CT//.

7 H m i

BIBLIOTECA -
S CRI IT ORI LO R V
R Q ^ A N I °• ° °

Ion Creangă
Opere Complete

Cu o prefaţă
şi un indice

E diţia Vl-a

't

BU CU REŞTI
E D IT U R A „C A R TEA R O M Â N E A S C Ă '1
3871 *
 BIBLIOTECA SCRIITORILOR ROMÂNI

Editura „ C A R T E A ROMÂNEASCĂ»
Lei B.
Alecsandri V., Poezii, ediţie n o u ă ........................ 30.—
— Unsere K rieger (Ostaşii noştri), tra d u ­
cere de A. Altmann • • • - • • • 4.—
— Die Blandusische Quelle (Fântâna Blan-
duziei), trad u cere de A. Altmann . . 7.50
Alexandrescn Gr., V ersuri şi Proză (sub p resă). 30.—
Angliei D., Poezii . ............., . . , . 28.—
Asaolii Gli., Nuvela istorice...................................... 30.—
Boliac Cesar, M editaţii şi poezii.............................30.—
Bolintineami D., C ălătorii — voi. I . . . . . . 30.
— Idem, voi. i i '.............................30.
— Idem, Proză. ............ . . , 30.—
Caragiale I. L , Opere complecte. T eatru voi. I . 25.—
— Opere complecte. T eatru voi. II. . . 25 —
— Momente, Schiţe, A m intiri voi. I . . —.—
— Idem, idem voi. I I ................................. •—•—
— Nuvele, P o v e stiri...................................... 25.—
Cerua P., P o e z ii........................ .... ............................ 20.—
Coşbue G. Balade şi I d il e ..................................... ‘ 25.—
— F ire de t o r t . . . , ......................... 35.—
— Z iarul unui p ie r d e - v a r ă .................... 20.—
— Cântece de v i t e j i e .............................. 20.—
— Aeneis, trad u cere după V irgilius . . 20.—
— Sacontala, trad u cere după Calidasa . 25.—
— Răsboiul nostru pentru n e a tâ rn a re po­
vestit pe înţelesul tu tu ro r . . . . 25.—
— Povestea unei coroane de oţel . . . 25.—
Creangă Ion, Opere complecte, ed. V I ...................50.—
Demetrescu Traian, Nuvele şi p o e z i i ................... 30.—
— R o m a n e ................................................... 9.—
Eliade Rădulescn I., Opere complecte : v o i.îş i II
E chilibru în tre antiteze, â 20 lei vo­
lum ul ................................................ 40.—
Eminescu M., P o e z i i ............................................... 25.
— Geniu P u s t i u ........................................25.—
Filiiuon Nicolae, Ciocoii vechi şi noui (sub presă). —.—
—• Idem, ediţie de l u x .............................. 30.—
Gliica Ion, Opere complecte 4 volume. Voi. IV :
Scrisori către V. Alecsandri, Amin­
tir i din pribegie, Academice, Păm ân­
tul şi omul, etc. . ........................ 30.—
losif 0. St., A fost odată. Poveste în v ersuri . 15 —

Cereţi Catalogul Cărţilor „Cartea Românească"

OPERE COMPLETE
ION CREftNGA
* X

OPERE COMPLETE

CU O PREFAŢA şi o

L1STÂ DE CUVINTE

* îf

EDIŢIA Vl-a

BUCUREŞTI .

EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ" S. A.

 '

\ .

.
__ ____ - ____ ______
 P R E F n Ţ A L f\ ED IŢifl NOClA.
(EDIŢIA li-a).

In tre scriitorii m eniţi a răm ânea proptele trainice la te ­

m elia culturii noastre naţionale este şi puternicul prozator
m oldovean, Ion Creangă.
Cu gândirea-i lim pede de ţăra n rom ân, cu graiul uşor şi
sentenţios, cu veselia firească şi com unicativă, Creangă a
s tră b ă tu t repede în popor şi a ajuns astăzi aproape la acelaş
grad de popularitate ca şi cei doi com patrioţi ai săi. Alecsandri
şi Eminescu, cărora, ca poet, le este inferior, dar ca poves­
titor, de sigur, congemal.
Acestor tre i scriitori moldoveni li se cuvine să stea ală­
turea şi pentrucă năzuinţele lor pentru ridicarea literatu rii
rom âne au pornit dela aceeaşi obârşie : dela lim ba şi litera­
tu ra populară, din cultul p e n tru întreaga com oară sufle­
tească a poporului rom ân.
, form a jşi în concepţiile lor artistice, cei doi m ai m ari
s ’au mai a b ă tu t dela această direcţie. Alexandri, p u rta t de
valurile politice şi sociale, a văzut m ultă-lum e-îm părăţie, şi
strălucirea lumii străine se oglindeşte adeseori în scrierile
lui. Em inescu um blă şi el în lumea largă, setos de a-şi cu­
noaşte frânturile neam ului său şi, mai presus de to ate, setos
de ştiinţă ; şi se întoarce acasă preocupat de teorii filosofice
şi cu întinse cunoştinţe din literaturile străine. N um ai Creangă
a j ’am as la v a tia , stia in de to t ce se petrecea afară de neamul
său, continuând cu agerul sau sp in t de observaţie a prinde
lianele lim bii rom aneşti şi a pătrunde în v iaţa intim ă a po­
porului, în lum ea de cugetare şi în credinţele aceluia
In şcoală, ca elev şi învăţător, în „bojdeuca” sa din Iaşi.
pe stra d ă sau la întruniri publice şi pretutindeni unde se
.găsiâ cu lum ea rom ânească, Creangă şi-a fixat veşnic m otive
populare treb u ito are literatu rii n a ţio n a le ; a înregistrat m a­
te ria l pe care l-a prelucrat apoi în scrierile sale.
^ Persoana sa dispare aproape cu to tu l înnaintea elem entelor
îm b ră ţişa te ; şi chiar „A m intirile” nu sunt o operă subiec­
tiv ă , ci m ai m ult o zugrăvire realistă, dar netendenţioasă,
a unor anum ite stă ri sociale, — cum este de pildă şi celebra
scriere autobiografică „W ahrheit und D ichtung” de Goethe..
— o ad ev ărată operă culturală scrisă cu m ult adevăr, d ar
şi cu m u ltă poezie.
Şcoala din mijlocul veacului tre c u t, cu p rim itiv itatea m ij­
loacelor de în v ă ţă m â n t; preoţii în haine de călugăr, dar cu
gânduri lu m e şti; ţăran u l cu m pătat în to a te fazele vieţii sale
fizice şi m orale : trec pe dinnaintea cetitorului. Când te duce
Creangă înlăuntrul unei case ţărăneşti, când îţi dă subtilul
tablou al unei grupe de fete la scăldat, când cu meşteşugul
de a-ţi înfăţişă viaţa şi sgomotul, cu câteva tră s ă tu ri adânci
iţi descrie un chef de sem inarişti sau o horă : te încredinţezi
îndată, că s ta i în faţa unui a u to r care preţueşte cu evlavie
fondul naţional în a rta descrierii şi a povestirii.
Astfel popularitatea lui Creangă este pe deplin în d rep tă­
ţită. Poporul nu se poate. însufleţi decât pentru o operă în
care se regăseşte pe sine însuşi.

Scrierile lui Creangă, publicate fiind în „C onvorbiri”, între

anii 1876 şi 1882, num ărul cunoscătorilor lui la început se
m ărginiâ m ai ales la Societatea „ Ju n im e a ”, care făcuse în
Creangă desigur una dintre cele m ai bune achiziţii, de oarece
întreaga a c tiv ita te literară a acestuia, în ce priveşte lim ba
şi a rta în genere, era însuşi program ul desfăşurat de către
conducătorul teoretic al „ J u n im ii” .
Din „C onvorbiri” operele lui au tre c u t în foiletoanele zia­
relor, în Călindare, în cărţile didactice, şi, ajungând astfel
m ai la îndem âna m ulţim ii, s ’au răspândit repede, contribu­
ind în m are m ăsură la desvoltarea gustului de citit şi la deş­
te p ta re a sim ţului adevăratei limbi rom âneşti.
Pe Creangă întreg însă, publicul m are nu-1 cunoaşte decât
dela 1890 încoace, când a ap ăru t întâiul său volum . Câteva
luni înnaiuţe de m oarte, Creangă şi-a revăzut o parte a scrie­
rilor sale, şi a notat, câteva îndreptări de stil, n eîn sem n ate;
iar V. G M orţun i-a priveghiat tip ărirea a zece coaie din
„ P o v eşti” , cărora le eră m enită urm ătoarea prefaţa, scris»
de autor cu obişnuitul său colorit de veselie :
 Iubite Cetitor,

M ulte prostii îi fi c etit de când eşti. Ceteşte, rogu-te, ţi aceste

şi und»-l vedeâ că nu-ţi vin la socoteală, i i pana !n mână s i dă ş i
tu ceva mai bun la iveală, căci eu atâta m ’ara priceput ş i atâta
am făcut. y

•; ^ .?a r!;e<? vrem e l-a îm pedicat a-şi revizui lucrările până

«a sfârşit, iar V. G. M orţun cedează continuarea publicaţiunii
unui com itet compus din : A. D. Xenopol, Grig. I. Alexan-
iirescu şi Gruber din Iaşi. Supt îngrijirea acestui com itet
a p a r apoi cele două volume din „Operele com plete” :
Poveştile, la 1890, cu o prefaţă de A. D. Xenopol şi o
°io n o e am.Şnunt ită de Grig. I. A lexandrescu; şi Amintirile,
ia 1892, cu ilu straţi uni de peisagistul Buicliu.
A doua edifie a lui Creangă s ’a tip ă rit pe la 1897 în „B i­
blioteca pentru to ţi ” a lui Carol MiiUer, în 6 volumaşe, fără
tuci o deosebire de te x t sau de rânduire şi cu aceeaşi bio­
grafie a lui Alexandrescu.
Cea de faţă, a tipografiei „M inerva” r), este prin urm are a
treia ediţie revăzută şi are de scop înfăţişarea lui Creangă
întreg, m tr un singur volum, spre a înlesni şi m ai m ult ră s­
pândirea m inunatelor Iui creaţiuni în cercurile cele m ai în­
d e p ă rta te ale poporului.
A vând în vedere lipsa m are de control a ediţiilor de mai
nainte, subsem naţii am prim it sarcina plăcută de-a reciti
m aterialul întreg, a-1 grupă în mod raţional şi a-1 com pară
conştiincios cu te x tu l „C onvorbirilor”,— singurul isvor au­
ten tic după perderca m anuscriptelor originale. îndeplinind
aceasta, am p u tu t îndreptă o m ulţim e de greşeli de editură
şi a notă deosebiri de te x te , adeseori destul de esenţiale,
servindu-ne şi de preţioasele desluşiri, găsite în num ărul
com em orativ al Şezătoarei (an. V), de un fragm ent al m a­
nuscriptului poveştii „ H arap A lb”, ce ni-a fost încredinţat de
r. Maiorescu, şi de corectura „A m intirii I ”, făcută de. însuşi
Creangă în urm ătoarea îm prejurare : începutul „A m intirilor
din copilărie” de Creangă s ’a publicat în No. 10 din 1 ia­
nuarie, 1881, a „Convorbirilor L iterare” , cari pe-atunci ieşiau
a Iaşi. Creangă, fund în Bucureşti,—precum se vede după
ocul Şl d a ta pusă la sfârşitul articolului—tip ărirea „A m in­
tirilor s ’a făcut supt pnvigherea lui Miron Pom piliu, care,
-<i m tr o pricină, fie din alta, a lăsat să se strecoare m ai

1) A stăzi trecută fn proprietatea societăţii „ C artea R om ânească

 m ulte greşeli. Atunci, Creangă a trim is lui Maiorescu un
num ăr din „C onvorbiri” cu îndreptarea greşelilor şi cu ur­
m ătoarea scrisoare pe foile „C onvorbirilor” :
„D e-a fi să se reproducă în „T im pul”, rog să se pue
după această corectură şi să mi se trim ită şi mie num erile
în cari va ieşi. — I. Creangă” .
Miron Pom piliu tipărind : „fete m ândre, cari pe lângă
kore ştiau a în v ârti şi suveica”— Creangă îndreptă aşâ : „fete
m ândre, cari ştiau a în v ârti şi hora, dar şi suveica”, şi a­
daugă pe m argine : „Aşâ a găsit cu cale domnul dela Beş-
chechem et (porecla lui Miron Pompiliu), să-mi sucească” ...
(Mai departe lipseşte un rând tă ia t odată cu m arginea foii
la legatul volumului).
Miron Pom piliu tipărind : „Petru-V odă (muntele din jud.
N eam ţ)", Creangă în d re p tă : „ P a tru -V o d ă ” şi adaogă pe
m argine : „Aşa zic oam enii” .
Iar la sfârşitul articolului, după ce a făcut cu deam ănun-
tul^ to a te îndreptările, Creangă se răzbună în acest chip
fa ţă de Miron Pom piliu :
„ Inchipuiţi-vă acum, câte ini-a făcut Beşchecherecul. Apoi
m ai are cineva tragere de inim ă să zgârâie rău-bine a ltă ­
d a tă ? Şi nu m i-ar fi ciudă când m i-ar fi făcut... (câteva cu­
vinte tă ia te la legatul volum ului) ca Zaharia şi Dospinescu ;
dar un m atem atic ca Pom pit ! Eu cred că num ai decât tre -
bne pusă o dare pe burlăcărit... I. Creangă”.
Din această însem nare a lui Creangă se vede bine cât de
m ult ţinea el, ca scrierile sale să se tipărească înt ocmai cum
le alcătuise, fără cea mai mică schimbare.
N ou nu este în acest volum decât : povâstea „Făt Frumos,
fiu l E pei” articolul „M isiunea preotului la sate” şi un n u m ăr
de bucăţi în proză şi versuri, publicate în capitolul „D iverse”,
şi ex trase de noi din muli lăudatele c ă rţi didactice ale lui
Creangă şi consoţii, apoi din „C ontim poranul” şi din „Şe­
z ă to a re a ” . La sfârşitul volum ului am adăogat şi tălm ăcirea
cuvintelor cu n u an ţă dialectală, lucru ce ni s’a p ăru t de ne-
voe, nu p entru filologi, ci p en tru cetitorii nemoldoveni. Ale­
gerea cuvintelor explicate s’a făcut pe tem eiul arătărilor
unor stu d en ţi din Ardeal, a unui profesor de lim ba rom â­
nească diu B ucureşti şi după modelul unei liste de cuvinte
cxplicate de însuşi Creangă (vezi „Şezătoarea” V III, 156), câ­
te v a luându-le din „ în v ă ţă to ru l copiilor” de Creangă şi alţii:
A supra vieţii şi operelor lui Creangă nu s ’a scris încă o
m onografie m ai mare, sau vre-un studiu complect de analiză
 lite r a r ă ; avem însă un şir întreg de articole, cari cuprind
fie o apreciere ju stă, fie date interesante din viaţa lui, şi
dintre cari cităm urm ătoarele :

A L E X A N D R E S C U (G RIG . I.)— Biografia lui Ioan Creangă. (Introdu­

cere la întâia ediţie a „Poveştilor” ). Singura biografie mai cuprinzătoare,
scrisă în cunoştinţa deplină a vieţii lui Creangă ţi a manuscriselor lui. In
am intirile personale ale autorului se oglindeşte viu figura veselă a povesti­
torului nostru.
[DEM .— Amintiri despre Ioan Creangă. („Şezătoarea” , an. V ,p .l7 8 — 187).
V orbind despre prietenii literari al lui Creangă şi despre „Ju n im ea” , în­
cheie a s t f e l:
^ „Când ini-aduc am inte de dânsul, o jale mă cuprinde şi-m i pare rău oA
sV stins fără vreme. Par’că-1 aud cum îm i spuneâ înn ain ted e a muri, aşa,
uilându-se In sus şi cu o căutătură in sp irată:” Hei, dacă oiu mai trăi, ani
să fa c şi o p iesă de teatru ţărăn ească....
A n o n im .— înm orm ântarea lui Ioan Creangă. (In „L up ta” din 10 Ianu­
arie, 1890. Actul înm orm ântării, săvârşit la 2 ianuarie, 1890, la Iaşi şi cu vâa-
larea profesorului Gruber.
A n o n im .— înm orm ântarea lui Ioan Creangă. (In „I.upta diu 14 ianuarie
1890). Se am inteşte de Întrunirea com itetului Însărcinat cu publicarea
operelor lui Creangă, precum şi de existen ţa m ai multor scrisori adresate
acestuia de către d-nii : Maiorescu, Negruzzi, Gane şi Alecsandri, scrisori
■cari Insă n’au fost publicate.
Anonim.— Ioan Creangă. (Articol scris cu prilejul m orţii lui Creangă
în „Era nouă” dcla 7 ian., 1890). Se afirmă că Creangă a fost „descoperit”
de Em inescu.
Anonim. — Ioan Creangă. (N otiţă biografică In „F am ilia” , anul X X X II ,
p. 272). >
C on vorbiri litera re — Scrisori de-ale lui Creangă către Maiorescu. Anul X X V
p. 1117, anul X X X I X (1905), pag. 1151 şi alte trei în anul X I, p. 272.
CO R ESI (Art. Stavri).— Sfârâiacul, Am intire. („Şezătoarea” , an. V,
P 199-201). O glumă spusă de Creangă lntr’un cerc de publicişti din laşi.
EM ILG AR.— Ioan Creangă, studiu extras din „A rhiva” , laşi, 1902.
EM IN ESC U .— Scrieri politice şi literare, pag. : 260, 306 şi 308. „Tim ­
pul” din 8 m aiu, 1880.
O. F U R T U N Ă , C uvinte şi m ărturii despre Ion Creangă, Buc, 19H .
G O ROVEI (A R T U R ).— Am intiri despre Ioan Creangă. „Şezătoarea” V,
p. 191— 195). Am ănunte despre întrunirile literare ale câtorva tineri la
N. Beldiceanu, în Iaşi, întruniri la cari luă parte şi Creangă, şi unde a cetit
partea IV din „A m intiri” . Prietenia lui Creangă cu Em inescu. D-I Gorovei
mai reproduce în „Şezătoarea” , anul V II, sub titlu „Dosarul lui Ioan
Creangă” , o polemică iscată asupra lui Creangă, cu prilejul lubscripţiei
pentru ridicarea unui bust în Iaşi, între : Preotul Gh. Enăchescu, A. D.
Xenopol şi C. Grigorescu.
E . G Â R L E A N U , articole în „Luceafărul-' din Sibiu 1910
G R U B E R , în S til şi gândire, 1888.
IO R G A (NICO LAE). încercări de critică ştiinţifică, II, Ioan Creangă.
<In „Convorbiri Literare” . X X IV . p. 242— 258. Reprodus şi în volumul
său de „ Schiţe din Literatura Rom ână” ). Articol erudit de literatură
com parată, în care Creangă este considerat drept „lium orist de talen t,
-scriitor senzaţional prin excelenţă, care, dintre scriitorii noştri, a stat mai
aproape de pop orşil-aînţelesm ai bine” . A se vedea şi „Neamul rom. Iit.“ 101®.
 K A L IN D E R U ( IO A N ).— Circulară adresată agenţilor dom eniali. (Vor
între altele „E p oca” dela 25 rrai, 1902).
L U P E SC U (M)..— Am intiri despre Ioan Creangă („Şezătoarea” V,
188— 191). Vorbeşte despre Creangă ca învăţător şi autor d id actic: „Erfc
e vrem e, când şcoala din cari lipsiau cărţile lui Creangă era considerată..
o şcoală codaşă” .
N E G R U Z Z I (IACO B).— Ioan Creangă .(„Conv. L it.” , anul X X III , p.
981— 982). Ş i volum ul „Am intiri din Junim ea” .
T, P A M F IL E , P re fa {i ia ediţia din Chişinău, 1920 şi în revista „ Io »
Greangă" din Bârlad.
P A N U (G H .).— Am intiri din „Ju n im ea” . („Săp tăm âna” , 1902, Nr. 21,
23, ş. a.). Creangă şi Em inescu.
EM IL P R E C U P , V iaţa şi operele lui Ion Creangă, Gherla, 1921.
P R O P E R Ţ IU . — Profesorul Creangă. (In „Lum ea Ilustrată” , an. I.
pag. 164— 151). Se povesteşte cum învăţătorul Creangă îşi fermecă*
elevii cu povestirea de basme frumoase.
ST A V R I (A R T U R ).— Ioan Creangă. Schiţă biografică. (" R evista N ou ă”
If, p. 475— 477). In cadrul acestei schiţe observă: „Afară de poveşti, ance-
«iote şi am intiri, Creangă a m ai scris trei articole, în „Curierul” d-lui S c ip ,
Bădescu. In „Colum na lui Traian” , d-î H aşdeu a reprodus unul din aceste
articole” .— S’a reprodus şi în ediţia aceasta spre a se vedeâ cât de m uit
a evolu at apoi Creangă, în curăţirea scrierilor lui de neologism e. Aceiaş,
evolu ţie se poate vedeâ şi în desăvârşirea trep tată a numeroaselor ediţii
din cărţile sale didactice. j
TEODORESC.U K IR IL E A N U (G H .).— N otiţă asupra m anuscriptelor Iu
Greangă. („Şezătoarea” V, p. 209— 216) Se arată cum s’au îm prăştiat
manuscriptt le lu i Creangă în toate părţile, ajungând între altele şi pe la.
jidani, cari le-au cum părat cu cliilogram ul şi le-au întrebuinţat în prăvălie»
Din câte a m ai găsit, autorul acestui articol publică nişte notiţe şi recti­
ficări de te x t, am intind de o poveste neterm inată a lui Creangă : „F ă?
fru m o s, f iu l ep e i” , publicată în „Convorbiri Literare” anul 1898, care s’a
reprodus şi în ediţia aceasta. — Spune că s’a păstrat o filă scrisă dinii-’o
com edie a lui Creangă : D ragoste ch ioară ş i a m o r ghebos” — A ceiaş, publică^
la t în „Şezătoarea” (anul V II— V III, 1903— 1904) mai m ulte date asupra
Iui Creangă, între cari şi „Lăcrăm ătoarca” , suplică îm preună cu certiii-
catul de absolvire al Seminarului Socola din 10 sep., 1858.
X E N O P O L (A. D . ) . _ P refaţă la „ P o v eşti” (Ed. I, Iaşi, 1890).
D upă aceşti biografi, cari cu vorbe m ai puţin m eşteşugite
caută a reluă firul povestirii „A m intirilor , sfârşite în a n u l
1855, vom reproduce şi noi câteva date din viaţa lui Greangă.
D upă cei p a tru ani cât a în v ă ţa t la sem inarul din Socola
(1855— 1859), Creangă a urm at şi cursurile la şcoala pre­
paratoare dela Trei-Ierarchi, unde avu ca profesor pe Titu
Maiorescu.
v privinţa aceasta iată ce scrie însuşi Creangă şi to varăşii
săi la cărţile didactice (R ăspuns la criticile d-lui Ioan Pop
M orantin, Iaşi 1888, pag. 3) : „D upă cum se ştie, depe hi
anul 1863 până la 1867, şcoala norm ală „Vasile L u p u ” dela
T rei-E rarhi din Iaşi, avu norocul să aibă director şi profe­
sor de pedagogie pe d-1 T itu Maiorescu. In cei 2 ani dela
în ce p u t, 1863— 1865, unii dintre noi am urm at în şcoala nor­
mală, ca şcolari în sc rişi; iar alţii, de şi eram in stitutori, vă­
zând că slabul curs de pedagogie ce-1 făcusem m ai nainte,
ne eră de puţin folos practic, şi fiindcă lecţiunile de peda­
gogie ce le făcea d-1 Maiorescu se ţin eau înadins în orele
libere de clasă, p e n tru a p u tea urm a to ţi in stitu to rii din
Iaşi, cari vor voi, am u rm a t şi noi cu m are folos şi pentru
care îi suntem şi-i vom fi to td e a u n a recunoscători d-lui
Maiorescu. Căci, în ţa ră la noi, singurul care a înţeles rolul
ce joacă ştiin ţa pedagogică întem eiată pe practică, este d-1
Maiorescu, care în to t tim p u l profesoratului său de peda­
gogie s’a ferit de a îndopâ pe şcolarii săi cu teorii peda­
gogice abstracte, fără să fie întem eiate pe o practică ade­
v ă ra tă. P e n tru acest scop, a înfiinţat cursuri practice de
•predare la clasa I şi a II prim ară, a tâ t la şcoala din Trei-
E rarhi, cât şi la celelalte scoale prim are din Iaşi, unde tri-
m iteâ pe şcolarii săi, ca să pună în practică ceeace singur
le a ră tă la şcoala prim ară din T rei-E rarhi” .
Term inând aceste şcoli se căsătoreşte cu fa ta unui preot
din Iaşi şi se hirotoniseşte ca diacon, deşi n ’a sim ţit o tr a ­
gere de inim ă deosebită p en tru preoţie. F ire originală şi cu
porniri de independenţă, ajunge în curând în conflict cu au­
to rită ţile b isericeşti; iar în v ara anului 1871, to ţi preoţii din
Iaşi îl desem nară ca pe u n eretic şi stricător al legii orto­
doxe ; arhiereul îi luă d reptul de a m ai sluji ca diacon, iar
generalul Tell, m inistrul de culte, îl d estitu i din postul de
in stitu to r ce-1 ocupă la Iaşi.
Nici în căsătorie — din care avu un singur copil -— nu pare
a fi fost m ai fericit, căci după p a tru ani îşi părXsi soţia.
9,P a tru ani la biserica „P atruzeci-de-S finţi”, tră in d în tr ’o
casă în care răzbea ploaia şi m ă orbia fum ul şi fem eia i De
sărăcie nu m ’am tem u t niciodată, căci to td e a u n a a fost cu
m ine”, — zice el însuşi în una din însem nările sale. Şi după
zadarnice încercări „de-a fi în rând cu oam enii”, Creangă
răm âne în adevăr num ai cu sărăcia, care i-a fost tovarăşa
•credincioasă to a tă viaţa.
Abia cu venirea lui Maiorescu la departam entul Cul­
telor, Creangă fu num it din nou in stitu to r la o şcoală pri­
m ară din Iaşi, unde, sim ţind nevoia unor m anuale didactice
raţionale, în colaborare cu alţi câţiva colegi, a lucrat m ai
 m ulte cărţi de cetire, cari au fost prin tre cele mai răspân­
dite cărţi, trecând peste 20 şi 30 de e d iţii*).
Marele Em inescu a a ră ta t adeseori m eritele netăgăduite-
ale cărţilor didactice lucrate de Creangă îm preună cu a lţ ii ;
şi iată ce spune Em inescu în tr ’un loc :
,,învăţătorul copiilor” se poate recom andă nu num ai co­
piilor mici, ci şi m ultora din cei m ari. Căci întâiu, ar învăţă
rom âneşte, ceeace, precum se ştie, la Paris nu se poate în­
v ă ţă ; al doilea, ar vedeă că m ai sunt oameni şi afară de
banerile Bucureştilor, ceeace ar înfrâna tonul de „im p erti­
nenţă literară cu care n ulităţi de cafenele încearcă dela un
tim p încoace, a se introduce în republica literelor !...” („Tim ­
p u l” din 8 mai, 1880).
B inecuvântat va fi acel m in istru al în v ăţă tu rii publice,,
care v a desrnorm ântâ cele m ai bune şi m ai pline de inimă,
c ă rţi didactice de şcoală prim ară, cari s ’au scris vreodată
la noi, Rom ânii. Punându-le la cinste, în locul cărţilor de
acum , seci şi pline de greşeli — pe cari copiii le urăsc, după.
spusa îu v ăţăto rilo r pricepuţi— s ’ar prelungi şi după m oartea
lui Creangă binefacerile în râu ririi sale sănătoase şi cu
a d e v ă ra t rom ânească. Am reprodus anum e la „D iverse”, în
ediţia acf asta, m ai m ulte şi din to t felul de bucăţi, spre a se
vedea v tlo ire a lor ca stil şi cuprins.
Pela 1874 s ’a în tâ ln it în tâ ia oară Creangă cu Eminescu,
Care ei a revizor şcclar pe atunci. Amândoi legară prietenie
n ep esp ărţită ; şi biografii lor, în tre cari G. Panu, ştiu să po­
vestească m u lte despre această prietenie şi despre înrudirea
lo r sufletească. .
Introdus peste doi ani în cercul „ J u n im e a ”, Creangă ce­
teşte acolo cea d in tâ i poveste a sa „ S o a c ra c u trei n u ro ii4-
şi răm âne colaborator statornic al „Convorbirilor” . In 1878
a fost decorat cu m edalia „Bene m erenti” cl. II, iar în 1883

