în Ardeal (Dumin tuturor Sânților 6/18Iun. 1848) 39
Dela suirea pe tron a M. S. c. r. ap. Francisc Jo sif I. (2 Dec. 1848) 39
Eclipse (întunecimi).
în anul acesta vor fi doaue întunecimi de soare și doaue de lună,
în părțile noastre sé va vedea întunecimea totală de soare, ce va fi
Vineri în 7 August la 4 oare 12 minute dim. și se termină la 9 oare 15 m.
întunecimea din anul acesta, dacă timpul va fi frumos, o se fie de tot
interesantă, deoarece astfel de întunecimi sünt adevărate rarități pentru un
ținut oare-care.
în 18 ani sünt 70 de întunecimi, — 29 de lună și 41 de soare.
Nici într’un an nu sünt mai multe de 7 și nici mai puține de 2. Când sünt
2, ambele-’s întunecimi de soare întunecimile totale de soare sünt foarte
rari pentru un ținut oare-care, deși se întâmplă în 18 ani, în numer mij
lociu 28. Londra, dela 1140 pănă la 1715 n’a ve<lut nici o întune
cime totală de soare. în 1715 a védut una ear’ de-atunci de loc și nici,
ca va vedea în veacul acesta.
Parisul a avut întunecimi totale de soare în 1654, 1724, ear’ în
secolul acesta nu va vedea nici una!
Deslegarea postului.
Miercurile și Vinerile din septămenile următoare:
1. Din diua Nașterei pănă în ajunul Botezului;
2. Septămena când sé’ncepe Triódul (28, 30 Ianuarie);
3. Septămena brânzei (18, 20 Februarie);
4. Din <Jiua S. Paști pănă în Dumineca Tomei (8, 10 Aprilie);
5. Septămâna după S. Rusalii (27, 29 Maiu).
Călindar postai.
A u s tr o -TJ n g a ri a.
I. Posta de scrisori.
Cu posta de scrisori se espedează: scrisori simple, scrisori
recomandate (cu recepisă), scrisori cu espres, carte de postă
(corespondințe), imprimate (tipărituri), probe de marfă, mandate
(asemnate) poștali și foi periodice (journale).
Tarifa este următoarea :
pentru epistole simple francate de greutate pană la 15 grami 5 cr.
n 55 55 55 55 55 55 250 55 10
55 55
„ nefrancate
55 55 55 15 » 10
55 55 55 55 55 55 55 250 >5 15
55 55
m loc francate
55 55 55 15 55 3
y> n 55 55 55 55 55 250 55 6
55 55
„ nefrancate
55 55 55 15 55 6
55 55 55 n 55 55 55 250 55 9
Scrisori de greutate preste 250 grami nu se primesc.
în alte state, afară de Serbia costă o epistolă francată
10 cr., nefrancată 20 cr.
Imprimatele și probele de marfă se trimit înfășate cruciș
(sub bandă) și trebuesc plătite. Tacsa este pănă la 50 grame
2 cr., pănă la 250 grame 5 cr., pănă 1 kgr. 15 cr. Se pot și
recomanda.
Carta de postă 2 cr.; în străinătate 4 cr., recomandată 5 cr.
Scrisorile, imprimatele cu maree poștali ori cuverte marcate
de Austria se privesc în Ungaria ca nefrancate și vice-versă.
Cu vertele, cartele de postă, biletele de rambursă (de recepere
poștale — Nachnahmeschein), carte de rambursă (Postnachnahme-
karten) și mandatele poștali stricate se pot schimba la oficiele
poștali cu altele noaue pe lângă plătirea de 1 cr.
Trămiterile probelor de marfă la Germania, România, Elveția
și Serbia pot urma numai pănă la greutatea de 250 grame.
Tacsa pentru espress este 15 cr. în locul oficiului postai,
și se poate plăti cu lipirea de maree poștale pe fața scrisoarei.
rentru scrisori, cari au a se trămite în alt loc, unde nu este
oficiu de postă, este a se plăti, afară de porto, tacsa curierului
cu 50 cr., după fie-care milă.
K o m â ni a.
Pentru România:
a) 5 bani taxa unei scrisori simple francate greutate 15 grame.
b) 30 bani taxa unei scrisori simple nefrancate.
c) 5 bani taxa unei carte poștale cu francarea obligatóre.
d) l*/s bani taxa unui 4iar greutate 50 grame.
ej 3 bani taxa unui imprimat aceiași greutate.
f) 3 bani taxa unui pachet probă de mărfuri aceiași greutate.
g) 25 bani taxa unei recomandări simple.
h) 25 bani taxa unei recipise de inapoere (retur recipisă) plus
recomandarea.
i) 25 bani taxa unei foi de reclamațiune în interiorul terei.
Pentru Streinatate:
a) 15 bani taxa unei scrisori simple francate pentru orașele limitrofe
din Transilvania, Bucovina, Basarabia, Cladova, Rusciuc, Vidin, Rahova,
Nicopole și Silistra.
b) 25 bani taxa unei scrisori simple francate, pentru tóté țerile din
lume care fac parte din uniunea poștală.
c) 50 bani taxa Unei scrisori simple nefrancate, asemenea pentru tóté țerile.
d) 10 bani taxa unei carte de postă cu francarea obligatore ase
menea pentru tóté țerile.
e) 5 bani taxa fiarelor, imprimatelor de ori-ce natură chârtielor de
afaceri și probelor de mărfuri în greutate de 50 grame sau fracțiune de
50 grame asemenea pentru tóté țerile.
Taxa însă a unei trămiteri de chârtie de afaceri nu va putea fi mai
mică de 25 bani, precum și a unei trămiteri de probe asemenea nu va
putea fi mai mică de 10 bani.
f) 25 bani taxa de recomandare a objectelor recomandate destinate
pentru țerile din Europa.
g) 50 bani idem, a celor destinate pentru țerile estra-europene.
h) 25 bani taxa recipiselor de înapoiare (retur recepise).
i) 25 bani taxa unei foi de reclamațiune.
j) Se admit scrisori cu valórea declarată până la suma 10,000 lei cu espe-
diere repede și asigurată, numai în schimb cu următorele State: Germania,
Austro-üngaria, Belgia, Danemarca, Coloniele Danese, Egiptul, Francia, Colo-
niele Francese, Italia, Luxemburgul, Marea Britanie și coloniile sale, Norvegia,
Olanda, Portugalia, Elveția, Turcia și Statele-ünite ale Americei de Nord.
Taxa acestor scrisori care se espediază la distanță cu aceiași repe-
ditate ca și scrisorile ordinare este fixată ast-fel.
a) 10 bani pentru o valóre de 200 lei sau fracțiune de 200 lei în
schimb cu țerile limitrofe: Austria-üngaria, Rusia și Serbia.
b) 15 bani pentru 200 lei saü fracțiune în schimb cu țerile nelimi
trofe : Germania, Belgia, Danemarca, Egiptului Francia, Italia, Luxemburgul,
Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia și Elveția.
c) 35 bani idem in schimb cu coloniele Danese, Francese și Portugese.
Deosebit de taxele de asigurare indicate mai sus, scrisorile de valóre
sunt supuse și la taxe de francare și recomandare ca și scrisorile ordinare.
d) Oficiurile poștale române stabilite în orașele principale sunt
autorisate a ordonanța mandate poștale până la suma 500 franci de-ocam-
dată asupra tutulor oficiurilor poștale din Germania și Francia și numai
asupra orașelor principale indicate anume in listele ce se găsesc pe la
oficiuri din Italia, Danemarca, Belgia, Egiptul, Norvegia, Olanda, Portugalia,
Austro-üngaria, Suedia și Elveția.
Se pot schimba mandatele poștale și cu Constantinopoli prin inter
mediul Germaniei sub aceleași condițiuni.
2*
20
Ele sunt autorisate a plăti asemenea în monetă de aur la prima
vistă tóté mandatele ce vor fi trase asupra lor, de către Statele străine
indicate mai sus.
Taxa ce urmădă să se dea de expeditori este de 50 bani până la
suma de 50 lei sau fracțiune, eră de la 50 lei în sus câte 25 bani de fie
care 25 lei sau fracțiune.
Sumele depuse de espeditori pentru mandate vor fi în aur, avendu-se
în vedere că plata lor în străinătate se face tot în aur sau echivalentă
după cursul țeriî unde se efectuăză plata mandatului.
In urma unei convențiuni între Statele uniunei poștale europănă,
India britanică, Persia și coloniele Franciéi și Portugaliei se pot expedia
pachete și colecte mici în greutate de 4 chilograme maximum din România
și Austro-Ungaria, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Egiptul, Elveția, Francia
și coloniele sale, Germania, Italia, Luxemburgul, Marea Britanie și India,
Norvegia, Olanda, Persia, Portugalia și vice-versa. In pachete nu pot fi
scrisori și obiecte de valóre, pentru fie-ce pachet se plătesc câte 50 bani
de fie-ce stat parcurs plus o suprataxă generală de 25 bani pentru tóté
statele afară de Marea Britanie pentru care se ia 50 bani. India Britană,
Persia și coloniile Portugese 75 bani și Suedia un leu.
Peste astă taxă se percepe 50 bani pentru factură.
Negăsindu-șe saű neprimind destinatorul, pachetul se înapoiază și
costul înapoerei se plătesce de expeditor. La cas de perdere se face des
păgubirea după valórea care nu va trece de 15 lei.
Tarifă aplicabilă coletelor poștale fără valóre declarată a cărora greutate
nu trece peste 3 kilograme.
Taxa de Taxa de
perceput în perceput în
Ț érile de destinație România Țările de destinație România
Lei B. Lei B.
România.................... _ 75 Norvegia.................... 3 75
Austro-Ungaria . . . 1 25 Țările-de-Jos .... 2 25
Germania.................... 1 75 Portugalia.................... 3 50
Belgia......................... 2 25 Serbia ......................... 1 50
Bulgaria.................... 1 50 Suvedia......................... 4 25
Danemarca.................... 2 50 Helvetia......................... 1 75
Francia......................... 2 25 Turcia......................... 2 70
Englitera.................... 3 50 Persia......................... 6 —
Spania......................... 2 75 Egiptul........................ . 3 50
Italia......................... 2 — Indiile Britaniei . . . 5 —
Muntenegru .... 2 Luxemburg .... 2 —
Prin vaporele Loydului austriac via Galați.
Taxa de Taxa de
perceput în perceput în
Țerile de destinație România Țările de destinație România
Lei B. Lei B.
Servițiul telegrafic.
Tacse ordinari.
Pentru fiă-care telegramă, se plătește, fără privire la lun
gimea ei și la depărtarea trimiterii, 24 cr., tacsa principală și
afară de aceea de fiă-care cuvânt al telegramei câte 2 cr. tacsă
de cuvânt.
Tacse deosebite.
a) Pentru telegrame recomandate: tacsa întreită a telegramei comune.
b) Pentru telegrame colaționate: tacsa telegramei comune odată si jumătate.
c) Pentru răspunsuri francate: tacsa principală și tacsa de cuvent a
telegramei de răspuns.
d) Pentru un avis de primire: tacsele ca după o telegramă de cjece cuvinte.
e) La depeșe, pentru cari se cere o recipisă, se mai plătesc pentru acesta 5 cr.
Tacsa
Tacsa
'polițe), asemnate de alte documente de obiecte mobile, con
bani prin’comercianți, drept, cari în pri tracte de cumpérare
documente de datorie vința timbrului nu și de schimb la
dela case publice se țin de scala obiecte mobile, con
prelângă deposite pe
1
j
|
câte trei luni. 1. ori III. tracte de literare etc.
fl. cr. fl. cr. fl. cr.
Capital
Pentru
Capital
Pentru
1 an ‘/a an */4 de an 1 lună 1 an Va an ilt de an 1 lună
fl. fl. cr. fl. cr. fl. cr. fl. cr. fi. fl. cr. fl. cr. fl. cr. fl. cr.
1 __ Va — 4/4 — Va — Va4 1
— 4
2 — 1 — Va —
—
Vs
2 __ 1 — Va — */4 — Via 2 — 2 — 1 Va
3 — 3 — IVa —
3 — V/a — S/4 — 3/s — V8 — 6
— 2 —
Va
4 __ 2 _ 1 — Va — Ve 4 — 8 — 4 Va
5 — 2‘/a — l’/4 — V8 — Va4 5 — 10 — 5 — 2‘/a ■— Va
6 — 3 — V/a — V4 — V4 6 — 12 — 6 — 3 — 1
7 — 3‘/a — lS/4 — ’/8 — ’/a4 7 — 14 — 7 ■— 3Va — iv«
8 __ 4 — 2 — 1 — V» 8 — 16 — 8 — 4 — IVa
— 4Va —
9 — 4‘/a — 2‘/4 — l‘/8 — 3/« 9 — 18 — 9 IVa
10 __ 5 — 2*/a — l* / 4— Via 10 — 20 — 10 — 5 — V/a
__ 10 _ 5 — 2Va — 20 — 40 — 20 — 10 —
20 Ve — 60
3VS
30 — 15 — 7*/a — 33/4 — l‘/4 30 — 30 — 15 — 5
40 __ 20 _ 10 — 5 — 12/S 40 — 80 — 40 — 20 — 6V.i
— 25 —
50 — 25 — 12‘/a — 6V4 — 2*/ia 50 1 — — 50
— 60
«‘/a
60 __ 30 — 15 — 7‘/a — 2‘/a 60 1 20 — 30 — 10
— 35 —
70 __ 35 — 17Va — 83/4 — 2u/i a 70 1 40 — 70 11 Va
80 __ 40 _ 20 — 10 — 34/s 80 1 60 — 80 — 40 — */»
13
90 __ 45 — 22‘/a — ll‘/4 — 33/4 90 1 80 — 90 — 45 — 15
100 — 50 — 25 — 12Va '— 4Ve 100 2 ~~~ 1 50 162/s
Cu 1 procent. Cu 3 procente.
Capital
Pentru Pentru
1 an 7a an Vide an 1 lună 1 an 7a an V4dean 1 lună
a. fi. cr. fl. cr. fl. cr. fl. cr. fi. fl. cr. fl. cr. fl. cr. fl. cr.
1 — 4 2 — 1 — 7» 1 — 6 — 3 — 17a —
— — 7»
2 8 — 4 — 2 — 2/s 2 12 — 6 — 3 — 1
3 — 12 — 6 — 3 — 1 3 — 18 — 9 __ 47, — 17»
4 — 16 — 8 — 4 — IVb 4 — 24 — 12 — 6 — 2
5 — 20 — 10 — 5 — l2/» 5 — 30 — 15 — 77a —
— — — 2 27a
6 24 — 12 6 6 — 36 — 18 — 9 — 3
7 —- 28 — 14 — 7 — 27» 7 — 42 — 21 — 107, —
— — — — 12 — 37a
8 32 16 — 8 — 22/» 8 .— 48 24 4
9 — 36 — 18 —. 9 — 3 9 — 54 — 27 — 137a —
— — 47»
10 40 — 20 10 — 37» 10 — 60 — 30 — 15 .— 5
20 — 80 — 40 — 20 — 62/s 20 1 20 — 60 — 30 — 10
30 1 20 — 60 — 30 — 10 30 1 80 — 90 — 45 _ . 15
40 1 60 — 80 — 40 — 137» 40 2 40 1 20 — 60 — 20
50 2 — 1 — — 50 — 167» 50 3 — 1 50 — 75 — 25
60 2 40 1 20 — 60 — 20 60 3 60 1 80 — 90 _ 30
70 2 80 1 40 — 70 — 237» 70 4 20 2 10 1 5 __ 35
80 3 20 1 60 — 80 — 267» 80 4 80 2 40 1 20 — 40
90 3 60 1 80 — 90 — 30 90 5 40 2 70 1 35 — 45
100 4 2 1 337» 100 6 3 lj50 50
'
1
fl. fl. cr. a. cr. a. cr. fl. cr. fl. fl. cr. fl. cr. a. cr. fl. cr.