1) îm preună cu aU' Institutori din Iaşi, Creangă a tip ă r it: 1. M eto d a

n ou ă de scriere ş t cetire ; 2. în v ă ţă to ru l co p iilo r, în 3 p ă r ţi; 3. P o v ă ţu ito r
In cetire p r in scriere, d u p ă sistem a fon etică, publicat din îndem nul lui
Maiorescu, după zisa lui Creangă; 4. G eografia ju d e ţu lu i I a ş i eu c o n tu ra t
ju d eţu lu i 1; 5. H a rta ju d eţu lu i I a ş i ; 6. R eyu lele lim b ii rom âne, retipărite
cu învoirea .lui Maiorescu ; 7. R ă s p u n s la criticile nedrepte ale lui Ion
Pop Florantin.
Dintre acestea „în v ă ţă to ru l copiilor” a fost criticată de I. Nădejde (In.
„Contim poranul" 1881. No. 6), Iar Creangă îi răspunde în tr’o întâm pinare
(„C ontim p.” 1881, p. 278) recunoscând existen ta câtorva greşeli la partea,
ţtiln ţific ă ,— greşeli pentru care însă nu putea fi făcut răspunzător Creangă»,
care desigur nu colaborate decât la partea literarii.
i s'a oferit gradul dc cavaler al ordinului „C oroana R o m â­
niei’. In aceiaş tim p, Creangă a fost m em bru în consiliul
ien erai de. instrucţiune.
şTotuşi, Creangă a răm as până la m oarte aceiaş : om sărac
şi m odest, iubit dc un şir de prieteni şi binecuvântat mai
ales de nevoiaşi p e n tru b u n ă ta tea firii lui, tră in d simplu şi
cinstit în „bojdeuca” din strada „Ţieăul de sus”, în to v ă ­
răşia m âţelor lui, cari stă te au veşnic pe lângă dânsul. Acolo
a scris el poveştile şi am intirile sale ferm ecătoare, până în
ziua de 31 decemvrie, 1889, când o boală nemiloasă (epi­
lepsia), care-1 chinuia de mai m ulţi ani, l-a m u ta t dintre cei
vii la locaşul de veci pe moş Creangă cel de to ată lum ea
iubit. — Fie-i ţă râ n a uşoară şi somnul dulce, căci dulce şi
uşor i-a fost graiul, ce n ’a sunat în pustiu.
Bucnrei/li, tn m atu 1906.

GH. T . K T JS IlS A S tr ŞI IL. C B B K D I.

A M I N T I R I
 AMINTIRI DIN COPILĂRIE
Domnişoarei L ivia Maiorescu.

I 1.

$«)«!« din HantuloşU. — l*ârinjli. — B hoiiîuî

f)* v li Creangă din Ardaaî. — Şeoai# ini
A!*ra Haiş-----lrinoen. _ InUarcorea la
Bunica Nustasia,

ta u câteodată şi-mi aduc am inte ce vrem i şi ce oameni

' ii1 Părt lle noastre, pe când începusem şi eu,
w - Jag a^ţa-D G am ne, a m ă rădica băeţaş la casa părin-
ţiiof niei, în satul Hum uleştii, din tâ rg drept peste -im
N e a m ţ u l u i : s a t m a r e ş i v e s e l . Î m p ă r ţ i t în t r e i p ă r ţ i ' c a r e S
J m t o t d e u n a : V a t r a S a t u l u i , M e n i i ş i B e j e n i i Ş ’L o i llu -
f f.-1-PC vVtve™ea aceea nu erau num ai aşa, un sat de
• , !l * Cdp3taiu, ci sat vechio răzăşesc, întem eiat
111 ,?P a. Puţ eftîa c u v â n tu lu i; cu gospodari to t unul şi unul,
cu flăcăi voinici şi fete m ândre, care ştiau a în v ârti şi hora'
dar şi suveica®’, de vuia satul de vătale în toate părţile • cu'
biserică frum oasă şi nişte preoţi şi dascăli şi poporani* ca
aceia, de faceau m are cinste satului lor. Şi părintele Ioan de

1) Tipărit În tâ ia oară In „Conv. U t . ” , anul X IV d s j m •

în T im p u l din 11 ian. 1881. ’ X ’ ‘ ,8 8 i) J)ag‘ 36o‘ a P01
2) In „Conv. L it.” e astfel: ,,Cari ne lârtofl i.ors « tu .. . , ,, ,
suveica” . îndreptarea s’a făcut de, Cre'tng-1 ' ’ " * nVjl }
3) C o n t e l e ” *i poporam " . l ntrodu5‘e tntMa oariS In ed ijia A* Ia*
după îndreptarea lui Creangă. . ?9
3. Creangă.— Opere complete.
 sub deal, Doamne, ce om vrednic şi cu b u nătate m aierâ ! Prin
îndem nul său, ce mai de pomi s ’au pus în ţinterim , care era în­
grădit cuzăplaz de bârne, streşinit cu şindilă, şi ce chilie durată
s ’a făcut la p o a rta bisericii, p en tru şcoală ; ş’apoi să li văzut pe
neobositul părinte, cum um blă prin sat din casă în casă,
îm preună cu b ăd iţa Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un
bol te iu zdravăn, frumos şi_ voinic, şi sfătuia pe oameni, să-şi
dee copiii la în v ăţătu ră. Şi unde nu s ’au adunat o m ulţim e
de băeţi şi fete la şcoală, între cari eram şi eu, un băet pri­
zărit, ruşinos şi fricos şi de um bra m ea.
Şi cea dintâiu şcolăriţă a fost însăşi Sm ărăndiţa popii, o
sgâţie de copilă ageră la m inte şi aşâ de silitoare, de întreceâ
mai pe to ţi băeţii şi din carte, dar şi din nebunii. Insă pă­
rintele m ai în to a tă ziua da pe la şcoală şi vedeâ ce se pe­
trece... Şi ne pom enim în tr u n a din zile ca părintele vine la
şcoală şi ne aduce un scaun nou şi lung, şi după ce-a în­
treb at pe dascăl, care cum ne purtăm , a s ta t p uţin pe gân­
duri, apoi a pus nbme i c a u n u lu i: ,,Calul B ălan” , şi l-a lăsat
în şcoală.
In altă zi ne trezim că iar vine părintele la şcoală cu moş
Fotea, cojocarul satului, care ne aduce dar de şcoală nouă
i;n drăguţ de biciuşor de curele, îm pletit frumos ; şi părintele
ii pune num e „Sfântul Nicolai” , după cum este şi hram ul
bisericii din Hum uleşti... Apoi pofteşte pe moş Fotea, că dacă
i-or m ai pica ceva curele bune, să m ai facă aşa din când în
când câte unul, şi ceva m ai grosuţ dacă se poate... B ădiţa
Vasile a zâm bit atunci, iară noi şcolarii am răm as cu ochii
holbaţi junii la alţii. Şi a pus părintele pravilă şi a zis : că
în to a tă Sâm băta să se procitească băeţii şi fetele, adică să
asculte dascălul pe fiecare de to t ce-a în v ă ţa t peste să p tă ­
m ână ; şi câte greşeli va face să i Ie însemne cu cărbune pe
eeva, iar la urm a urmelor, de fiecare greşală să-i ardă şco­
larului câte un Sfânt-Nicolai. A tunci copila părintelui, cum
eră sp rin ţară şi plină de incuri, a bufnit de râs. P ăcatul ei,
sărm ana !— Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupâneasă, zise
părintele de to t posomorit, să facem pocinog sfântului Ni-
colai^cel din cuiu.- Şi, cu to a tă stă ru in ţa lui Moş F otea şi a
lui B ădiţa Vasile, Sm ărăndiţa a m âncat papara şi pe urm ă
Şedea cu m ânile la ochi şi plângea ca o mireasă, de săriâ
cămeşa depe dânsa. Noi, când am văzut asta, a m ră m ? s în­
lem niţi. Iar părintele, ba azi, ba m âne, aducând pitaci şi co­
laci din biserică a îm părţit la fiecare, de ne-a îm blânzit şi
 tre a b a m ergea strună ; băieţii schim bau tab la în to a te zilele,
şi Sâm băta, procitanie.
Nu-i vorbă, că noi to t ne făceam felul, aşa, câte-odată ; căci
din băţul în care eră aşezată fila cu cruce-ajută si buchile
scrise de băd iţa Vasile p e n tru fiecare, am ajuns la tră ta ji, de
la tr ă ta ji la ceaslov, ş’apoi dă, Doamne, bine ! In lipsa p ărin­
telu i şi a dascălului în tram în ţin te rim , ţin eam ceaslovul des­
chis, şi cum erau filele cam unse, trăgeau m uştele şi bondarii
ia ele şi când clăm păniam ceaslovul, câte zece, douăzeci de
suflete prapadiam d e o d a tă ; potop era pe capul m uştelor !
î n tr u n a din zile ce-i vine părintelui, ne caută ceaslov vele. si
când Ie vede aşa sângerate cum erau, îşi duce m anile în
cap de năcaz. Şi cum află pricina, începe a ne pofti pe fiecare
a B ălan, şi a ne m ângâia cu sfântul Ierarh Nicolai pentru
durerile cuvioaselor m uşte şi ale cuvioşilor bondari, cari din
pricina noastră au p ă tim it. N u trece m ult după asta şi în tr ’o
zi, prin lu n a lui Mai, aproape de Moşi, îndeam nă p ă c atu l pe
b ă d iţa Vasile tân tu l, că mai' bine nu i-oiu zice. să-puie p<
unul, N ic’a lui Costache, să m ă procitească. Nică, băiet mai
m are şi în n a in ta t la în v ă ţă tu ră până la genunchiul broaştei,
era sfădit cu mine din pricina Sm ărăndiţei popii, căreia, cu
to a tă părerea m ea de rău , i-am tra s în tr’o zio b lean d ă, pentru
că nu-m i da pace să prind m uşte... Şi Nică începe să mă
a s c u lte ; şi m ă ascultă el, şi m ă ascultă, şi unde nu s’apucă
de însem nat la greşeli cu ghiotura pe o d ran iţă : una, două
trei, până la douăzecişinouă. M ă i!! 1 s’a tre c u t de şagă, zic
eu, în gândul m eu ; încă nu m ’a g ă tit de ascultat şi câte au
să mai fie’!. Şi unde n ’a început a m ise face negru pe din-
naintea ochilor şi a tre m u ră de m ânios... Ei, ei ! acu-i acu-
Ce-i de făcut, m ăi Nică ! îm i zic eu,. în mine. Şi m ă uitam
pe furiş la uşa m ântuirii şi to t scăpăram din picioare, aştep­
tâ n d cu neastâm păr să vie un lainic de şcolar de afară, căci
era poruncă, să nu ieşim câte doi d e o d a tă ; şi-mi crăpă mă-
seaua’n gură, când vedeam că nu m ai vine, să m ă scutesc de
călăria lui Bălan şi de blagoslovenia lui Nicolai, făcătorul de
v ânătăi. D ar adevăratul Sfânt-Nicolai se vede că a ş tiu t de
ştirea mea, că num ai iaca c e în tră afurisitul de băiet, în şcoală.
A tunci eu, cu voie, fără voie, plec spre uşă, ies răpede şi nu
m ă m ai încurc prin p rejurul şcoalei, ci o ieu la sănătoasa
spre casă. Şi când m ă u it înnapoi, doi hojm alăi se şi luase
după m in e ; şi unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioa­
rele ; şi trec pe lângă casa noastră, şi nu în lru acasă, ci co-
tigesc în stânga şi în tru în ograda unui megieş ăl n o s tr u ;
 ţi din ogradă, în o c o l; şi din ocol. în grădina cu păpuşoi, cari
erau chiar atunci prăşişi de-al doilea; şi băieţii, după mine î
•>i, pană să mă ajungă, eu, de frică, cine ştie cura am izbutit
oe rn am îngropat în ţărnă, la rădăcina unui păpuşoiu. Şi
Nic a lui Costache, duşm anul meu, şi cu Toader a Catincăi,
alt hojm alău, au tre c u t pe lângă mine vorbind cu m are ciudă *
şi se vede că i-a orbit Dumnezeu, de nu m 'au p u tu t gâbui!
Si ciela o vrem e nem aiauzind nici o foşnitură de păpuşoi'
mei o scurm ătură de^găină, am ţâşn it odată cu ţă r n a ’n cap
şi tiv a la m am a acasă ;şi am început a-i spune cu lacrămi, că
nu m a m ai duc la şcoala m ăcar să ştiu bine că m ’or omorî.
A doua zi însa, a venit părintele pe la noi, s’a înţeles cu tata»
ui au lu at ei cu biiiişorul şi m ’au dus iar la şcoală. Că dă,
e pacat să răm âi fără leac de în v ăţătu ră, zicea părintele
doar ai tre c u t de bucheludeazla şi bucheriţazdra : eşti acum
l a ceaslov şi m âne-poim âne a i să treci la psaltire, care este
eheia tu tu ro r învăţăturilor şi, m ai ştii cum vine vrem ea, p o a t e
să te faci şi popă aici, la biserica Sfântului Nicolai,’ că eu
p en tru voi m ă strădănuiesc. Am o singură fa tă ş’oiu vedeâ
<*u. pe cine mi-oiu alege de ginere.
Hei hei ! când aud eu de popă şi de Sm ărăndiţa popii, las
m uştele in pace ş u r a ieu alte gânduri, alte m ă s u r i; încep
a m ă da şila scris, şi la făcut cădelniţa în biserică, şi la tin u t
isonul, de par că eram b ăet. Şi părintele m ă ie la dragoste,
^ Sm arandiţa începe din când în când a m ă fu ră cu ochiul
şi b ăd iţa Vasile m ă pune să ascult pe alţii, si a ltă făină se
macină^ acum la m oară. N ic’a lui Costache, cel răguşit, bal-
câz şi lăutăcios, nu m ai aveâ stăpânire asupra mea. D ar nu-i
« unii gândeşte omul, ci-i cum vTeâ Domnul. I n tr ’una din zile,
Şl Chiar m ziua de Sfântul Foca, scoate vornicul din sat pe
oameni la o clacă de dres drum ul. Se zicea că are să treacă
v oda pe aco.o spre m ănăstiri. Şi b ăd iţa Vasile, n ’are ce lucra !
j ^ ' j 1 IA
' 01^ m al băieţi, şă dăm ajutor la drum , să nu zică
\ oda, cand a trece pe aici, că satul nostru e m ai leneş de­
c â t alte sate. Şi ne luăm noi dela şcoală şi ne ducem cu toţii.
Şi, cari sapau cu cazmalele, cari cărau cu tărăboanţele, cari
cu căruţele, cari cu covăţile ; însfârşit lucrau oamenii cu tr a ­
gere de m im a. Iar vornicul N ic’a Petricăi, cu paşnicul, vă-
tam an u l şi câţiva nespălaţi de mazili se p u rta u pintre oa­
meni de colo până colo ; şi când deodată num ai iaca vedem
m p ru n d caţiya oameni clae peste gTămadă şi unul d in e i
m ugind puternic. Ce să fie acolo ?, ziceau oamenii, alergând
care de care din to ate părţile.
 l e bădiţa Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cet-
luiau acum zdi;.văn .şi-l puneau în cătuşi sa-! trim e a tă la
P iatră.,. Iaca pentiuce sccsese atunci vornic. 1 camei ii lu
«Iscă. A;,a cu am fgele se prindeau pe vrem ea aceea îlă ăii
la oaste... A furisită ] rivelişte mai fu şi a s ta ! Flăcăii ceilalţi,
pe a tă s au făcut nevăzuţi, iară noi copiii ne-am întors
plângând p e la casele n o a stre .—-A furisit să fie câneriul de
vornic ţi cum au ars el inim a unei mu me, aşa să-i a rc ă inim a
Sfântul Foca de astăzi, îui şi tu tu ro r părtaşilor săi — bh“s -
tăm a u femeile din sat cu lacrim i de foc în to ate părţile. Iar
m arna lui b ăd iţa Vasile. îşi petrecea băetul la P iatră, bocin-
du-1 ca pe un m ort ! L a s’, m am ă, că lum ea a sta nu-i num ai
eat se vede cu ochii, zicea bădiţa Vasile m ângâind-o; si
în oaste tră e ş te omul bine, dacă este vrednic. Oştean a fost
şi Sfântul Gheorghe şi Sfântul Dim itrie şi alţi sfinţi muce­
nici, cari au p ătim it pentru dragostea lui H ristos, m ăcar
de-am fi şi noi ca d â n ş ii!
Ei, ei ! pe bădiţa Vasile l-am p ie r d u t; s’a dus unde i-a
fo s tw r is . Şi părintele loan um blă acum cu pletele în v ân t,
să găsească alt dascăl, dar n ’a mai găsit un bădiţa Vasile •
cum inte, harnic si ruşinos ca o fată mare. E ră în sat si das­
călul Iordache, fârnâitul dela stran a mare, dar ce ţi-i’ bunY
Ştia şi el glasurile pe din afară de biserică, nu-i vorbă ; dar
clăm păniâ de b ătrân ce e ra ; ş’apoi m ai avea şi darul sup­
tu lu i... Aşa dar şcoala a răm as pustie pentru o bucată de
vreme şi câţiva dintre noi, cari ne ţineam de părintele loan.
cale a-valea ’• biserica deschide pe om. D um int cile bâzâiam la
stran a şi hârşti ! câte-un colac ! Şi când veniau cele două
ajunuri, câtetreizeci, patruzeci de băeţifu g iam în n ain tea popii
de rupeam om ătul dela o casă la a lta ; şi la Crăciun neche­
zam ca mânzii, iar la Bobot ează strigam chiraleisa, de clo-
cotiâ satul. Şi când ajungea popa, noi ne aşezam în două
rân d u ri şi-i deschideam calea, iară el îşi trăg ea barba şi zicea
cu m ândrie c ă tră gazdă :
— Aiştia-s m ânzii popii, fiiule. Nişte zile m ari ca aceste-
le aşteaptă şi ei cu m are bucurie to t anul. G ătitu-le-aţi ceva
bob fiert, găluşte, tu r te cu julfă 1 şi v ărzare?
G ătit, cinstite părinte ; poftiţi de ne blagosloviţi casa
Şi masa, şi poftim de mai şedeţi, să ne şadă peţitorii’.

1) Cuvintele „ tu rle cu JulEi”, adaose în <d. laji, duţiS îndreptările-

Iwi Creangă.
 Câud auziam noi de masă, tă b ă ra m pe dânsa ş ’apoi aţi-
me-te gură. Vorba ceea :
De plăcinte râde gura;
Dc vărzare, şi mai tare.

Ce să faci, ca doar num ai de două ori pe an este ajunul,

B a la un loc, m i-aduc am inte, ne-am grăm ădit aşa de ta re
şi am ră s tu rn a t m asa omului cu bucate cu to t în mijlocul
casei, de i-am dogorit obrazul părintelui de ruşine. D ar el
to t cu b u n ă ta te :
— De unde nu-i, de-acolo nu se varsă, fiilor, însă mai
m ultă băgare de sam ă nu strică !
Apoi la hram ul bisericii se ţinea praznicul câte-o să p tă ­
m ână încheiată : şi num ai să fi avut pântcce, unde să pui co-
iiva şi bucatele, a tâ t de m ulte erau. Şi dascăli şi popi şi
vlădici şi de to t soiul de oam eni din to a te părţile, se adunau
la hram ul bisericii din H u m u le şti; şi to ţi ieşau m ulţăm iţi.
Ba şi pela casele oamenilor se ospătau o m ulţim e de străini.
Şi m am a, Dum nezeu s’o ierte, straşnic se m ai bucură, când
se întâm plau oaspeţi la casa noastră şi avea prilej să-şi îm­
p a rtă panea cu dânşii.
T 0 rl -™"or. da feciorii după m oarte de pom ană, oii ba,
m ai bine să-mi dau eu, cu m âna m ea. Că oricum a r îi, to t
fs m ai aproape dinţii decât părinţii. S’au văzut de acestea !
Şi când în v ăţam eu la şcoală, m am a în v ăţa cu m ine acasă
•şi citiâ acum la ceaslov, la psaltire şi Alexandria, m ai bine
d ecât mine ; şi se bucura grozav când vedea că m ă tra g la c art e.
Din p artea ta te i, care ades îmi zicea în b ătae de joc :
Logofete, brânză ’n cuiu,
Lapte acru ’n călăm ări,
Chiu şi vai prin buzunări I

puteam să răm ân cum eră m ai bine : „N ic ’ a lui Ştefan a

P etrei”, om de treab ă şi gospodar în H um uleşti. Vorba ceea :
D ecât codaş în oraş,
Mai bine ’n satul tău fruntaş.

M ama însă erâ în stare să to a rc ă ’rt furcă şi să în v ăţ mai de­

parte. Şi to t cihăiâ m am a pe t a t a să m ă m ai dee undeva
ia şcoală, căci auzise ea spxund la biserică în Parem ii că omul
în v ă ţa t, înţelept va fi, şi pe cel neîn v ăţat, slugă-1 va avea.
Şi afară de aceasta, babele care tra g pe fundul sitei în 41
 de bobi, toţi zodierii şi cărturărescle pe la care căutase pentru
mine, şi femeile bisericoase din sat îi băgase m am ei o m ul­
ţim e de bazaconii în cap, care de care m ai c iu d a te : ba că ani
să petrec în tre oameni m a r i ; ba că-s plin de noroc, ca broasca
de p ă r ; ba că am un glas de înger şi m ulte a lte m inunăţii
încât m am a, în slăbăciunea ei p en tru mine, ajunsese a crede
că am să ies un al doilea Cucuzel, podoaba creştinătăţii,
care scotea Jacrăm i din orice inim ă îm p ietrită, ad u n ă lumea
depe lum e în pustiul codrilor şi vesej'â întreaga fă p tu ri
cu viersul său.
— Doamne, m ăi femee, Doamne, m u ltă m inte-ţi m ai t r e -
bue^ ziceâ ta ta , văzând-o aşa de ahotnică p en tru mine,.
D ac’a r fi să iasă to ţi în v ăţaţi, după cum socoţi tu , ri’ar
m ai aveâ cine să ne tra g ă ciubotele. N ’ai auzit că unul, ci-că
s’a dus bou la Paris, unde-a fi acolo, şi a venit v a c ă ? Oare
Grigore a iui P e tre Lucăi dela noi din sat, pe la ce şcoli
a în v ă ţa t, de ştie a spune a tâ te a bongoase şi conăcăriape
la n u n ţi? Nu vezu tu , că dacă nu-i glagore ’n cap, n u -i,V
pace b u n ă ?
— Aşa a fi, n a fi aşa, zise m am a, vreu să-mi fac b ă-
etu l popă, ce ai tu ?
—- Num ai decât popă, zise ta ta . Auzi, m ăi ! Nu-1 vezi,
<ă-i o tigoare de băet, cobăit şi leneş, d e ir a r e păreche. D i­
m ineaţa până-1 scoli îţi stu p eşti sufletul. Cum îl scoli, cere
de m âncare. Cât îi mic, prinde m uşte cu ceaslovul si to a tă
ziulica b a te prundurile după scăldat, în loc să pască cei’cârlanl
şi să-mi dee a ju to r la trebi, după cât îl a ju tă puterea. Iarn a,
pe gh iaţă şi la săniuş. Tu, cu şcoala ta , l-ai deprins cu n ă­
rav. Când s ’a face^mai m ărişor, are să ’nceapă a-i m irosi a
c a trin ţă şi cu a s tă rânduială n ’am să am folos de el nici­
odată.
Şi, dupăcum am cinste a vă spune, m u ltă vorbă s’a făcut
în tre ta ta şi m am a p en tru mine, până ce a venit în vara
aceea, pela A ugust, şi cinstita holerăi dela 4 8 ; şi a început:
a seceră prin H um uleşti, în dreap ta şi ’n stânga,’ de se auzia
num ai chiu şi vai 111 to a te părţile. Şi eu, neastâm p ărat cum
eram , ba ieşiainla pârlaz, când trecea cu m o rtu l p e la poarta
n o astră, şi-l boscorodiam cu cim ilitura :
G liijigac, ga e, ce ai in tig a e ?
Papa pu ilor d u o în v a le a so c ilo r .
F erice de g a n g u r , c ă şe d e in tr ’un vârf de so c
Şi 36 r o a g ă r u g u lu i, şi se ’n c h in ă c u c u lu i:
N ici p en tru m in e , n ic i p en tru tin e;
Ci p e n tr u b u d ih a cea d e la groap ă,
S ă-i dai vacă da Yacă ş i doi b oi să tacă
 k.a ^ petreceam până la biserică şi apoi veniam acasă cu
sânul incarcal de csvrigi, mere tu rtu re , nuci poleite, roşcove
şi smochine din pomul m ortului, de se încruciau ta ta şi
m am a, când mă vedeau cu dânsele. Şi, ca să mă scape de
? a.u trim es la stâna în dum brava Aga piei, lângă podul
Cără-Giţei, unde erau şi oile noastre, să şed acolo până s ’a
m ai potoli b o liş te a ; însă peste noapte a şi dat holera peste
mine , şi^ m a frăm ân tat, şi m ’a zgârcit cârcel, şi-mi ardeâ
sufletul în mine de sete ; şi ciobanii şi baciul habar n’aveau
de a s t a ; num ai se întorceau pe ceea p arte în ţipetele mele
şi horăiau mereu. Iară eu mă târâ ia m cum puteam până la
fântână. în dosul stânei, şi pe nimică pe ceas beam câte-un
coîaiel întreg de apă ; pot zice că în noaptea aceea la fân­
tân a mi-a fost m asul şi n ’am închis ochii, n icic ât ai scapără
dm am anar. Abia despre ziuă s ’a în d u rat Vasile Bordeianu,
strungarul nostru, de s’a dus în H um uleşti, cale de donă
ceasuri cu piciorul şi a în ştiin ţa t pe t a t a de a venit cu că­
ru ţa şi m ’a luat acasă. Şi pe drum necontenit ceream apă,
iar t a ta mă am âna cu moinele dela o fân tân ă la alta, până
a d at Dumnezeu de ani ajuns în H um uleşti. Si când colo
doftorii satului : moş Vasile Ţ andură şi altui,’ nu-m i aduc
am inte, ti au la noi acasa şi prăjiau pe foc în tr ’un ceaun
mare nişte hoştine cu său ; şi dupăce m i-au tra s o frecătură
huna cu o ţel de leuştean, mi-aduC am inte ca acum, au în­
tins hoşt inele fierbinc.ioare pe o p â n z ătiu ă şi m ’au înfăşat
cu ele peste to t, ca pe un c o p il; şi nu pot şti cât a fi tre ­
cut la mijloc, pânăce am adorm it m ort şi de-abia a doua
zi, pela^toacă, m ’am trezit sănătos, ca to ţi s ă n ă to ş ii: Dum ­
nezeu sa odihnească pe moş Ţ andură şi pe tovarăşul său !
Şi vorba ceea : „L ucrul rău nu piere cu una cu două” .
I ană 11 sară am şi colindat m ai to t s a tu l; ba si pela scăl­
dat am tras o ra ită cu prietenul meu, Chiriac a lui Goian un
lainic şi un pierdevară ca şi mine. D ar t a t a nu mi-a m ai zis
-atunci nim ică; m ’a lăsat în voia mea p e n tru o bucată devrem e.

Peste iam a, m am a iar s’a pus pe capul tate i, să m ă dee

im d e \a la şcoala. D ar ta ta spunea că nu m ai are bani de
dat pentru mine. ,
—Lui dascălul \ asile a Vasilcăi plătiam num ai câte un
”,oror(T!n .‘ P.e ‘ună- Iar postoronca de dascălul Simion Fosa
din lu ţu e n i, num ai pentrucă vorbeşte m ai în tâlc u ri decât
.alţii şi sfârcâeşte to a tă ziua la tabac, cere c â te tre i hufiăşi
pe lu n ă ; auzi v o rb ă? Nu face băetul ista a tâ ţia husăşi cu
•stiaie cu to t, c â ţi am d at eu pentru dânsul până acum !
 Gând a m ai auzit m am a şi asta, s ’a făcut foc.
— Sărm ane omule ! D acă nu ştii boabă de carte, cum ai
să mă înţelegi ? Când tra g i sorocoveţii la m usteaţă, de ce nu
te olicăeşti a tâ ta ? P etre Todosiicăi, crâşm arul nostru, aşă-i
eă ţi-a m âncat nouă sute de l e i ; Vasile. Roibu din Bejeni,
m ai p e -a tâ ţia ; şi alţii, c â ţi? R uştei lui Valică si M ăriucăi lui
Onofreiu, găseşti să le dai şi să le răz d a i? Ştiu e u ; să nu
«srezi că doarm e Sm aranda, dorm ire-ai somnul de veci, să
dormi ! Şi p en tru băet n ’ai de unde d a ? Măi omule, m ă i !
Ai să te duci m fundul iadului şi n ’are să aibă cine te
scoate, dacă nu te-i sili să-ţi faci un băet popă. De spovă-
danie fugi ca dracul de tăm âie. La biserică mergi din P aşti
în Paşti. Aşa c a u ţi tu de suflet ?
•-—Ian taci, m ăi femeie, că biserica-i în inim a o m u lu i; şi
dacă voiu m uri, to t la biserică am să şed, zise ta ta ; n u m a i
face şi t u a tâ ta vorbă, ca fariseul cel făţarnic'. B ate-te mai
bine cu m âna peste gură şi zi ca vameşul : „Doam ne, m i­
lostiv fii mie păcătoasei, care-m i to t îmbălorez gura pe băr­
bat degeaba” .
Insfârşit, c â t s a bălăbănit m am a, c u ta ta din pricina mea
to t pe-a m am ei a răm as : căci în tr ’o Dum inică prin cărne-
teaga, a venit ta tă l mamei, bunicul meu, D avid Creangă din
Pipirig, la noi, şi văzând cearta iscată între t a ta şi m am a
dm pricina m ea, a zis :
- ,:Las , m ai Ştefane şi Sm arănducă, nu vă m ai îngrijiţi
a ta ta , că azi e Duminică, mâne Luni şi zi de târg , dar M arţi,
de-om ajunge cu săn ătate, am să ieu nepotul cu mine şi am
să-l duc la Broşteni cu D um itru al meu, la profesorul Nicolai
N anu dela şcoala lui Baloş,şi-ţi vede voi ce-a scoate el din băet,
eă (te ceilalţi băeţi ai mei, Vasile şi Gheorghe, am răm as t a r e
mu Iţă m it, cât au s ta t acolo. De douăzeci şi m ai bine de
ani, decând port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoe
num ai cu răbuşul. Ce folos că citesc orice carte bisericească
dacă nu ştii a însem nă m ăcar câtuşi de cât, e greu. Insă decând
mi-au venit băeţii dela în v ăţătu ră, îmi ţin socoteala ban cu
ban şi huzuresc de b in e ; acum zic şi eu, că poţi duce v or'
nicia pe viaţă, fără să te sim ţi. Zău, m are pom ană şi-a mai
făcut Alecu Baloş cu şcoala ceea a lui, cine vrea să înţeleagă •
şi, Doamne, peste ce profesor înţelept şi iscusit a dat ! Aşâ
vorbeşte de blând şi prim eşte cu b u n ă ta te pe fiecare dc ţi-i
mai mare^ dragul să te duci la el. Ferice de părinţii cari 1-ati
născut, că bun suflet de om este, n ’am ce zice. Şi mai ales
pentcu noi ţăranii m unteni este o mare facere de bine ! Când
a m v en itei! cu t a t a şi eu fraţii mei P etrea şi A lexandru1
îi Nică, din Ardeal în Pipirig, acum şasezeci de ani trecu ţi,
unde sc pom eniau şcoli ca a lui Baloş în Moldova ? D oar ia
Iaşi să fi fost aşa ceva şi la m ănăstirea N eam ţului, pe vre­
mea lui M itropolitul Iacob, care era oleacă de cim otie eu
noi, depe Ciubuc Clopotarul dela m ănăstirea N eam ţului, b u ­
nicul m âne-ta, Sm arandă, al cărui num e stă scris şi astăzi
pe clopotul bisericii din Pipirig. Ciubuc C lopotarul' to t din
Ardeal ştia p u ţin ă carte, ca şi m in e ; şi apoi a pribegit de-a-
eolo, ca şi n o i; s ’a tra s cu bucatele încoace ca şi moş Dediu
din V ânători şi alţi mocani, din pricina păpistăşiei m ai m ult,
pe cât ştiu eu ; şi a tâ t era de cuprins, de s ’au um plut m unţii :
H alăuca, P ia tra Iui Iepure, B ărnariul, Cotnărelul şi Boampele
până dincolo peste Pătru-V odă, de turm ele şi tam azlâcurile
lui. Şi se pom eneşte că Ciubuc erâ om de o m en ie ; fiecare
oaspe ce trăg ea la odaia lui erâ p rim it cu dragă inim ă si
osp ătat cu îndestulare. Şi se dusese vestea în to a te părţile
despre b u n ă ta te a şi bogăţia sa. P ână şi Vodă ci-c’ar fi tra s
o d a tă în gazdă la C iubuc; şiîntrtbându-1 cu cine m ai ţine
a tâ ta am ar de bucate, el ar fi răspuns : „Cu cei slabi de
m inte şi ta r i de v â rtu te, M ăria T a ” . A tunci Vodă nu s ’a
p u tu t stă p â n i de m irare, spuind :„ I a aista-i om, zic şi e u ;
de-ar fi m ulţi ca dânsul în dom nia m ea, puţină lipsă ar duce
ţa ra la n e v o i!” Şi l-a b ă tu t Vodă cu m âna pe um ăr, zi-
cându-i :
— Moşule, să ştii că de azi îi înainte eşti om ul meu, şi
la dom nie ţi-i deschisă uşa orişicând.
Şi de-atunci i-a mers lui Ciubuc numele de omu lui V o d ă ;
în cât .şi până astăzi, un deal, în p artea despre Plotunul, unde
eră m ai m ult aşezarea lui Ciubuc, se chiam ă „D ealul O m ului''.
Pe acest deal, Sm arandă, am fugit în vrem ea zaverei cu
înă-ta, cu tin e şi cu frate-tău Ioan, de frica unei cete de
Turci, care se b ătu se chiar atunci cu volintirii Ia Secu şi
apoi se îndreptară spre Pipirig după jă f u i t ; iar pe soră-ta
M ăriuca \ de grăbiţi ce-am fost, o uitasem acasă, pe prispe
în albiuţă. Şi m ă-ta, când a d at de copilă că nu-i, a început
a-şi smulge părul din cap şi a o boci înnăduşit, zicând :
— Vai de mine şi de mine, copila mea au străpuns-o Turcii !
E u însă. m ’am suit în vârful unui brad şi cum am văzut
că apucă Turcii spre Plotunul, m ’am asvârlit fără sine pe

1) „Şi Vasile” e în „Convorbiri” .

2) Şters „M ăriuca” şi Îndreptat dc Creangă : „Ioan a’'(„ Ş e ză to a r ea " )
 părul uuui cal, am alergat acasă, şi când colo, am găsit co­
pila t e a f ă r ă ; însă ră stu rn a tă cu albiuţa de nişte porci, cari
grohăiau îm prejurul ei, cât pe ce s ’o rupă. Iar pela capătul
albiuţei am găsit câteva rubiele, puse de Turci — se vede —
la capul copilei. A tunci am lu at copila şi de bucurie nici nu
ştiu când am ajuns cu dânsa la m ă-ta, în Dealul Omului. Şi
dupăce m i-am venit p uţin în sine, am zis şi eu în am ără­
ciune, ca m ulţi înnainte de mine : Cei cari n ’au copii, nu
ştiu ce-i năcazul. B ună m inte m ai au unii în felul acesta de
nu se în so a ră . Şi unul dintre aceştia a fost şi Ciubuc m o­
canul, care neavănd femeie nici copii, ce i-a venit m ai târziu,
de evlavia cea m ultă ce avea, sau din alte îm prejurări, a
închinat to a tă averea sa m ănăstirii N eam ţului şi el s ’a că­
lugărit mai cu to ţi haidăii lui, făcând m ulte pom eniri cât a
fost m viaţă ; iar astăzi petrece în linişte lângă zidurile m ă­
năstirii, Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în tru îm pă­
răţia cerească ! Căci şi noi, ca mâne avem a ne duce acolo î
Aşă-i că voi habar n ’aveţi de to ate aceste, de nu v ’aş fi spus
eu, zise bunicul oftând.
Nu-i rău, m ăi Ştefane, să ştie şi băietul tă u oleacă de
carte, nu num aidecât p en tru popie, cum chiteşte Sm aranda
că şi popia are m ulte năcăfale, c greu de p u rta t. Şi decât
n a fi cum se cade, m ai bine să nu fie. D ar cartea îti aduce
şi oarecare m ângâiere. E u să nu fi ştiu t a c e ti,'d em u lt
aş fi înnebunit, câte am av u t pe capul meu. Insă deschid
Vieţile Sfinţilor şi văd a tâ te a şi a tâtea, şi zic :— Doamne,
m ultă răbdare ai dat aleşilor tăi. Ale noastre sânt flori la
ureche, pelângă cele ce spune în cărţi. Ş’apoi să fie cineva
de tot bou, încă nu este bine. Din cărţi culegi m ultă înţe­
lepciune şi la dreptul vorbind, nu eşti num ai aşa, o vacă
de m uls p en tru fiecare. Băietul văd' că are ţiere de m inte
şi num ai după cât a în v ăţat, cântă şi citeşte cât se poate
de bine.
De aceste şi altele ca aceste a vorbit bunicul David
cu m am a şi cu ta ta , mai to a tă noaptea, Dum inică spre Luni
şi Lui: , spre M a rţi; caci la noi m ânea când veniâ din P i­
pirig la târg, să-şi cumpere cele trebuitoare.
Iar m arţi, des-dimineaţă, puse tarniţele şi desagii pe cai
şi legându-i frum uşel cu c ă p ă s tru l: pe cel de-al doilea de
coada celui întâiu, pe cel de-al treilea de coada celui al
doilea, pe cel de-al patrulea de coada celui al treilea, cum
îi leagă m untenii, a zis :
 w" ki> Ştefane şi Sm ărănducă, mai răm âneţi cu afi­
na tate, c f eu m 'a m d u su -m 'a m 1 - hai, nepoate, g a ta e şti?
Gata, bunicule, haidem !, zisei năcăjindu-m ă cu nişte
costiţe de porc afum ate !. şi cu nişte cârnaţi fripţi, ce mi-i
pusese m am a dinainte. Şi luându-m i răm as hun ’ dela pS-
rmţi^ am purces cu bunicul spre Pipirig. Si erâ nu puiu de
ger în dim ineaţa aceea, d ecrăpau lem nele.’Şi din sus de V-i-
natori, cum treceam puntea peste apa Neam ţului, bunicul în
urm a cu cau de căpăstru şi eu înnainte, mi-au lunecat ciu­
botele şi am căzut îu Ozana 2 cât mi ţi-i băietul ! Noroc de
bunicul. Şi scroambele ieste a voastre îs pocite, zise el,
scoţandu-m ă răpede, m urat până la piele şi îngheţat hăl bine,
caci naboise apa în to a te părţile. Şi iute mi-a scos ciubotele
din picioare, că se făcuse bocnă. — Opinca-i bună, săraca !
Iţi sede piciorul hodinit şi la ger huzureşti cu dânsa. Şi
pana a vorbit acestea, eram şi învălit în tr ’o sarică ghiţoasă
<!e Caşina, băgat în tr ’o desaga pe cal. purces pe drum şi hai
la Pipirig. Şi când m ’a văzut bunica în ce hal m ă aflam,
ghem uit in desagă, ca un puiu de bogdaproste, c â t pe ce să
se prapadeasca plângând. încă n ’arn văzut aşa femeie, să
plângă de to a te cele: erâ m iloasă din cale-afară. Carne de
^ t a nu m ânca în v iaţă, t o t din astă pricină ; şi când se ducea
sai butoarea ui biserica, bocia to ţi m orţii din ţinterim , fie rudă,
ne străin, iară deosebire. Bunicul însă, erâ aşezat la m intea
lu i; îşi cau ta de tre b i cum ştia el , şi lăsa pe bunica în tr ’ale
sale, ca un cap de femee ce se găsiâ.
Oiu, Doamne, Davide, cum nu te mai a s tâ m p e ri: de
ce-ai scos băetu l din casă pe. vrem ea a s ta ?
, te m ied lu , N astasie, zise bunicul, scoţând o piele
(!< poic Siubatic din c am arăşi croind câte-o părecho de opinci
p e n tiu D um itru şi pentru m in e ; apoi le-a îngurzit frumos
şi a peI recul câte o păreche de a ţă neagră de păr de cal
P.1 ,c 0 \ ‘l treia zi după asta, dându-ne schim buri
şi ca te doua parechi ele obiele de sum an alb, ne-am încălţat
eu opincile binişor, şi săru tân d m âna bunicăi, am luat-o prin
noboieşti iar cu bunicul şi cu D um itru, fratele m amei, cel
m ai mic, şi suind pe la fundul Halăucei, am ajuns după un
ai ziu m harcaşa, unde ne-a fost şi m asul, îm preună cu pă­
rintele D um itru dela P ârâul Cârjei, care aveâ o guşă la gât

1 Formă rarii, întreb uinţată în săîn m unţii M oldovei de Sus şi dt-Fniiuesca

■t» povestea „ M ir o n şi F n im o a m -fă ră -c o rp " .
2 In „Convorbiri” : in ozană.
■cât o ploscă de, eele m ari şi gârâiâ din tr’insa ea d in tr'u n
cimpoiu, -d ' n ’am putut închide oclui de răul său, mai
to ată noaptea. Nu eră vinovat bietul p reo t; şi dupăcum
spuuea şi el, e m ai rău de cei ce au guşa în cap decât de cei
c e o po artă pe dinafară....
A doua zi am purces din F ărcaşa, pela Borca, spre
Pârău) Cârjei şi Cotârgaş, pânăce am aju n s şi 3a Broşteni.
Şt dupăce oe-a aşezat bunicul în gazdă, cu toată chel­
tuiala lui, la u n a lrinuoa, apoi ne-a dus pela profesor şi
pela Biserică de ne-a închinat p la icoane ; şi pe urm ă
n e-a lă sa t cu sănătate şi s’a întors acasă, trim iţân d u -n e
d in când îti când cele trebuitoare.
Şi satul B roştenii fiind îm prăştiat, mai ca toate satele de
la m unte, nu se ruşina lupul şi ursul a s e arătă ziua-m eaza-
m ara p rin e l; o ca*â ici sub tih ăraea asta, alta dincolo
de Bistriţă, sub altă tihăraie: m ă rog, unde i-a venit om u­
lui în d ăm â aă să şi-o facă. Şi Irin u ’a avea o cocioabă ve­
che de bârne, cu ferestrele cât palm a, acoperită cu scân­
duri, îngrădită cu răzlogi de brad şi aşezată chiar sub
m unte, pe m alul stâng al Bistriţei, aproape de pod. Irinuca
era o fem eie, nici tân ă ră, nici tocm ai b ă trâ n ă; avea b ă rb a t
şi o fată balcâză şi lălâie, d, -ţi era fricăsă înoptezicu dânsa
în casă. Noroc num ai că de Luni dim ineaţa şi până Sâm ­
b ă tă seara n ’o m ai ved eai; se ducea c u ta tă -să u în m unte
la făcut ferestreă, şî lucra toată săptăm âna ca un bărbat
p e n tru nimica t o a t ă : doi oim eni cu doi boi, la vrem e de
iarnă, abia îşi puteau scoate m ăm ăliga. B a la m ulţi se î n ­
tâm plă de veniau Sâm bătă noaptea câte cu un picior frâ n t
sau cu boii stâlciţi, şi aceasta le era câştig pedeasupra.
Cocioaba de pe m alul stâng al Bistriţei, b ă rb a t îl, fata
şi boii din pădure, un ţap* şi două capre slabe şi râioase
ce dorm iau p u ru rea în tindă, e ra toată av erea Irinucăi,
D ar şi asta-i o avere, când e omul sănătos. Insă ce m ă
p riv e ş te ? Mai bine să ne căutăm de ale noastre.
Noi,cutn a plecat bunicul, a doua zi ne-am dus la ş c o a lă ;
şi văzând profesorul că purtăm plete, a p o ru n citu n u ia dintre
şcolari să ne tundă. Când am auzit noi una ca asta, am în­
ceput a plânge cu zece rân d u ri de lacrăm i şi a ne ru g i dc
toţi Dumnezeii, să nu ne sluţiască. D ar ţ ’ai găsit; profesorul
a sta t lângă noi, pânăce ne-a tu n s chilug. Apoi ne-a pus în
râ n d cu ceilalţi şcolari şi ne-a d at de în v ă ţa t după pu terea
n o a s tr ă ; în tre una-alta şj „Ing. ru l a strigat* pe din afară.
Şi am dus-o noi aşa p â n ă la M ezii-Păresii. Şi unde nu ne
trezim în tr’o bună dim ineaţă plini ciucur de râe căprească
dela caprele Irinucăi. Ei, e i ! ce-i de făcut ? Dascălul nu ne
luai prim iâ în şcoală, Irinuca nu ne putea vindecă, pe
bunicul n ’aveâ cine-1 inştiinţâ, merindele erau pe sfârşit :
rău de noi 1 — N u ştiu cum se întâm plă, că aproape
de Buna-Vestire, unde nu dă o căldură ca aceea, şi se to ­
peşte om ătul, şi curg pârăele, şi se um flă B istriţa din mal în
mal, de cât pe ce să iee casa Irinucăi. Şi noi, pe căldurile
cele, ne ungeam cu leşie tulbure, şedeam afară la soare cu
pielea goală, până se usca cenuşa pe noi şi apoi ne băgăm
în B istriţa de ne scăldam. Aşa ne învăţase o babă să facem*,
ca să ne treacă de râie. Vă p u teţi închipui ce v ra să zictţ
a te scălda în B istriţa, la Broşteni, de două ori pe zi, tocm ai
în postul cel mare. Şi nici t u junghiu, nici t u friguri, nici
altă boală nu s ’a lipit de n o i; dar nici de râe n ’am scăpat.
Vorba ceea : „Se ţine ca râia de om ” . I n tr ’o zi fiind Irinuca
dusă în sa t şi având obiceiu a şedea u ita tă ca fa ta vătăm a-
nului, noi 11 ’avem ce lu cra? Ne suim pe m u n te ,la deal de
casa ei, câte cu o b u cată de răzlog în m ână ; şi cum curgeau:
pârăiele grozav, m ai ales unul alb cum îi laptele, ne pune
dracul de urnim o stâncă din locul ei, care era num ai în--
ţin a tă ; şi unde nu porneşte stânca la vale săltând to t mai
sus de un s ta t de o m ; şi trece prin gardul şi prin tin d a Iri­
nucăi, pela capre, şi se duce drept în B istriţă, de clocotiâ
apa. A sta era în Sâm băta lui L azăr pe la amiazi. Ei, ei î
ce-i de fă c u t? Gardul şi casa femeii dărâm ate la păm ânt,
o capră ru p tă în bucăţi, nu-i luciu de şagă. Uitasem acum
şi râie, şi to t, de spaim ă. ^
— Strânge răpecle ce m ai ai, până când nu vine baba şi
hai să fugim cu p lu ta ceea la frate-m eu Vasile, în Borca,
zise D u m itru ; căci plutele începuse a um blă. Inşfăcăm noi
te mieri ce m ai aveam , ne ducem degrabă J a plută şi plu­
taşii de cuvânt, şi pornesc. Cea fi zis Irinuca, în urm a noastra,
ce n ’a fi zis, nu ş t i u ; dar ştiu a tâ ta , că eram cu ghiaţa n
spate de frică p â n ’am ajuns la Borca, unde ne-a fost şi m asul.
Iar a doua zi, în Dum inica de Florii, des-dim ineaţă am plecat
din Borca, pe Plaiul-B ătrân, îm preună cu doi pţăieji călări,
spre Pipirig. E ra o zi frum oasă în Dum inica aceea şiplăeşn spu­
neau ca n ’au m ai apucat aşa prim ăvară de vreme, decand îs ei.
E u cu D um itru însă, o duceam în tr ’un cântec, strângând
viorele şi toporaşi depelângă plaiu şi mergeam to t zbur­
dând şi hârjonindu-ne, de p a r’că nu eram noi râioşii din
Broşteni, cari făcusem a tâ ta bucurie la casa Irinucăi. Şi m e r-
«and noi to t aşa, cam pe la amiază deodată s a schim bat
vrem ea cea frum oasă în tr’o vijelie cum plita, sa rastoarne
brazii la păm ânt, nu altă-ceva. Pe semne, baba Dochia nu-şi
iepădase to a te cojoacele. începe a bură, apoi o întoarce în
lapoviţă, pe urm ă o dă în frig şi ninsoare cum se^cade, şi
în tr’un buc ne astupă calea, de nu ştiai încotro sa mergi.
Şi to t ninsoare şi pâclă până în păm ânt, de nu f^e vedea oni
pe om ală tu re a fiind. . . , lx. .
1 __ Aşă-i că s’a deochiat vrem ea, zise unul dintre plaieşi
oftând. Mă m ieram eu să fi m âncat lupul iarna a sta aşa de
In pripă. Depela Inţercători, am prăpădit drum ul. De acum
s ’o luăm de-a chioara, şi unde ne-a fi scris, acolo vom ieşi.
— l-auziţi glasul unui cucoş, zise celalalt plaieş. Haideţi
s ’apucăm în tr’acolo şi poate să ieşim în sat, undeva.
Si ne coborîm noi, şi ne to t coborîm cu m are greutate pe
nişte povârnişuri prim ejdioase ; şi ne încurcăm Pinirc' ciritei
de brad, şi caii lunecau şi se duceau de-a rastagolul, şi eu
cu D um itru m ergeam zg ribuliţi. şi plângeam în pum ni de
f r i o ; şi plăieşii num ai icniau şi-şi m uşcau b u z e le d e frig şi
necaz ; şi om ătul se pusese pe une-locuri panaja brau şi
începuse a în n o p tâ , când am ajuns în tr o înfundătură de m unţi,
unde se auziâ răsunând glasul unui pârăuaş ce vem â ca şi
noi din deal în vale, prăvălindu-se şi izbindu-se de cele stanei
fără voinţa sa... N um ai a tâ ta , că el a tre c u t m ai departe în
drum ul său, iar noi am s ta t pe loc şi am pus-o de m ăm ă­
ligă, fără apă. . . 1y.
— Ei, măi băieţi, ia am u tra g e ţi la aghioase, zise un plaieş,
scăpărând şi dând foc u nui brad. . . „ .
— Ce ţi-i scris, în frunte ţi-i pus ; chef şi voie buna, zise
celalalt, scoţând o hrincă îngheţată d i n d e s a g i , parpalm d-^
pe jăratec şi dându-ne şi nouă câte-o haro-hma. Ş i aşa u
U M n c a aceea dc u ş ir j * gât,
D upăce ne-am pus bm e-rau gura la cale, ne am e o 'm flţ
î m p r e j u r u l fo cu lu i; şi
d e - a s u p r a ninsoare, dedesubt udeala ,

pe-o p a rte îngheţai, pe u n a te frigeai, ca la vrem ea şiilocul

acela! Si t o t c h i n u i n d u - n e aşa, era sa ne pască a lt păcat . cat
n e ce să ne toropească bradul aprins, de nu baga de sama
unul dintre plăeşi. Pesemne, blăstăm ul Irinucăi ne ajunsese.
In sfârşit, se face şi ziuă, şi (după ce ne spălăm cu ornat
şi ne închinăm după obiceiul creştinesc)/, pornim apoi cu

1 Cuvintele puse in paranteze au {ost adăugate în ediţia deln Iaşi, după

îndreptarea lui Creangă.
 plăieşii la deal, pe unde ne coborîsexn. Ninsoarea mai înce­
ta te, şi după m ultă tru d ă am găsit d ru m u l; şi hai, hai ! hai t
hai . oătra sara am ajuns la bunicul Da vid, în Pipirig Şi când
ne-a văzut bunica, de bucurie a şi tras un bocit
— Da vid aI meu are de gând să m ă bage de vie în mor-
v â n t cu apucăturile lui, cum văd eu. Inca ce rană-i pe dânşii
sărm an a băieţi ! Cum i-a m âncat râ ia p rin străini, m itite ii! ’
Şi dnpace ne-a căinat şi ne-a plâns bunica, după obiceiul
ti, şi clupact ne-a dat de m âncare to t ce aveâ m ai bun si
ne-a îndopat bine, degrabă s ’a dus în căm ară, a scos un ul­
cior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste to t tru p u l din
creştet pana în tă lp i şi apoi ne-a culcat pe cuptior, la căldură
Şi to t aşa ne-a uns de câte două-trei ori pe zi cu noapte, până
ce in Vmerea-Seacă, ne-am tre z it vindecaţi ta fta . D ar până
a unei a venit şi veste dela B roşteni despre stricăciunea ce
făcusem, şi bunicul, fără vorbă, a m ulţăm it pe Irinuca cu
p a tru galbeni. Apoi în Sâm băta Paştilor m ’a trim es la părinţi,
acasă in H um uleşti. Şi în ziua de P aşti am tra s un „îngerul
a strigat la biserică, de au răm as to ţi oamenii cu gurile
eăscate la mine. Şi m am ei îi veniâ să mă înghită de bu-
rif-V părintele loan m ’a pus la m asă cu dânsul, si Smă-
răn d iţa a ciocnit o m ulţim e de ouă roşii cu mine Şi bu­
curie peste bucurie veniâ pe capul meu. Iar la învierea a
«oua, nu mi-a m ai mers aşâ de b in e; căci to ate fetele din
Y“ nd la biserică şi unele din ele fiind m ai drăcoase, cum
a» c a t cu ochii de mine, le-a şi bufnit râsul.şi au început
a-m i zice *
T u m u I (eleguiw ul,
T « ra u l feleguo*»!,
C iu li (lupă d ân su l I

B u cu reşti, j t t » , S ep tem vrie .