1 — 5 — 27, — l*/4 — V12 1 — 10 — 5 — 27» — 7»
2 — 10 — 5 — 27» — 7» 2 — 20 — 10 — 5 _ 17»
3 — 15 - 77» —- 33/4 — 174 3- — 30 — 15 — 77» —
— 10 — 5 — i2/» 27»
4 — 20 4 — 40 — 20 — 10 37»
5 — 25 — 127, — 67. — 27,2 5 — 50 — 25 — 127a — 47»
6 — 30 - 15 — 77» — 27- 6 ■— 60 — 30 — 15 — 5
7 '— 35 — 177, — 83/4 — 2*7.» 7 — 70 — 35 — 177» — 57»
8 — 40 — 20 — 10 — 37» 8 — 80 — 40 — 20 — 67»
9 — 45 — 227, — 1174 — 33/4 9 — 90 — 45 — 227» — 77a
10 — 50 — 25 — 127, — 47» 10 1 — — 50 — 25 — 87a
20 1 — — 50 — 25 — 87» 20 2 — 1 — — 50 .— 167»
30 1 50 — 75 — 37 */, — 127, 30 3 — 1 50 — 75 _ 25
40 2 — 1 — — 50 — 167» 40 4 — 2 — 1— _ 337»
50 2 50 1 25 — 627, — 207» 50 5 — 2 50 1 25 —
— 417»
60 3 1 50 — 75 — 25 60 6 — 3 — 1 50 _ 50
70 3 50 175 — 877, — 297» 70 7 — 3 50 1 75 _ 587»
80 4 — 2— 1 — — 337» 80 8 — 4 — 2— — 66»/,
90 4 50 2 25 1 127, — 377» 90 9 — 4 50 2 25 — 75
100 5 ■— 2|50 1 25 — 412/» 100 10 — 5 — 2 50 — 837»
25
Tabelă
pentru socotirea venitelor șl tot odată a plăților la diuași, pe
septămenă, luni șl an.
S é vine
sep
tămenă
resp. plătești
De capeți
pe pe pe pe pe pe
la di
fi. cr. fi. cr. fi. cr. fi. cr. fi. cr. fi. cr. fi. cr.
fi. -.01 7 30 60 90 1 80 2 70 3 60
„ —02 — 14 — 60 1 20 1 80 3 60 5 40 7 20
„ -.03 — 21 — 90 1 80 2 70 5 40 8 10 10 80
» -.04 — 28 1 20 2 40 3 60 7 20 10 80 14 40
, -.05 — 35 1 50 3 — 4 50 9 — 13 50 18 —
„ -.06 — 42 1 80 3 60 5 40 10 80 16 20 21 60
„ -.07 — 49 2 10 4 20 6 30 12 60 18 90 25 20
„ —08 — 56 2 40 4 80 7 20 14 40 21 60 28 80
„ -.09 — 63 2 70 5 40 8 10 16 20 24 30 32 40
, -.10 — 70 3 — 6 — 9 — 18 — 27 — 36 —
„ —20 1 40 6 — 12 — 18 — 36 — 54 — 72 —
„ —30 2 10 9 — 18 — 27 __ 54 — 81 — 108 —
» —40 2 80 12 — 24 — 36 — 72 — 108 — 144 —
, —50 3 50 15 __ 30 —- 45 — 90 — 135 180 —
„ -.60 4 20 18 — 36 — 54 — 108 — 162 — 216 —
„ —70 4 90 21 42 __ 63 — 126 — 189 — 252 —
, —80 5 60 24 — 48 — 72 — 144 — 216 — 288 —
„ —90 6 30 27 — 54 — 81 — 162 — 243 — 324 —
„ 1— 7 — 30 — 60 — 90 — 180 — 270 — 360 —
„ 2— 14 — 60 — 120 — 180 — 360 — 540 720 —
„ 3— 21 — 90 — 180 — 270 — 540 — 810 — 1080 —
, 4— 28 — 120 — 240 — 360 — 720 — 1080 — 1440 —
„ 5— 35 — 150 — 300 — 450 — 900 — 1350 — 1800 —
, 6— 42 — 180 360 — 540 — 1080 — 1620 — 2160 —
„ 7— 49 — 210 — 420 — 630 — 1260 — 1890 — 2520 —
, 8— 56 — 240 480 — 720 — 1440 — 2160 — 2880 —
„ 9— 63 — 270 — 540 — 810 — 1620 — 2430 — 3240 —
26
Tabelă
pentru socotirea aréndei și plății servitorilor.
Din Romania.
Agiudenî (Roman), 19 Maiu. Cărbunesci (Mehedinți), la Drăgaica.
Argintóie (Mehedinți), la Sf. Pante- Cașin (Bacău), 15 Aug.
leimon. Cécar (Braila), înălțarea Domnului,
24 Iuniu.
Bacău, 29 Iuniu, 29 Aug. Chiliea, 14 Oct.
Baiea (Suciava), 6 Maiu, 29 Iuliu, Chinov (Mehedinți), 9 Martiu.
15 Sept. Chiojdeni (Râmnicul sarat), la <jiua
Bălăcesc! (Gorjă), 25 Martin. Buna-vestire, Duminica tuturor
Bălușesci (Roman), 29 Maiu. Sânților.
Bărgăoni (Neamț), 23 Aprilie. Ciochina (Jalomița), 8 Sept., Florii.
Bârlad, 23 Apr., 20 Iuliu, 30 Aug., Ciupage (Vlasca), 9 Martiu.
14 Sept., 8 Nov. Comănesci (Bacău), 9 Mart., 8 Iuniu,
Bogdana (Bacău), 2 Iuliu, 8 Sept. 29 Aug., 2 Dec.
Bogdana (Tutova), 6 Aug. Cornățel (Mehedinți), la Drăgaica.
Bogdănesci (Bacău), 13 Mart., 25 Maiu. Crivesci (Roman), 19 Maiu'.
Boghicea (Roman), 29 Iuniu. Curtea de Argeș, la St. Panteleimon,
Bolgrad, 15 Oct., (țîne 15 cjil®)- St. Maria-mare.
Boroșesci (Vaslui), 25 Martiu, 25 Maiu,
4 Iuniu, 25 Oct., 21 Nov., 6 Dec. Dămienesci (Roman), 6 Aug.
Botesci (Roman), 23 Apr., 15 Aug. Darmănesci (Bacău), 20Febr., 21 Maiu,
Brâncoveni (Romanați), 9 Martiu. 20 Iuliu, 8 Nov.
Brosceni (Jalomița), 29 Iuniu. Davideni (Neamț), 27 Iuliu, 29 Aug.
Brosceni (Mehedinți), la Drăgaica. Deleni (Vaslui), 15 Aug.
Bucureșci, la Moși, în sept. Rosalilor. Dimitresci (Râmnicul sarat), 20 Iuliu,
Buda (Râmnicul-sarat) la Drăgaica, St. Mariea-mare.
St. Mariea-mică. Dobreni (Neamț), 25 Maiu.
Budescii-Ghicăi (Neamț), 20 Iuliu. Doljesci (Roman), 20 Maiu, 14 Sept.,
Buruensci (Roman), 21 Apr., 29 Iuniu. 14 Oct.
Buzău, la Drăgaica. Dorohoiu, 24 Iuniu.
Drăghiceni (Olt) Șt. Panteleimon.
Călărași (Jalomița), 29 Aug. Drăghicesci (Olt), înălțarea St. Cruci.
Călugăreni (Vlasca), 1 Februariu.
Câmpulung, la Drăgaica, 20 Iuliu.
Câmpul mare (Argeș), 9 Martiu, în Fălticeni, 20 Iuliu.
ălțarea Domnului. Fărcășeni, 15 Aug.
Caracal, 23 Aprilie. Floresci (Vaslui), 20 Iuliu.
Cărbunesci (Gorjű), 9 Martiu, St. Focșani, la Drăgaica.
Mariea-mica. FratescI (Vlașca), 23 Aprilie.
32
Galați, 2 Febr., 15 Martiu, 21 Maiu, Plenița (Mehedinți), 24 Febr.
6 Aug., 14 Oct. Pleșesci (Râmnicul sarat), St. Pante-
Gheraesci (Roman), 30 Maiu. leimon.
Giurgeni (Jalomița), la Drăgaica, Ploesci, 23 Aprilie.
20 Iuliu, St. Mariea-mare, 14 Oct., Poéna-lui-Jurascu (Roman), 13 Iuniu.
Florii, Duminică-Tomnei, St. Mariea Poenari (Argeșii), Schimbarea-la-fața.
mica, Mucenici, Bună-vestire. Polovraci (Schitul), 23 Apr.
Giurgiu, St. Mariea-mare. Préjba (Gorju), 23 Apr.
Godeni (Muscel), la Vinerea-mare.
Greci (Olt), 25 Martiu. Rechiteni (Roman), 13 Iuniu.
Grind (Jalomița), 9 Martiu. Riureni (Vâlcea), St. Mariea-mica.
Roman, 6 Aug.
Hălăucesci (Roman), 8 Sept. Römnicu, Vinerea mare, St. Mariea-
lași, St. Teodor, Medii-Pareți, 23 Apr., mica.
înalțarea Domnului, la Drăgaica, Römnicu-sarat, 1 Apr., 13 Apr., în
St. Mariea-mare, Florii. ălțarea Domnului, 24 Iuniu.
Iilava (Ilfov), Duminică-marc, 21 Iul. Roznov (Neamț), 2 Febr., 9 Martiu,
Iiu (Olt), la înălțarea Domnului. 21 Maiu, 24 Iuniu, 27 Aug-, 2 Oct.,
Ipotesci (Olt), la Drăgaica. 12 Dec., Florii.
Iugani (Roman), 29 Aug., 18 Sept,
lupa (Vlasca), 9 Martiu. Sabaóni (Roman), 8 Maiu, 29 Maiu.
Sagna, 9 Maiu, 29 Iuniu.
Luciu (Jalomița), Duminică mare. Sălcii (Jalomița), Duminica mare.
Luciii (Mehedinți), Schimbarea la fața. Salcióra (Râmnicul sarat), 23 Apr.
Lupéié (Mehedinți), 23 Aprilie. Scheia (Roman), 14 Sept.
Lupéié (Romanați), 26 Oct. Slatina, 23 Apr.
Slobodie (Jalomița), 23 Aprilie, în
Marculesci (Muscel),înalțarea Domnul. alțarea Dnului, 21 Iuniu, 24 Iuniu,
Mavrodin (Teleorman), la Moși. Vinerea mare.
Milcaușeni (Roman), 30 Maiu. Stanesci (Gorjú), 25 Martiu.
Mircesci (Roman), 29 Aug., 18 Sept. Suțesci (Braila), 9 Martiu, 25 Martiu,
Mogoșesci (Roman). 6 Aug., 29 Aug. St. Teodoru, 21 Maiu, 29 Iuniu,
Moinesci (Bacău), 5 Martiu, 23 Apr., 20 Iuliu, 15 Aug., 8 Sept., 14 Sept.,
29 Maiu, 26 Oct., 6 Dec. 14 Oct., 25 Oct., 8 Nov-, 21 Nov.,
Muncel (Roman), 6 Aug., 29 Aug. 6 Dec., Florii, Duminica-Tőmnei.
Neamț, 8 Maiu, la înălțarea Domnu
Talpa (Neamț), 29 Iuniu.
lui, 6 Aug., 6 Dec. Tămășeni (Roman), 24 Iuniu, 29 Iuliu.
Negoescî (Dolju), Duminica mare.
Negresei (Vaslui), 1 Febr., 23 Apr., Târgul-Frumos (Jași), 12 Iuliu.
înalțarea Domnului, la Drăgaica, Târgul-Jiu, St. Mariea-mare, Vinerea-
26 Oct., 6 Dec., Florii, Buna vestire, mare.
Întîmpinarea Dnului, ț)iua crucei. Tecuciu (Teleorman), 9 Mart., 24 Iuniu.
Tigveni (Argeș), 25 Martiu.
Nesparesci (Roman), 23 Apr., 15 Aug. Todireni (Roman), ! 5 Aug.
Ocna (Bacău), 17 Martiu, 21 Maiu, Trifesci (Roman), înălțarea Dnului.
27 Iuliu, 8 Nov. Tupilați (Roman), 24 Iuniu, 24 Iuliu.
Oncescî (Bacău), 9 Martiu, 29 Iuniu.
Onesci (Bacău), 13 Martiu, 9 Iuniu, Uda (Olt), înălțarea Domnului.
29 Aug., 14 Sept., 14 Oct., 8 Nov. Dlmeni (Argeș), Duminica-mare.
Oteleni (Roman) 9 Dec. Ulmeni (Ilfov), St. Mariea-mare.
Peatra, 8 Febr., 18 Maiu, Duminica Verteșcoi (Râmnicul-sarat), St. Mariea
mare, 8 Nov., 5 Dec. mare.
Pildesci (Roman),15 Aug. Vizirul-de-sus (Braila), 29 Iuniu.
Pitești, 23 Apr., înălțarea Domnului, Voinesci (Vaslui), 15 Aug.
Duminica mare, la Drăgaica. Vulpeșesci (Roman), 26 Maiu.
Partea literară
pentru
învățătură și petrecere.
Vânătoarea.
Novelă.
<>
Cocoșul bătend din aripi pe gardul țarinei, nu de
mult vestise miedul nopții când cornul venătoresc se
audî răsunând la Curtea de pe moșia Sorcova. O mare
vânătoare de cerbi, lupi și porci sălbateci se dădea de
stăpânul moșiei, la care se adunase toți amatorii de prin
orașele și satele învecinate.
Diua să arăta frumoasă. Spre apus se vedeau încă
stelele sclipind într’o lumină palidă, ear’ spre răsărit o
geană trandafirie se înălța pe ceriu ca o speranță de
fericire, stropind cu roauă pământul însetat.
La sunetul cornului cete de oameni porniră spre
curte, înșirați pe ulițele satului, unii armați cu bețe pentru
haituială, alții cu puști pentru vânat, având fie-care merinde
în traistă, și speranța de a împușca cea mai mare dihanie
din codru.
La curte domnia o mare mișcare, întocmai ca o
pregătire de résboiu; s’ar fi dis că un suflu de vitejie
cuprindea toate inimele la apropierea luptei cu pádurea}
și fie-care aruncând pe umere arma bine grijită, sora
omului în nevoie, simția în sine mai cu tărie dreptul seu
de stăpân asupra natúréi.
Șeful vânătoarei împărți la toți pușcașii țărani praf
și plumbi în deajuns, desbătu apoi planul vânătoarei cu
gravitatea unui general de armată, ce curând are se în
frunte inimicul, însemnă linia de atac a haitașilor, linia
de pândă a pușcașilor și după ce totul fu bine pregătit,
întreaga ceată plecă spre pădure, unii călări, alții pe jos,
3*
36
aspirând cu poftă aburii dimineții și cântând doine de
jale, sau cântece de veselie după cum se simțiau in
spirați de resăritul soarelui sau sgomotul resboinic al
venătoarei.
în scurt timp pădurea fu încinsă între doué lanțuri
de oameni, când deodată la sunetul cornului care era
semnul de începere a venătoarei, mii de țipete selbatece,
sunete de ciomege, șuierături ascuțite treziră ecourile de
prin aduncul rîpelor, făcend se tremure de frică chiar
frundele pe arbori; sar fi dis, că bătrânii frasini și stejari
se restoarnă sub vrăjmășia unui potop ce năvălește
asupra pădurei. La audul acestui clocot înfiorător linia
pușcașilor stătea tăcută, așteptând fie-care la locul seu,
ascuns printre frundari, sosirea vre-unei fiare selbatece
spre a o împroșca cu foc.
Dar’ în această așteptare ce samenă a fi fără sferșit,
fie-care moment este însemnat prin bătaia inimei. Nu
este vânătoriu cât de vechiu, cât de ispitit care se-’și
poată stăpâni emoțiunea. »Poate va veni pe aici, poate
,
*
va veni pe dincolo își dice el pregătindu-’și arma, și
ochiul séu se mărește așa, că ar voi par’că se stăbată prin
măduva copacilor. Cel mai mic sunet prin frundele uscate
răspunde de-a dreptul în inima sa; el îsi oprește suflarea,
ascultă, întreabă și nici o notă nu scapă nepricepută din
graiul tainic, armonios al pădurei.