 I I 1.
M am a. — S benjjuiri cu fra te -să u Z afcei.—
O biceiuri de sărbători. Popa O şlobanu. —
Moş Cblorpec C iubotarul.— M ătuşa M ărioara.
A lte p ăţanii.

N u ştiu alţii cum sânt, dar eu, când mă gândesc la locul

naşterii mele, la casa părinţească din H um uleşti, la stâlpul
hornului unde lega m am a o şfaiă cu motocei la capăt,
de crăpau m âţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel
hum uit, de care m ă ţineam când începusem a merge copă­
cel, la cuptiorul pe care m ă ascundeam, când ne jucam noi,
băieţii, de-a m ijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de
hazul şi farm ecul copilăresc, p a r’că-mi saltă şi acum mima
de bucurie ! Şi, Doamne, frumos erâ^pe atunci, căci şi pă­
rinţii, şi fraţii, şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa 111 era
îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau deapururea m
petrecere cu noi, şi to a te îm i mergeau după plac, fara leac
de supărare, de p ar’că era to a tă lum ea a mea.
Şi eu eram vesel ca vrem ea cea bună, şi sturlubatic şi
copilăros ca v ân tu l în tu lb u rarea sa. ^ îm ;
Si m am a, care era v e stită pentru nazdi ăvanule sale, îmi
zicea cu zim bet uneori, când începea a se ivi soarele dintre
nori după o ploaie îndelungată : „ieşi, copile cu p arul balan,
afară şi râde la soare, doar s’a îndrepta vrem ea . Şi vrem ea
se în d rep ta după râsul m eu...
Ştia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, căci eram

1 P ublicat Întâia dată în „Convorb. Ut.” Anul XV (1881, No. 1).

O
I* C rean g ă.— O pere complet©.
 feciorul mamei, care şi ea cu adevărat că ştiâ a face m ulte
şi m ari m in u n ă ţii: alungă nourii cei negri depe deasupra
satului nostru şi abatea grindina în alte părţi, înfigând to ­
porul în păm ân t, afară, dinaintea u ş ii; închegă apa numai
cu două picioare de vacă, de se încruceâ lum ea de m ira re ;
b ăteâ păm ântul sau păretele, sau v r ’un lemn, de care m ă
păliam la cap, la m ână sau la picior, zicând : „N a, na şi
în d ată mi trecea durerea... Când vuia în sobă tăciunele
aprins, care se zice că face a v â n t şi vrem e rea', sau când
ţiu iâ tăciunele despresoare se zice, că te vorbeşte cineva
de rău, m am a îl m ustră acolo, în v a tra focului, şi-l buchisâ
cu cleştele, să se mai potoliască d u şm an u l; şi m ai m ult
decât a tâ ta : oleacă de nu-i veniâ mamei la socoteală
c ă u tă tu ra mea, în d ată p reg ăt’â, cu degetul îm băiat, puţină
tin ă din colbul ad u n at pe opsasul în c ă lţă rii; ori m ai în
grabă luă funingenă dela gusa sobei, zicând : „C um nu se
dioache călcâiul sau gura sobei, aşa să nu mi se dioache
copilaşul !” Şi-mi făceâ apoi câteun benchiu boghet în
frunte, ca să nu-şi prăpădească odorul !... Şi altele m ulte
încă făceâ.
Aşâ eră m am a în vrem ea copilăriei "mele, plină de m inu­
năţii, pe c â t mi-aduc a m in te ; şi-mi aduc bine am inte, căci
braţele ei m ’au legănat, când îi sugeam ţâ ţa cea dulce şi
m ă alin tam la sânu-i găngurind şi uitându-m ă în ochii ei
cu drag I Şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am
îm p r u m u ta t; şi a vorbi dela dânsa am în v ăţa t. Iar înţelep­
ciunea dela Dum nezeu, când vine vremea" de a pricepe omul
ce-i bine şi ce-i rău.
D ar vrem ea treceâ cu amăgele şi eu creşteam pe nesim­
ţite ; şi to t alte gânduri îm i zburau prin cap şi alte plăceri
mi se deşteptau în s u fle t; şi în loc de înţelepciune, m ă fă­
ceam to t m ai neastâm părat şi dorul meu eră acum nem ăr­
ginit ; căci sprinţar şi înşelător este gândul omului, pe ale
căruia aripi te poartă dorul necontenit şi nu te lasă în pace,
pânăce în tri în m orm ânt !
Insă, vai de omul care se ia pe gânduri! Uite, cum te
trage pe furiş apa la adânc ; şi din veselia cea m ai mare,
cazi ^deodată în uricioasa în tristare.
H ai m ai bine despre copilărie să povestim , căci ea sin­
gură este veselă şi nevinovată. Şi drept vorbind, acesta-i
adevărul. ’ .
Ce-i pasă copilului, când m am a şi t a t a se gândesc la
neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâne,
sau că-i frăm ân tă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul
încălecat pe băţul său, gândeşte că se află călare pe un cal
de cei m ai straşnici, pe care aleargă cu voiebună, şi-l bate
cu biciul, şi-l struneşte cu to t dinadinsul, şi răcneşte la el
din to a tă inima, de-ţi ie a u z u l; şi de cade jos, crede că l-a
tr â n tit calul, şi pe b ă ţ îşi descarcă m ânia în to a tă puterea
cuvântului...
Aşa eram eu la v râ sta cea fericită, şi aşa cred că au fost
to ţi copiii, decând îi lum ea a sta şi păm ântul, m ăcar să zică,
cine ce-a zice.
Când m am a nu m ai putea de obosită, şi se lăsă câte-oleacă
ziua, să se odihnească1, noibăeţii,tocm ai atu n ci râdicam casa
în slavă. Când venea ta ta , noaptea, dela pădure din Dumes-
nicu, îngheţat de frig şi plin de promoroacă, noi îl spăriam
sărindu-i în spate pe întuneric. Şi el, cât erâ de ostenit, ne
prindea 2 câte pe unul, ca la ,,baba-oarba” , ne râdicâ în
grindă, zicând : „ ’t â t a m are !” şi ne săru tă m ereu pe fiecare.
Iar dupăce se aprindea opaiţul şi t a t a se punea să m ă­
nânce, noi scoteam m âţele de prin ocniţe şi cotruţă, şi le
flocăiam, şi le şm otream dinaintea Iui, de le, m ergea c o lb u l;
şi nu p u teau scăpa bietele m âţe din m anile noastre, până
ce nu ne zgâriau şi ne stupiau, ca pe noi.
•— încă te uiţi la ei, bărbate, zicea m am a, şi le dai
paiele ! aşă-i?.... H a, ha ! bine v ’au m ai făcut, pughibale
spurcate ce s â n te ţ i ! Că nici o lîghioae nu se poate aciua pe
lângă casă, de rău l vostru. Iaca, d a c ă n u v ’am săcelat astăzi,
faceţi otrocol prin cele m âţe şi daţi la om ca cânii p lin b ă ţ.
Ăra ! d’apoi aveţi la ştiin ţă că vă prea întrece ţi u dediochi'ul.
Acuş ieu varga din coardă, şi vă croiesc de vă merg petecile.
— Ia lasă-i şi tu , m ăi nevastă, la s ă -i; că se bucură de
venirea mea, zicea ta ta , dându-ne huţa. Ce le pasă : lemne
la tru n ch iu s â n t ; slănină şi făină în pod este d e a v o ln a ;
brânză în putină, asem enea ; curecliiu în j oloboc, slavă Dom­
nului ! N um ai de-ar fi sănătoşi, să m ănânce şi să se joace
acum cât îs m itite i; că le-a trece lor zburdăciunea, când or
fi m ai m ari şi i-or luă grijile în n a in te ; nu te tem e că n ’or
scăpă de asta. Ş’apoi nu ştii că este o vorbă : dacă-i copil,
să se joace ; dacă-i cal, să trag ă ; şi dacă-i popă, să citească...
— Ţie, omule, zise m am a, aşa ţi-i a zice, că nu şezi cu
dânşii în casă to a tă ziulica, să-ţi scoată peri albi, m ânca-i-ar
1) In ms. lui Creangă: hodinească,
2) Cele şase cuvinte din urmă lipsesc în ediţia dela la şi, dar sunt !n
manuscris şi în Conv. literare.
pământul., să-i mănânce, Doamne, iartă-m ă ! De-ar mai veni
vara, să se m ai joace şi p e -a fa ră ; că m ’am să tu ra t de ei ca
de mere pădureţe. Câte drăcării le vine în cap, to a te le fac ;
când începe a tocă la biserică, Zaliei al tă u cel cum inte fuga
şi el afară şi începe a tocă în stativ e, de pârâe păreţii casei
şi dudue fereştile. Iar stropşitul de Ion, cu talan ca dela oi,
cu cleştele şi cu v trariul face ohodorogeală şi un tărăb o iu
de-ţi ie a u z u l; apoi îşi pun câte-o ţoală în spate şi câte-un
coif de hârtie în cap, şi cântă „aliluiia şi Doam ne milueşte,
popa prinde peşte” , de te scot din casă. Şi a sta în to a te
zilele de câte două, trei ori, de-ţi vine câteodată, să-i coşeşti
în bătaie, dac’ai s ta să te potriveşti lor.
— ..’Poi dă, măi femeie, to t eşti tu bisericoasă, de s ’a dus
vestea ; încaltea ţi-au făcut şi băeţii biserică aici pe loc, după
cheful t ă u ; ma'car că-ţi întră biserica în casă, de departe
ce-i... De-aimi puneţi-vă pe făcut privigheri de to ată noaptea
şi parascovenii câte vă place, m ăi băieţi, dacă vi-i voia să
vă dee m ă-ta în to a te zilele num ai colaci de cei unşi cu
miere dela „P atruzeci de sfinţi” şi colivă cu miez de nucă.
— Ei, apoi ! m inte ai, om ule? m ă m ieram eu, de ce-s şi
ei aşa de cum inţi, m itite ii; că tu le dai nas şi le Iii hangul.
Ia priveşte-i cum stau to ţi tre ji şi se u ită ţin tă în ochii
n o ş tr i; p a r’că au de gând să ne zugrăvească. Ian să-i fi
sculat la treab ă, ş’apoi să-i vezi cum se codesc, se drâm -
boiesc şi se sclifosesc, zise m am a. H ai ! la culcat, băeţi, că
trece noaptea ; vouă ce vă pasă, când aveţi dem âncare
sub n a s !
Şi dupăce ne culcam cu to ţii, noi băeţii, ca băeţii, ne
luam la hârjoană, şi nu puteam adorm i de incuri, pânăce
eră nevoită biata m am ă să nc facă m usai câte-un surul:-două
prin cap, şi să ne dee câteva tapangele la spinare. Şi ta ta ,
săturându-se câteodată de a tâ ta hălăgie, zicea mamei :
— Ei taci, t a c i ! ajungă-ţi de-ainu, herghelie ! Şliu că
doar nu-s babe, să, chirotească din picioare!
Insă m am a ne m ai da atunci câteva pe deasupra şi mai
îndesate, zicând :
— Na-vă de cheltuială, ghiavoli ce s â n te ţ i ! Nici noaptea
să nu m ă pot odihni de incotele v o astre?
Şi num ai aşa se puteâ linişti b ia ta m am ă, de răul nostru,
biată să fie^de păcate ! Ş’apoi socotiţi că se m ântuiâ numai
c u -a tâ ta ?
Ţ ’ai găsit ! A doua zi. des-dim ineaţă le începeam din ca-
p ă t ; şi iar Iuâ m am a nan a şa din coardă, şi iar ne jnăpăiâ,
dar noi p a r ’că bindisiam de a sta ? ... Vorba ceea :
P ielea rea şi răpănoasă
Ori o bate, ori o lasă.

Şi câte nu ne veniâ în cap, şi câte nu făceam cu vârf

şi îndesate, m i-aduc am inte, de p a r’că acum m i se întâm plă.
Mai pasă de ţine m inte to a te cele şi acum aşa, dacă te
slujeşte capul, bade Ioane!
La Crăciun, când tă ia t a ta porcul, şi-l pârliâ şi-l opăriâ,
şi-l învăliâ iute cu paie, de-1 înăduşiâ, ca să se p o ată rade
m ai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor, şi fă­
ceam un chef de mii de Iei, ştiind că mie are să-m i dee
coada porcului s’o frig şi beşica s ’o um plu cu grăunţe, s ’o
um flu şi s’o zurăiesc, dupăce s ’a u s c a ; ş’apoi vai de ure­
chile mamei, pânăce nu mi-o spărgea de cap. Şi să nu-mi
u it cuvântul! O dată, la un sfântul Vasile, ne prijidem noi,
vro câţiva băe^ţi din sat, să ne ducem cu p lu g u l; căci eram şi
eu m ărişor acum, din păcate. Şi în ajunul sfântului Vasile,
to a tă ziua am s ta t de capul ta te i să-mi facă şi mie un bu-
h a iu ; ori de nu, b a tâ r un harapnic.
— Doam ne, ce harapnic ţ ’oiu da eu, zise t a ta dela o
vrem e. N ’ai ce m ânca la casa m ea? Vrei să te buşiască cei
nandralăi prin o m ă t? Acuş te d e s c a lţ!
V ăzând eu, că m i-am aprins paie ’n cap cu asta, am şter­
pelit-o deacasă num ai cu beşica cea de porc, nu cum va să-mi
iee t a t a ciubotele şi să răm ân de ruşine înnaintea tovarăşilor.
Şi nu ştiu cum s’a întâm plat, că niciunul dintre tovarăşi
n ’aveâ clopot. Talanca m ea erâ acasă ; dar mă puteam duce
s’o ieu? Insfârşit, facem noi ce facem, şi sclipuim de cole
o coasă ru p tă , de ici o cărceie de tân jală, m ai u n v ă tra r cu
belciug, m ai beşica cea de porc a mea, şi, pe după toacă, şi
pornim pe la case. Ş’o luăm noi, dela popa Oşlobanu, tocm ai
din capul satului din sus, cu gând să um blăm to t satul...
Când colo, popa tă ia lemne la tru n ch iu , afară ; şi cum a văzut
că ne aşezăm la fereastă şi ne pregătim de u ra t, a început
a ne trage câteva naşteri îndesate şi a zice :
— De-abia s ’au culcat găinile şi voi a ţi şi început ? Ia 1
s ta ţi oleacă, blăstăm aţilor, să vă dau eu !
Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr ! cu ^ s c u r t ă ­
tu ră în urm a n o a stră ; căci erâ om hursuz şi pâclişit popa

1 In ins. „ c i“ şi „en“ în loc de „ia“. (Erailgar).

Oşlobanu. Şi din spaim a ceea, am fugit noi mai ju m ătate
de sat înapoi, fără să avem când îi zice p o p ii:
Drele pe podele
Şi bureţi pe p ă r e ţi;
Câte pene pe cucoşi,
A tâ ţia copii burduhoşi,

cum obişnuesc a zice plugarii, pela casele ce nu-i primesc.

— M ă i! al dracului venetic şi ceapcân de popă, zicem noi,
du pace ne adunăm to ţi la un loc, îngheţaţi de frig şi spă-
r ie ţi; cât pe ce erâ să ne ologească b o aita cea în d ră c ită ;
vede-l-am dus pe năsălie la biserica sfântului D um itru, de
sub cetate, unde s lu je şte ; curat ucigă-1 crucea l-a colăcit să
vie şi să-şi facă budihacea casă la noi în sat. Ferească D um ­
nezeu, să fie preoţii noştri aşa, că nu te-ai m ai înfru p tă cu
nim ica dela biserică, în vecii vecilor ! Şi până 1 mai m enim
noi pe popă, până-1 m ai boscorodim, până una alta,
am urgeşte bine.
— Ei, am u, ce-i de făcut ? Hai să întrăm ici în ograda
asta, zise Zaharia lui G âtlan, că ne trecem vrem ea, stând în
mijlocul drum ului. Şi în trăm noi la Vasile-Aniţei şi ne aşezăm
la fereastă după obiceiu. D ar p a r’că naiba vrăjeşte : cela nu
sună coasa, că-i e f r ig ; celuia, că-i înghiaţă m anile pe câr-
ceie ; văru-m eu, Ion Mogorogea, cu vătrai ul subsuoară, se
punea de pricină că nu ură, şi num a-ţi crăpa inim a ’n tine
de năcaz ! U ră tu , m ăi Chiriece, zic eu lui Goian ; şi noi,
m ăi Zaharie, să prufnim din gură ca b u h a iu l; iar iştialalţi
să strige : hăi, h ă i !“ Ş ’odată, şi începem. Şi ce să vezi? Unde
nu se ie hapsina de nevasta lui Vasile-Aniţei cu cociorva
aprinsă după n o i, căci tocmai atunci trăgea focul să dee
colacii în cu p ticr.— Vai, aprinde-v’ar focul, să vă aprindă,
zise ea, burzuluită grozav ; dar cum se chiamă a sta ? In
obrazul') cui v ’a î n v ă ţ a t !
A tonei, noi, la fugă, băieţi, mai dihai decât !a popa Oş­
lobanu... D ar bun pocinog a fost ş’aista, zicem noi, oprin-
du-ne în răscrucile drum ului, din mijlocul satului, aproape
de biserică. în că una-două de-aestea, şi ne scot oamenii din
sat afară, ca pe nişte lăieşi. Mai bine să mergem la culcare.
Şi după ce ne arvonim noi şi pela anul, cu ju ră m ân t să
um blăm to tîm preună, ne-am despărţit unul de altul, răbigiţi
de frig şi hămisi^i de foam e; şi hai fiecare pela casa cui ne
are, că m ai bine-i pare.. Şi iaca aşa ne-a fost um blarea cu
plugul în anui acela.
 D ’apoi cu zm ântânitul oalelor, ce calam andros făceam !
^ Când punea m am a laptele la prins, eu, fie post, fie câşlegi,
depe-a doua zi şi începeam a linchl gro^ciorul depe de­
asupra oalelo r; şi to t aşa în to a te zilele, pânăce dam de
chişleag. Şi când căută m am a să zm ântânească oalele, zm ân-
tâneşte, Sm arandă, dacă ai ce... P oate c ’au luat strigoaicele
m ana dela vaci, m ăm ucăi, ziceam eu, şezând încinchit şi
cu lim ba scoas’afară dinnaintea mamei, jos lângă oale.
— Doamne, prinde-l-voiu strigoiul cela o d ată la oala cu
zm ântână, ziceâ m am a, uitându-se lung la mine, ş’apoi las !
N ănaşa din grindă are să-i ştie de ştire, de nu l-or putea
scoate din m âna m ea to t neamul strigoilor şi al strigoaicelor
din lume... Se cunoaşte el strigoiul care a m âncat zm ântână,
depe lim bă... U rît mi-a fost în vieaţa mea omul viclean şi
lingău, drept să-ţi spun, dragul m a m e i; şi să ştii clela mine,
că Dumnezeu n ’a ju tă celui care um blă cu furti.şag, fie lucru
de p u rta t, fie de-a m âncării, fie ori de ce-a fi.
E i a p o i! unde-o plesneşte m am a şi unde crapă, zic eu, în
gândul meu, că doar to t nu eram aşa de prost până pe-acolo,
să nu pricep a tâ ta lucru.
D ’apoi cu moş Chiorpec ciubotarul, megieşul nostru, ce
năcaz aveam — ba adică, drept vorbind, el avea năcaz cu
mine ; căci una-două, mă duceam la om şi-l to t sucăleam să-mi
dee curele, ca să-m i fac biciu.
Şi cele m ai de m ulte ori, găsîam pe moş Chiorpec răbuind
ciubotele cu dohot de cel bun, care face pielea moale cum
îi bum bacul. Şi dacă vedea omul şi vedea că nu se poate
descotorosi de mine cu vorbe, m ă luâ frum uşel de bărbie cu
m âna stângă, iar c,u cea dreaptă m uia feleştiocul în strachina
cu dohot, şi-mi trăgea un puiu de răbuială ca aceea, pe la
bot, de-i bufniâ râsul pe to ţi ucenicii din ciubotărie. Şi când
îmi da drum ul, m ă duceam to t în tr’o fugă acasă, la mama,
plângând şi stupind în dreapta şi în stânga. ^
— Uite, m am ă, Chiorpecul dracului, ce mi-a făcut
—- Doamne, p a r’că l-am în v ăţat eu, ziceâ m am a cu părere
de bine ; am să-l cinstesc, zău aşa, când 1-oiu în tâ ln i; că şezi
lipcă pe unde te duci şi scoţi sufletul din om cu obrăzniciile
tale, uşernic ce e ş t i !
^ Dacă auzeam aşa, mă spălam binişor pela gură, şi-mi cău­
tam de nevoie... Şi cum uitam ciuda, fuga iar la moş Chiorpec
după c u re le ; şi el când m ă vedea intrând pe uşă, îmi ziceâ
cu chef : „H e, he I bine-ai venit, nepurcele 1 Şi iar m ă răbuiâ,
făcându-m ă de r â s ; şi eu iar fugiam acasă, plângând, stu ­
pind şi blăstăm ându-1; şi m am a avea un chin cu mine din
pricina a sta...
— O f ! de-ar veni iarna, să te m ai dau odată la şcoală unde­
va zicea m am a, şi să cer dascălului să-mi deie num ai pielea
şi ciolanele depe tine.