Apoi eată că răsună o detunătură de pușcă în aripa
stângă a vânătorilor, urmată de mai multe altele în aripa
dreaptă și în centru, pănă când focurile se înmulțesc pe
toată linia, vestind fiecare câte un duel singuratic, duel
de moarte între om și fiară.
Cu încetul însă haitașii se apropie de pușcași, urle
tele se potolesc, focurile încetează, și cu toții se adună
37
II.
Un foc urieș ardea în poiana cerbului, aruncând în
vézduh prin întunerecul nopții un roiu de scântei, ce
părea că se amestecă cu stelele. Roată împregiur ședeau
pușcașii la vorbă, istorisind de întâmplările dilei trecute,
și plănuind pentru diua viitoare. Un ceaun mare și negru
la fund aședat pe pirostee clocotia la foc, aruncând
stropi ferbinți, care sfărăiau pe cărbunii aprinși, și lângă
ceaun un țeran cărunt ținend luleaoa între dinți învertia
cu melesteul făina în ceaun.
— Răpede un pumn de sare Ioane, dise țăranul
cărunt, îndreptându-și cu unghia cărbunele în lulea.
în același moment Ioan turnă sarea cjicend: „cu
noroc c.
„Adaugă încă o mână de făină, s’o mai învertoșim.
Și făina cernută prin sită, curse în ceaun ca o
ploaie subțire.
— Gata! strigă Simion, resturnând mămăliga pe
fundul de lemn bine răzeluit. — De acum Ia împăr
țeală, copii!
Apoi el luă o ață, și după ce o făcu se sbârnăie
între degete, tăia mămăliga în felii, dând Ia toți haitașii
și pușcașii câte o dreaptă parte.
„Tot cu încetul, adause el; de fie-care căciulă
câte o bucată.. așa... asta-’i hrana țeranului și la voie
și la nevoie. Boerii n’o mănâncă decât ca se-’i cerce
gustul.
— Nu mé uita pe mine, moș Simioane, dise
Costachi; că nu te voiu uita nici eu c’un păhar de vin
de cel de versta dumnitale.
42
babă și un moșneag
* că toți vânătorii osteniți
horăiau duși în lumea visurilor. Numai doi sau trei
străjeri remaseră spre a hrăni focul până în diuă.
III.
Alecsandru tot mergea înainte urmând căprioara,
care întocmai ca o cochetă ce voiește se prelungească
dorul iubitului ei, săria când ici, când colea, nedepăr-
tându-se prea mult, dar’ nici apropiindu-se îndestul spre
a cădea prinsă în mânile lui; când deodată uitându-se
împregiur, el se védu singur în întunerec în mijlocul
pădurei, fără se-și mai aducă aminte pe unde a venit
și pe unde trebuie sé se întoarcă índérét. Spaima îi
cuprinse inima și fruntea i se acoperi de sudoare. El
începu sé țipe din toată puterea plumânilor sale spre
a fi audit de tovarășii séi, dar’ nime nu-’i réspunse, decât
un echo depărtat care părea că rîde de densul.
Apoi iute se sui într’un copac, că doar’ va zări
lumina focului încotrova; însă nimic!... Sus stelele
nenumérate sclipiau pe câmpia albăstrie, jos codrul
amenințător sé întindea ca o perie sub ochii séi.
Un moment el stătu în hotărîrea de a nu se mai
cobori din copac, temendu-se de fiarele selbatece în
contra cărora neavénd armă, nu s’ar fi putut apéra;
dar’ mai păstrând încă în inima sa o remășiță de speranță
de a regăsi calea pe unde a venit, el se dete repede
jos, când eată că ochii séi întâlniră din nou ochii că
prioarei care părea a-i dice cu blândeță: »Ce te-ai
spăriat?.... vino după mine.../ Atunci aducendu-și
aminte, că căprioara ’l-a făcut sé rétáceascá prin pădure,
el întră într’o furie nespusă, și începu sé alerge după
densa prin desimea copacilor, fără sé bage de samă, că
la fie-care creangă remânea câte o bucată din hainele
47
sale. în sferșit el stătu pe loc obosit de osteneală;
peptul i se bătea tare; ear’ nu departe de densul
vicleana căprioară se opri și ea; privindu-1 mereu și
ademenindu-1 se tot înaintească.
— Ciudat lucru, își <jfise el; această căprioară care
îmi zimbește și mé atrage, ce se fie ?... Este ea oare
părere sau adevér ?... Și ideia, că un farmec îi stă
pânește pasul și-i întunecă mintea, îl făcu se se înfioare
și mai grozav. Din acel moment lucrurile ce-1 în-
cungiurau începură se peardă pentru densul ființa lor
reală, amestecându-se între sine și înfățoșindu-i-se sub
feliurite forme fantastice, care de care mai spăimentătoare.
Copacii i se păreau niște urieși înfricoșați cu titva până
la ceriu și cu brațele întinse spre densul pentru a-1 sfâșia;
tufarii argintați de lumina putregaiurilor, niște dihănii cu
ochii de sticlă și cu dinții rânjiți; pământul un furnicar
de șerpi; păraele niște ape fioroase fără fund, unde
dormiau crăcătițele cu mii de picioare încolătăcite. Apoj
toate aceste vedenii, începură se capete graiu și se se
miște în giurul lui, și în freamătul ce-i ameția creerii se
amestecau cântecul buhelor, miorlăitul mâțelor, și mii
de alte glasuri care urlau a moarte în urechile lui,
formând la un loc un concert și un danț de fantoame,
ce păreau anume venite de prin țintirimuri spre a se
desfeta la lună înaintea lui. — Minutele treceau ca
secolele, căci el perduse și conștiința despre timp, când
eată că o geană de lumină se arată la resărit readucând
bărbăția în inima lui și gonind împreună cu întunerecul,
spaimele ce-’l chinuiau.
Atunci care fu mirarea lui când, desfăcându-se
negurele dimineței, se veclu deodată ca prin încântec
dinaintea unei căsuțe, încungiurate de verdeață pe a
48
cărei prispă ședea o teneră fată blondă ce torcea liniștit
în furcă, învârtind fusul la picioarele ei, ear’ pe prispă
lângă densa, căprița pe care Alecsandru o urmărise
atât de mult, stătea tupilată cu ochii ațintiți, în ochii
stăpânei sale, voind pare-că a-i dice: sți l-am adus.../
Niciodată n’a fost deșteptare mai plăcută după un vis
urît, de cât vederea acestei albe copile, după atâtea
emoțiuni trecute.
Alecsandru își freca ochii și nu era sigur, dacă,
vederea nu-’l înșală.
Ea avea ochii albaștri ca viorelele; pe cosițele ei
aurite străluciau picăturile de rouă, ce zorile dimineței
strecurase din cer; picioarele ei goale, mici și sprintene,
păreau că se sfiesc sé atingă umedele flori ce împodobiau
covorul de verdeață de dinaintea prispei sale.
Ear’ când frumoasa copilă ridică ochii asupra junelui
Alecsandru, care cu inima turburată se apropie de densa,
i se păru acestuia, că o ploaie de fericire cade de sus
pe sufletul seu.
»Bine ai venit străine! .... dise ea c’un dulce
zîmbet. De cauți adăpost după ostenelele nopții, treci
pragul și vei găsi ce-ți trebue<<:.
— Eu voiesc sé mé scald în lumina ochilor tei,
respunse Alecsandru uimit de frumsețele ei, câci tu ești
un ânger ce Dumnedeu mi-a trimis în cale spre a mé
face sé uit suferințele nopții.
,De vii cu gând bun străine, întră în casa mea,
de nu întoarce-te dela ușă .. . aici n’a călcat încă picior
de om care sé cugete a-mi răpi somnul nopților; căci
deși mé védi singură, dar’ nu sünt făr’ de apérare.
Am florile care mé privesc cu ochi de dragoste; am
paserile ce-mi cântă în streșina casei; am această că-
49
prioará, sora tnea de lapte, înzestrată cu suflet nesdravén,
care o védi tupilată la picioarele mele; ele mé învață a
deosebi vorba bună de vorba rea, se-mi întăresc inima
împrotiva străinilor ademinitori.
— Cine ești tu frumoasă copilă, a cărei graiü
îmbată audul și a cărei privire luminează sufletul? . . .
Ești tu ființă pământească sau zină fermecătoare care
vorbindu-mi de bine, îmi voești réul ? Spune-mi! . . .
spune-mi, de trebue se fug sau sé remân; căci deși mé
tem de tine, dar’ simt că te iubesc.
s Străine, hainele tale sunt rupte, mintea ta e turbu
rată de întâmplările nopții. Alungă nălucirile ce te
împresoară și vino cu mine se-ți speli fața în apă
de izvor.
Atunci ea îl luă de mână și-’l duse, nu departe
de casă, la un mic izvoraș ce curgea printre firele de
earbă, în unda căruia Alecsandru își récori fruntea; apoi
ea îl reconduse în odaie, o odaie mică plină de miros
și de verdeață, și-i dete o cupă de lapte pe care Alec
sandru o beu însetat, nedeslipindu-și ochii de pe frumoasa
ei figură.
— Ia vedi soarele colo la marginea pământului,
îmbrăcat în mantia lui roșie de dimineață, dise ea arétánd
spre résárit. — El abia acuma s’a trezit din somn și
tu încă nai dormit. Razemă-ți capul pe cápétáiul acesta,
și roagă-te la Dumnedeu sé dee odichnă ochilor téi.
Eu voiu sta lângă tine, voiu toarce în furcă, și-ți voiu
cânta un cântec ce m’a învâțat mama.
^Unde-i maică-ta? întrebă Alecsandru.
— Maica mea doarme, respunse ea; și doaué lacrimi
lunecând din albastrul ochilor ei cădură pe fragedu-i sin;
apoi învârtind fusul ea începu sé cânte:
4
50
Fluturel tinér Vedi tu mai departe
Cu albe-aripioare Sub verdea tulpină,
Ce pe flori te legeni Sfioasă cum șede
Și te scaldi în soare, O mică sulcină?
Se iei bine sama Ea nu-i îmbrăcată
La cea mândră floare, în haine aurite,
Că’n potiri ascunde Dar’ ascunse are
Rouă-otrăvitoare. Bunuri înmiite.
De chipu-i frumos La ea fluturaș
Nu te-ademen'i; Te grăbește, sbori,
Vicleanu-i miros Cere drăgălaș
Flutur, nu’l sorbi! Din sinu-i amor!
*
4
52
IV.
— Bună dimineața ! dise Costachi junelui Alecsandru,
care sosise palid și serios în mijlocul vânătorilor. Ian
priviți-1 ce obraz lung are și ce galișă căutătură! . . .
Spune-mi tinere, de unde vii așa de opărit.
>:>De unde vin! . . .
— Ah! ah! întâmplarea e mai grozavă decât cre
deam. Tinérul a oftat! . . . adause proprietariul moșiei.
>;>Ved fuste de femeie prin căutătura lui, dise Nicolae
resucindu-și musteața. Alecsandru e un berbant!
— Oare nu cum-va căpriora cea de astă-noapte
era vre-o fermecătoare prefăcută, băgă de samă Costache
cu un aer răutăcios. S’au ved.ut și de aceste!
„Ba bine că nu! respunse Nicolae; chiar mie mi
s’a întâmplat odată, când . . .
— La dracu cu poveștile tale! . . . putină de min
ciuni ce ești! . . . strigă Costache spăriat de noua istorie
cu care Nicolae îl amenințase. Mai bine se întrebăm
pe gingașul nostru amic ce i s’a întâmplat astă-noapte?
Dormit-au în vre-un lac cu broaște, sau pe brațele moi
a vre-unei zine din pădure?
„Unde am fost și ce-am védut, îmi este cu nepu
tință sé spun, dise Alecsandru; căci singur nu știu de
am fost treaz sau am visat.
— Toate se vor lămuri mai pe urmă, dise moș
Simion. Dar’ mai ântăiu dacă nu va fi cu supărare,
se-mi dați voie, cinstiți boeri sé ve fac o rugăminte.
„ Spune, moș Simioane!
— Băiatul meu Radu, doinașul de a sară care chiar
astădi împlinește 24 ani — cei mulți înainte! a intrat
în toanele însuratului! el a găsit o fată după gustul lui
} voiește
si ’ sé o iee de soție.
> Dacă vre unul dintre d-voastră
53
va avea bunătatea sé fie nun, eu voiu îndrăzni se-i aduc
o căprioară poclon.
»Bucuros moș Simioane, bucuros! răspunseră cu
toții. Sé vie logodnicii, și de nun vei alege singur pe
cine vei voi dintre noi.
Veniți copii! . . . strigă moșneagul; și în același
moment apăru Radu d’indérétul unui frundariu, ducénd
de mână o copilă blondă care ținea ochii plecați spre
păment; ea era îmbrăcată în haine' de mireasă, avénd
cămeșă de burangiuc cusută în dungi aurite, și pe cap o
cunună de flori împletită cu fire de peteală.
^Crișa ea; dise Nicolae; de ce n’am cunoscut-o eu
mai înainte!
— Ea este! . . . dise Alecsandru tresărind și luând
iute pe Costache la o parte.
»Care ea?
— Copila cea din pădure ... cu căprioara nezdra-
venă ... și care cântă frumos de te-adoarme ....
^Nu te înțeleg.
— Chiar astădi dimineață am vedut-o la casa ei
în pădure, căci la densa m’a dus căprioara... și ea mi-a
cântat așa de dulce, și s’a uitat la mine cu așa ochi,
încât mi se păru, că ce véd este o minune și ce aud o
musică din ceriu; ear’ eu obosit cum eram de ostenelele
nopții, mé simții cuprins de o amețală nespusă, și adormii
în audul cântecului ei. Când însă m’am tredit, ea nu
mai era. — Costache .... privește-o cât e de frumoasă!
»în adevér e frumoasă, réspunse acesta după ce o
privi cât-va timp; frumoasă, dar’ nu pentru tine.
— Dacă ți-ași spune că o iubesc!
^Te cred, dragul meu, însă niciodată amorul téu
n’a putut sé vie mai fără vreme decât acuma.
— Ce sé fac ?
54
^Se-ți calci pe inimă, și sé te pui la înălțimea nefe
ricirii tale; și fiind-că tocmai acuma ne trebue un nun
pentru a o cununa cu Radu, apoi tu trebue sé te jert
fești a îndeplini această sarcină. — ,,Domnilor, strigă
Costache în glas mare, fără a mai lăsa lui Alecsandru
timp sé se gândească! prietenul nostru Alecsandru mi-a
declarat, că voește sé aibă cinstea de a cununa pe Radu
cu frumoasa lui mireasă, și că le dă drept zestre, doi
boi și o vacă. Primită este cererea lui?
— Primită! Primită! . . . Ura! . . . sé trăiască logod
nicii . . . răspunseră cu toții, aruncând căciulele în aer,
drept semn de bucurie.
^Fie! . . . dise Alecsandru, a cărui inimă sângera de
durere, védénd așa de repede risipindu-se visul seu de
fericire.
— Și cu bine! dise moș Simion depunénd la pi
cioarele lui Alecsandru o căprioară selbatecă; tocmai
aceea ce-1 dusese la mireasa lui Radu. — Spusu-v’am
eu, că ea se dusese sé culeagă o s u 1 c i n ă din câmp ?
Căprioara se gudură înaintea noului seu stăpân, și
de astă-dată nu mai fugi de mâna sa desmerdătoare.
Alecsandru cunună pe tinerii logodnici dându-le
zestrea făgăduită de Costache, care îi îmbogăți în scurt
timp, căci ea fu dată cu bună inimă; ear’ el deși curteni
în urmă, în lumea cea elegantă, multe femei și blonde,
și brune, nu se însura însă niciodată, păstrând în inima
sa chipul blondei copile încungiurat ca într’un cadru de
aur; și tot ce a scris și a rimat în viața sa de poet, a
fost inspirat de radele celor doi ochi albaștri, care în
toate nopțile păreau că luminează căpătâiul seu.
Din „Novele" de N. Gane.
55
Fata Pajoréi.
Poveste.