O dată, vara, pe-aproape de Moşi, m ă furişez din casă şi

m ă duc, ziua-miaza-mare, la moş Vasile, fratele ta te i, cel mâi
mare, să fur nişte cireşe ; căci num ai la dânsul şi încă la vro
două locuri din sa t erâ câte-un cireş văratic care se coceâ-
păliâ de Duminica-M are. Şi m ă chitesc eu în mine, cum s’o
dau, ca să nu m ă prindă. In tru m ai întâiu în casa omului
şi m ă fac a cere pe Ion, să ne ducem la scăldat.
— Nu-i acasă Ion, zise m ătuşa M ărioara ; s’a dus cu mo-
şu-tău Vasile, sub cetate, la o chină din Condreni, s ’aducă
nişte sumani.
Căci trebuie să vă spun că la H um uleşti torc : şi fetele şi
băieţii, şi femeile şi b ă r b a ţii; şi se fac m ulte giguri de su-
m ani, şi lăi şi de noaten, care se vând ; şi pănură, şi cusute
şi acolo, pe loc, la negustori arm eni, veniţi. înnadins din alte
t â r g u r i : Focşani, Bacău, Rom an, Târgu-Frum os şi depe aiu­
rea, precum şi pela iarm aroace în to a te părţile. Cu a sta se
hrănesc m ai m ult HumuleşLenii, răzăşi fără păm ânturi, şi cu
negustoria din picioare : vite, cai, porci, oi, brânză, lână, oloiu,
sare şi făină de p ă p u şo i; sum ane : m ari, genunchere şi săr-
d a c e ; iţari, bernevici, cămeşoaie, lăicere şi scorţuri înflorite ;
ştergare de burangic alese, şi alte lucruri, ce le duceau L unia
în tâ rg de vânzare, sau Joia pe la m ănăstirile de maici, că­
rora le vine cam peste-m ână târgul.
— Apoi dar, mai răm âi sănătoasă, m ătuşă Mărioară ! Vorba
de dinioarea ; şi-mi pare rău, că nu-i văru Ion acasă ; că tare-aş
fi avut plăcere, să ne scăldăm împreună... D ar în gândul meu :
Ştii c ’am nim erit-o? Bine că nu-s a c asă ; şi ele n ’ar veni
degrabă, şi m ai bine-ar fi...
Şi scurt şi cuprinzător : săru t m âna m ătuşei luându-m i ziua
bună, ca un băiat de treabă ; ies din casă, cu chip că m ă duc
la s c ă ld a t; m ă şupuresc pe unde pot şi când colo, m ă trezesc
în cireşul femeii, şi încep a cărăbănl la cireşe în sân, crude,
coapte, cum se găsiau. Şi cum eram îngrijit şi m ă siliam
să fac ce-oiu face mai degrabă, iaca m ătuşa M ărioara c’o
jordie în m ână, la tu lp in a cireşului 1...
 •— D ar bine, ghiavole, aiciţi-i scăldatul? zise ea, cu ochii
holbaţi la mine ;scoboară-te jos, tălharule, că te-oiu în v ăţă eu!
D ar cum să te cobori, căci jos erâ prăpădenie ! Dacă vede
ea şi vede, că nu m ă dau, zvârr ! de vro două-trei ori cu
bulgări în mine, dar nu m ă chiteşte. Apoi începe a se aburcă
pe cireş în sus, zicând : ,,Ştăi, m ăi porcane, că te căptuşeşte
ea, M ărioara, acuş 1” A tunci eu mă dau iute pe-o creangă m ai
spre poale, şi odată iac : zup ! în nişte cânepă care se în­
tindea dela cireş înnainte, şi erâ crudă şi până la brâu de
înaltă ; şi nebuna de m ătuşa M ărioara, după m in e ; şi eu fuga
iepureşte prin cânepă şi ea pe urina mea, până la gardul din
fundul grădinii, pe care neavând vrem e să-l sar, o cotigeam
înnapoi, iar prin cânepă, fug,' nd to t iepureşte, şi ea după mine
p â n ă ’n dreptul ocolului, pe unde-m i erâ iar greu de s ă r i t ;
pe de laturi, iar gard ; şi h ârsita de m ătuşa nu m ă slăbiâ din
fugă nici în ru p tu l c a p u lu i! Cât pe ce să puie m âna pe mine !
Şi eu fuga şi ea fuga, şi eu fuga şi ea fuga : până ce dăm
cânepa to a tă palancă la p ă m â n t; căci să nu spun minciuni,
erau vro zece, douăsprezece prăjini de cânepă frum oasă şi
deasă cum îi peria, de care nu s’au. ales nimica. Şi după
ce facem noi trebuşoara asta, m ătuşa nu ştiu cum se încâl­
ceşte prin cânepă, ori se împiedică de ceva şi cade jos. E u
atunci, iute mă răsucesc în tr ’un picior, fac v r ’o două să ritu r
mai potrivite, m ă asvârl peste gard de p a r’că nici nu l-am
atins şi-mi pierd urm a, ducându-m ă acasă şi fiind foarte
cum inte în ziua aceea...
D ar m ai în desară, iaca şi moş Vasile, cu vornicul şj
paşnicul, strigă pe t a ta la poartă, îi spun pricina, şi-l chiam ă
să fie de faţă, când s’a ispăşi cânepa şi cireşele — căci
drept vorbind, şi moş Vasile erâ un cărpănos şi un pui de
zgârie-brânză, ca şi m ătuşa M ărioara. Vorba ceea : „a tu n a t
şi i-au a d u n a t” . Insă degeaba m ai clămpănesc eu din gura :
cine ce are cu m unca om ului? Stricăciunea se făcuse, şi
vinovatul trebuia să plătească. Vorba ceea : „N u plăteşte bo­
gatul, ci vinovatul !” Aşa şi ta ta , a dat gloabă p en tru mine,
Şi pace bună. Şi după ce-a venit el, ruşinat, dela ispaşă, mi-a
tra s o chelfăneală ca aceea, zicând :
— Na ! satură-te de cireşe ! De-aniii să ştii că ţ ’ai m ân­
cat lefteria dela mine, spânzuratule ! Oare m ulte stricăciuni
am să m ai plătesc eu, pe^ urm a t a ?“
Şi iaca aşa, cu cireşele ; s’a îm plinit vorba mamei, sărm ana,
iute şi degrabă : „că Dum nezeu n ’a ju tă celui care um blă cu
furtuşag” . Insă ce ţi-i bună pocăinţa după m o arte? D ’apoi
ruşinea mea, unde-o pui ? Mai pasă de dă ochi cu m ătuşa
M ărioara, cu moş Vasile, cu v ăru Ion, şi chiar cu băeţii şi
fetele din s a t ; m ai ales Duminica, la biserică, la horă, unde-i
frumos de privit şi pe la scăldat, în Cierul Cucului, unde
eră băteliştea flăcăilor şi a fetelor, doriţi unii de alţii to a tă
săptăm âna depe la lucru !
Mă rog, mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem,
de n ’aveai cap să scoţi obrazul în lum e de ruşine ; şi mai ales
acum, când se rădicase câteva fete frumuşele în sat la noi
şi începuse a m ă scormoli şi pe mine la inim ă. Vorba ceea :
— Măi Ioane \ dragi ţi-s fetele !
— D rag i!
— D ar t u lo r?
— Şi ele m ie!!...
Insă ce-i de făc u t?... s ’a trece ea şi a sta ; obraz de scoarţă,
si las-o m o artă’n păpuşoi, ca m ulte altele ce mi s’au întâm ­
p lat în v iaţă... nu aşa, în tr’un an doi şi deodată, ci în mai
m ulţi ani şi pe rând, ca la m oară. Şi doar m ă şi feriam eu,
în tr’o părere, să nu mai dau peste vro pacoste, dar p a r’că
naiba m ă împingea, de le făceam atunci cu chiuita. Şi toc­
mai mi-te, îndată după cea cu cireşele, vine alta la rând.

Mă trezeşte m am a în tr ’o dim ineaţă din somn cu vai-ne-

voie, zicân d u -m i: — Scoală, duglişule, înnainte de răsăritul
so arelui; iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spurce,
ca să îiu-ţi m eargă biue to a tă ziua ?... Căci aşa ne am ăgiâ
mama, cu o pupăză, care-şi făcea cuib de m ulţi ani în tr ’un
te iu foarte b ă trâ n şi scorburos, pe coasta dealului, la moş
Andrei, fratele ta te i, cel m ai mic. Şi num ai ce-o auziai vara :
,,Pu-pu-pup ! Pu-pu-pup !” — desdim ineaţă în to a te zilele,
de vuia satul. — Şi cum m ă scol, în d a tă mă şi trim ite m am a
cu dem âncare în ţarin ă, la nişte lingurari ce-i aveam tocm iţi
prăşiton, tocm ai în Valea Sacă, aproape de Topoliţă. Şi por­
nind eu cu dem âncarea, num ai ce şi aud pupăza cântând :
— P u-pu-pup ! pu-pu-pup ! pu-pu-pup !
Eu, atunci, să nu-m i caut de drum to t înainte ? Mă abat
pela teiu, cu gând să prind pupăza, căci aveam grozavă
ciudă pe d â n s a ; nu num ai decât pentru pupat, cum ziceâ
m am a, ci pentrucă m ă sculă în to a te zilele cu noaptea’n
cap din pricina ei. Şi cum ajung în dreptul teiului, pun
dem âncarea jos, în cărare pe m uchea dealului, mă sui în-

1 In „Convorbiri” : „Ivane”
cetişor în teiul, care te adorm iâ de mirosul... floarei, bag
m âna în scorbură, unde ştiam , şi norocul m eu !... găbuesc
pupăza pe ouă, şi zic plin de m ulţăm ire : „Taci, leliţă, că
te-am căptuşit e u ; îi m a ip u p â tu ş i pe dracu de-acum 1” Şi
când aproape să scot pupăza afară, nu ştiu cum se face, că
m ă spariiu de creasta ei cea ro ta tă de pene, căci nu mai
văzusem pupăză până atunci, şi-i dau iar drum ul în scorbură.
Şi cum stam eu şi mă chitiam în capul meu, că şerpe cu
pene nu poate să fie ■ — dupăcum auzisem, din oameni, că
se află prin scorburi câteodată şi şerpi— unde nu m ă îm băr­
bătez în sine-mi şi iar bag m âna să scot pupăza... pe ce-a
f i ;... dar ea, sărm ana, se vede că se~misluise de frica mea
prin cotloanele scorburii, undeva, căci n ’am m ai dat de dânsa
nicăiri; p a r’că întrase în păm ânt.M ăi! anapoda lucru ş’aista
zic eu înciudat, scoţând căciula din cap şi tuflind-o în gura
sco rb u rii; apoi mă dau jos, caut o lespede po triv ită, mă sui
cu dânsa iar în teiu, îm i ieu căciula, şi în locul ei pun les­
pedea, cu gând c ’a ieşi ea, pupăza, de undeva, până m ’oiu
întoarce eu din ţarin ă. D upă aceea mă dau iar jos şi por­
nesc răpede cu dem âncarea la lingurari... Şi oricât oiu fi
mers eu de tare , vrem e trecuse la mijloc doar, c â t am um ­
blat horhăind cine ştie pe unde şi cât am bojbăit şi mocoşit
prin te iu să prind pupăza, şi lingurarilor, nici m ai răm âne
cuvânt, li se lungise urechile de foame, aşteptând. Ş’apoi
vorba ceea : „Ţiganul, când i-e foame, c â n t ă ; boierul se
prim bla cu mânile dinapoi, iar ţăranul nostru îşi arde liu-
leaua şi mocneşte în tr ’însul” . Aşa şi lingurarii n o ş tri; c â n ta u
acum îndrăcit pe ogor, şezând în coada sapei, cu ochii
painjeniţi di. a tâ ta uitat, să vadă nu le vine m âncare din-
cotrova? Când, pe la prânzul cel mare, num ai iacătă-m ă-s
şi eu de după un dâm b, cu m âncarea sleită, veniam nu ve-
niam , auzindu-i lălăind aşa de cu chef... A tunci au şi tă -
b ărît bălaurii pe mine, şi cât pe ce să m ă înghită, de nu
erâ o chirandă mai tâ n ă ră între dânşii, să-m i ţie parte.
■
— Hauileo, mo ! ogoiţi-vă ; cetolocaniţi b ă ia tu l; cu t'ată-
său aveţi ce aveţi, iar nu cu dânsul!
. Atunci, lingurarii, nem aipuindu-şi m intea cu mine, s’au
aşternut pe m âncare, tăcând molcum. Şi scăpând eu cu obraz
curat, îmi ieu tra ista cu blidele, pornesc spre sat, m ă ab at
iar pe la teiu, m ă sui în tr ’însul, pun urechia la gura scor­
burii, şi aud ceva zbătându-se în lău n tru ; atunci ieu lespedea
cu îngrijire, bag m âna şi scot pupăza vlăguită de a tâ ta sbu-
c iu m ; iar ouăle, când am v ru t să le ieu, erau to a te num ai
 o chisăliţă. D upă asta, vin acasă, leg pupăza de picior c’o
aţă, ş ’o îndosesc de m am a vro două zile în pod prin cele
p u tini h â rb u ite ; şi una-două, la pupăză, de nu ştiau cei din
casă, ce to t caut prin pod aşa des. Insă a doua zi după asta,
iaca şi m ătu şa M ăriuca lui moş Andrei, vine l a noi c ’o
falcă’n cer şi cu u n a ’n păm ân t, şi se ia la ciondănit cu
m am a din pricina m ea :
— Mai auzit-ai, dum neata, cum nată, una ca a sta : s ă /u re
Ion pupăza, care, ziceâ m ătu şa cu jale, ne trezeşte des-
dim ineaţă la lucru de a tâ ţia ani ! Grozav erâ de tu rb u ra tă
şi num a nu-i veniâ să lăcrăm eze, când spunea aceste. Şi
acum văd eu, că aveâ m are d rep ta te m ătuşa, căci pupăza
erâ ceasornicul satului. Insă m am a, sărm ana, nu ştia de asta
nici cu spatele.
— Ce spui, cum nată ! D a ’că l-aş ucide în bătae, când aş
aîlâ că el a prins pupăza s ’o chinuiască. De-amu, bine că
m i-ai s p u s ; las pe mine, că ţi-1 ieu eu la depănat.
— Nici te m ai îndoi despre asta, cum nată Sm ărandă, zise
m ătuşa, căci de z b ăn ţu itu l ista al dum itale, nim ica nu scapă.
Ce m ai a tâ ta ? Mi-au spus mie cine l-au văzut, că Ion a
lu a t- o ; gâtul îm i pun la mijloc.
Eu, fiind ascuns în căm ară, cum aud unele ca aceste, iute
m ă suiu în pod, um flu pupăza de unde erâ, saiu cu dânsa
pe sub streşina casei şi m ă duc deadreptul în tâ rg u l vi­
telor, s ’o v â n d ; căci erâ tocm ai Lunia, în tr ’o zi de tâ rg . Şi
cum ajung în iarm aroc, încep a m ă p u rtâ ţan ţo ş pintre oa­
m eni de colo până colo, cu pupăza în m ână, că doar şi eu
eram oleacă de fecior de negustor. Un moşneag nebun, c ’o
viţică de funie, n ’are ce lucră ?
— De vânzare ţi-e găinuşa ceea, m ăi b ăiete?
— De vânzare, moşule!
— Şi c â t cei pe dânsa?
— Cât crezi şi dum neta că face!
■
— Ia ado’ncoace la moşul, s ’o d răm ăluiască!
Şi cum i-o dau în m ână, jav ra dracului se face a o căutâ
de ou, şi-i desleagă atunci frum uşel a ţa dela p ic io r; apoi
mi-o aruncă ’n sus, zicând : Iaca poznă, c ’am scăpat-o !
Pupăza zbârr ! pe-o dugheană şi după ce se m ai odihneşte
puţin, îşi ie apoi drum ul spre H um uleşti şi m ă lasă m are şi
devrem e cu îacrăm ile pe obraz, uitându-m ă după dânsa I
E u, atunci, h a ţ ! de sum anul m oşneagului, să-m i plătească
pasărea...
— Ce gândeşti dum neta. m oşule? Te. joci cu m arfa
om ului ? Dacă nu ţi-a fost de cum părat, la ce i-ai dat drum ul ?
că nu scapi nici cu giunca asta de mine. Inţeles-ai? N u-ţi
paie lucru de şagă. Şi m ă băgăm în ochii m oşneagului, şi
făceam un tărăboiu, cîese strânsese lumea ca la comedie îm ­
prejurul n o s tr u ; dă, iarm aroc nu e râ ?
— D ar ştii că eşti am arnic la v iaţă, m ăi băiete, zise moş­
neagul dela o vrem e râzând. In ce te bizui, de te îndâr­
jeşti aşa, n epoate? Dec ! nu cum va ai po fti să-m i iei viţica
p e n tr’un cuc arm enesc ? Pesem ne te m ănâncă spinarea, cum
văd eu, m ăi ţică 1 ; şi ia acuş te scarpin, dacă v r e i ; ba ş ’un
to p o r îţi fac, dacă m ă crezi, de-i zice „ a m a n ” , puiule ! când
îi scăpă din m âna m ea !
— Dă pace băietului, m oşule zise un H um uleştean de-ai
noştri, că-i feciorul lui Ştefan a Petrei, gospodar dela noi din
sat, şi ţi-i găsi beleaua cu dânsul p en tru asta...
— He, he ! să fie sănătos dum nealui, om bun, d ’apoi chi­
te ş ti dum neta, c ă n u ne cunoşteam noi cu Ş te fa n a P e tre i?
zise m o şn eag u l; chiar m ai clinioarea l-am v ă z u t um blând
prin târg , cu cotul subsuoară, după cum părat sum ani, cum
îi e n e g u sto ria ; şi treb u e să fie peaici undeva, ori în
vio dugheană de b ă u t adălm aşui. Apoi bine că ştiu a cui
eşti, m ăi ţic ă ? ian stăi o ea că, să te duc eu Ia ta tă -tă u , şi să
văd, e. te-a trim es cu pupăzi de vânzare, să spurci iarm aro cu l?
T oate ca to a te e, dar când am auzit eu de ta ta , pe loc
mi s’a m uiet gura ; apoi încet-încet m ’am furişat p intre oa­
m eni şi unde am croit-o la fugă spre H um uleşti, uitându-m ă
înapoi, să văd, nu m ă ajunge m oşneagu ; căci îm i erâ acum
a scăpare de dânsu1, d rept să vă spun. Vorba ceea : „ L a ­
s ă -, m ăi ! L-aş lăsă eu, dar vezi că nu m ă lasă eî acum !”
Tocmi ia ş a păţisem şi eu; ba eram încă bi.c i.ros, că am scaţ.at
num ai cu a tâ ta . B ine-ar fi s’o pot scoate ia capăt,^ m ăcar
aşâ, cu m am a şi cu m ătuşa M ăuriuca—-gândiam eu, bătându-
mi-se inim a ca ’n t r ’un iepure, de frică şi de osteneală, şi
când ajung acasă, af.u că ta ta şi m am a erau duşi în tâ rg ; Şi
fraţii îmi spun cu spaim ă, că-i poznă cu m atuşa lui moş
A n d rei; a sculat m ai to t satul în picioare, din pricina pu-
păzei din Leiu ; z i c e că i-am fi luat-o noi, şi pe m am a a pus-o
în m are supărare cu asta. Ştii că şi m ătuşa M ăurica e una
din cele care scoate m ahm urul din om ; nu-i o femee de în­
ţeles, ca m ătuşa Anglii iţa lui Moş Chiriac ; s’a m ân tu it vorba.

1. Ad&ogat de Creangă aste două cuvinte (vezi Şezătoarea).

 Şi cum îmi spuneau ei îngrijiţi, num ai ce şi auzim cântând
în teiu :
Pu-pu-pup 1 pu-pu-pup I pu-pu-pup !
Soră-mea, Catrina, zice atu n ci cu m itrare :
— I-auzi, bădiţă ! Doamne, cum sânt uniia de năpăstuesc
omul chiar pe sfân ta d rep ta te !
— Mai aşâ, sorioară !... D ar în gândul m eu : când a ţi şti
voi câte-a pătim it, sireaca, din pricina mea şi eu din pri­
cina ei, i-aţi plânge] de m ilă !
Zahei însă ne lăsase vorbind şi se ca-m ai dusese în târg
după mama, să-i spuie bucurie despre pupăză. Şi a doua zi,
Marţi, tam an în ziua de lăsatul secului de postul Sân-Pe-
trului. făcând m am a un cuptior zdravăn de alivenci şi plă­
cinte cu poalele ’n brâu şi pârpălind nişte pui tin eri la fri­
gare, şi-apoi tăvălindu-i prin unt, pela prânzul cel mic,
chiam ă pe m ătu şa Măriuca lui M rş Andrei la noi, şi-i zice
cu dragă inim ă : .
— Doamne, cum năţica-hăi, cum se pot învrăjbi oamenii din
nim ica to ată , luându^se după gurile ce c rălo ! Ia poftim , soro,
mai bine, să m âncăm ceva din cr-a dat Dum nezeu, să cin­
stim câte-un pahar de vin în să n ăta te a gospodarilor noştri şi :

Cele răle să se spele,

Cele bune să s’adunc :
Vrajba dintre noi să piară
Şi neghina din og'oară 1

Căci dac’ai sta să faci voie rea de toate, zău, ar trebui

dela o vrem e s’apuci câmpii!
— Aşâ, cum nată dragă, zise m ătuşa M ăriuca, strângând
cu nedum erire din umere, când se punea la m asă ; văzut-ai
dum neta? Să m ai pui a ltă d a tă tem eiu pe vorbele oamenilor !
Apoi începem cu to ţii a m â n c a ; şi alţii, ca. alţii, dar eu
ştiu că m i-am pus bine gura la cale, să-mi fie pe to a tă ziua.
Şi în d ată ce m ’am sculat dela m asă, luându-m i răm as bun
dela călcâie, fuga la s c ă ld a t; şi când sar odată voiniceşte de
pe-un mal nalt în ştioalna, din greşală, drept cu fa ţa ’n
jos, num ai s°ântei mi s’au făcut pe dinaintea ochilor, de
d u re re ; şi am crezut că mi-a plesnit pântecele, nu altăceva.
Şi după ce-am ieşit cu m are greu din apă, şi m ’am pus pe mal
ţiindu-m ă cu manile de inim ă, băeţii s’au strâns ciotcă împre­
jurul meu ; şi m ’au înm orm ântat cu năsip, şi m ’au prohodit cum
ştiau ei, şi d e - a ^ mi-am venit în sim ţire peste v r ’un c e a s ;
ş’apoi am încep1lt « mă scăldâ în ticnă până pela asfinţitu
 soarelui, potrivind-o să vin acasă odată cu vacile şi spuind
m amei, că, scăpându-le văcarul din ocol pe ale noastre, la
amiază, eu singur le-am dus la păscut, şi de aceea m ’am
în târziat până acum. Şi m am a, creştină bună, crezându-le
to a te lăptoase, după răbuş, c r in i le spusesem eu cu m ăgu-
lcle, m ’a lăudat de vrednicia ce făcusem, şi mi-a d at şi de-
m âncare. Iară eu m âncând lupeşte, m ă făceam sm erit şi nu­
m ai râdeam în mine, m ierându-m ă to t atunci de ghibăcia
m incii nilor ce potrivisem , de-mi veniâ m ai-m ai să le cred şi
eu singur pe jum ătate.
Iaca aşa se poate înşela omul de multeori, când nici n’a
gândit, dacă nu ştie a judecă bine. Insă iar mă întorc şi zic :
Tot p ă ţitu -i p ric e p u t!

I n tr ’o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, sţe îngrăm ădise, ca mai

totdeauna, o m ulţim e de tre b i pe capul m am ei : nişte su­
man i să-i scoată din s ta tiv e ; alţii să-i nividească şi să în­
ceapă a-i ţese din nou ; un teanc de sum ane croite, nalt
până ’n grindă, aşteptă c u s u tu l; peptănuşii în laiţă n ’aveâ
cine-i ţinea de coadă ; ro ata şedea în mijlocul casei, şi ca-
nură toarsă nu erâ pentru b ă tă tu ră ! Ş’apoi vorba ceea :
„N u şedeâ, că-ţi şede norocul” . Ţevi de făcut la su cală;
copil de ţâ ţă în albie, pelângă alţi vro cinci-şase, cari
aşteptau să le faci demâncare : tre a b ă erâ acolo, nu în-
curcală ; şi încă se cereâ degrabă, căci venea cu fuga iar­
marocul de Folticeni, care, acela este, ce este. Şi mă scoală
m am a atunci mai dim ineaţă decât altedăţi, şi-mi zice cu
to a tă inim a :
Nică, dragul m a m e i! vezi că ta tă -tă u e dus la coasă
căci se scutură ovăful cela pe jo s; şi eu asemene nu-mi
văd capul de t r e b i ; tu m ai lasă drum urile şi stăi lângă m â­
nu: ca, de-i fă ţevi şi leagănă co p ilu l; c’apoi şi eu ţi-oiu luâ
dela F o lticeri o pălăriuţă cu tăsm â ş’o curăluşă de cele ca
chimeriu, şl ii role. ca pentru tine!
— Bine’ m am ă! dar în gândul meu num ai eu ştiam.
T oate ca to a te le ; dar la cusut şi sărăduit sum ane şi m ri
ales la roată, mă întreceam cu fetele cele m ari din t o r s ; şi
din astă pricină, răutăcioasa de M ăriuca Săvucului, care
drc.pt să vă spun, nu-m i erâ u rîtă, făcea adeseori în ciuda
mea, şi-mi b ăteâ din pum ni, poreclindu-mă „Ion Torcalău",
cum îi ziceâ unui ţigan din Vânători. Insă pentru asta, : ot
îmi erâ dragă,* şi torceam îm preună cu dânsa, la um bra n u ­
cului lor, câte-o movilă de drugi de canură, de m ă săi’utâ
m am a, când i le arătam sara acasă.
 Aşa ne duceam băeţii şi fetele unii la alţii cu lucrul, ca
să ne luăm de urît, ceea ce la ţa ră se chiam ă şezătoare, şi
se face m ai m ult noaptea, lucrând fiecare al său. Cum tor­
ceam eu, de-a m ai m are dragul, pe întrecute cu M ăriuca, şi
cum sfârâiâ fusul roţii, aşâ-m i sfârâiâ inim a ’n mine de
dragostea M ă riu c ăi! M artur îmi este Dumnezeu ! Şi-mi aduc
am inte, că odată, noaptea, la o clacă de dezghiocat păpuşoi,
i-am scos M ăriucăi 1111 şoarec din sân, care erâ s ’o bage în
boale pe b iata copilă, de 11 ’aş fi fost eu acolo. D ’apoi vara,
în zilele de sărbătoare, cu fetele pe câmpie, pe colnice şi
m ai ales prin luncile'şi dum brăvile cele pline de m ândreţe,
după cules răchiţică de făcut gălbenele, sovârv de u m plut
flori, dum bravnic şi sulcină de pus pintre straie, cine um bla ?
Povestea c â n te c u lu i:
Fă-m ă, D oam ne, val tic tei
Şi m’aruncă ’ntre femei 1

Şi scurtă vorbă, unde erau trei, eu eram al patrulea.