încordați-ve urechile, căscați-ve gurile și ascultați se
ve mință nenea Iuonuț o poveste asemenea căreia n’a
fost nici nu este, și pe carea însuși o crede de jumătate,
rugándu-vé s’o credeți și dumnea-voastră cinstiți boieri
dela masă.
Fost’au fost, odat’-au fost, că de n’ar fi fost eu naș
ști, fețelor dumnivoastre a ve minți. Au fost oare-când
un împărat, numai ca el. Pe împăratul acela l’a fost
norocit Dumne4eu cu doi copii: un fecior ș’o fată; de
spre fecior puteai dice ori-și-când cu ochii închiși dicé-
toarea: * Fețișoara lui, spuma laptelui; ochișorii lui mura
câmpului !c — Ear’ fata, nu avea soață pe lumea cu
noscută pănă atunci.
Feciorul acesta, despre care începui a ve povesti,
ajunsese la vrésta însuratului, dar’ nu se putea însura
nici într’un feliu de chip.
Pentru ce? ascultați să ve spun.
Ursitorile iau fost dat un inel, ursându-i, că numai
aceea poate fi nevasta lui, în al cărui deșt se va ni
meri acel inel. Altmintrelea nici el nu cerca, că mă rog,
peste voia ursitorilor n’ai după ce-’ți lega grumazii, că
n’o duci la calea cea bună pănă-i cucu. Ș’apoi și drept
avea: ce se-’ți faci din voie nevoie și-’n urmă se-ți rogi
moartea; pentru-că de ce-’ți este scris în frunte nu scapi
de te-ai tot păzi; ba de-ai rîma chiar prin păment.
Năcăjit era feciorul de împărat, de nu se poate
povesti, dar’ mai necăjiți erau părinții lui, cari nu se mai
știau pe ce lume-’s, pentru-că feciorul umblase toată
56
II.
Alcoolul ajuns în sânge.
Alcoolul fiind tare sé lungește cu apă, și astfeliu sé bea
(vinars.) Ajuns în stomach, el ațîță pelița mucoasă și ajutorează
stoarcerea sucurilor acrii, ce descompun bucatele mâncate. A-
ceasta urmare o are însă numai dacă sé bea un păhărel mic
de vinars curat. De sé bea însă mai mult tempește mucoasa
stomachului, o face neputincioasă de a mistui bucatele. Oamenii
învețați de prin cele țeri mai luminate au făcut cercare și cele
clise sau aflat a fi adevérate ca lumina soarelui. Astfeliu cetim,
72
că un oare-care învățat a săturat doi câni cu unul și acelaș
feliu de bucate. Și, după ce i-a* săturat, pe unul s’a pus și l’a
îmbetat cu vinars. Pfeste șese oare i-a omorât pe amândoi și
i-a tăiat. Dar’ ce se-ți vadă ochii?! Pe când bucatele din pân-
tecile cânelui treaz erau mistuite, stomachul celui îmbetat
a stat locului și bucatele din el, cugeti, că, numai atunci
au fost ele înghițite. Fără îndoială, că tot astfeliu de urmări
are și în stomachul omenesc. De-acî ne lămurim și despre îm
prejurarea cum și de ce bețivii iubesc cu deosebire bucatele
acre, sărate, piperate, — pe când cele dulci nu le priesc de loc.
Causa este, că stomachul lor, s’a pierdut puterea în urma mis-
tuirei bléstématului de vinars și numai bucatele ațîțătoare le
priesc, pe când pe cele gătite ca de obiceiu Ie lapedă. De sine
sé ’nțelege, că o astfeliu de stare este cu totul nefirească.
Dar’ sé purcedem mai departe! Alcoolul nu numai sto
machul ni-l -face nimic, ci mai are și alte urmări rele asupra
corpului întreg. El ajuns în sânge nu sé preface în părți menite
pentru clădirea corpului omenesc, precum o fac aceasta bucatele
și vinul, — adecă el nu nutrește de loc. Din contră strică
pe unde ajunge, făcend sângele mai slab, mai apătos. Inima
o face de bate prea des, mai în urmă însă bătăile ei se răresc
așa de tare, că poate sé urmeze chiar și moartea. Cu deosebire
mintea o turbură mai tare și, după ce omul stăruiește în con
sumarea alcoolului, îi conturbă toate feliurile de lucrări ale
corpului, — de unde urmează lipsa de ținere aminte la bețivi,
tîmpirea simțurilor, tremuriciul și câte și mai câte rele.
Și sângele bețivilor de vinars fiind, precum am dis, apătos
și lipsit de puterea ce-o are la omul cumpătat, — urmarea este,
că astfeliu de oameni nu pot ținea piept boalelor și sé stâng
cu dilele în sin.
S’a aflat, că în Germania mor din causa beției de vinars
50,000 de inși la an. — în Anglia 100,000, între cari 24,000
femei. în America pustiirile beției de vinars sunt și mai în
grozitoare. în restimp de 10 ani (1860—1870) au murit 300,000
de inși, au rémas séraci 100,000 copii, ■— au ajuns în în
chisoare pentru deosebite fapte rele făcute în stare de beție,
100,000, au nebunit 1000 de inși, ucideri 1500, sinucideri 2000,
7.3
aprinderi și jafuri în preț de 50.000,000 franci, — 200,000
véduve și 1.000,000 de orfani.
*)
Câte fărădelegi sé severșesc în stare de beție sé vede din
următoarele:
La anul 1877 adunarea cea mare (camera deputaților) a
țerei englezești, a numit o comisie de bărbați învețați, cu în
drumarea ca aceia sé cerceteze, că cei osîndiți la închisoare
sub ce împrejurări au scverșit fărădelegile pentru cari sé află
la récoare.
Comisia aceea a cerut dela 24 directori de închisori des
lușirile trebuitoare. E îngrozitoriu aceea ce s’a aflat!
în trei închisori 60 din sută au greșit în stare de beție,
— în opt închisori 75 din sută; — în doaué 80 din sută; —
în șese 90 din sută. Intr’adevér, că e îngrozitoriu.
Lățirea fărădelegilor stă în cea mai strînsă legătură cu
lățirea beției de vinars.
Dacă și la noi s’ar face cercetări în astă privință de
sigur, că la acelaș resultat s’ar ajunge.
Dar’ réul nu sé mărginește nici la atât și am ajuns la
ceea-ce poate sé fie mai întristătoriu.
O familiă, un neam întreg dat spre beție
poartă în sinul séu germenile morții, pustiirei,
lâncedeste numai și cu timpul sé stînge, sé șterge
din șirul celor ce însemnează și ei ceva în lumea
asta.
Copiii bețivilor sau cei concepuți în stare de beție, moște
nesc pécatul părinților sânt tempiți la minte, supuși la boale
primejdioase, înclinați și ei spre beție din neam în neam, pănă
ce în cele din urmă pier fără urmași. Copiii bețivilor sunt
oameni cu rele purtări, nemorali, înclinați spre beție și ei și
spre câte pécate spre toate. — Nepoții le vot avea toate
aceștea în mai mare mésurá și ca adaos semne de nebuniă.
— Strănepoții pre lângă acestea vor avea înclinări spre a sé
sinucide și e lunatic. — La a patra generație copiii sé nasc
cu desâverșire năuci, n’ajung vrésta bărbăției și s’a mântuit
**
cu ei.
)
*) ^Maternologia* de Dr. Drăgescu, pag. 179.
**) ^Maternologia* de Dr. Drăgescu, pag. 179.
74
Drept ilustrație la cele dise, lăsăm sé urmeze încă unul
din acelea cercetări adeverite, ce te îngrozesc.
într’ un spital sé aflau 83 de copii cuprinși de stropșală,
cum îi dice poporul. S’a căutat după feliül vieței părinților
și s’a aflat, că din 83 de copii 60 au avut părinți bețivi. S’a
mai aflat și aceea, că acei 60 părinți au avut de tot 301 de copii,
dm cari 130 s’au fost și dus acușa cu scânduri pe ceea lume.
Din cei aflători în viață de sigur, că puțini vor ajunge vrestă
mai înaintată.
Din cele dise până aci sé vede, că vinarsul este o otravă
din cele mai bléstemate și beutura lui neîntreruptă are celș
mai rele urmări ce sé pot, ruinând averi, sterpind vieți ome
nești și nefericind chiar neamuri întregi.
Dacă la noi comisiunile de asentare sé plâng mereu, că
nu află destui juni apți (destoinici) pentru miliție, dacă s’au
védut nevoite a înmulți clasele de asentare, a cere o vrestă
mai înaintată de cum era mai în urmă, — de sigur, că beția
de vinars, adi atât de respândită, cu deosebire la clasele mai
de rend, — își are partea sa și încă partea cea mai mare,
fiind isvorul tuturor relelor.
III.
Pașii cei dintâi în contra vinarsului s’au întreprins în
America de medă-noapte pe la anulu 1813. Era și timpul,
căci din clasa mai seracă doaué din trei părți au fost ajuns
la sapă de lemn în toată puterea cuvântului și mâi bine de o
jumétate milion de oameni stricați prin beție, inundase țara,
încât erau o adevârată lepră pentru societate. Tot feliül de
fărădelegi sé severșau diua în ameada mare, căci bețivii, pre
cum știut este, își pierd ori-ce simț de rușine, de sé-i încunjuri
cu carul încărcat cu fen.Oamenii de bine ș’au pus în minte
întemeerea unor societăți, ai căror membrii sé se îndatoreze
a bea vinarsul mai la modru, mai puținei. Societatea de cum-
pétare înființată pe astfeliu de temeiuri în orașul Boston
n’a adus fructele așteptate. Și anume: nu sé putea hotărî
pentru unul fie-carele mésura, ce iertat era s’o bee, făr’ a sé
putea dice, că ș’a eșit din fire. Ori-care membru putea sé
75
susțină, că el n’a beut decât poate sé poarte. Destul că lucru
rile au rămas și mai departe în brazda cea vechie.
Pe altă cale trebuia sé se purceadă. La anul 1822 un
preot american cu numele Humphrey iese la iveală într’o
vorbire a sa, că de vinars, care otrăvește și trupul și sufletul,
numai astfeliu sé va mântui omul, dacă l’a încungiura cu
desévérsire.
La anul 1826 s’a înființat întâia societate de cumpătare,
ai cărei membrii s’au îndatorat a nu mai bea vinars în veci.
Ceata celor cu darul suptului la început încărca pe cei
ce sé rețineau dela vinars cu câte batjocuri cu toate. Omul
însă ce nu-și lapedă banul câștigat cu atâta sudoare pentru
otravă de nimic, înaintează în bunăstare în cinste pe di ce
merge, și atrage în cercul seu și pe alții, cari îsi propun și ei
a face asemenea. Astfeliu societățile de cumpătare din Ame
rica au propășit din di în di și numărul membrilor s’a urcat
în 1842 la numărul de 10 milioane. O mulțime de fabrici au
fost închise și dece mii de pierde vara, oameni de nici o
treabă și păcătoși, au fost întorși de pe calea cea rea.
La anul 1828 aceștea societăți au fost introduse și în
Anglia, aflandu-se adi în fruntea lor însăși regina Victoria,
în Irlanda dujmanul cel mai mare și l’a aflat vinarsul în călu
gărul Matew pe la anul 1838. în decurs de 5 ani numărul
membrilor era 5 milioane. S’au mai întemeiat astfeliu de
societăți în coloniile Marei-Bratanii (Anglia), în Șvedia, ba și
negrii din America, pe cari bunii Europeni îi serăciseră și
stricase mult de tot, și ei au oprit introducerea apei arde-
toare (vinarsul) în ținutul lor sub cele mai grele pedepse.
Și ori unde s’au întrodus societățile de cumpétare urmă
rile cele mai salutare n’au întârdiat a să arăta. în măsura,
în care să mistuie vinars mai puțin în aceeași să împuținează
hoțiile, bătăile, lenea și trândăvia, necredința, dejosirea la
starea mai de jos decât a unui animal — animalele nici când
nu măsură drumurile de largi și nici nu cad prin șanțuri —
să împuținează jocul în cărți, necredința în căsătorie. Și din
contră starea morală a societății s’a îmbunătățit, boalele sunt
mai rari, anii să înmulțesc, poporul peste tot a devenit mai
sănătos, mai învîrtute.
76
La noi Românii nu s’a făcut și nu sé face nimic din
nici o parte spre a pune piedecă lățirei răului acestuia, ce-au
nimicit atâtea moșii, au adus la sapă de lemn atâtea familii,
au lăsat orfani și prăpădiți mii de copii, — trecând de obiceiu
averile în mâni streine.
Un mic și neînsemnat început s’a făcut la Sân-George
anul acesta (1886) în satul Ghireșiu-român, unde 8 inși
s’au îndatorat serbătorește înaintea martorilor
și sub pedeapsă a nu mai merge la birtul lui
Hirsch din acel sat, a nu mai duce nici acasă
vinars dela el, — atâta tot, dar’ pe rană n’au cutezat sé
pună degetul, a nu mai duce de loc și de nicăiri, nu
)
s’au îndatorat, —■ ceea-ce puțin face.
* Cu aceasta însă puțin
ni sé pare, că s’a făcut, de oarece vinarsul tot vinars rămâne,
fie el dela Hirsch din Ghirișiu român, fie dela Itzig din Seră-
ceni și chiar din Paris sé fie el adus. Da, el tot vinars remâne
și încă de multe ori falsificat cu materii otrăvitoare, ce-ți sapă
la pomul vieței, și astfeliu de materii sunt: — lăsăm la o parte
hireanul, cenușa, piperiul, paprica (ardeiul) — vitriolul, amo
niacul, peatra venătă, peatra acră și cine le mai știe
pe toate. Audi frate Române, tu strănepot al viteji
lor Romani, de cari tremura lumea, — tu ai ajuns
a bea vinars cu vitriol! Aduți aminte, când îți udi mă
seaua cu vinars, aduți aminte, că aceea ce te arde pe gât,
ce te face sé te strîmbi din față cându-1 înghiți, poate sé fie
vitriol, una din cele mai grozave otrăvi! — Ai sé știi, că
urmașii tăi te vor bléstéma, lăsându-le după legile firei drept
moștenire aplecarea urîtă spre beția de vinars stricat, aplicare,
ce la al patrulea urmaș îți va stânge neamul fără doar’ și
poate, căci „Năravul din fire n’are lecuire4 — și „Toată fapta
îsi are răsplata.®
Unu început de îndreptare ar fi timpul ca sé se facă.
Puturoasele crijme ovreești, ba fie și turcești, a sosit timpul
ca sé le încunjurăm. Facă bine fie-carele și trăiască din
sudoarea feței sale, dar’ nu destrăbălând un întreg cerc de
Pentru viieri.
» (Clasificarea strugurilor la cules.)
Câteva povețe.
(Din „Arkir și Anadam
* de A. Pann.)
Pomăritul.
Sunt ținuturi în țerile mai înaintate, în care fie-care drum,
fie-care cale e plantată cu pomi roditori. Și venitul acestor pome-
turi numai, ar putea sé fie de ajuns pentru a plăti toate dările.
Pe lângă folosul însemnat ce pomii ni-1 aduc prin fructele
lor, prin lemnul de lucru și foc, ei sunt o podoabă pentru
ochiu și mulțămirea sufletescă face și ea ceva.
Mai vine a sé socoti și împrejurarea, că pomii ca și toți
arborii au o însemnătate deosebită, în ce privește regularea
climei unui ținut. Unde pădurile sé sterpesc și pomii sé răresc
pe di ce merge, schimbările atmosferice (ale aierului) sânt cu
mult mai neregulate, decât acolo, unde ținutul e împădurit
după cuviință.
Toți arborii resuflă, au trebuință de aier. Dar’ lor le
priesc tocmai acelea părți din aier, cari noaué ne sunt strică
toare și earăși, partea de care noi avem trebuință, aceea din
contră plantelor nu le este de nici o treabă. Pe lângă aceștea
arborii micșorează puterea vântului, arșița soarelui rețin și absorb
umedeala din păment, îl apără de e costos de cutropire, când
sunt ploi multe. Eată dar’ cum arborii ajutorează chiar și
puterea de rodire a pământului curățesc aierul, regulează
clima însăși.
Locurile, de pe cari sé sterpesc toți arborii devin cu
timpul, fiind estinse, adevărate pustiuri, dovadă o mulțime de
țeri din răsărit.
Plăcerea ce-le are cultivatoriul de pomi e adevărata co
moară sufletească, de care obicinuit odată nu se mai poate
lipsi în toată viața sa.
Rămâne încă folosul bănesc, care încă e însemnat, cu
deosebire dacă pomii să cultivă cum sé cade, așa după cum o
cere natura lor și feliül pământului, ce-1 avem la îndemână.
Eată în scurte cuvinte cum are să purceadă cultivatoriul
de pomi, dacă voiește ca sé folosească fie-care unghiu al gră-
dinei, a locurilor, ce de alt-cum nu rodesc nimic.
Mai întâi de toate avem sé ne îngrijim, ca să avem
păment bine lucrat pentru școala de pomi. Câteva straturi
sunt de ajuns pentru trebuințele unui econom. Astfel de loc
are se fie în soriște, adecă aședat spre meadă-di mai bine, și
nu este iertat se fie cleios ci pământ roditoriu de care avem
mai bun. Acesta trebuiește îngrășat bine cu gunoiu putred,
mai bine gunoiu de prin curte, care e mai puțin arduriu și
puterea încă ș’o ține mai mult. îl săpăm adânc, cât numai
să poate de adânc și-l semănăm cu o plantă, ce vine săpată
6*
84
mai de multe ori peste vară, astfeliu e curechiul, cartofii, napii
și altele. Toamna, după ce pe aceștea le-am cules, săpăm
pământul din nou și-l menunțim cât numai sé poate de bine.
Dacă pământul e îngrășat și lucrat cum se cade, pomi-
șorii vor crește în el foarte frumos. Mai târcliu pomii, având
rădăcini mai puternice, sé mulțămesc și cu păment mai slab,
la început însă le trebuiește pământ bun.
îngrijindu-ne odată de loc potrivit pentru școala de
pomi, purcedem la adunarea de simburi: de mere, de pere, de
cireșe și altele. De sine sé ’nțelege, că nu este iertat sé-i
amestecăm. Simburii de cireșe mai bine resar, dacă-i semânem
proaspeți și încă cu carne cu tot. Făcând așa, de cu primă
vară resar foarte bine. Ear’ de-i vom ținea sé se usuce, la
al doilea an de-abea resar și atunci foarte rari.
Simburii de mere și pere, dacă nu cumva sunt adunați
toamna, când îi semănăm îndată ce s’au sbicit, — dacă, dic,
sunt adunați peste vară și trebuiesc ținuți pănă târdiu de cu
toamnă, apoi avem sé-i uscăm la soare, grijind totodată sé nu
sé mucedească. Dar’ sé fim cu luare-aminte, că prea mare
arșiță a soarelui îi arde coltul, ear’ mucedirea în decurs de
o di îi nimicește puterea de a resări a colțului. Așa dar’
s’avem de grijă ca nici arșița soarelui și nici prea multă urne-
dire sé nu le fie spre stricare. De cea din urmă putem sé-i
ferim ștergendu-i cu un petec de pânză. Simburii îi păstrăm
în nesip uscat ori un săculeț rar așecjându-i la un loc récoros,
vântos, — unde însă radele soarelui nu-i ajunge. —
Simburii de mere și pere aflăm din greul înspre toamnă,
când sé pisează pentru oțet. —
Mai repetăm odată, că locul menit pentru școala de pomi
are sé fie lucrat adânc de cu primăvară, peste vară semânat
cu plante, ce cer sé fie săpate mai de multe ori, — ear’
1 toamna în Septembre ori începutul lui Octombre îl săpăm din
nou și-l împărțim în straturi ca de 4 urme. înainte de îngheț
facem pe straturi de-a lungul cu o greblă ori sapă mică pârâuțe
de 3 degete afundime, în care aruncăm simburii de poame
într’o depărtare de un deget unul de altul. Astupăm pârăuțele
cu păment de cel mai bun de care avem, apăsându-1 cu mâna
ori cu o scândurice. Unii cultivatori de pomi, întemeiați pe
practică îndelungată, recomandă ca pereuțele sé se astupe cu
gunoiu putred cât numai se poate de ménunt. Pe când pă
mântul de cu primăvară în urma vânturilor seci sé întărește, —
gunoiul nu, și semânța de pomi. resare foarte frumos. Péréujele
e bine ca sé râmână ceva mai jos ca suprafața stratului, atunci
apa din neauă toată sé scurge prin ele în jos. De oarece
găinele pot sé ne strice tot lucrul, punem pe deasupra spini
85
deși, pe cari de cu primăvară putem depărta, dar’ putem și
sé-i lăsăm acolea pănă ce pomișori nu-s în 5 — 6 frunde.
Peste earnă ne uităm nu cumva s’a abătut în părțile
acelea vr’un sobol și dacă da, se-l pândim și scoatem cu aju-
toriul unei sape.
Și șoarecii pot sé ne păgubească, tocmai de aceea nu
este iertat sé suferim în grădina de pomi grămedi de paie,
buruiene și altele, unde șoarecii sé țin bucuros.
Bruma, înghețul neașteptat de cu primăvară, ear’ pot sé
ne strice. în astfeliu le împrejurări, le acoperim cu niște scân
duri subțiri, ușoare sub cari putem sé punem niște bucăți de
lemn, ca sé nu ne stropșască drăguții de pomișori. Când gerul
e prost de tot, pe de laturi punem gunoiu, ca sé țină căldură.
Peste vară îi plivim, săpăm și peste tot îi ținem în deose
bită curățenie, ceace e o plăcere a o face, când îi vedi cum
pot sé crească de frumos.
Sé poate întâmpla ca omidele sé-i năpădească. Ele, când
nu află de mâncare, călătoresc mai departe. Economul cum
sé cade are ac și de cojocul lor. E deajuns dacă sé cerne
cenușă pe cărarea din jurul straturilor așa ca de 2—3 degete.
Omidele când dau sé treacă peste ea își află acolea masul, sé
prăpădesc între cele mai grozave chinuri. Ca ele sé nu sé
suie nici pe altoii mai mărișori e deajuns dacă legi pe trunchiul
lor un fel de péláriá de hârtie, pe care-o umpli cu cenușă.
în anul următoriu, de vom avea dile cu pécate, vom
vorbi despre școala, unde sé altoiesc pomișorii, despre metoa-
dele de altoit, între cari vom recomanda unul nou, cel
mai sigur și după care sé poate altoi ori când în
decursul anului. Gr. Sima al lui Jón
De ale albinelor.
Un stup are o regină (matcă) 100—2000 trântori și
20—30 mii albine lucrătoare. Stupii tare împoporați sunt în
stare sé trimiță afară la câmp a treia parte din albine, cei
slăbuți abea a decea parte.
Audim adesea vorbindu-sé de stupi bătrâni, albine bă
trâne, ca și când și ele, încărcate de ani, ar ajunge în toanele
neputinței bătrânețelor omenești. Dar’ aceasta adevérat nu
este. Albine bătrâne nu sunt, în înțelesul adevérat al cuvân
tului. Dintre albine, cele ce sé nasc toamna, o duc și o jumé-
tate de an, pe când cele de primăvară și vară în 5—6 septă-
86
méni Sé prépádesc în urma neîntreruptei lor alergări. Astfeliu
despre albine moșnege, cum sé crede că sunt cele din
matcele — stupii ce sé țin mai mulți ani pentru roit sé dic
matce în popor — de 3—4 ani nici vorbă nu poate sé fie.
Stupii tot-de-una sünt tineri. Regina singură trăiește pănă la
cinci ani, dela anul al patrulea însă cele mai multe nu mai
sunt de treabă pentru ouat.
Tocmai de aceea tot la trei ani stupariul are sé schimbe
regina cu alta tineră deoare-ce ea nefiind în stare sé oué și albi
nele lucrătoare avénd o viăța atât de scurtă, — stupul slăbește.
Albinele sé înmulțesc din ouéle depuse de regină în celulile
(căsulii) fagurilor. Tot asemenea și trântorii. Celulele lor însă
sunt mai mari pe când ale albinelor lucrătoare mai mici.
Ouéle menite de a sé crește din ele regine sé pun în celule
anume pregătite. Albinele lucrătoare sé desvoaltă în 21 de
dile, — trântorii în 24, ear’ regina în 16.
O regină oué la di 700—3000 de oué, într’un an 70.000
pănă 200.000, ear’ în toată viața sa pănă la un milion.
Un stup înainte de roire stă astfeliu: 1 regină, 2000—5000
trântori, 30.000—60.000 albine lucrătoare, puiți 60.000—70.000,
regine tinere în căsulii pănă la 15.
Roiul cel dintâiu (tâieriu în popor, dela întâieriu)
ese cu regina cea bătrână, și are 5000—15.000 albine lucră
toare, 300—500 trântori, la 7—14 dile ese roiul al doilea (în
popor mijlocariu). Acesta are 1—5 regine tinere, 3000 pănă
10.000 albine lucrătoare, 200—400 trântori. Roiul al treilea
(în popor vîzgariu) ese păn’ la 3 dile.
Roiul, ce ese eară din alt roiu din acel an sé dice p a r o i u.
De vrem sé tragem mult folos din stupărit, apoi sé nu
ne bucurăm de roii mulți, de oarece, precum am dis mai sus
din stupul slab abea a decea parte ese la lucru.
Eată sporiul unui stup într’un an:
roi ceară miere
1. albine lucrătoare 10.000 . — — Kilo 8 Kilo
2- » » 20.000 . 1 ■» 13 ■»
3- » » 30.000 . 2 Vr-Vs » 20
4- » » 40.000 . 3 V2 » 36
De aci sé vede, că albinelor le vine cu mult mai greu
sé adune ceara și sé clădească fagurii decât sé adune mierea.
La un kilo de fagur le trebuiește 10 Kilo miere și 1 Kilo
pulbere de flori. De sine sé ’nțelege, că stupariul isteț le vine
albinelor într’ajutoriu scoțend numai mierea din fagure, pe
care-1 așădă din nou în coșniță, unde albinele nu întărdie a-1
umplea cu miere. Adi sé află un feliu de mașină eftină, cu
ajutoriul căreia poți sé scoți toată mierea din fagur, făr’ ca
87
sé-1 strici. Dar’ tocmai de aceea sunt mult mai bune coșnițele
(coșuri) cele noué, la cari poți umbla cum îți place, decum
sunt cele vechi, din cari nu poți lua nimic, făr’ dacă omori
nevinovatele albine, ca sé Ie răpești munca.
Pe un fagur de 32 Cm. lungime, 16 Cm. lățime, cu 4000
de celule albinele, de e stupul zdravăn, îl gătesc în 24 de oare.
Miere adună la di de vară, potrivită:
1. albine lucrătoare 10.000 i/t Kilo,
2. » 20.000 ®/4 »
3- ■» » 30.000 2
4- 40.000 3 »
Decât roi mulți și stupi slabi mai bine roi mai la modru
și stupi buni, grași. —
Căldura în coșnițe este: earna 20 — 22 grade C., vara
25—35 grade C. De e mai mult ori mai puțin le umblă réu
albinelor, căci la 30 grade ceara sé ’nmoaie și la 60 sé topește.
Din aceștea ori-cine își poate trage învățătură.
G. S. 1. J.
Daniil Sihastrul.
Sub rîpă ștearpă, pe un rîu în spume,
Unde un Sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un stréin sosi.
— «Ștefan al Moldovei, vine a-țt vorbi!»
— «Ștefan al Moldovei, Daniil îi spune,
»Sé aștepte-afară ? Sunt la rugăciune.
— «Bunule părinte! sünt rănit și ’nVins;
«însuși a mea mamă astăzi m’a respins!
«Vin să-ți cer povață: dacă nu-i mai bine
«Turcilor Moldova, de ații sé se ’nchineî«
Ai plâns?
Ai plâns și tu odată ? Un ochiu, care odată
Eu, jeu, nu pot sé cred. A plâns de dor și chin,
Ah! lacrimi lasă urme, Mé crede, nu degrabă
Ce ani întregi sé ved. Sé face ear’ senin.
Un ce fără de nume
Rémáne ’n el ascuns —
Dar’ ochii tei sunt limpeții:
Nu pot sé cred, c’ai plâns.
Matilda Poni (Cugler).
Floarea ’n câmp..
Floarea ’n câmp, când veștejește,
Alta ’n locu-i înflorește.
Dar’ în pieptul omenesc
Florile, când veștejesc,
Cade rouă înzădar —
Alte ’n loc nu mai resar.
Matilda Poni (Cugler).
Lacrima.
Ah! în ochiul téu cel negru ca o noapte fără lună
Eu o lacrim’am zărit
Și pe geana ta cea brună
Lunecând, ea s’a oprit.
Ce ’nsamnă, copilă jună ca și o simțire nouă
Acel ud mărgăritar
Acel grăunte de rouă,
Semnul dorului amar?
Lacrima-i o poesie, ce sé scrie în tăcere
La tulpina unui dor;
Bătrân — lacrima-i durere,
June — lacrima-i amor.
95
Tu ce jună ești ca rația, ce în faptul țiilei luce,
Nu-’mi mai spune al téu' dor:
Lacrima din ochiu-ți dulce
E un gingaș trădător.
T. Serbănescu.
O mamă.
O mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunțle la tine tu mé chiemi;
De-asupra criptei negre a sfântului mormânt
Sé scutură salcâmii de toamnă și de vânt,
Sé bat încet din ramuri, îngână glasul teu . . .
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Când voiu muri, iubită, la creștet sé nu-mi plângi;
Din teiul sfânt și dulce o ramură sé frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s’o’ngropi,
Asupra ei sé cadă a ochilor tői stropi;
Simți-o-voiu odată umbrind mormântul meu . . .
Mereu va crește umbra-i, eu voiu dormi mereu.
Ear’ dacă împreună va fi ca sé murim,
Să nu ne ducă ’n triste zidiri de țintirim;
Mormântul sé ni l sape la margine de rîu,
Ne pună ’n încăperea aceluiaș sicriu,
De-apururea aproape vei fi de sinul meu . . .
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.
—-—- M. Eminescu.
în grădină.
In grădină mé găsește împrejurul acestuia
Sara singur și stréin, începend a cerceta
Ici dincoace printre straturi Și scrisoarea-am deslegat-o
Gânditoriu pasu-mi înclin. Și în ea astfeliu țiicea:
Vine-un flutur, pe-o garoafă »în grădină lângă mine
Sé așeațiă, ’l urmăresc, >Acest flutur s’a oprit,
Pe aripei semne mândre »Am privit la aripioare’i
Și o scrisoare întâlnesc, >Și la tine am gândit.
între toate este unul »Și i-am țiis sé sboare ’n lume
Drept’ în mijloc, rotunjor, »Și se-ți ducă semn de-amor.«
E cu alb tivit albastru, — Ah cu alb tivit albastru,
Sé cetește: ochiu de-amor. Dragă-i al teu ochișor!
Nu sünt singur în grădină
Sara, nici nu sünt stréin,
Dela tine fluturașii
Cu scrisoare, când îmi vin. S. Bodnărescu.
96
Ai plecat.
Ai plecat mânat de dor Eu cu sufletul zdrobit
Și te-ai dus tot înainte, Am privit în a ta cale
Ear’ de tristul meu amor Și cu lacrimi am stropit
Nu ț’ai mai adus aminte. Urma păsurilor tale.
Și mé ’ntreb de ce-au apus
O iubire-atât de-adencă,
Și me ’ntreb de ce te-ai dus
Și de ce te mai plâng încă?
Veronica Micle.
Aș VOI.
Aș voi din piept sé-mi scot Ș’aș voi sé rémán mut,
Inima cu dor cu tot Vocea mea să-ți împrumut,
Și s’o pun în pieptul téu Ca sé spui și tu cu ea
Ca sé simți precum simt eu. Ceea-ce s’ascult aș vrea.
Și atunci nesimțitor
Se resping al téu amor
Și sé fac precum faci tu:
Tu se plângi, eu sé țlic: Nu!
Carol Scrob.
Epitaf.