D ar când auziam de legănat copilul, nu ştiu cum îmi
v e n e a : căci tocm ai pe mine căzuse păcatul, să fiu m ai m are
între fraţi. Insă ce erâ să faci, când te roagă m am a? D ar
în ziua aceea, în care m ă rugase ea, erâ un senin pe cer
şi aşa de frumos şi de cald afară, că-ţi veniâ să te scalzi
pe uscat, ca găinile. Văzând eu o vrem e ca asta, am şpar-
lit-o la baltă, cu gând rău asupra mamei, cât îmi erâ de
m am ă şi de năcăjită. Adevăr spun, căci Dum nezeu e deasu­
pra ! Dela o vreme, m am a, crezând că-s prin livadă, undeva,
iese afară şi începe a striga, de da duhul d in tr’însa : „Ioane !
Ioane, Ioane !” şi Ion, pace ! V ăzând ea că nu dau răspuns
de nicăiri, lasă to ate în p ăm ân t şi se ia după mine la baltă,
unde ştia că m ă duc ; şi când colo, m ă vede tologit cu
pielea goală pe n;“ sip, cât mi ţi-i g lig a n u l; apoi, în picioare,
ţiind' la urechi câte-o lespegioară fierbinte dela soare, cu
argint printr'însele, şi acisăriam în tr ’un,picior, aCi în c e la la 't;
aci plecam capiii în dreapta şi la stânga, spuind cuvintele :
Auraş, păcuraş,
Scoate apa din urechi,
Că ţi-oiu da parale v e c h i;
Şi ţi-oiu spălă cofele
Şi ţi-oiu bate dobele I

D upă aceea zvârliam pietrele, pe rând, în ştioalna unde

mă sc ă ld a m ; una p en tru Dumnezeu şi una pentru dracul,
iTcântl p a rte dreap tă la a m â n d o i; apoi mai zvârleam câteva
de îneuiam pe dracul în fundul ştioahiei, cu bulbuci la
gură ; ş ’apoi, huştiuliuc ! şi eu în ştioalnă, de-a cufundul, să
prind pe dracul de-un picior, căci aşa ni erâ obiceiul să fa­
cem !a scăldat, depe când A dam -B abadam . D upă a sta , mă
mai cufundam de tre i ori în rând, p e n tru T atăl, Fiul şi
Duhul Sfânt, şi încodată pentru Amin. Apoi m ă trăg eam
încetişor pe-o coastă, la m arginea bălţii, cât mi ţi-i moronul,
şi m ă uitam pe furiş cum se joacă ap a cu picioruşele cele
m ândre ale unor fete ce ghiliau pânză din susul meu. Mai
frum os lucru nici că se m ai poate, cred !
T oate acestea le priviâ biata m am ă, u ita tă cu m âni'e sub­
suoară, cum e omul năcăjit, de după un dâm b de prund,
aproape de mine. D ar eu n ’o vedeam pe dânsa, căci eram
în treabă. In to tu lu i-to t, a fi tre c u t la mijloc vro ju m ă ta te
de ceas, cât a zăbovit m am a acolo, m ai vro tre i-p a tru de
când fugisem de-acasă, ş ’a r fi tre b u it să înceapă a mi se
pune soarele drept inim ă, dupăcum se zice, căci erâ tre c u t
de am iază. Insă eu, în starea în care m ă aflam , fiind cu­
prins de fericire, uitasem că m ai trăesc pe lum e ! Insfârşit,
m am a c â t erâ e'a de ta re de cap, dela o vrem e pierde răb­
darea şi vine, tip til, în vârful degetelor, pe la spatele mele,
când m ă .u ita m la fete, cum v ă spun, îmi ie to a te hainele
frum uşel depe m al, şi mă lasă cu pielea goală în baltă,
zicânclu-mi cu naduh :
— Ii veni t u acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foam ea,
s’apoi atunci vom aveâ a ltă vorbă. Şi se to t duce.
Ei, ei ! ce-i de făcut, Ioane? Fetele de!a ghiîit, care vă­
zuse asta, num a-şi dau ghiont una alteia şi chicotiau pe
socoteala mea, de răsuna prundul. Iar eu în tra m în păm ânt
de ruşine şi cât pe ce să m ă înec, de ciudă ce-mi e r â ; şi
din dragostea cea m are de m ai dinioarea, îmi veniâ acum
să le strân g de gât, nu altăceva. D ar vorba ceea : „P o ţi
opri vân tu l, a p a şi gurile oamenilor ?” De aceea le-am lăsat
şi eu pe fete să râdă, până li s’a duce gura la urechi, şi
pândind vrem e pecând şed e'e plecate şi dau pânza în
ap ă la ghiiit, fac ţu şti ! din b altă, ş ’o ieu Ia sănătoasa ; şi
aşa fugiam de ta re pe prund, de săriau pietrele, pe care
le stârniam cu picioarele, c â t m ine d° 3 îs. Şi fuga, şi fuga,
fără să m ă mai uit în urm ă, până ce dau în tre lmdiţi, pe
drum ul care ducea la noi acasă. D ar nu m erg pe drum , de
ruşine să nu întâ'nesc vrun om ; ci sar în grădină la Costache,
şi merg tupiluş prin p ă p u şo i; apoi î n t r o hudiţă, din hudiţă în
I. Creangă. — Opere ooraplst.o. *
 grădină la Trăsnea, şi iar prin p ă p u şo i; şi când aproape să
ies din grădină, mă simţesc cânii lui Trăsnea, şi la mine,
să m ă rupă. Ce-i de fă c u t? Auzisem eu din oameni, că
dacă vrei să nu te m uşte cânii şi să te lese în pace, cum
îi vezi că sar la tine, să te tupilezi jos, la păm ânt, şi să-i
laşi să te latre c â t le place, fără să te urneşti din loc ; căci
ei b a t cât b a t, şi dela o vrem e, tc părăsesc şi se duc. Şi
adevărat e s te ; căci aşa am scăpat şi eu de cânii lui Trăs­
nea, atunci când am dat peste păcat cu ei şi ei cu mine.
Noroc din ceriu p â n ă ’n păm ânt, că nu m ’a prins m elianul
şi haram ninul de Trăsnea, care avea m are ciudă pe mine,
decând m ă zăpsise în grădina lui, la furat mere dom neşti
şi pere sântilieşti, căci m ’ar fi znopit în bătaie. Ş’apoi, numai
a sta m i-ar fi m ai tre b u it acum , cât eram de p ric o p s it! In
sfârşit dupăce m ’au lăsat cânii lui Trăsnea în pace, cum
v ’am sp u s,am sărit în răspintenele unui d ru m ;d e acolo în
grădină, la noi, şi atunci mi s’a p ăru t, că m ă aflu în sânul
lui Dum nezeu. Şi merg eu acum fără păsare prin păpuşoi
până în dreptul ogrăzii, şi mă uit pinlre gard, şi văd pe
m am a cum se dă în v â n t după trebi, când în casă, când
a f a r ă ; şi-mi erâ m ai m are mila de dânsa, dar şi de p ân te­
cele m eu cel stocit de apă încă îmi erâ milă. Vorba ceea ;
„Milă mi-e de tine, dar de mine m i se rupe. inima de milă
ce-mi e ste” . Şi nexnaiputând suferi foamea, încep a m; i -
năi ugilit pintre gard : „M ăinucăi, iacătă-m ă-’s” . Ş’o d a tă ; j sar
în ogradă, m ă înfăţoşez dinaintea mamei aşa chipgs, cum
eram , îi apuc m âna cu sita, o săru t şi zic, scâncind: „M am ă,
bate-m ă, ucide-mă, spânzură-m ă, fă ce ştii cu m in e ; numai
dă-mi ceva de m âncare, că mor de foame !” Vorba ceea :
„G o lătatea încunjură, iară foamea dă deadreptul” . Ea. atunci,
cum e m am a cu b u n ătate, se uită galiş la mine şi zice
oftând :
— Bine-ţi şecîe, coşcogeme coblizan, să um bli lela pe dru­
muri, în halul acesta, şi să m ă laşi tocm ai la vrem ea asta
fără leac de ajutor ! H ai de m ănâncă, dar să ştii, că mi te-ai
lehăm etit dela inim ă ; doar să te porţi deacum ta re bine, să
m ai fiu ceeace-am fost p en tru t i n e ; dar nu ştiu, zău !
Şi, scurtă vorbă, văzând că m ’am pus rău cu m am a, îi
giuruiesc eu, că ce-am făcut n ’oiu m ai face; apoi um blu tot
cu binişorul pe lângă dânsa, şi nu ies din cuvântul ei afară
nici cu fapta, nici cu vorba ; căci vorba dulce m ult aduce ;
la trebi-s hărnicuţ cât se p o a te ; derdicam şi m ăturam prin
casă, ca o fată mare, de n ’aveâ m am a grijă, când se ducea
 undeva. Şi în tr ’o zi o văd că m ă sărută şi-mi zice cu blân­
deţe :
— Dumnezeu să te înzilească, Ionică, dragul mamei, şi
să-ţi dee to a te darurile sale cele bogate, dacă te-i purta, cum
'văd că te porţi de-o bucată de vreme încoace.
Atunci, eu, pe loc am început a plânge şi bucuria m ea n ’a
fost proastă. Şi mai m ultă m ustrare am sim ţit în cugetul
meu, decât oricând. Şi de m ’ar fi b ă tu t m am a cu to ate
gardurile şi de m ’ar fi izgonit dela casă, ca pe un străin,
to t n ’aşi fi răm as aşa de um ilit în faţa ei, ca atunci când
m ’a lu at cu binişorul. Şi să nu credeţi că nu m i-am ţin u t
cuvântul de Joi până m ai deapoi, pentrucă aşa am fost eu,
răb d ăto r şi statornic la vorbă -în felul m e u ; şi nu că mă
laud, căci lauda-i fa ţă : prin somn, nu ceream de m â n c a re ;
dacă mă sculam, nu mai aşteptam să-m i dee a l ţ i i ; şi când
erâ de făcut ceva treabă, o cam răriam de pe-acasă. Ş’apoi
mai aveam şi alte b u n u r i: când m ă luâ cineva cu răul, pu­
ţină treab ă făcea cu m in e ; când m ă luâ cu binişorul, nici
a tâ ta ; iar când m ă lăsa de capul meu. făceam câteo dră­
guţă de trcbuşoară, ca aceea, de nici Sfânta N astasia Isbă-
vitoarea de otravă, nu erâ în stare a o desface cu to t meş­
teşugul ei. Povestea ceea : „U n nebun aru n c’ o p iatră în
baltă, şi zece cum inţi n’o pot scoate’'.
In sfârşit, ce mai a tâ ta vorbă pentru nimica to a tă ? Iu,
am fost ri eu, î'i lum ea asta, un boţ cu ochi, o b u cală de
hum ă însufleţită, din Hum uleşti, care nici frumos până la
douăzeci de ani, nici cum inte până la treizeci şi nici bogat
până la patruzeci, nu m ’am făcut. D ar şi sărac aşa ca în
anul acesta, ca în anul trecu t şi ca de când sânt, niciodată
n ’am fost !
 I I I 1.

11nuliiI«kş(ii şi îm p re jiirim ilr. Popa Dtiliu

si |top«i Oşlobam i. Şcoala di»la l'ollioeni.
Pavftl C iubotarul şi m oş ftodruiifjii. —
T râsn ^a. D esfiinţarea •-siliHoţilor.

—N u m i-ar fi d u d ă încaltea, când ai fi şi tu ceva şi de te

miri unde, îmi zice cugetul m e u ; dar aşa, un h o ţ cu ochi
ce te găseşti, o b u cată dc hum ă însufleţită din sat dela
noi şi nu te lasă inim a să ta c i; asurzeşti lum ea cu ţăiTniile
tale !
— Nu mă lasă, vezi-bine, cugete, căci şi eu su n t om din
doi o a m e n i; şi satul H um uleştii în care m ’am tre z ii, nu-i un
sat lăturalnic, m ocnit şi lipsit de priveliştea lumii ca alte
s a le ; şi locurile cari încun jură satul nostru, încă s vrednice
de am intire. D in sus de H um uleşli vin V ânătorii N eam ­
ţului, cu săm ânţă de oam eni de aceia, cari s ’au h ă rţu it odi­
nioară cu Sobietzki, craiul Polonilor. Şi mai din sus, m ănă­
stirile Secul şi N eam ţul, a ltă d a tă fala bisericii rom âne,
şi a doua vistierie a Moldovei. Din jos vin satele B o işteaşi
Ghindăoanii, care înjugă num ai boi ungureşti la carăle lor ;
unde plugurile răm ân singurele pe brazdă în ţarin ă, cu să p ­
tăm ânile ; prisăcile, fără prisăcar ; holdele, fără jita r ; şi nime
nu se atinge de ele ; iar oamenii din aceste sate nu ştiu ce-i
judecata. Aproape de Boişte vine satul Blebea, care m ai m ult
de ju m ătate, după ce-şi scapă căciula pe baltă, zice : să fie
de sufletul t a t e i !
înspre apus-m iazăzi, \ in m ănăstirile :A gapia, c e ată in u tă

1 Publicat în „Convorbiri HI.” A nul X V (1882) N o. 12, pag. 4f>f>.

 lum e; Vai al icul, unde şi-a p etrecu t v iaţa B râncoveanca cea
bogată şi m ilostivă; şi satele Filioara, haţaşul căprioarelor
cu sprincene, scăpate din m ă n ă s tire ; B ălţăteştii cei plini de
s a la m u ră ; şi Ceahlăieştii, T opoliţaşi Ocea, care alungă cioara
cu p erja’n gură tocm ai dincolo peste h o ta r; iar spre Crivăţ,
peste Ozană, vine Târgul N eam ţului, cu m ahalalele Pome-
tea de sub dealul Cociorva, uncie la to a tă casa este livadă
m a r e ; Ţuţuenii, veniţi din Ardeal, cari m ănâncă slănina
râncedă, se ţin de coada oilor, lucrează lână şi s â n t vestiţi
p en tru teascurile de făcut oloiu ; şi Condrenii cu m orile de-
pe Nem ţisor şi piuăle de făcu t sum ani. Iar deasupra Con-
drenilor, pe vârful unui deal nalt şi plin de tihărăi, se află
v e stita C etatea N eam ţului, îngrădii ă cu pustiiu, acoperită cu
fulger, locuită v a ra de vitele fugărite de strechie şi s tră ­
ju ită de ceucele şi vindereii, cari au găsit-o bună de făcut
cuiburi în tr ’însa... D ar a sta nu m ă priveşte pe mine, băiet
din H um uleşti. E u am altă tre a b ă de f ă c u t ; vreu să-m i dau
sam ă despre satul nostru, despre copilăria p e tre c u tă în el şi
a tâ ta -i to t.
Câţi D om nitori şi M itropoliţi s ’a u râ n d u it la scaunul Mol­
dovei, decând e ţa ra asta, au tre b u it să tre a că m ăcar odată
prin Hum uleşti spre m ănăstiri. A poi,unde pui cealaltă lume
care s’a p u rta t prin satu l nostru, şi to t lum e m ai m ult bo­
gată şi aleasă ; m ă rog, la m ăn ăstirea N e a m ţu lu i: icoană fă­
cătoare de m inuni, casă de nebuni, h ram de Ispas şi iar­
maroc în târg , to t a tu n c i; apoi to t pe aici, tre a c ă t spre iar­
maroace : la P ia tră , de D um inica Mare şi la F. lticeni, de
S â n t-Ilie ; la Secu, hram de Tăierea capului Sf. Ioan B o ­
tezătorul ; la A gapia’ 11 deal, hram de Schim barea la F a ţă ;
la A gapia ’n vale, hram de S-ţii V oievozi; şi la V ăraticii,
hram de Sântă-M ăria-M are; lum e şi iar lume ! Şi câte târ-
nosiri şi sfinţiri de biserici din n o u ; şi c â te soboare şi re­
vizii de feţe bisericeşti şi p o litic e şti; şi câţi străini din to a tă
lumea, şi câte inimi p u rta te de clor; şi câte suflete zdrobite
şi rătăcite n ’au tre c u t prin satul nostru spre m ănS sliii?
Lume, lume şi iar lume ! Şi câte oştiri străine şi o droaie
de cătane călări, to t N em ţi de cei m ari, îm brăcaţi num ai în
fir, au tre c u t în vrem ea copilăriei mele, cu săbiile scoase
prin H um uleşti, spre m ănăstirile de maice, după N a ta liţa cea
frum oasă ; şi au făcut N em ţii m a re tă ră b o iu prin m ănăstiri,
şi au răscolit de-a-fir-a-păr to a te chiliile m aicilor, dar n’au
găsit-o, căci beciul privighitorului P â rv u din Târgul Neam ­
ţului puteâ să tăinuiască, la nevoie, o D om niţă. Şi noroc c!e
Vărăticence, carc au ştiu t a-i dămoli, luându-i eu binişorul
şi a-i face să-şi bage săbiile în teacă, spuindu-le că cei ce scot
sabia, de sabie vor p e r i !
D ar ce-mi b a t eu capul cu craii şi cu îm păraţii, şi nu-mi
caut de copilăria petrecută în H um uleşti şi de nevoile m ele?
Aşa erâ cu cale, să fac dela în c e p u t; dar am ţin u t să a ră t
că H um uleştenii nu-s tră iţi ca în bârlogul ursului, ci au fe­
ricirea de a vedea lume de to a tă m âna.
La 1852, în ziua când s ’a sfin ţit paraclisul spitalului din
Târgul-N eam ţului şi s ’a deschis şcoala dom nească de acolo,
eu, îm preună cu alţi băeţi, isonari ai bisericii, stam aproape
de Ghica-Vodă, care erâ faţă la acea serbare, încu n ju rat de
o m ulţim e de lume, şi nu ne m ai sătu ram privindu-1. Şi el,
frum os la chip şi blând cum erâ, văzându-ne pe m ai toţi
dearândul îm brăcaţi cu cămeşuice cusute cu bibiluri, şi albe
cum e helgea, cu bondiţe m ândre, .cu iţa ri de ţigae şi în­
c ă lţaţi cu opincuţe, spălaţi curat şi pieptănaţi, cu ruşinea zu­
grăvită în faţă şi cu frica lui Dum nezeu în inim ă, aruncă o
privire părintească spre noi, şi zise :
— Iată,copii, şcoala şi sfânta biserică, izvoarăle mângâierii
şi ale fericirii su fle te şti; folosiţi-vă de ele şi vă lum inaţi, şi
pre Dom nul lă u d a ţ i !
Aceste vorbe, rostite din gura domnească, au brăzdat adânc
inima norodului adunat acolo, şi fără întârziere, şcoala s ’a
um plut de băieţi doriţi de. în v ă ţă tu ră , între cari eram şi eu,
cel m ai bun de hârjoană şi slăvit de len e ş; leneş fără păreche
m ă făcusem, căci m am a, după c â tă m inte aveâ, nu se îndură
să m ă m ai trim ită acum nici la o cofă de apă, num ai să învăţ
carte şi să m ă fac popă, ca părintele Isaia D uhu, profesorul
nostru. Bun m ai erâ şi părintele D uhu, când se află în toane
bune, D um nezeu să-l ierte ! P u s ’a el băeţii în rânduială, cum
nu mai văzusem până a tu n c i; cum păra-ni el, vara, din banii
săi, cofe de zm eură şi feldefel de puricale, de ni da
să m âncăm, şi, m ai în to a tă Sâm băta, ne încărcâ în o droagă
de-a M ănăstirii-N eam ţului şi ne duceâ la stăriţie, să dăm esa-
men dinaintea stariţului Neonil, un b ă trâ n olog, care ne sfă-
tu iâ cu duhul blândeţei, să ne ţinem de ceaslov şi psaltire.
— Căci to a te celelalte în v ăţătu ri, ziceâ el, sânt num ai nişte
ereticii, cari m ai m ult am ărăsc inima şi tu lb u ră sufletul omu­
lui. D ar fost-a scris părintelui D uhu, să nu asculte în to tu l
sfaturile cuviosului s ta riţ, ci să ne înveţe şi câte oleacă de
aritm etică, de gram atică, de geografie şi din to a te câte ceva,
după priceperea noastră.
 O dată, venind părintele D uhu supărat fee dela m ănăstire,
ne dete la regula de trei, tem a urm ătoare :
-—Dacă o pară luată pe nedreptul, îţi m ănâncă o su tă drepte,
apoi şese mii de lei (leafa mea pe an), care mi-a oprit-o sta-
riţu l Neonil, pe nedreptul, câte parale drepte vor m ânca dela
Mă năstirea N eam ţului ?
— D ouăzecişipatru de milioane de parale, cinstite părinte,
sau şese sute de mii de lei, răspunse unul dintre noi, cucrida
la tabelă.
— Ia să-m i facă N/că Oşlobanu încredinţarea, zise părin­
tele D uhu. .
Nică Oşlobanu, ca de obiceiu, se scoală în picioare, cât mi-
ţi-i m elianul şi se roagă de iertare, spuind că-1 doare capul.
Şi atunci nu ştiu cum îi cade un urs mare din sân şi : de-a
dura prin c la s ă ; nu de cei pe cari-i joacă ursarii, ci de m ă ­
măligă, um plut cu brânză, rotund, prăjit pe jaratic şi bun. de
pus drept inimă, când ţi-e foame. Băieţii dau să-l prindă, Oşlo­
banu se aruncă în mijlocul lor, să şi-l ie e ; şi se f;rce o chir-
fosală ş’un râs în şcoală din pricina ursului celuia, de-i poznă.
Atunci, p a r’că-1 văd cum s’a plesnit părintele D uhu, cu palm a
peste frunte, zicând c ’un o ftat adânc :
— Pe semne, păcatele mele cele m ărişi grele m ’au aruncat
şi aici, să în v ăţ nişte ţopârlani sălbatici. Mai fericit erai de-o
mie de ori, să paşti porcii la Cogeasca-Veche, Isaie, decât să
m ai fi ajuns şi zilele aceste ! Iar tu , moglanule de Oşlobene,
care te robeşti pântecelui şi nu-ţi dai câtuşi de puţină oste­
neală m inţii, te-i face popă, ca ta tă -tă u , când s’or pusnici to ţi
bivolii din m ănăstirea N e a m ţu lu i!...
Oşlobanu, prost-prost, dar să nu-1 atingă cineva cu c â t e
negru sub unghie, că-şi asvârle ţărn ă după cap ca buhaiul.
Cum se duce sara acasă, şi spune tătâ n e-să u ce a zis părintele
Isaia. Ş’apoi las’ pe popa Niculai Oşlobanu, căci el nu prea
ştie m u lte ; slujeşte câte trei liturghii pe zi şi pom eneşte la
h u rtă : pe m onachi şi ieromonachi, pe stariţi, pe m itropoliţi
şi pe soţiile şi copiii lor, de le merge colbul...
I n tr ’o dim ineaţă, n ’are ce lucră părintele D u h u ? Ie pe Teo-
fan, alt călugăr dela spital, şi se duc îm preună la biserica
Sfântului Lazăr de sub dealul cetăţii. Şi cum în tră în bise­
rică încep a c ău tă pricină părintelui Oşlobanu, care slujiâ,
că nu se ţine de tipic.
— Tipic, boaite făţarnice?. Ia să vă dau eu tipic, zise pă­
rintele Oşlobanu, lăsând sfintele încolo ; nc-aţi lua,t cu şmi-
chirie pe’ Marele Mucenic Dim itrie, Isvorîtorul de Mir, şi
ne-aţi d a t îii locul acestui sfânt vestit, pe Lazăr, un Jidan
trenvţuros, care to t m oare şi iar în v ie; şi învie şi iar moare,
de nu m ai ştie nime de numele lui. Acesta-i h ram ? Şi
dupăce ue-aţi calicit luându-ne moşia şi închizându-ne bi­
serica cu zid, închideţi acum în ciudă şi p o a rta sp ita lu lu i;
ba până şi clopotele ni le-au oprit de tra s cânerii de doftori,
to t din pricina voastră, de ni s’au îm prăştiet p oporenii; nici
chioară de babă nu m ai dă pela b iserică! Şi încă una : de
şeizeci şi m ai bine de ani, decând slujesc preuţia, voi aveţi
să m ă în v ăţa ţi tipicul, pui de năpârcă ce sâ n te ţi? Ia s ta ţi o­
leacă, să vă scot eu gărgăunii din cap !... Şi svârr ! cu pra­
vila cea m are după călugări. Apoi, um flând un sfeşnic zdravăn
de alam ă, după d â n ş ii! să-i afurisească... Şi, na ! părintele
D uhu şi Teofan şi-au prăpădit papucii, fugind mai m ult pe
brânci dr c â t în p icio a re ; chiar după tipic...
A doua zi, Nică Oşlobanu, ca m ai ba să dee pela şcoală ;
dar nici părintele D uhu pela biserica Sfântului Lazăr, că
l-ar fi pirenit părintele Oşlobanu pe cruce şi l-ar fi pus în
podul bisericii spre păstrare, cu p arte din icoanele răm ase
aici dela C etatea N eam ţului. Şi m i se pare că avea m are drep­
ta te bietul b ă trâ n ; căci în locul bisericii Sfântului Lazăr,
fusese a ltă biserică de lemn, al cărei hram erâ sfântul Di-
m itrie, făcută şi înzestrată cu moşie de Vasile Lupu Voivod,
ca şi cea dela noi, din H um uleşti. Insă m ănăstirea N eam ţului,
bună melienghe, când a făcut spitalul din Târgu-N eam ţului,
face şi biserica Sfântului D um itru de p iatră, îi schim bă hra­
mul, num ind-o Sfântul Lazăr, o închide cu zid în cuprinsul
Spitalului, şi hram ul Sfântului D um itru l-a pus la paraclisul
dela spital. Iar moşia preuţilor a păpat-o ca şi pe moşia H u-
m uleştii. Şi de aici supărarea părintelui Oşlobanu ajunsese la
c u lm e ; să nu vadă săm ânţă de călugăr pela biserica lui,
că-i potopeşte ! Ca prin urechile acului, de n ’a făcut mucenic
pe părintele D uhu, în locul Sfântului D um itru, Izvorîtorul
de Mir.
Peste câteva zile după asta, auzim că Nică Oşlobanu s ’a
dus să înveţe la şcoala catihetică din Folticeni, vorbă să fie.
Văru-meu Ion Mogorogea, G âtlan, Trăsnea şi alţi cunoscuţi
ai mei, se dusese to t acolo m ai de m u l t ; bine înţeles, pe
socoteala pungii părinţilor lor. Şi eu, răm âind fără tovarăşi
de ispravă, şi m ai dându-m i şi părintele Isaia un puiu de
bate, aşa din senin, cihăiam pe m am a, să se puie pe lângă
ta ta , ca doar m ’a da şi pe mine la c a tih e t; m acar că eram
un ghibirdic şi ju m ătate.
w
 Galbeni, stupi, oi, cai, boi şi alte bagateluri dealde aceste,
prefăcute în parale, treb u ia să ducă dascălii poclon catihe­
tu lu i dela fabrica de popi din F o ltic e n i; ş’apoi lasă-te în
Conta 1 sfinţiei-sale, că te scoate poponeţ ca din cutie.....
P en tru mine însă num ai două m erţe de orz şi două de
ovăs a d at t a t a cui se cuvine, de am fost prim it în F olti­
ceni, căci şcoala erâ num ai de m â n tu ia lă ; boii să iasă... A-
jungân'd acolo to am n a târziu, m ’am aşezat în gazdă la Pavăl
ciubotarul din uliţa Rădăşenii, unde erau şi ceilalţi tovarăşi
ai mei. Catihetul, care făceâ ziua noapte şi noaptea zi, ju­
când stos, ra r veniâ pela şcoală. Noi, dacă vedeam aşa, ne
duceam şi m ai rar ; dar nebunii ştiu că făceam de-ajuns. Pavăl
erâ holteiu şi casa lui destul de în că p ă to a re : laiţ,i şi p aturi
de jurîm prejur ; lângă sobă, a l t u l ; şi toate erau prinse. Iară
gazda, robotind zi şi noapte, se proslăviâ pe cuptior, între
şanuri, calupuri, astrăgaciu, bedreag, dichiciu şi alte custuri
tăioase, muşcheâ, piedecă, liască şi clin, ace, sule, cleşte, pilă,
ciocan, ghinţ, piele, aţă, hârbul cu călacan, cleiu şi to t ce
treb u e unui ciubotar. Cu noi şedeâ şi Bodrângă, un moşneag
fără căpătâiu, însă de to t hazul. P en tru puţină m âncare şi
câţeoleacă de paşcă de cea de tre i ocăla para, slujiâ to a tă c a sa ;
tăi'â lemne, a ţâ ţâ focul, aduceâ apă, m ăturâ, ne spuneâ la
poveşti nopţi întregi, şezând cu nasul în tăciuni, şi ne cântâ
din fluer -.Doina, c a re te um ple de fiori, Corăbiasca, M ăriuţa,
Horodinca, Alivencile, Ţ iitura, Ca la uşa cortului, H ori şi
alte cântece sculăţele ca aceste, de jucam până ce asudau
podelele şi ne săriâ talpele dela ciubote cu călcâie cu to t.
Că doar acum o dădusem şi eu pe ciubote \ Şi din pricina
lui Pepelea de moş Bodrângă, Pavăl m ai nu le p u tea dovedi
din c â r p it; ba şi el, uneori, sărindu-şi din m inţi, îşi rupeâ
ciubotele ferfeniţă, jucând îm preună cu noi. O dată venise lui
Oşlobanu rândul să cumpere lemne ; şi aşa, cu to a tă cărpă-
noşia lui, iese câne-câneştc în medean, aproape de gazda
noastră, şi găseşte un ţăra n dela Sasca, pare-mi-sc, ori dela
Baia, cu un car încărcat cu lodbe de fag.
— Cât cei pe car, bade ? zise Oşlobanu, căruia nu-i erâ
a cum pără lemne, cum nu mi-e mie acum a mă face popă.
— Trei husăşi, dascăle.