Trecétoriule, cetește
Astă pagină de eri:
Vai! cu jertfe sé urnește
Viitoriul unei țeri!
T. Serbănescu.
Floarea.
într’o grădină S’o taiu sé strică
Lâng’o tulpină S’o las mi-i frică
Zării o floare ca o lumină. Căci vine altul și mî-o ridică.
(1740—1799). Banul Jenăchiță Văcărescu.
Testamentul.
Urmașilor mei Văcăreșci
Las voauS moștenire
Creșterea limbei românești
Ș’a patriei iubire!
Banul Jenăchiță Văcărescu.
97
N’ai protivnică sub soare!
Cât e țliua de frumoasă Că ești mai deosebită
Lâng’o noapte ’ntunecoasă, Și cu toate ’mpodobită.
Atât ești tu între toate, Frumusețe, ’nțelepciune,
Hotărît și fără poate. Vorbă duh și isteciune,
Singură ești numai una, Le vgți toate adunate
Care ai luat cununa Și la tine ’mpreunate.
Darurilor dela fire, Ah! dar’ cât ești de frumoasă,
Mai pre sus 'de omenire! De ai fi și credincioasă.
N’ai protivnică sub soare! Eu și sufletul din mine,
Și mé jur și puiu prinsoare, L’aș da jertfă pentru tine.
Compusă între 1795 și 1798 de
Clucerul Alecu Văcărescu, fiul Banului Jenăchiță.
Toporul și pădurea.
Intr’o pădure vechie, în ce loc nu ne pasă,
Un sătean sé duse se-și ia lemne de casă,
Pe-atunci însă toporul coadă nu avea,
Puteți ști dară lesne, ce treabă el făcea.
Așa săteanul nostru, numai cu fieru’n mână,
începe sé sluțească pădurea cea bătrână.
Tufari, stejari mai tineri sé îngroziră foarte
Și-’si țiiseră: »Prietini, toporul e aproape —
»Sé ne gătăm de moarte.»
— »Dar’ e vr’un lemn de-al nostru cu om ca se-l ajute?»
Intreab’un stejar mare, ce ani avea trei sute.
— »Nu-i!» răspund ceia-l-alți: »Așa dar’ fiți pe pace,
Săteanul cu toporu-i n’o sé isbutească,
Decât sé ostenească . . .«
Și stejarul avu dreptate,
Căci după silință, cercări îndelungate,
Dând în dreapta și 'n stânga cu puțină sporire
Săteanul sé re’ntoarce fără isbutire.
Dar’ când avii toporul o coadă de lemn tare,
Atunci el în pădure făcu stricare mare.
»
Aceasta istorie fiind adevératá,
Ea limpede arată,
Că ori în care țară
Cele mai multe rele nu vin de din afară
Și că streinii singuri nu sunt care le fac
Ci ei cu fii de-ai țereis’ajută ’mprumutat.
Gr. Alexandrescu. ■
7
98
Bărbații tot ca ei.
(Baladă din popor.)
Mândra ’n grădină plivește «El îmi joacă jocul meu
De lacrimi de-abea zărește; «Și umblă ’n piciorul tău!
Trece badea și mi-o ’ntreabă: — «Eu bade l’oiu fărmeca,
»De ce plângi mândruță dragă?» «Dacă tu mi-i învăța!»
Și mandra câ-i răspundea: — «Mândră la voi în grădină,
— „Plâng că năfrămuța ta, «La un măr la rădăcină,
«Năfrămuța ta, cea noauă, «La un mer ce-i gârlovat, —
»E ruptă bădiță’n doauă! «Este-un șerpe spânzurat.
— «Ei! mândră că nu-i așa! «Din gură-i iese venin; —
»E ruptă inima ta, «Din coad’ otravă deplin.
»Teamă-ți-i, că te-oi lăsa! «Tu Ie stringe ’n păhărel
Și mândra din graiu grăia : «Le dă frate-teü din el.
— >Lua-mi-i bădiț’-ori ba; — «Din câmp dela plugărit,
«Din doauă se știu una, «Când a veni ostenit, —
>Ori că mi-i lua, ori ba? «Ș’a cere apă sé bee,
— «Eu mandră, că te-oiu lua, «Tu i dă otravă se pee!
«Dacă tu mi-i număra : ♦ ♦
*
«Penele de pe-un păun,
«Și petrile de pe-un drum; — Fratele-acasă venea,
«Penele de păuniță, Apă rece, că cerea. —
«Petrile de pe uliță. Dar’ sora că s’apuca
«Câte frunȘe-’s pe un nuc, Păhărelul mi-1 lua
«Câte pene-’s pe un cuc. Și astfel îi cuvânta:
«Și mândra din graiu grăia: — „Bea frate vin încălzit,
— «Lua-mi-i băd’ț’ ori ba, «Că-i bun de om năcăjit; —
«Din doauă să știu una, „Bea frate vin pipărat,
«Ori, că mi-i lua, ori ba?! «Că-i bun de om supărat! —
— «Eu mândră, că te-oiu lua, «Că țiiua ești plugărel
«Dacă tu mi-i număra: «Și noaptea ești bourel!
«Frunțla de pe noauă lunci, — «Soră sorioara mea!
«Banii de pe noauă junei — «Ea’n închină ș’apoi bea, —
«Ba atunci, ba nici atunci, — «Că Șiua ești țesătoare
«Pănă tu mi-i numera: «Și noaptea ești torcătoare!
«Câtă earbă-i pe-un hotar, — Sora sta și eară sta,
«Câte paie-s într’un car! Din păhărel nu gusta. —
— Și mândra din graiu-grăia: El paharul că-1 lua,
«Lua-mi-i bădiț 'ori ba?! Dintr’o dată mi-1 sorbea!
«Din doauă să știu una, — * *
*
«Ori că mi-i lua, ori ba?!
— «Eu mândră, că te-oiu lua, Când era la miețl-de-noapte,
«Dacă tu mi-i fărmeca, Fratele trăgea de moarte; —
«Pe frate-tău, cel mai mic, Când era la cântători,
«Cel mai mic și mai voinic. Era ’mpodobit cu flori
99
Ear’, când țliua se făcea, Că nu sünt mai bun nici eu
La groapă, că mi-1 ducea. De cum a fost frate-téu!
* ♦ » *
* *
Și mândra din graiu grăia: Pentr’un câne de drăguț
— »Lua-mi-i badiț’ ori ba? Puseiu capul la frătuț; —
»Din doaué sé știu una, Pentr’un drăguț de departe
»Ori că mi lua, ori ba?! Puseiu capul la un frate; —
— »Eu mândră nu te-oiu lua, Pentr’un dor de pe Témává
Că dacă te-i mănia. Datam frate-meu otravă.
Și cu mine-i face-așa; — Gr. Sima al lui Ión.
Stejarul i Cornul.
(Cântec i Moldova.)
»— Frate, frate de stejar! Sé-mi fac prăjină la boi?
Lasá-mé sé taiu un par, — Frățioare Românaș,
Sé mi fac osie la car. Creanga lungă dați-o-aș,
— Frățioare Românaș Ca s’o faci arc de résboi
Voios parul dați-l’aș, S’alungi Leșii dela noi.
Dac’ai face tu din el Lasă boii frățioare,
Buzdugan de voinicel, Și te du la vânătoare,
Ghioagă .mare nestrugită Că nu-t timp de plugărie
Cu piroane țintuită, Ci e timp de vitejie.
Și cu dînsa de-ai lupta — Codri, codri, mé jur eu
Sé aperi moșia ta. Sé ucid cu brațul meu,
— „Cornule, ce nu te’ndoi, De tot cornul un dujman
De-o creangă sé te despoi De stejar un căpitan.»
Doine și Hore.
I. Dar’ s’a pus un bléstémat,
Mâncatu-s Doamne de rele, Gărarea mi-a astupat
Ca holda de pásérele, — Tot cu spini și cu nuiele,
Și-s mâncat de cei streini Supărarea mândrei mele, —
Ca earba de boi bătrâni; — D’apoi supărarea mea,
Nici mâncată, nici lăsată Că nu pot merge la ea.
Numai earbă judecată.
IV.
II.
Trandafir cu frunza deasă Doamne la inima mea
Dulce-i gura de mireasă, — Este-un rîu, ș’o fântânea, —
Dar' nu-i dulce cum sé fie, Fântâna-i nécaz de moarte,
Făr’ ca strugurul din vie. Rîul le spală pe toate.
III. V.
Am avut o cărărușă Măgheran de pe fântână,
J’&nă la mândruța’n ușă, — Am drăguț ca ș’o lumină.
7*
100
Umblă doaué sé mi-1 iee, Toate vin la noi acasă,
Dumnezeu sé nu li-1 dee; — Dar’ dorul teu nu me lasă.
Umblă doaué sé-1 serute, IX.
Dumnezeu se nu le-ajute. M’a făcut măicuța’n zori,
VI Spre Dumineca de Flori,
Tuturor lumea li-i dragă, Câți feciori pe-un lat de țară
Mie mi-i cerneală neagră, — Toți aleargă, sé mé ceară,
Tuturor lumea li-i bună, O mie de-ar alerga
Dar mie mi-i mătrăgună, — Și măicuța nu m’a da,
Tuturor le pare bine, Că pe mine m’a făcut,
C’a picat réul pe mine, — Cum măicuții i-a plăcut:
Dar’ nu-i pară nimérui, Nici micuță, nici năltuță,
C’a pica pe pruncii lui, Cumu-i mandra mai drăguță.
Și n’are de ce-i părea, M’a făcut' și m’a ’nchinat,
Și pe el poate pica. De noroc mi-a descântat,
M’a stropit cu pană verde,’
VII. Sé fiu dragă cui mé vede, —
De jale și de bănat Și de-atunci bădiță zéu,
Câte lacrămi am versat, Mor voinici de dorul meu 1
Am făcut fântână’n sat,
Fântână cu trii isvoaré X.
Cine-a bea din ea se moară, Nu gând! mândră că-mi placi,
Dar’ de-o bea drăguțul meu. Că numai necazu-ți faci,
Se mi-1 țină DumneȘeu, — C’asară, când te-am véjiut,
De-or bea dujmanele mele Ducénd apă de beut
Crepe inima din ele. Tot urîtă mi-ai căȘut.
VIII. XI.
Spune bade rupt, ales, De-aș trăi cât frunȘa’n vie
Iei-me după cules? N’aș lua fată’n moșie,
»— Io-’ți spun mándr’adevérat, Sé-mi poruncească ea mie.
»Că nu sunt de însurat, — Făr’ seracă și sé-mi placă.
»Dar’ totu-’ți făgăduiesc, XII.
»Că pe tine te iubesc.» Decât cu urîta’n vatră,
■— Spune bade — adevérat Mai bine cu mândra’n șatră
Iei-mé după cărat? Și sé mâne pâne uscată.
Nu-mi ținea drumul legat! Decât beut și mâncat,
Plânseiu seara, dimineața, Cu urîta după cap, —
Nu veȘi bine, că-mi pierd fața? Mai bine sé fiu flămând
Plânseiu Șiua în ameaȘi,
Și cu mândra petrecând.
Piere-mi ruja din obrazi.
Voinici mulți, că mi-au venit XIII.
La maica de m’au pețit, — Frunză verde de-aliom(?)
Duce-m’aș bădiță zéu, Te-am iubit și n’ai fost om.
Dar’ nu pot de dorul téu. Ai fost o gură căscată,
Câte stele-s mai aleasé De ne-a știut lumea toată.
101
XIV. Pentru puii de pe cot
Hai muiere sé jucăm, Coboară grâul din pod;
Că fata ne-o mărităm, — Pentru ciupagu din spate
Pare-ne bine c’am dat’o, Dă un zlot -și jumétate
Vai de cela ce-a luat o. Ș’o ferdelă de bucate;
Pentru puii de pe mână
XV. Tot-de-una dă o lână
Poate fi mândra frumoasă, Ș’o ferdelă de făină;
Podu-i țese podu-i coasă. Așa-i bade cea bogată,
Șirele de peste cot, Când e toamna vinde-o vacă
Coboară grâul din pod, — De-și ea haine și se ’mbracă.
Brățarea de peste mână
E cusută pe făină, XIX.
Și’mpenată pe slănină. Tu te duci bădiță duci,
Dar’ pe mine nu mé duci.
XVI. Du-mé bade și pe mine,
Place-mi mândra ocheșea, Bade ’ntr’o țeară cu tine.
Și’n terg mi-i fală cu ea, — De ț’a fi bade rușine
Dar’ mândruța gălbicioasă. Fá-mé brâu pe lângă tine, —
Nici acasă nu-i frumoasă. De ț’a părea brâul greu,
Nici acasă, nici în târg. Fe-mé lumină de seu
Nici se mânci cu ea din blid. Și mé pune’n sinul téu, —
Și de ț’oiu cădea grea eară,
XVII.
Fă-mâ lumină de ceară
Nu mé da maică departe
Și mé pune subsuoară.
Sé vin cu desagi’n spate,
Unde bade-i însera,
Cu desagii ’mbăierați
Eu frumos ț’oiu lumina, —
Și cu ochii lăcrămați; —
Cineva de te-a ’ntreba,
Ci mS dă maică’n vecini
Că de unde-i lumina?
SS te véd sara când cini,
Tu-i réspunde bade-așa:
Dimineața când prânzești,
— Asta-i lumină de ceară,
Peste ții cum mai trăiești.
Mândruță din a mea țară, —
XVIII. Asta-i lumină de seu,
Ia-ți bade fată seracă, Mândruța din satul meu.
Căci cu mâna ei sé ’mbracă, XX.
Dară fata de bogat ArțiS-mi-te focul minte,
Pănă-și pune-o cârpă’n cap, Dacă n’ai fost mai nainte
Pănă-și face un șir pe mână Acuma de geaba ești,
Tot cu cupa la făină. Că nimic nu-mi folosești.
102
Glume.
Un cântec. Un porc-de-câne leșinat de foame și fără
sé aibă un ban crepat în dece la șerpariu, — întră într’un birt.
După ce mănâncă de face un foaie ca un cerșitoriu, — birta-
șul cere plata. Omul nostru îi dise:
— ,1a ascultă frate! Parale n’am, măcar sé mé spânduri,
— dar’ țoiu cânta un cântec de cari nici moșu n’a audiț. Pri
mește cântecul în loc de bani .
*
— „N’am voie de cântece, Țanii vorbesc!
* — dice bir-
tașul dincolea.
— „Dar’ sé mé înțelegi frate! N’am să-ți cânt de-al de
astea de cari sé aud pe la noi, ci un cântec cum nu s’a mai
pomenit. Te învoiești, că de ț’a plăcea sé fim răfuiți?
*
— „De mi-a plăcea, fie! *
Cântă câte și mai câte, dar’ tot nu merge. Birtașului banii
îi trebuiau și nu altceva.
în urmă cântărețul își bagă mâna în șerpariu și dice din gură:
^Deschide-te punguliță
j^Și-ți arat’a ta guriță. .. .
— »Vedi așa! — îl întrerupe birtașul — cântecul acesta
îmi place mie!
*
— „îti place?
*
*
— »Da! _
— „Atunci suntem răfuiți, c’așa ne-a fost vorba ca s0-ți
cânt una ca s0-ți placă. — Mé ’nchin cu sănetate!
*
*
Tocmai pe tocmai. Sé încinse odată o bătălie între
o sută de Țigani și o sută de Tatari; Tătarii dau cu pușcile
și Țiganii cu măciucile. Cum sé întâmplă, că un Țigan aruncă
o măciucă și omoară un Tătar. Tătarii sé înfuriază mai râu
și omorîră noaue-deci-și-noauă de Țigani. Al sutălea sé făcu
mort și scăpă. Ducéndu-sé într’un sat un Român îl întrebă:
— „Ce-ați făcut cu Tătarii, Țigane?
*
— „Ia! ce sé facem? Nici ei, nici noi! Tocmai pe tocmai
Românico: dela ei a murit unul și dela noi a rémas unul.
*
Un réspuns cu încungiur. Un tinér, ce numai cât
părăsise băncile școalei, bagă rugare la regele Prusiei Frideric
103
al Il-lea și-’i cere ca sé fie denumit într’un post de inspector
tare bine plătit. Regele sé superă, dar’ nevrénd a i-o spune
verde, scrie pe dosul rugărei următoarele: Cetește, Profetul
Samuil cap io vers 5. Tinérul îndată caută în Biblie locul la
care a fost îndrumat și acolo citește: .Remâni în Ierichon
pănă-ți vor crește mustețile și dup’aceea vină! *
*
Prevedere. „Și cum poți tu sé dai domnului X. adresa
mea?
* — întreabă un student pe un altul.
— „Cum, doară-i esti datoriu?
*
— „Nu, dar’ mane, poimane pot sé-i fiu.*
*
Un Grec și un Venețian sé disputau susținând fie
care, că neamul seu e mai pe sus decât al celuia-lalt.
— „Și cum sé nu fie neamul meu grecesc cel mai renu
mit sub soare, când din el au eșit toți filosofii?!
*
— ,E mai mult decât adevérat, de aceea nu sé mai gă
sesc acli filosofi în țara voastră!
*
*
Foc în pivniță. Un oaspe glumeț al unei ospétárii a
védut cum birtașul cară apă în pivniță. Ese afară la uliță și
strigă cât îl slugesc plămânile: ,Foc!‘ Vecinii aleargă spăriați
și ’ntreabă, că ce arde? — „Arde în pivniță la birtaș, că l’am
védut de doué-ori ducând apă în eal *
*
— „Cine sunt oamenii cei mulți, ce vin la voi peste di?
*
— întreabă cineva pe copilașul vecinului.
— „Dar’ prietini de-ai noștri!
*
— „Și pe tatăl téu cum poți sé-1 cunoști între atâta spuză
de om ?*
— „îl cunosc că e cu burta mare, și numai el cutează
sé dee în mama cu ce-i vine amână.
*
Muierile-s tot tinere. O doamnă a fost chiemată
dimpreună cu copilul séu la judecătorie, drept martori într’un
proces.
— „Câți ani aveți doamnă?
* — întreabă judecătoriul.
— „Șese-spre-dece !*
— „Și dumniata băiete?
*
— „Șese-spre-dece și cinci luni!
*
*
Femeia bolnavă. „Sunt bolnavă domnule doctor! —
sé-’mi dai ceva medicamente.
*
— „Nu véd semne de boală, mé iartă!*
104
— „Poftește numai și te uită la limbă®.
— „Aș! drept ai; limba dumitale are trebuință de odichnă
.
*
*
O cugetare potrivită. într’un vagon, între alți călă
tori sé aflau și doaué femei bătrâne. Ele să disputau pentru
deschiderea ferestrei.
— „Conductorul, dacă deschide fereastra, aci pe loc moriu,
că-s gingașe foc,® — dice una.
— „De rămâne fereastra și mai departe tot închisă, mă
amețesc acum îndată și moriu®, — răspunde ceea-laltă.
Conductorul, care era de față, nu știa nici el, că ce are ,
de-a face.
Unui călătoriu îi vine în minte un cuget tocmai la loc și
dice cătră conducător:
— „Prietine! deschide fereastra, n’ai teamă. Va crepa
una din babele aceștea; — după aceea vei închide-o și mân-
tuindu-ne, și de ceea-laltă, vom avea pace®.
*
Nebunii tot ca ei. Cetățenii unei case de nebuni (ba
lamuc) odată s’au jurat, că vor omorî medicul, ce le poartă
grijă, că prea îi ține rău, pe când el este gros ca un butoiu.
Medicul neștiind nimic din sfatul lor merge să-i visiteze ca de
obiceiu. îndată ce întră, însă nebunii roată în jurul lui și nu
mai să-l iee în dinți.
— „Ne-ai tras noaué dela gură ca să te îngrași tu? —
elice unul. Acum o să ne îngrășem și noi din săul tău. Fii gata,
că pe-ameadi avem să ne îndulcim din carnea ta, avem să te
fierbem în căldarea în cari ni să fierbe și noauă mâncarea cea
rea®. — „Nu se poate! — adaoge un altul. Vedeți că e curat
o putrejune. De ve învoiți hai se-l aruncăm afară pe fereastră,
ca să crepe ca o broască®. La aceasta toți s’au învoit. Medicul
vede, că e lucru dracului. Chibzuiește în mintea sa, că ce e
de făcut, că nebunii dău nu știu multe.
— „Ho! dice el. Voi prietinilor cliceți se sar jos pe fe
reastră? Asta o fac bucuros, că nu e te miri ce lucru mare.
De vreți să m’aduceți în corn de capră apoi porunciți-mi ca să
sar din jos în sus. Așa ceva dic și eu, că e cea mai mare
treabă ce să poate cere dela om pământean 1®
„Ai putea face și așa ceva?® — întreabă nebunii.
— „Și de ce sé nu?! Cât e de sus pănă jos atâta e și
de jos pănă sus®.
— „Să te vedem dar’!®
Medicul le arată călcâiele scăpând în chipul acesta din belea.
*
105
Mărturisire sinceră. Un medic era în toată virtutea
deși.ajunsese la vrésta de 80 de ani. într’o di prietinii îl întreabă:
— „Și cum sé face de ești așa de sănătos la o vrestă
așa de înaintată? Trebuie, că ști ceva!4
— ,E fraților. în toată viața mea mi-am câștigat pânea
vieței prescriind leacuri pentru alții, -— eu însă nici când n’am
folosit nici măcar un strop din ele4.
*
La un birt. — „Ei fecior! Sé-mi aduci o butelie vin de
Cotnar4.
— „îndată domnule!4
— „Și mie una detto4; — dise un alt oaspe.
— „Mé rog, detto nu avem4.
Feliurimi.
A ținea castraveții ver di pănă la Crăciun. De
voim sé putem mânca salată de castraveți și peste earnă, pur
cedem în chipul următoriu: Alegem castraveții cei mai frumoși
și sănătoși, ce-i avem culegându-i astfel, ca să le remână codile
pe ei. După aceea îi spălăm frumos în apă curată cu aju-
toriul unei perii moale, și sventăm cât să poate de bine. îi
ungem cu albuș de ou peste tot și-i acățăm cu ață (de codițe)
la un loc svăntat, dar’ de așa, ca să nu să atingă unul pe
altul. Albușul de ou să întărește de așa, că nu vin în atingere
cu aierul, eată de ce stau pănă după Crăciun.
*
Cele mai minunate prune uscate să pregătesc ast
feliu: Alegem prunele cele mai frumoase și mai coapte, scoa
tem sîmburii din ele și le punem într’un blid de porcelan.
Luăm tot la 80 de prune o jumătate Kilo de zăhar, pe care
topindu-1 turnăm în blid peste prune. Acoperim blidul cu o
pânzătură și lăsăm se stee astfel o di. în diua următoare deșer
tăm zama într’o oală, o punem la foc ș’o fierbem ca să se
îngroașe ș’o turnăm din nou peste prune. Aședend blidul la
un loc călduros lăsăm se stee câteva minute. Dup’aceea
scoțend prunele, le punem pe sită ca să se scurgă, în urmă
pe-o scândură spre sbicire De uscat le uscăm în cuptoriu după
scoaterea pânei. — Prune uscate mai minunate nu să pot. Zama
rămasă, mai adaogénd nițel zăhar, o lungim și pregătim altele.
*
106
Mlădițe nobile de altoit e bine a le culege încă de
cu toamnă, deoarece cătră sfârșitul ernei sé poate că avem voie
sé altoim în o casă răcoroasă din pădureții ce-i avem. Culegând
mlădițele, le clasificăm după soiuri, care de ce feliu e și le
acoperim cu puțin pământ la un loc umbros. Când vedem, că
e aci gerul le luăm de unde le-am fost pus și, legându-le mici
mănunchiuri — după soiu — cu coajă de teiu ori ață de lână, —
le însemnăm și numele pe-o tăbliță ca sé le știm, care de ce
feliu este. Luăm hârtie de pachetat, o înmuiem în uleiu de
lemn și învăluim de mai multe ori fie-care mănunchiu de mlădițe
deosebit. Isprăvind, le punem în grădină sub ceriul liber, dar’
la un loc scutit de șoareci. Uleiul le apără de frig, de ploaiă
și uscare. în chipul acesta avem mlădițe de altoit ori când
peste earnă. Tot astfeliu pachetate sé pot trimite mlădițele
la ori ce depărtare și în gerul cel mai mare numai cât sé fim
siguri, că nu vor fi ținute în casă călduroasă. De sine sé ’nțelege,
că mlădițele au sé fie tăiate de pe pom cum sé cade și tot
odată sé aibă lemnul copt.
*
Pivnița toamna, pănă a nu pune în ea legumele,
poamele strugurii și câte toate, are sé fie curățită și aierisată.
După aceea închidem toate deschidéturile — uși, ferestri —
și ducând jaratic pe-o lopată de fier bunăoară o afumăm cu
pucioasă — 1,2 kilo odată — de mai multe ori. Firește, că
ușa și ferestrile au sé râmână închise cât numai sé poate de
bine. La 3—4 dile aierim pivnița cum sé cade și punem în
pivniță pentru earnă tot ce avem poftă, Isprăvind cu aședarea
legumilor și altele, afumăm pivnița din nou cu pucioasă ș’o lă
săm închisă. Peste 8—10 dile o aierim din nou. Fumul de pucioasă
nu nimicește numai ciupercuțele de mucegaiu ci și părăsitele
de pe legumi, astfeliu, că tare puține ne vor putredi peste earnă.
Pucioasa este eftină de tot, sé ne folosim dar’ de acest mijloc bun.
*
Ca iepurii sé nu facă pagubă în altoi, trunchiul
acestora trebuiește uns toamna cu untură rîncedă ori cu slănină,
firește, că atât de sus încât și dacă pică neaua, iepurii sé
n’ajungă la partea neunsă a altoiului. Primăvara spălăm un-
soarea jos cu leșie ca sé nu împiedece resuflarea prin coajă
a arborelui.
*
Unsoarea de porc de nu sé topește cum sé cuvine
a o face aceasta, nare gust bun și ori cât ș’ar da econoama
silință, nu poate pregăti cu ea mâncări plăcute. Toată înțelep
ciunea topirei zace în aceea, ca sé tăiem slănina, untura în
bucăți de câte-o jumétate kilo și, aruncându-o în apă fierbinte
107
o lăsăm în ea așa cât ai numéra 50—6o. După aceea o scoa
tem ca sé se recească ș’o topim în diua următoare. Astfeliu
vom avea cea mai gustuoasă unsoare. Firește, că neștiind mu
ierea sé pregătească o mâncare cum sé cade, nici cu astfel de
unsoare nu ese la cale.
*
Pânea înflorită e stricătoare și găinilor și altora din
galițe. E bine a se fierbe ca ciupercuța ce face înflorirea sé
se nimicească.
*
Ranele dela vite sé vindecă din partea economilor
de vite din America prin sare și fărină de grâu luate tot într’o
mésurá, pe cari le leagă pe rană și în 2—3 dile e vindecată
vita. Când sé taie în ceva tot de acest mijloc se folosesc.
*
Oauéle stau proaspete timp îndelungat, dacă le așe
zăm într’un vas în cenușă de așa ca sé nu se atingă unul pe
altul și vasul îl punem la un loc récoros.
*
De ovésul réu caii sé bolnăvesc. Leac pun astfeliu de
împrejurări s’a dovedit a fi sarea amestecată cu chimin.
*
Pentru ranele de arsură și opărire e bun urmă-
toriul mijloc: Unge îndată locul arsurei cu ori-ce feliu de uleiu,
afară de petroleu, și freacă-1 cu sare menuntă. Dacă durerea
nu încetează numai decât mai fă odată. Nici beșici nu sé fac,
nici nu te mai doare, dacă n’ai întârdiat cumva cu aplicarea
éstui mijloc.
*
Ori-ce feliu de pari și stâlpi sunt mult mai trainici,
dacă-i împlântezi în păment cu capétul cel subțire. Apa nu sé
poate urca prin ei în sus.
*
Purecii de pe legumi pier, dacă le udi cu apă sub
țire de var.
*
Omidele de pe curechiu pier dacă-1 udi cu apă să
punită.
Albinele ca sé nu ne fure ceara de altuit, la pregă
tire, sé punem în ea funingine, căci aceea le face rușinoase.
*
Fluidul antireumatic a lui Kwizda. Acest fluid,
care nu numai a ajuns în folosință ca un mijloc de casă ne
108
dispensabil contra reumatismului, reumei și bólelor de nervi, ci
sé ordinează și de cătră medici cu predilecțiune și tot-de-una
s’a arétat folositor, nu poate afla o recomendare mai căldu
roasă, decât publicând opiniunea următore a d-lui consiliar im
perial Med. Dr. Hermann Stieger în Ischl. Acea opiniune sună:
,D-lui Francisc Joh. Kwizda, c. r. liferant de curte și apotecar
cercual, Korneuburg. Am onoare a-Ți împărtăși, cumcă eu am
folosit fluidul d-tale antireumatic atât în contra reumatismului
cât și a reumei cu cel mai bun succes, și afară de aceea îl
pot recornenda cu tot de-adinsul încă și ca mijloc pentru în
tărirea închieturilor înainte și după căletorii mari. Cu tot res
pectul Med. Dr. Hermann Stieger, Ischl 20 Novembre 1885 *.
Sfaturi bătrânești.
Buzele înțeleptului, sé aseamănă ușilor, ce deschicjendu-se
ne arată o mulțime de comori prețioase.
*
învețătura în capul unui ne ’nțelept, este o sabie cu doaué
tăișuri. Rănește și pe alții, dar’ și pe cel ce-o poartă.
*
Doaué capete luminate pot mai mult, decât doaué sute
lipsite de învâțătură. Căci precum altoirea face din pădureț
pom, — așa cartea din sélbatic om.
*
Folosește fie-ce clipă a vieții tale, că timpul nu sé vinde
în neguțătorie, ca sé poți cumpéra cât nu-ți ajunge.
*
Omul ce mereu sé plânge, că nu poate face nici o treabă
bună, el ne spune, că-i un nevrednic.
Un motiv ca o sută.
*
8
Liquer de plante de Alpi, de W. Ottm. Bernhard în Lindau, contra tutu
ror durerilor de stomac, i butelie 2 fl 60 cr., jumetate 1 fl. 40 cr.
Alifie americană de reumatism, remediu cu efect grabnic și sigur, la toate
suferințele reumatice, ca: durere de spinare, junghiuri, ischias, migrenă, durere
de dinți, de cap, de urechiă etc. etc., 1 fl. 20 cr.
Esențiă de ochi, de Dr. Romershausen, spre întărirea și susținerea vede
rii, 1 flacon 2 fl. 5o cr. și 1 fl. 5o cr.
Chassaing & Comp., preparate din pepsin și diastase, la catar de stomac,
lipsă de apetit, slăbiciuni la femei și copii etc. Vin deChassaing din pepsin
și diastase, 1 flacon 2 fl. 25 cr. — Sirup de Chassaing, 1 flacon 1 fl. 5o cr.
— Pilule de Chassaing, 1 flacon 1 fl. 5o cr.
Balsam miraculos engles, 1 sticluță 10 cr.
Praf al birjarilor, contra catarului, răgușelei, tusei etc., 1 cutie 35 cr.
Balsam de înghețătură, de J. Pserhofer, de mulți ani recunoscut ca cel
mai sigur remediu în contra cucuelor de îngheț cum și pentru vindecarea de
răni foarte vechi etc, 1 burcănel 40 cr.
Helso, sau sare de sănătate, un leac escelent contra catarului de stomac,
precum și preste tot în contra tuturor suferințelor, ce provin din mistuire ne
regulată, 1 pachet 1 fl. . ‘
Leacuri de guși, un sigur mediu contra gușii, 1 flacon 40 cr.
Esența de vieață (picături de Praga), în contra stomacului stricat, mistuire
rea, dureri de pântece de tot felul, un leac escelent de casă, 1 flacon 20 cr.
Pulbere în contra sudoarei picioarelor. Această pulbere delătură sudoarea
picioarelor și s’a jsrobat de nevătămător, prețul unei cutii 5o cr.