1. Aluzie la catihetul Conta.

2. Fraza d in urmă lip seşte în ediţia dela Iaşi.
 — Ce spui, bădişorule ; p en tru un b ra ţ de lemne ? D a ’că
le duc în spate pe to a te od ată p â n ’acasă.
— Dacă le-i duce, dascăle, ţi le dau degeaba.
— Zău, nu şugueşti, b ad e?
— Nici o şagă, dascăle ; să vedem cum le-i duce şi halal
să-ţi lie !
Oşlobanu ie a tu n ci lemnele d in carul omului câte unul-
unul şi le razăm ă în picioare lângă b ra lu -i ;după aceea des­
cinge brâul depe lângă sine şi le îm prejură, legându-le fru ­
muşel, să nu seh ren lu iască ;apoi, tă ltâ n d u le şiaburcându-le
cam anevoie, le um flă ’n spate, şi la gazdă cu dânsele. Un
băietan nebunatic dealăturea, văzând asta, zise cu glas m are :
D ascăle, 1
Trascăle,
Be-he-he !
D racul să te ie I

Iar ţăran u l, făcându-şi cruce, a răm as cu gura căscată,

fără să bleştiască un cuvânt. Acum nu vă m ai spun cât
erâ de încărcat carul cu lemne, care la aşâ loc, ţinea pe
vrem ea aceea şepte lei şi ju m ă ta te , şi cât erâ de m are şi de
ta re Nică Oşlobanu şi a lţi vro şeizeci ca dânsul, între
cari m ulţi lăsându-şi nevestele câte cu doi-trei copii acasă
în creierii m unţilor, venise la Folticeni, să se pricopsească de
în v ă ţă tu ră ... Ş’apoi carte se în v ă ţa acolo, nu glum ă : unii
c ântau la psaltichie, colea, cu ifos :
Ison, oligon, p etastl,
D ou ă cliendim e, h o m ilî1

până ce răguşiau ca m ă g a rii; alţii, d in tr’o răsuflare spuneau

cu ochii închişi cele şepte taine din catihisul cel mare.
G âtlan se certă şi prin somn cu urieşul Goliat. Musteciosul
Davidică dela Fărcaşa, până tip ă riâ o m ăm ăligă, m ân tu iâ de
spus pe de rost, răpede şi fără greş, to a tă istoria Vechiului
T estam ent dc F ilaret Scriban, îm p ă rţită în perioade ; şi pro­
numele conjunctive de dativ şi acuzativ din gram atica lui
M ăcărescu :
— Mi-ţi-i, ni-vi-li, me-te-îl-o, ne-ve-i-le ; me-te-îl-o, ne-ve-
i-le, m i-ţi-i, ni-vi-li.
Ce-a fi aceea, ducă-se pe p u s ti i ! Unia dondăniau ca ne­

1. Adausul acesta e dc Creangă (v. „Ş eză to a rea '’, a. V., pag. 214) şi lip­
seşte din ediţiile celelalte.
bunii, până-i apucă am eţeală ; alţii o duceau num ai în tr’un
m uget, cetind până le pieriâ v e d e re a ; la unia le um blau
buzele p a r’că erau cuprinşi de pedepsie; cei m ai m ulţi um ­
blau bezmetici şi stă te au pe gânduri, văzând cum îşi pierd
vrem ea, şi num ai oftau din greu, ştiind câte nevoi îi aşteaptă
acasă. Şi tu rb are de cap şi frân tu ră de lim bă ca la aceşti
nefericiţi dascăli, nu mi s’a mai dat a vedea ; cum plit meş­
teşug de tâm penie, Doam ne fereşte !
De-a mai m are dragul să fi privit pe Davidică, flăcău de
m unte : cu barba în furculiţă şi favoriţe fru m o a se ; cu ple­
tele creţe şi negre ca pana c o rb u lu i; cu fruntea lată şi se­
nină ; cu sprincenele tu fo a s e ; cu ochii m ari, negri ca mu­
rele şi scânteietori ca fu lg eru l; cu obrajii rum eni ca doi
b u jo ri; nalt la s ta t, lat în spete, subţire la mijloc, mlădios
ca un mesteacăn, uşor ca o căprioară şi ruşinos ca o fată
mare. Dumnezeu să-l ierte ! că n ’avu parte, să se preuţească ;
a m urit, sărm anul, înainte de vrem e, înecat cu pronumele
conjunctive, peritu-le-ar fi numele să le piară, că au m âncat
juvaer de flăcău ! Mai bună m inte avea M irăuţă din Grumă-
zeşti, care um blă trela-lela în puterea iernii pe la tărăbile
jidoveşti, întrebând ; ba teacă de cosor, ba căpestre de purici,
ba cue dela corabia lui Noe, ba fragi şi căpşune p en tru ci­
neva care pornise în tr ’adaos, ba cântă în pilda jidovilor :

N u mi-e ciudă pe gândac,

C’a m âncat frunza de fag';.
Dar m i-e ciudă pe omidă,
C’a m âncat frunza de crudă :
N ’a lăsat să odrăslească,
V oinicii să se umbriască.

Şi alte drăcării ce-i trăsn iau în cap. N ebun erâ el. să-şi
piardă viaţa din pricina lui „mi-ţi-i, ni-vi-li, m e-te îl-o, ne
ve-i-le” , ca D avidică?
Eu, ca şi M irăuţă, nu mă prea osteni am până ’n tr ’a tâ ta,
să mor în v ă ţâ n d ; că doar nu-mi plângeau copiii acasă, nici
dădusem catihetului cel poclon m are până pe-acolo. P entru
două m erţe de orz şi două de ovă*-, nu erâ să las copila
popei dela Folticenii-Vechi, nem ângâiată. A fară de aceasta,
când mă uitam în oglindă, barbă şi m usteţe ca în palm ă ; şi
doar le şi pârliam eu în tr ’o privire şi le ungeam în to a tă sara
cu său am estecat cu muc de lum ânare şi alună arsă ; dar de­
geaba m uncă ! Ş’apoi, in tra t în asemenea şcoală, mai numai
barba şi punga, bat-o pustia, te făcea să calci a popă !
 D ’apoi lui Trăsnea, săractr, ce~i p ă ţiâ sufletul cu gram a­
tica ! O dată îmi zise el, plin de m âhnire :
— Ştefănescule, (căci aşa m ă nunr-am la Folticeni), astăzi
nu m ai mergem la şcoală, că nu ştiu ta b la şi vreu să învăţ
pe m âne la gram atică. Mă rog ţie, hai cu m ine la câmp spre
Fclticenii-V echi; vom în v ăţâ îm preună, sau câte u n u l; eu
la gram atică şi tu , la ce-i vrea ; apoi mi-i ascultâ, să vedem
nu s’a prinde şi de capul meu cev a? Las că nici la celelalte
nu prea pot învăţâ, cu slova a sta nouă care-a ie ş it; însă afu­
risita de gram atică îmi scoate peri albi, trăsnit-o-ar fi s ’o
trăsnească ! P a r’că ai ce face cu dânsa la biserică? D ar dacă
se cere !... Am s ’o ieu şi eu din capăt, şi poate cu tine, care
ai tre c u t pela părintele D uhu, să m ă pot desluşi...
Fiindcă la Folticenii-Vechi erâ ceva m ângâiere pentru mine,
mă potrivesc lui Trăsnea şi ne ducem îm preună. Şi erâ un
ger uscat prin luna lui Noem vrie, şi b ăteâ un vântişor sub­
ţire în ziua aceea, de-ţi frigeâ o b ra z u l! Cum ajungem la câmp,
Trăsnea se tologeşte pe-un h at, şi începe la gram atică din
capăt, întrebarea şi răspunsul în tâ iu :

În treb a re. Ce este G ram atica rom ână?

R ă sp u n s. Gramatica rom ână este artea ce ne în vaţă a vorbi şi a scrie
o lim bă corect.

Iar în altă ediţie :

G ram atica este o învăţătură cc ne arată m odul da a
vorbi şi de a scrie bine în tr’o limbă.

A sta-i a s t a ; din ceaslov şi psaltire, şi acele bălm ujite rău

ca vai de ele, să treci la gram atică. Şi încă ce gram atică !
N u ca aceste de acum , pcsderie de gram atici,, u n t le „raţio­
n a te ” , altele „desvoltate’ şi ticsite de „com plim ente" care,
trebue spus fără com plim ent, îţi explică... până ce nu se mai
înţelege nimică ; adică făcute anum e p en tru copii, dese joacă
cu dânsele, de uşoare ce sânt !... Insă ce folos ! Peste Trăsnea
n ’a dat asemenea noroc... să umble în tr ’ales,.. El, păcătosul,
rita ţi-v ă , ce fel de gram atică treb u iâ să înveţe : ,,ar ea, co­
rect, în tr ’o limbă ; silabă num im un sunet deplin, sim p u sau
compus cu una clin consune, sau şi cu m a i m ulte c o l s . ne.
care însă să se pronunţe cu o scoatere de vo; ce“ . Iar în a ltă
ediţie : „P rin silabă înţelegem ro stitu ra unei p ă î ţ i ele c u v ân t
ş. c. 1,“
 Ei, ei ! deacum dregeţi „voacea” şi descurcă-te, m ăi Trăsne,
dacă poţi. Iar la a tre ia pagină, îndată altă năsbâtic :

în treb a re. Câte părţi are gram atica română?

R ă sp u n s. Gramatica rom ână are patru părţi, care. « u n t:
1. E tim ologia, 2. Sin taxa, 3. Ortografia şi 4. Prozodia.
în treb a re. Cc ne în v a ţă fiecare din părţile aceste V
lîă k p u n s. 1. Etim ologia ne în v a ţă a cunoaşte părţile vorbei, adică ana-
lizul gram atical.
2. Sintaxa ne în v ţă a legă părţile vorbei după firea lim bii
noastre, adică sintezul gram atical.
3. Ortografia ne în vaţă a scrie biiK-, adică după regulile gra­
m atic'i.
4. Prozodia ne în vaţă a accentâ silabele şi a le rosti după firea
cuvintelor şi scopul ce-1 avem în vorbire.

Apoi : mi-ţi-i, ni-vi-li, me-te-îl-o, ne-ve-i-le. Şi alte iznoave

hăzoase ca aceste. Mai pune la socoteală, că şi Trăsnea erâ
în a in ta t în vârstă, bucher de frunte şi tâm p în felul s ă u ;
că profesorul, care şi el se m ira cum a ajuns profesor, zicea :
„L uaţi de ici până ici”, cum mi se pare că se mai face pe
unelocuri şi astăzi, şi poate, că nu veţi aduce b ă n a t: nici
gram aticului, nici profesorului, nici lui Trăsnea ; ci întâm ­
plării, care a făcut pe oameni aşa cum sânt : ori c u ţite de
oţel, ori de tinichea... Ş’apoi gândiţi că Trăsnea citiâ în tre ­
barea şi răspunsul, fiecare pe rând, rar şi lăm u rit, ca să se
p o ată înţelege ceva?
—-N u aşa, necredincioşilor, ci iată cum : „Ce este gram atica,
rom âna, este... ce este, este... arata..., nu avuta, artea... artea,
ce...ce... ce ne învaţă, învaţă... învaţă... ce ne în v aţă ; a vorbi...
bi... bi..., ce ne învaţă..., ce este, este, este.., este arata, uite
dracu ! nu a rata, artea ce ne învaţă... ce este, e ste...” Şi to t
aşa dondănind foarte răpede, bâlbâit şi fără pic de cugetare ;
pânăla „a scrie în tr ’o lim bă corect” rar ajungea, s ă rm a n u l!
Şi dupăce tu rb ă de cap hăt bine, mă strigă să-l ascult, că
ştie. L uam eu cartea din m âna lui şi-l întrebam : „Ce este
gram atica, m ăi T ră sn e ? ” Iar el, închizând ccliii, răspundea
iute, iute şi m ornăit, cum cer calicii la pod :
— Ce este gram atica rom ână, este... ce este, este... şi cele­
lalte după obieeiu, schimonosind cuvintele şi îndrugându-le
fără nici o noimă, de-ţi veniâ să-i plângi de milă !
— N u aşâ, m ăi Trăsne !
— D ar cum ?
— N u mai zice rom ână, şi spune num ai ră s p u n s u l; ce ai
cu întreb area? Şi se şi opintiâ el, în tr’o privire, să răspundă
bine, dar d e g e ab a ; se încurcă şi m ai rău, începea a oftă
şi-i veniâ să-şi spargă capul •
— M ailasă-m ă oleacă, ziceâ el n ăcăjit;şi când te-oiu striga,
să vii iar, să mă a s c u lţi; şi de n ’oiu şti nici atunci, apoi
dracu să m ă iee ! Dă, gram atica să zicem că n ’o înţeleg şi
s ’o lăsăm la o p a r t e ; artea, asem ine ; corect, tiji. D ’apoi „ro­
m ână, este... ce... ne învaţă a vorbi şi a scrie bine în tr ’o
lim b ă? ” parcă-s cuvinte ro m â n e şti; ce naiba ! Num ai şi aici
trebue să fie ceva !... „a vorbi şi a scrie bine în tr ’o lim bă” ,
îndrăcit lucru ! Cum ,,să scrii în tr’o lim b ă ? ...” Poate cu lim ba,
m ai ştii p ă c a tu l? Pesem ne că noi cum s’ar prinde, las că
de scris, ta lp a g â ş te i; dar apoi şi de vorbit, păcatele noastre,
se vede că vorbim pogan şi rău de t o t ; nu rom âneşte, ci
ţărăneşte... Doamne, Doamne ! -în v ăţat n ai trebue să fie şi
acel care face g ra m a tic i! Insă şi’n gram atică stau eu şi văd,
că m asa t o t masă, casa to t casă şi b o u ! to t bou se zice, cum
le ştiu eu, dela m am a. Poate celelalte b â z d â g ă n ii: roslilură,
artea, corect, pronunţe, analizul, sintezul, prozodia, ortografia,
sintaxa, etim ologia, concrete, abstracte, conjunctive : mi, ţi, i,
ni, vi, l i ; me, te, îl, o, ne, ve, i, le” şi altele de sama ace­
stora, să fie m ai ro m â n e şti; şi noi, prostim ea, habar n ’avem
de dânsele ! Noroc mare, că nu ne pune să le şi cântăm , c’ar fi
şi m ai rău de capul nostru cel hodorogit ! D ecât ţăran,
m ai bine să m o r i! Ilai, du~te, Ştefănescule, că rn a p u c de
în v ăţa t...
Şi lăsându-1, m ’am dus şi eu în ciudă la fata popii, am
găsit-o singură-singurică şi m ’am ju cat cu dânsa în ticnă
până ’ndesară ; căci m am ă n ’aveâ şitată-său , ca popa, um blă
după c ă p ăta t... Apoi m ’am întors la câm p, cu zgărdiţa dela
g âtul copilei, c’o năfram ă cusută frum os cu flori de m ătasă
şi cu sânul plin de m ere d o m n eşti; şi când colo, zărghitul
de T răsnea clormiâ pe h at, cu gram atica sub nas şi habar
n ’aveâ de frig. Sărace, sărace ! Nu eşti nici de zam a ouălor ;
decât aşa, mai b in ete fă c e â m ă-ta un mânz şi te m âncau lupii,
zic eu, în mine.
— He ! Trăsnea, m ă ! scoală ! Ştii ta b la ? Sare el de jos,
îl a s c u lt; cleiu. — Ilaidem acasă, m ăi Trăsne, că m ’a răzbit
foamea şi frigul, şi mor de u rît aicea pe câm p !
— Da, că şi eu. Ducă-se dracului de g ram atică! Mi s’a
înăcrit sufletul de dânsa ! Şi osebit de asta, nici nu mi-e bine.
— Un fel de lene, am estecată cu slăbiciune, măi Trăsne,
nu-i a şa ?
 — Ba chiar ai n im e rit: un fel de leşin la inimă, ames­
tecat cu întinsori, sau cam aşa ceva.
— Poate fiorile gram aticii, zic eu.
— Mai stii păcatul ? poate că ş’aceeasă fie, zise Trăsnea ;
căci dracul s’o iee ! cum pui m âna pe dânsa, înd ată-ţi vine
som n... Flecuşteţe de-aceste nu se potrivesc cu rânduiala
bisericii, s’a m â n tu it vorba... „Osmoglasnicul” este ce este.
Vorba t a t e i : „Condacul umple sacul şi troparul, ham barul,
măi băiete 1” Ce um blăm noi, chinuindu-ne cu gram atica,
Ştefănescule ? H aidem !
Şi ne întoarcem noi la gazdă pela asfinţitul soarelui, m ân­
căm ce m âncăm , ş’apoi rugăm pe moş Bodrângă, să ne c â n te ;
şi unde nu se adună o m ulţim e de dăscălime la noi, căci
aici erâ staniştea l o r ; şi ne în tă rtă m la joc, ştii cole, ca la
v ârsta aceea, de nici sim ţirăm când a tre c u t noaptea. Şi aşa
am scăpat, şi eu de u rît, şi Trăsnea de bolborosit prin somn :
ce este gram atica rom ână, este... ce este.., ca alte dăţi. Insă
veselia nu s’a închiet num ai cu a tâ ta : a lta şi m ai şi, s’a în­
ceput din capăt. N ’apucase moş Bodrângă a luâ bine fluerul
dela gură, şi iaca ne trezim cu popa Bnligă ce-i ziceau
ş i 1 Ciucălău, din u liţa Buciumenii, tăm â et şi aghezm uit gata
des-dimineaţă, Dum nezeu să-l iepure ! Şi cum ne binecuvin-
tează, după obiceiul său, cu am ândouă mânile, ca Vlădicii,
ne şi trag e câte-un ibrişin pela nas despre fa ta popii dela
Folticenii-V echi: ba că-i fa tă cum inte, ba că-i bună de preu-
teasă, ba c ’ar fi po triv ită cu mine, ba că are să mi-o lege
ta tă -să u de gât şi câte ponosuri şi tâlcu ri de-a lui popa Bu-
ligă cel buclucaş, p â n ’a început G âtlan a-1 luâ cu măgulele,
z ic â n d : .
— Ia lasă, lasă, cinstite părinte ; nu m ai um bla şi sfinţia-ta
cu scornituri de-aceste chiar în ziua de lăsatul secului. Mai
cân tă încaltea, moş Bodrângă, un răstâm p, să ne veselim
deajuns, că părintele a fi bun şi ne-a iertă!
Moş Bodrângă, de c u v â n t; iar începe a cântă, şi, la joc,
b ă e ţi ! Popa Buligă, deşi erâ b ătrân , dacă vede că ni-i
tre a b a de-aşa, unde nu-şi pune poalele antereului în brâu,
zicând :
— D in p artea mea, to t chef şi voiebună să vă dea Domnul,
fiilor, c â t a fi şi-ţi t r ă i !
Apoi svârle potcapul deoparte; şi la joc deavalm a cu
noi, de-i pălălăiau pletele. Şi tragem un ropot, şi două, şi

1 V ezi „ Şezătoarea“ a. V. pag. 214.

trei, de erâ cât pe ce să scoatem sufletul din popă. Şi aşa
l-am vlăguit, de-i erâ acum leham ete de noi. D ar, vorba ceea :
„dacă te-ai băgat în joc, trebue să j o c i!” Dela o vreme,
văzând bietul popă că s’a pus în cârd cu nebunii, începe
s’o întoarcă la şurub :
— Mă aşteap tă nişte fii de duhovnicie, dragii mei, şi tre ­
bue să m ă duc m ort-copt, căci acesta ni-i plugul.
Pavăl, gazda noastră, şi pune atu n ci un talger de uscături
ş’o garafă cu vin dinaintea părintelui Buligă, zicând :
— Ia poftim , cinstite părinte, de-ţi luâ din m asa noastră
oleacă de gustare ş’un păhar-două de vin ; ş’apoi vă-ţi duce,
dacă spuneţi c’aveţi aşa de m are grabă.
Sfinţia-sa, nem aipuindu-se de pricină, încrucişează mâ~
nile după obiceiu, îşi drege glasul şi spune cu smerenie :
— Binecuvintează, Doamne, m âncarea şi băuturica robilor
tăi, am in I D upă aceea râdică un pahar, zicând : „Mă închin,
băieţi, la faţa voastră cu sănătate, ca la un codru verde !
Când ne-a fi m ai rău, to t aşa să ne fie !“ Şi dă paharul de
duşcă ; apoi încă vro două-trei şi peste-acele alte câteva !
După aceea ne binecuvintează iar cu am ândouă mânile,
zicând : „Ei, băieţi, de-acum liniştiţi-vă !” Ş’apoi ne lasă în
pace şi-şi caută de drum . Insă noi, vorba ceea :
N ici toate-ale doftorului,
N ici toate-a duhovnicului.
D e ce petreci,
D e ce-ai mai petrece !

Cam pe ’nserate, ne luăm târîş, cu moş Bodrângă cu to t,

şi ne băgăm în tr ’o cinstită crâşm ă, la fata vornicului dela
Rădăşeni, unde m ai m ultă lume se adunâ de dragostea crâş-
m ăriţei, decât de dorul v in u lu i; căci erâ şi frumoasă, b a t’o
hazul s’o b ată ! Ş’apoi m ărita tă de curând după u n văduoiu
bătrân ş’un „lă-m ă, m am ă” , cum e mai bine de tra s la om
în gazdă. Crâşm ăriţa, cum ne-a v ăzut, pe loc ne-a sărit îna­
inte şi ne-a dus deoparte, în tr ’o odaie m are cu obloane la
fereşti şi podită pe jos, unde eram num ai noi-în-de-noi şi
crâşm ăriţa, când poftiâ, ca la casa ei.
I n tr ’un colţ al odăii, câteva m erţe de faso le ; în altul, să­
m ânţă de cânepă ; în al treilea, o m ovilă de mere dom neşti şi
pere de Rădăşeni, care trăiesc până pe după P a ş ti; în al p a tru ­
lea, m azăre şi bob, despărţite prin o scândură lată, iar alăture
nişte b o s ta n itu rc e ş ti; în tr ’o putină, pere uscate şi dulci ca smo­
chinele ; m ai încolo, un teanc de chite de cânepă şi de in ; pe-o
grindă, călepe de to rt şi lânuri boite feldefel p en tru scoarţe
şi lăicere ; apoi câlţi, buci şi alte lucruri, zăhăite prin cele po-
liţi şi colţare, ca la casa unui gospodar fruntaş depe vrem ea
aceea. Şi cum ne aflam noi în această binecuvântată casă,crâş-
m ăriţa iute a lăsat obloanele în jos, a aprins lum ânarea şi, cât
ai bate din palme, ni s ’a şi înfăţoşat cu o cană m are de lut,
plină cu vin de O dobeşti; şitu rn ân d prin pahare, săriau stropii
de vin de-o şchioapă în sus, de ta re ce erâ. G âtlan, bun mc-
henghiu, ie un pahar şi-l întinde gazdei, zicând :
— Ia poftim , puiculiţă, de cinsteşte dum neta întâiu ! Să
vedem, poate c’a i pus ceva în tr’însul.
Crâşm ăriţa cea frum oasă, luând paharul, se închină la to ţi
cu sănătate, râzându-i ochii, şi, după ce gustă puţin, se roagă
să n ’o zăbovim , că m ai arc şi alţi m uşterei şi bărbatu-său
nu poate dovedi singur. D ar ţi-ai g ă s it; noi aţiindu-i calea,
o poftiam cu stăruinţă, să cinstească dela fiecare. Şi ea, to t
ar fi s ta t m ai m ult cu noi, dacă n ’am fi alungat-o prosteşte,
m ulţăm indu-i, câte c ’o sărutare plină de foc !
— A.şae tineritul ista ,b a tă -l să-l b ată, zise moş Bodrângă,
şezâud cucuiet pe nişte buci şi molfăind la pere uscate ;
Aveţi dreptate, b ă ie ţi; acum vi-i vremea.
— Şi cum zici, moşule, răspunse crâşm ăriţa, in trâ n d atunc
pe uşă c ’o strachină de plăcinte ferbinţi, c ’o găină friptă
şi puindu-le pe masă dinaintea noastră ; şi zău m are pom ană
şi-a făcut, căci eram flăm ânzi ca nişte lupi.
După ce m ântuim de b ău t cana ceea, ni se aduce alta
pentu- care m ulţăm iam crâşm ăriţei to t cu sărutări, pânăce
se făcea că se mânie şi iar fugiâ dintre noi. Mai pe urm ă
iar veniâ şi iar fugiâ, căci cam aşâ se vinde vinul, pe u nde.
se vinde... Ori mai ştii p ă c atu l? Poate că nici crâşm ă-
'.iţii nu-i erâ tocm ai u rît a sta între noi, de ne cercă aşâ des
La urm a urmelor, unde nu-i dă şi Trăsnea, cel uricios, un
pupoiu, fără veste. Căci la de-aceste mai to t prostul se pri­
s p e . Şi atunci, crâşm ăriţa cea frumoasă, curat că s’a m âniet.
Dar ce să-i facem ? Vorba ceea : „In care cămeşă s’a m âniet,
în tr’aceea s’a desm ânie” . Că altfel n ’ai cum s’o ghibăceşti.
Dela o vreme, prinzând moş Bodrângă la inim ă \ să nu
înceapă a c â n tă din fluer o Corăbiască de cele frăm ân tate în
loc ? Noi, atunci, să nu ne în tă rtă m la joc ? Şi aşa o fierbeam
de tare, de nu ne-ajungeâ casa ; şi dam chiorîş prin fasole,
prin m azăre şi bob, şi săm ânţa de cânepă se făceâ oloiu,

1 La „curaj*' în „Convorbiri**.
I. Creangă. — Opere complete.
pârâind sub talpele noastre. Cam pe după miezul nopţii,
văzând că moş Bodrângă ne-a părăsit, începem şi noi a ne
strecură câte unul, unul, spre gazdă ; eu, cu sânul încărcat de
pere uscate şi c’u n bostan m are ce m i l-a dat crâşm ăriţa ; căci
pecât erâ de frum oasă, pe a tâ ta erâ şi de darnică, m ititica... Şi
când ajung la gazdă, ce să vezi ? M aifiecaretovarăş al meu fur-
iuase câte ceva : unul mere d o m n eşti; altul pere de Rădăşeni,
moş Bodrângă paşlise o grăm adă dc buci pentru a ţâ ţa t focul,
şi Trăsnea, săm ânţă de cânepă. Iar Oşlobanu, cu ciubotele
d in tr’o vacă şi cu talpele din alta, viind m ai în urm a tu tu ro r,
num ai ce-1 vedem că se pune cu creştetul pe p a t şi cu ta l­
pele în grindă, aşa încălţat şi îm brăcat cum e r â ; şi ce să-ţi
m ai vadă ochii? Să nu spun minciuni, dar peste o dimerlie
de fasole i-au curs atu n ci din tu retce, pe care de obiceiu le
p u rtă suflecate ; iar atu n ci le, desuflecase anum e p e n tru tre-
buşoara asta... N um ai văru-m eu, Ion Mogorogea, fecior de
gospodar cinstit, nu luase nici u n capăt de aţă. Iar Zaharia
iui G âtlan, se m ulţumise c ’uu să ru ta t din partea frumoasei
crâşm ăriţe. Mare m ângâiere p en tru un băiet străin, în
ziua de lăsatu l secului î... Şi ia acum înţeleg eu, că G âtlan,
căruia-i zicea în şcoală „Zaharia Simionescu” , a fost m ai cu
m inte decât noi t o ţ i ; căci el, din cele aduse de noi, s ’a fo­
losit ; iară noi din fericirea lui — pace !
Ei, ei, to a te bune şi frum oase la vrem ea l o r ; dar de-
acum tre b u e să ne m ai punem şi câte pe-oleacă de carte,
căci m âne— poim âne vine vacanţia de Crăciun şi noi stricăm
pânea părinţilor d eg eab a; nimic fără cheltuială şi banii nu
se ieu din drum . Unul cu altul la un loc aveam acum, la
începutul postului vro patru-cinci ulcioare de oloiu, trei-
p a tru saci de făină de păpuşoi, câteva ocă de peşte sărat,
perje uscate, fasole, mazăre, bob, sare şi lemne pentru câteva
s ă p tă m â n i; căci stam la m asă to ţi îm preună, făcând m ân­
care cu rândul, fiecare d in tr’al său p e n tru o zi. Insă Oşlo­
banu, care m ânca cât şeptesprezece, ne cam pusese pe gân­
duri. T ată-său, popa Neculai, nu-i vorbă, avea de unde să-i
tr im e a tă ; dar „ce-i în m ână, nu-i m inciună” .
M ulte sâ n t de făcut, şi puţine de vorbit, dacă ai cu cine
te înţelege. Mă sfătuiesc eu în tr ’o zi cu Gâtlan, c'aici ar
trebui ceva de făcut, să putem scăpă dc câţiva m âncăi, căci
tovărăşia nu ni se păreâ dreaptă. Şi găsim un mijloc, nu se
poate m ai nim erit. N oaptea, când vor adorm i to ţi, să punem
poştă la talpe, cui vom socoti n o i; m ai ales că vro câţiva
adorm iau duşi, cum începeâ moş Bodrângă a spune la po-
veşti. Şi dupăce-am pus la cale unele ca aceste, pândim
când erau ceilalţi duşi de-acasă, şi ne apucăm de făcut poşte,
ca s’avem pe m ai m ultă vrem e. Câteva p ături de hârtie,
lipite una peste alta cu său de lum ânare to p it pelângă foc,
pus încet la talpe când doarm e omul greu, şi aprinse cu un
chibrit, m ai sfânt lucru nici că se poate !... Şi, fiindcă pe
Oşlobanu to ţi aveau ciudă m ai mare, lui i-am făcut pocinog
întâi. Şi când l-a ajuns arsura la os, a sărit din somn, răc­
nind ca un ta u r, şi nu-şi găsiâ loc prin casă, de usturim e.
D ar neaflând care e vinovatul, şi nebizuindu-se în putere a
se bate cu to ţi, se puse la făcut m etanii şi ne blăstăm â, de-i
curgea foc din gură. Noi însă, cu to a te blăstăm ele lui, mai
puindu-i în alte nopţi câteva poşte, şi făcându-i-se talpele
num ai o rană, a fost nevoit să-şi iee tălp ăşiţa spre H um u­
leşti, lehăm etindu-se de popie şi lăsând to a te m erindele sale
în stăpânirea noastră. în d a tă după asta, G âtlan scrise lui
O şlobanu: .