Sirup de Bochet du Serpent, la toate morburile de piele, galei, umflături
la nas și urechi etc., 1 sticlă 1 fl. 5o cr., 1 porțiune 3 fl. 5o cr., 1 litră 5 fl.
5o cr. Același sirup pregătit cu un adaus de Jodkalium este salutariu cu deose
bire la suferințe scrofuloase, sifilitice, umflare de glandule etc., 1 sticlă 1 fl.
75 cr., 1 porțiune 3 fl. 5o cr., 1 litră 6 fl. 5o cr.
Sucul de cucută, un leac de casă foarte bun în contra catarului, tusei
măgărești, răgușelei etc., 1 flacon 5o cr.
Pomadă de Tannochinină, de J. Pserhofer, de un șir de ani recunoscută
-și de medici ca cea mai bună dintre toate remediile pentru creșterea perului,
o dosă mare elegantă 2 fl.
Vin chinarid titrat, de Ossian Henry, contra durerei de cap, flegmă, slăbi
ciune, diarea, onemiă, friguri etc., 1 flacon 2 fl.
Plastru universal, de prof. Steudel, la răni din lovire seau împunsetură,
umflături de tot feliu, umflături vechi periodice la picioare, la sugei, durere de
țițe și alte multe dureri, 1 burcănel 5o cr.
Sare universală curățitoare, de A. W. Bullrich, un remediu escelent de
casă în contra tuturor urmărilor ale indigestiunei, ca : durere de cap, amețeală,
cârcei de stomac, acreală, suferințe haemoroidale, încuiere etc., 1 pachet 1 fl.
Vin de Vial, întărește foarte activitatea de nutrire și sé recomendă cu tot
deadinsul ca mijloc întăritor persoanelor slăbicioase și serace de sânge, 1 flacon
2 fl. 5o cr.
J. Pserhofer
spițeria la ,merul de aur al imperiului
,
*
VIENA, I. Singerstrasse 15.
r "A
Banca generală de asigurare mutuală
„TRANSILVANIA"
în Sibiiu
(fundată în anul 1868)
asigurézá pe lângă condițiunile cele mai favorabile:
a) in contra periclnlni de foc și esplosinni,
clădiri de orice fel, mărfuri, producte de câmp
mobilii etc.;
b) pe vidța omului,
în tóté combinațiunile; pre cum: asigurări de capi
taluri pe cașul morții și pentru terminurî ficse de
zestre și asigurări de rente.
Dela fundarea institutului se plătiră:
Despăgubiri pentru daune de foc: Sume asig. pentru vieții:
din anul 1869 din anul 1869
pănă 1882 fl. 481.950'41 pănă 1882fl. 315.301'91
în anul 1883 „ 34.761'25 în anul1883 B 32.843'10
„ „ 1884 „ 24.778-08 „ „1884 „ 40.084-13
„ „ 1885 „ 35.702'29 „ „1885 „ 35.843'24
Suma . fl. 577.192 03 Suma . fl. 424.072'38
fl. 1,001.264-41 cr.
T
t♦
--------- -- -------------------- ©♦
' Vase de feri smaltate de pleu, Obiecte, lacate de cusutor
sgură și cusutor. și tinichea.
Ole pentru fert și spălat. Cuptóre .de petroleu, mașini de tăiat
came
JOSIF JIKELI
ÎN SIBIIU
Nr. 47. strada Cisnădiei Nr. 47.
IIIII
|
Conținutul hârtie roșia Tiparul
Tocuri t
Nro. dupe de împachetat
greutate Firmei
"cö
o fl. cr.
c
rS CD
4= 00 in comuni 4 Kilo 1 10 —.50
ft3>
‘w- 0 » fl 1 50 —.50
■w
X3
1 □ r 1 -50 —.50
—.50
CD
s?
"c5 2 1. 1 80
D3<
5b 3 3 2 10 —.60
4 fl
03 —.60
03
4 1 » 2 60 B
L_ D3
03
O
5 1
1 2 » 3 10 —.60
CO
6 2 a 3 70 —.70 CD<
O. D3
■o
7 3 fl c 6 20 —.70 £3
03
8 4 » 7 60 —.70
Mostră
E O
C0
9 6 » ÖJ 10
L. J
60 —.80 +■
a.
03 1
10 7 1 fl Q. 13 70 —.80 CD
e:
II 10 » C0
co
17 — —.80 s
&3
o —.80
12 14 » u 23 20
La comande ajunge insemnarea Nr. de sus.
Tiparul firmei să socotește pentru 1000 și déca sunt
mai puține tocuri procurat.
Tocuri de hârtia în colori pentru sămințe; pentru spițer
în tóté forme să efectueză după mostre cu prețuri cele mai
moderate.
Reuma și Reumatism
(junghiuri prin membre etc.)
omoare:
păduchi de lemn, pureci, muște, gândaci, cără
buși, furnici și vermi de paseri, și în genere toate insectele, cu o siguranță,
și iuțeală aproape supranaturală, astfel că nu remâne nici o urmă.
Sé găsește authentic și eftin în PRAGA
Krafft în Sibiiu
ține bogat assortiment
Fluid Antireumatic.
Care a fost folosit cu succes de mulți cari sufer de numitele dureri,
ba e ordonat cu predilecțiune și de cătră medici. Acesta sé dovedește forte
binefăcător și la scrântituri, înțepenirea mușchilor si córdelor, învinețeli,
strivitori, amorțirea pielei, mai de parte la cârcei locali, dureri de nervi, um
flături produse prin bandage îndelungate, și mai cu séma pentru reîntărire
înainte și după oboseli etc. precum și la slăbiciunile bătrânelelor.
DEPOSITÜL PRINCIPAL
SPIȚERIA CERCUALĂ ÎN KORNEUBURG.
Limbricul
îl vindecă, (și prin epistole)
i
! Dr. DE O CD în VIBNA,
Praterstrasse 42.
Krafft îu Sibiiu: D icțion ar ro m â n -m a g ia r p en tru șc o la ș i c a să
Bibliotheca universală.
Pentru Austro-Ungaria deposit la W. Krafft în Sibiiu.
1. Karr Alphonse, Trei-deci și doi principi într’un oraș —.13
2. Istoria celor mai renumiți bandiți din Italia, Ispa-
nia și Germania........................................................ ..... —.13
3. Istoria celor mai renumiți bandiți din Francia, Un
garia și America.............................................................. —13
4. O mie și una de curiosități de tot feliül .... —.13
5—6. Cervantes, întâmplările estravagante ale cavalerului
Don-Chișot..........................................................................—-25
7. Minunile Coscarilor din România............................ —.13
8. Comoara anecdotelor și celor mai curioase întâm
plări din lume . . . ............................ ..... —.13
9. Minunile Coscarilor din străinetate....................... —.13
10. Tribunalele glumețe din țeară și străinetate . . . —.13
11—28. Gaborian Emile, Ósinditul pe nedrept, 3 voi. . 2.25
Rechisite de învetăment. 1
Aparatul metric, 12 obiecte cu esplicarea lor . 4.50
Atlas de istoria naturală cu 250 figure colorate. 1.75
f
Caligrafiă sistem, arangeată după cele mai bune
metode pentru usul scoalelor primare . —.08
— tot acela, dar înmulțit.................................... —.20
Charta Asiei, Africei, Amerioei, Oceaniei, câte . 1.20
Globuri terestre de 21 cm. în diametru:
Nr. I adjustat cu meridian și
compas cu pidestal fin de
Preparatele veterinare
ale liferantului curții c. r.
austriace și a curții
reg. române și spițerului
cercual
Fráncisc J. Kwizda
in Korneuburg,
destinse cu medalia de Londra, Paris, München, Hamburg, Viena, pre
cum și cu scrisori de recunoscință dela Jockey-Clubul din Viena, Buda
pesta și Baden-Baden, ni sé dă o colecțiune de leacuri preservative,
care sé află în deposit mai în toate orașele și opidele Monarchiei
Austro-üngare, și cari pun pe econom în stare de a avea leacuri pro
bate cum sânt:
Prav de vite c. r. concesionat pentru cai, vite cornute și oi de
Kwizda; el s’a probat ca nutriment de vite, când sé dă regulat, în cașuri
de nemâncare, mulgere de sânge, pentru îmbunătățirea laptelui etc. —
Fluid de restituțiune c. r. priv. pentru cai de Kwizda. Pentru întărire înainte
și reîntărire după oboseli mai mari, scrânteli, înțepenirea vinelor și
mușchilor, 1 flacon 1 fl. 40 cr. — Apă de ochi de Kwizda, 1 flacon 80 cr.
— Plastru de Kwizda, 1 burcănel 3 fl. — Rășină de flori de Kwizda,
în contra sterpiciunei animalelor domestice. — *Prav de desinfecțiune
C. r. priv. pentru grajduri etc., tot odată lipiciu pentru gunoiu, 1 pachet
15 cr., 1 ladă de 10 Kilo 2 fl. 40 cr. — Unsoare de gâlci și de puroaie
1 burcănel 1 fl. — Oleiu de râiă și de bube pentru câni, 1 flacon 1 fl.
50 cr. — Tinctură de fiere pentru cai, 1 flacon 1 fl. 50 cr. — Prav
medicinal pentru păsări de casă (oară), 1 pachet 50 cr. — *Cleiu de
copite (copită artificială), 1 rudă 80 cr. — *Vaselina pentru copită sfăr-
micioasă dc cai, 1 tinichea 1 fl. 25 cr. — Prav de copită 1 flacon 70 cr.
— Pilule de câni, 1 cutie 1 fl. — Prav de unghii, 1 flacon 70 cr. —
Pilule de colică pentru cai și vite cornute, 1 tinichea cu 15 pilule 1 fl.
60 cr., 1 carton 60 cr. — *Nutreț refortificător pentru cai și vite cor
nute ca sé se îngrașe iute după ce au slăbit tare, în lădițe á 6 și 3 .fl.
și în pachete â 30 cr. — Unsoare de rapăn pentru cai și vite, 1 bur
cănel 1 fl. — Fisic pilule depurative pentru cai, 1 tinichea 2 fl. — Leac
pentru oi, 1 pachet 70 cr. — *Prav pentru promovarea îngrășărei porci
lor și ca preservativ contra zaporului, 1 pachet mare 1 fl. 26 cr. — Săpun
de spălat în contra boalelor de piele a animalelor, 1 tinichea â 100 gr.
60 kr., 1 ă 300 gr. 1 fl. 60 cr. — Balsam de răni pentru cai și boi,
1 flacon 1 fl. 25 cr. — Pilule de limbrici pentru cai, 1 tinichea 1 fl. 60 cr.
în fine mai amintim și veninul de cloțani, în formă de lumini,
care înse cânilor, mâțelor și altor animale folositoare nu le strică de loc.
Sé pot cumpera veritabile aproape în toate spițeriile, și en gros, și în toate
drogueriile mai mari, cari sé publică din când în când prin jurnalele <un provincie.
Pentru a sé feri de schimbări, rugăm pre P. T. Public a cere tot de-a-una pre
paratele de KWIZDA și a lua seama ca să fiă provedute cu marca mea de mai sus.
Deposit principal:
Spițeria de cerc a lui Kwizda in Korneuburg. y
Caiete de scris pentru scólá
W. Krafft in Sibiiu.
100 esempl.
Nr. O- fără linii, 8 foi, cu înveliș vénét............................................ 1-15
tot acela cu vignetă și o foia sugătore .... 1.45
„ 1. pentru scrisóre romane, germane ori dictando, 6 foi în
veliș roș................................................................................—.80
, 2. pentru scrisóre române, germane ori dictando, 8 foi,
înveliș vénét.......................................................................... 1.26
tot acele cu vignete și o foia sugătore .... 1.56
„ 3. Dictando cu margó, 10 foi, înveliș vénét.............................. 1.60
tot acele, cu 12 foi, vignetă și o foia sugătore . . 2.16
~ 4. Dictando, 16 foi, ínvélis vénét (2 felurii, mai ingust și
mai larg liniat).......................................................................... 2.70
„ 5. pentru Caligrafie, cu linii simple, 8 foi, cu înveliș vénét 1.26
tot acele cu vignete și foia sugătore........................ 1.56
„ 6. pentru Comput țf 6 foi inveliș roș.............................. —.85
tot acele, cu 8 foi, înveliș vénet.................................. 1.35
„ , „ vignéta și o foia sugătore .... 1.65
„ 9. pentru începetori? cu linii largi, 8 foi, cu înveliș alb . 1.20
„ 10. pentru Composițiuni mare 4°, hârtie grosă, 12 foi și
vignetă ovale.......................................................................... 6.—
tot acele cu 24 foii...................................................... 8.60
„ 12. pentru Stenografiă, 4", înveliș roș și vignetă ovale . . 1.80
„ 13. caiete în octav de 4 cóle, hârtiede concept fără linii
cu vignéta.................................................................................... 2.30
„ 14. caiete în octav de 4 cóle hârtie albe, cu linii simple
înveliș roș cu vignéta...................................................... 3.—
„ 15. caiete în octav de 2 cóle hârtie albe cu linii simple
înveliș vénét și vignetă........................................................... 1.50
„ 16. caiete în octav de 2 cóle fără linii, inveliș vénét cu
vignetă......................................................................................... 1.40
„ 17. pentru Desemn, micu 4°, 10 foi, înveliș castaniu, cu
vignéta......................................................................................... 4.20
j 18. pentru Desemn, 4°, 10 foi inveliș castaniu cu vignéta . 5.—
,19. „ , 4° mare 10 foi, întrefoiat cu hârtie sub
țire inveliș castaniu cu vignetă............................................ 8.60
„ 20. pentru Desemn, 4° mare, 10 foi, întrefoiat cu hârtie
subțire ínvélis vénét, cu vignéta............................................ 8.60
, 21. pentru Desemn, folio, 6 foi, întrefoiat cu hârtie subțire
înveliș castaniu cu vignetă.................................................... 13.50
„ 22. pentru Desemn, 4°, cu puncte 1 centimetre, 6 foi înveliș alb 2.40
r- ~
IOSIF B. TEUTSCH în ȘIGHIȘORA
>
recomandă pre lângă cele mai eftine prețuri și servițiul cel mai solid
Depositul séu de manufacturi,
cum sunt: Stofe de melasă, Materii dó lână pentru vestminte, Moldons,
Catifea de mătasă și lână, Cipcă de mătasă și lână, Materii pentru mobile,
Barchete de spălat, Pânzături de metasă și lână, Materii de lână pentru
dpmni, Plaid pentru domni, Pălării pentru domni, Pălării pentru
dame (confecționate și neconfecționate), Mantele de pldie pentru dame,
\ Mîifuri, Apertinențe pentru yestminte, Albituri pentru domni și dame,
tot felini de ploiare și parasole, Eventalii de bal și promenadă, Pânză
de bumbac de cea mai bună cualitate, Pânză de cânepă veritabilă de
Rumburg, Mănuși pentru domni și dame,
-= Albituri pentru dame șl domni dupre profesorul Dr. JAEGER =—
cu prețuri de fabrică.
Mașine de cusut de tóté sistemele
Părți singuratece de mașine de cusut, >
precum și specialități de materii și galanterii germane, englese și fran-
cese cum sunt: Albumuri, Necesarie pentru dame și domni, Penicele,
Fórfeci, Perii pentru vestminte, cap și dinți, Brațlete, Recuisite de
scris, Portemone și pungi, Tacămuri de oțel, Recuisite de fumat, Broșe,
Cercei, Cofer de căletorie pentru dame
* și domni, Recuisite de .vânat,
lampe de salon, de mésa și de acățat de R. Ditmar din Viena.
Liste de prețuri și mustre sé trimit gratis și franco. La ori și ce întrebare sé respnnde
cu reintdrcerea poștei și franco.
Ori-ce comandă dela 10 fl. însus să trămite franco cu rambursa poștală.
Objectele neconvenabile să schimbă foră nici un preget dăcă s$ retour-
nesă francate numai decât.
Mașini de cusut sé dau și pre solviți în rate.
Calendare pe 1887:
„Amicul poporului” și „Calendarul Calicului”.
Deposit general pentru România: la IG. HAIfflN, librar, Bucuresci.