Iubite Oşlobene,
Mă închin cu sănătate dela golătate, despoieţil din unnS.
De n’aveţi ce mânca acolo, poftim la noi să postim cu to ţii.
A l tău voitor de bine
Z A H A R IA
MAEE CĂPITAN DE P09TB.

Peste \ t o câteva zile am mai tă ie t gustul de popie unuia

care venise în gazdă la noi din p ro a s p ă t; Nic’a lui Constantin
a Cosmei, din H um uleşti, se dusese şi el cu talpele beşicate
pe urm a lui Oşlobanu. Şi cu a tâ t mai b in e ; căci to t îşi pier-
diau vrem ea în zadar. Iar Trăsnea, fiind mai chilos şi mai
ta re de cap, rabdă el, cât rabdă, şi dacă vede că-1 răzbim cu
poştele, se m ută la altă gazdă, luându-şi partea de m erinde.
Şi cu a stă rânduială. a m răm as noi, acum, num ai trei, la Pavăl
c iu b o taru l: eu, G âtlan, văru-m eu Ioan, poreclit Mogorogea
şi moş Bodrângă pe deasupra. Văru-meu, care văzuse de
patim a celorlalţi, luase obiceiu în to a ta sara, la culcare, a-şi
coase mânicile contăşului, şi vârându-şi picioarele în tr ’însele
dorm iâ fără grijă. Vorba ceea :
„Paza bună trece prim ejdia rea .“
Aproape de C ră c iu n , Pavăl făcu o păreche de ciubote de
iuft vărului meu Ioan, cu care erâ prieten unghie şi carne.
Doi icu; ari plătise Mogorogea lui Pavăl pentru ciubote. Dar,
ce-i drept, făceau paralele a c e le ; căci pusese piele bună,
talp ă de fund şi erau cusute de tocm ală. N um ai scârţi ui-
iaş£ Pa văl, sa puie... şi p entru a sta rău i s ’a stricat inim a
lui Mogorogea, Noroc m are că erâ o iarnă geroasă şi om ătul
a ju ta la scârţâit.
In vacanţie ne ducem acasă, ş’apoi vorba Ţiganului cu
„Crăciunul să tu lu l...” Costiţe de porc afum ate, chişte şib u ft
um plut, tra n d a firi usturoieţi şi slănină de cea subţire, făcute
dc casă, tă ie te la un loc, fripte bine în tigaie, şi cu m ăm ă-
liguţă caldă, se duc unse pe gât. Mai face "el ţăran u l şi alte
feluri de m âncări gustoase, când are din ce le face. Şi mul-
ţăin ită Dom nului, părinţii noştri aveau de unde ; căci sără­
cia nu se oploşise încă la uşa lor, pecând ştiu eu. Şi să
nu-mi uit cuvântul : petrecem noi sărbătorile frumos la p ă­
rinţi, în H um uleşti, şi după Bobotează, ne întoarcem iar în
Folticeni, la Pavăl, gazda noastră. Pe la şcoală, mai dam noi
aşa, câteodată, de formă. D ar la drept vorbind, nici n’aveam '
ce căută ; căci bucheaua poate s’o înveţe şi acasă, cine vrea.
Iar cine nu, ferice de d â n s u l! Şi eu unul eram d in tr’acei
fe ric iţi: când e vorba de credinţă, ce-ţi m ai treb u e învă­
ţă tu r ă ? Dela moş Bodrângă, zic şi eu că aveai ce în v ă ţă ;
fluierul său te făceâ să joci fără să vrei, şi poveştile lui
nu-ţi dau vrem e de dorm it. Afară de asta, m ai aveam noi
cu ce ne trece vrem ea, când voiam : ţencuşa, ba tăbăcă-
reasca sau concina, ba alteori, noaptea, ne puneam la t a ­
clale până se făceâ ziua albă. Iar în sărbători o luam hă­
băuca prin cele sate, pe unde ştiam că se fac hori. In R ă ­
dăşeni, sat mare, frum os şi bogat, am jucat la tre i jocuri
în tr’o singură z i : unul de flăcăi tom natici, la care venise fe­
tele cele m ai tin e r e ; altul ele flăcăi tineri, la care venise fetele
cele s tă tu te ; iar al treilea de copilandri, la care veniâ cine
pofliâ. Flăcăii abia se legănau în joc, şi hora se învârtiâ
foarte încet. Fetele nu aştep tau rugate, ca pe-aiurea, ci
fiecare desprindeâ manile a doi flăcăi, unde-i veniâ la so­
coteală, spunea bună ziua îşi urm ă jocul înainte. Văru-meu,
fudulindu-se cu ciubotele cele nouă, juca num ai lângă fata
vornicului, soră cu crâşm ăriţa cea frum oasă din Folticeni.
Şi G âtlan, care juca lângă mine, îmi spuse la ureche :
—- Las, că-i vede tu ce-am să-i fac lui Mogorogea ; de i-a
ticn i ziua de azi, păcat să-mi fie !
— Taci, măi, zic eu, ce mai vorbeşti în b o b o te ; c ă
s ’a m ânie omul şi s’a duce şi el acasă.
— Ei, ş ’apoi? ce m are pagubă ! Vorba ceea :„D acă s ’a da
 b a b a jos din căruţă, dc-abia i-a fi m ai uşor icpei” . Şi jucăm
înainte.
Sara ne întoarcem la gazdă, şi Mogorogea, băiet grijuliv,
îşi curăţă ciubotele frum os şi le pune la uscat pe v atră, de-o
parte, cum făcea to td eau n a. A treia zi, după asta, ciubotele
văru-m eu se rup hăbuc în to a te părţile... Şi el, supărat la
culme, se leagă de Pavăl, să-i facă altele în locul acelora, ori
să-i deie banii în d ărăp t num aidecât.
— Mi-ai pus piele scoaptă, cârpaciule, zise Mogorogea în­
furiat ; aşa fel de prieten îmi e şti? H a i t i ! alegeţi una din
două ; căci altfel, dai cinstea pe ruşine, îţi trântesc ciubotele
de cap ! auzitu-m ’ai?
P a v a 1, neştiindu-se vinovat, zne cu dispreţ :
— Ia ascultă, dascăle Mogoroge, nu te prea întrece cu
vorba, că nu-ţi şede bine. Pe cine faci cârpaciu? D upă ce-ai
p u rta t ciubotele a tâ ta am ar de vreme, um blând to a tă ziua în
p od g h eazu ri1 şi le-ai scrom băit pela jocuri şi prin to a te cor-
îianele şi coclaurile, acum ai vrea să-ţi dau şi banii înapoi, ori
să -ţi fac î 11 ioc altele nouă ? D ar ştii că eşti ajuns de cap ! Niwţi
e destul că m-’ai am eţit puindu-ţi sfârloagele pe calup, tră -
gându-le la şan şi ungându-le aici, pe cuptior, la nasul meu,
iu to a te dim ineţile? Ba decâteori mi-ai pus şi poşte la pi­
cioare ; şi eu, ca omul cel bun, to t am tă c u t şi ţi-am răbdat,
îm i pare rău că eşti gros de obraz ! Ei, las, că te-oiu sluji
eu, de-acum, dacă ţi-i vorba de-aşa !
— Ce spui, cârpaciule, zise văru-m eu ; şi tu m ă mogoro-
g e şti? D ’apoi num a’n ciubotele tale am s ta t eu, bicisnicii le?
încă te obrăzniceşti? Acuş te-oi otânji cu ceva, de nu te-i
p u te hrăni în to a tă v ia ţa ?
— Pânăce mi-i otânji, zise Pavăl, eu acuş te cinătuiesc
frum uşel cu dicliiciul; înţeles’ai ?
Văzând noi, că erâ cât pe ce să se încaiere la bătaie, ne pu­
nem la mijloc, şi-i îm păcăm cu m are greu. loan să mai dea
un irmilic lui Pavăl, iar el să-i căputeze ciubotele, şi pace bună.
Mai glumiau ei după aceasta câne-câneşte, dar lui Mogo­
rogea nu-i ieşiâ dela inim ă a f r o n t u l ce i-1 făcuse Pavai. In săp­
t ă m â n a H a rţii sau Cârneleaga, moş Vasile, viind la Fălticeni,
între alte merinde, aduce feciorului său şi tre i purcei gri-
j iţi gata. ^ _ .
— Bine-ai venit sănătos, ta tă , zise loan sărutându-i m âna.
Aşă-i că ne-ai nim erit?

1 In ,;Convorbiri” pogheaznri.
 — Bine v ’am găsit, sănătoşi, m ăi băeţi, răspunse m oş
Vasile. D ’apoi vorba ceea : Nimeresc orbii Suceava şi eu nu
eram să vă nimeresc ?—Apoi, din vorbă în vorbă, ne întreabă r
— Ei ce m ai zice Mecetul despre popia voastră ? Are gând
să vă deie drum ul degrabă ? Căci eu, drept să vă spun, m ’am.
s ă tu ra t d e -a tâta zdruncen şi cheltuială.
— N u se zice Mecet, ci Catihet, ta tă , răspunse Ioan.
ruşinat.
— Na, na, na, M ăriata ! p a r’că asta grijă am eu acum ?..,
Vorba ceea : nu-i Tanda, ţi-i M a n d a ; nu-i tei-belei, ci-i belei-
tei... de curmeiu. Şi ce m ai a tâ ta încunjur?... Mecet, Bere­
chet, Pleşcan, cum s ’a fi chem ând, Ioane, ştiu că ne jnpeşte
bine, zise moş Vasile. Ş’apoi ci-că popa-i cu p a tru o c h i!....
Ia m ai bine rugaţi-vă cu to a tă inim a sfântului Hăraşc 1 Ni-
eolai dela H um uleşti, doar v ’a a ju tă să vă vedeţi popi odată !
Ş’apoi atunci..., aţi scăpat şi voide-asupra n e v o ii: bir n ’aveţi
a da, şi havalele nu f a c e ţi; la mese şedeţi în capul cinstei
şi m âncaţi to t plăcinte şi găini fripte. Iar la urm ă vă plă­
teşte şi dinţăritul... Vorba ceea : picioare de cal, gură de lup,
obraz de scoarţă şi pântece de iapă se cer unui popă, şi nu-i
mai trebue altă-ceva. Bine-ar fi, Doamne iartă-m ă, ca feţele
bisericeşti să fie m ai altfel L .D a r... veţi fi auzit voi, că popa
are m ână de lu at, nu de d a t ; el m ănâncă şi depe viu, şi de
pe m ort. Vedeţi cât de bine trăieşte Mecetul, fără să m un­
cească din greu ca noi... Num ai... d ă ...; darul să cinsteşte !...
Ioane, eu ţi-am ochit un potcapie, zise moş Vasile, la por­
nire. Cată de nu te lăsa pe tânjală, pune m âna pe afiştat -
m ai răpede şi v in ’a c a s ă ; căci Ioana lui Grigoraş Roşu, dela
noi, aşteap tă cu nerăbdare, să-ţi fie preuteasă. Mai răm âneţi
cu sănătate, dascăle Zaharie şi nepoate, că eu m ’am dus !
— M ergeţi sănătos, moş Vasile zicem noi, petrecându-1
până m ai încolo ; ,.şi vă rugăm , spuneţi părinţilor, din partea
noastră, că ne aflăm bine şi-i dorim.
D upă ce se duce moş Vasile, eu zic lui Ion cu binişorul.
— Vere, ia să frigem în a stă sară un purcel de ceia, că
ta re mi-i dor ! Mogorogea, nătâng şi zgârcit cum erâ,începe
a strigâ la m ine :
— Mă ! ia a s c u lta ţi; eu nu-s Nică Oşlobanu, să m ă suciţi
cum v reţi voi... Cu ce mă hrăniţi, cu aceea am să vă hră­
nesc. Nu vă dau nici o bucăţică de purcel, m ăcar să crăpaţi T.
— Iar de na, cel ce zice, răspunde Gâtlan.
— Amin, bleştesc eu cu ju m ătate de gură.

1 Ierarh. 2 A testat.
 — Şi eu m ă anin, spuse P avăl de după sobă.
-— Amin, neamin, ştergeţi-vă pe bot despre purcei, zise
Mogorogea cu ciudă ; înţeles-aţi ? N u to t ■umblaţi după b u ­
n ă tă ţi; mai m âncaţi şi răbdări prăjite, că nu v ’a fi nimica!
— Ia lăsaţi-1 în colo, m ăi ;sta-i-ar în g ât pe ceea lume, zise
-Zaharia.
Şi ne punem , dragă Doam ne, la în v ăţa t. Insă, fie vorba
în tre noi, nu ne erâ a învăţă, cum nu-i e cânelui a linge
sare. In sobă arsese un foc straşnic ; îl învălisem şi astupasem ,
căci e râ ger afară. Moş Bodrângă se încurcase nu ştiu pe. unde
în sara aceea, şi Pavăl, neavând lucru ca alte daţi, se cul­
case de vreme. Iar Mogorogea nădăjduindu-se în potcapicul
tătâne-său, adormise înaintea lui Pavăl, cu picioarele în
mânicile contăşului, după obiceiu şi horăiâ zdravăn. Vorba
ceea : ,,Lasă-m ă, s a te las !•'• Mai târziu stângem şi noi lum â­
narea şi ne culcăm ; însă nu puteam adorm i, gândindu-ne la
purcel.
-—Măi Zaharie, nu m ai ai tu vro poştă de cele u n d e v a ?
y.ic eu încet.
— Nn. bre ! răspunse Zaharia şi mai în c e t; şi, Doam ne !
c.c bine-ar fi să trâ n tim una lui Mogorogea. Dar până la poştă,
pân ă la nu ştiu ce, na cuţitaşul meu, taie încetişor cusutura
dela m âneca lui Mogorogea în dreptul u n e ita lp e , dă-i o pâr-
leală bună cu nişte chibrituri de ieste, care ard m ocnit, şi
las’ dacă i-or m ai ticni purceii... N um ai ca tă de nu te mo-
coşi a tâ ta ...
— Adă cuţitaşul încoace, zic eu, şi la to a tă în tâm ­
plarea, cred că nu m ă vei da prin şperlă şi nu-1 vei lăsa să
m ă b a ta !
— Nici vorbă nu m ai răm âne, zise Z a h a ria ; dă-i pâr-
leală înainte, fără grijă.
Atunci... îm i ieu inim a în dinţi şi fac tocm ai aşa, cum
fusesem povăţuit de G âtlan : ta iu cusutura încetişor, şi ţ i n .
■câtu-ţi-i smocul de chibrituri aprinse ^ !a călcâiul văru-m eu,
unde erâ pielea mai groasă, până ce-1 răzbeşte focul. Şi când
răcneşte odată cât ce poate, eu svârrr ! chibriturile din. mâna.
ţu ştiu ! la spatele lui Zaharia, şi’ncepem a horăi, de p a r’că
<lormiam cine ştie de când... Ion însă, îm piedecat cu picioa­
rele în mânicile contăşului, căzuse alivanta la păm ânt, zvâr-
eolindu-se ca şerpele şi blăstăm ându-ne, cum îi veniâ la gură :
— Vai ! osândi-v’ar Dumnezeu, să vă osândească, soiuri
ticăloase, ce s â n te ţ i ! Nime n ’are cap să se odihnească în casa
asta, de răul vostru ! Cine oare mi-a făcut şotia ? Pe Zaharia
şi Nică, îi aud horăind şi nu cred să fi îndrăznit... N um ai că
hoţom anul de Pavăl mi-a făcut-o... bc-l-ar tău n ii să-l bee, când
i-a fi somnul m ai dulce ! Şi încă se preface că doarme, tic ă ­
losul ! Ia să-l în v ăţ eu a-şi m ai bate a ltă d ată joc de om.
Şi răpede ie cu cleştele un cărbune aprins din v atră, şi
cu dânsul pe cuptior, la Pavăl. Şi cum dormiâ, sărm anul,
cu faţa în sus, îi pune cărbunele pe pieptul gol, zicând :
— Na ! sa tu ră -te de făcut şagă cu mine, cârpaciule !
A tunci se aude un răcnit spăim ântător, şi odată cu răcnitul,
Pavăl, izbind cu picioarele în sobă, o şi darm ă la păm ân t. Şi,
în buim ăceala ceea, trezindu-se cu Ion fa ţă ’n faţă, unde nu
se încinge între dânşii o b ătaie crâncenă ; ş’apoi stă de-i pri­
veşte, dacă te rabdă inim a...
—■ Sai, Zaharie, că se face m oarte de om în casa asta, şi
noi avem să dăm sam ă, zic eu tre m u râ n d ca varga, de frică.
— Ho, m ă ! ce vă este, zise Zaharia, sărind ca un v u ltu r
între dânşii. Casă de oam eni de tre a b ă se chiam ă a sta ? ...
Iară ey, am andea pe uşă afară, plângând, şi încep a răcni
cât îmi luâ gura, strigând megieşii.. Oamenii săriră, buimaci,
care dincotro, crezând că-i foc, ori ne taiecătanele, Doamne fe­
reşte !..Căci era oştire nem ţească în Folticeni pe vrem ea aceea.
D upăce se m ântuie clăcuşoara asta, lum ea ne lasă în cât ne-a
găsit şi se înprăştie huiduindu-ne. Să fi văzut ce blăstăm ăţie
şi gălămoz erâ în casă : fereştile sparte, sobă dărâm ată, smo­
curi de păr smuls din cap, sânge pe jos, Pavăl cu pieptul
ars şi Ion cu călcâiul fript şedeau la o parte gâfuind ; eu cu
Zaharia, de alta, m irându-ne de cele întâm plate... ; iar nevino­
vaţii purcei fiind spânzuraţi în tin d ă, la răceală, nu se ştie
ce s’au făcut !... Zaharia dela o vrem e voind a curm ă tăce­
rea, zise :
— Cântă-le de-acum, Ioane : ,.Cei fără prihană, aliluia !”
şi nu m ai tâ n ji a tâ ta după d â n ş ii; se vede că aşa le-a fost
scris, m itite ii!...
— Ia nu m ai clăm păni şi t u din gură, m ăi, răspunse
Ion, plin de n ă d u h ; aţi tot strigat asupra lor şi iaca vi s ’a
făcut pe voie.
In vorbele acestea, viind şi moş Bodrângă chiurluit, începe
a-si face cruce dela uşă.
— Ei, moşule, zic e u ; place-li cum ne-ai găsit ?
Pavăl, care până atunci şezuse ca m u t, uitându-se prin
casă a m a rît, zise : ’
Ia ascultaţi, dascălilor : ca să se m ântuie to a tă dihonia,
cărăbăniţi-vă dela mine şi mă lăsaţi în pace !
 Noi, bucuroşi c’aiu scăpat num ai cu a tâ ta , ne luăm ce m ai
îivem şi ne m utăm la un ferar peste drum, dim preună cu
moş Bodrângă, m ângâitorul nostru. — P rin postul cel m are se
răspândeşte vuiet pintre dascăli despre desfiinţarea Catihe-
ţilor şi trecerea celor m ai tineri dintre noi la Socola.
•—■Na-ţi-o bună, că ţi-am frânt-o \ zise Trăsnea : când
la dică, nu-i nimică. Vorba ceea : „N e-am pricopsit cu
cai cu t o t . . D r a c u l m ă puneâ să-mi b a t capul cu gram a­
tica ?... De ştiam asta, m ai bine şedeam acasă ; şi cu banii
c â ţi s’au dat, pe ici-pe colea, îşi prindea t a ta altă nevoie.
— D ’apoi noi, ziseră dascălii cei însuraţi, o ftâ n d ; ne-am
calicit Cu desăvârşire : zim ţi, ba oiţe, ba stupi, ba cai şi boi
s 'a u dus ca pe gura lu p u lu i! Părintele C atihetul să trăiască !..
— la tăceţi, bre, răspunse Z a h a ria ; banu-i ochiul dra­
cului, s’a m ân tu it vorba !... Ce-1 mai cisluiţi a tâ ta pe bietul
eatih et ? P a r ’că num ai el e de-aceia?... Ş’apoi şi vouă, nu
ştiu zău, cum v ’a mai în tră cineva în voie. Vorba ceea :
TIai în car ! — Baiu ! — H ai în căru ţă ! — B aiu '! —
H ai în teleagă —i- Baiu ! — Hai pe jos ! —: Baiu ! —;
ziceţi m ai bine că vă trageţi la teap a voastră, ca apa la
m atcă. Eu=s mai bucuros că s’a întâm plat asta. La Socola să
mergem, dacă voim să ieşim dobă de carte !... Acolo-s profe­
sorii cei mai în v ăţa ţi din lume, după cum aud eu.
— La Socola ! strigă dascălii cei mai tineri.
— D uceţi-vă pe pustii, dacă vă place ; duce-v’a ţi învâr­
tii) du-vă ca ciocârlia, strigă cei b ă tr â n i !
Şi aşa, aproape de Paşti, ne-am răzleţit unii de alţii, şi la
Socola a răm as să m eargă cine-a vrea în to am n a viitoare,
anul 1855.

B u cu reşti, 1881, S ep tem vrie .

1 „Şezătoarea” Y. pag. 21 I.
 <>ân<t'iri de c ă lu g ă rie ----D rum ul spre Iaşi*----
Moş L uea *i sm eii lui.— La <eoalăc

Cum nu se dă scos ursul din bârlog, ţăran u l dela m unte stră ­

m u ta t la câmp, şi pruncul dezlipit dela sânul mamei sale,
aşa nu m ă dam eu dus din Hum uleşti, în to am n a anu­
lui 1855, când veui vrem ea să plec la Socola, după stă ­
ru in ţa mamei. Şi oare de ce nu m ’aş fi dat dus din H um u­
leşti, nici în ru p tu l capului, când m ereu îmi spunea mama,
că p entru folosul m eu este aceasta? Iaca de ce nu : cira-
găliţă Doamne, eram şi eu acum holteiu, din păcate ! Şi
Iaşii, pe cari nu-i văzusem niciodată, nu erau aproape de
N eam ţ, ca Folticenii, de unde, to am n a târziu şi m ai ales
prin câşlegile de iarnă, fiind nopţile m ari, m ă puteam răpezl
din când în când, paşlind-o aşa cam pe după toacă şi Lot
înainte, sara pe lună, cu tovarăşii mei la clăci în H um uleşti,
pe unde ştiam noi, ţin ân d to t o fugă ca te le g a rii; şi după
ce jucam cât jucam , furam câte-un s ă ru ta t dela cele copile
sprinţare, şi p â n ’n ziuă, fiind ieşiţi din sat... cam pe la
prânzul cel m are ne-aflam iar în F o lticen i; trecând desculţi
prin vad, în dreptul B ăii, Moldova în g heţată pe la margini,
si la dus şi la întors, dc ne degeră m ăduva ’n oase de frig !'
Inim a însă ne erâ fierbinte, că ce gândiam , şi izbândiam .

1 P u b lic a t în tâiaşd ată în ediţia dc Iaşi (1892). După o notiţă a d-lui

A rt. Goroveiu („Şezătoarea” V. pag. 192) această parte a fost citită întâia
oară la 1888 Într’un cerc literar întru n it la N. B eldiceanu, în Iaşi.- Câteva,
fragm ente au fo st scrise în album ul răpbsatului profesor Gruber (Teodnrescu.
Chirileanu, în „Şezătoarea” V , pag. 310).
'Dela N eam ţ la Folticeni şi dela Folticeni la N eam ţ, erâ
•pentru noi atunci o palm ă de loc. D ar acum se schim bă
vorba : o cale scurtă de două poşte, dela Folticeni la Neam ţ,
nu se potriveşte c’o întindere de şese poşte, lungi şi obo­
sitoare, dela Iaşi până la N eam ţ. Căci nu vă pară şagă :
dela N eam ţ până la Iaşi, e câtu-i dela Iaşi până la N e a m ţ;
nici m ai m ult, nici m ai puţin. Şi m ai bine să răm âi pe loc,
Ioane, chitiam în m intea mea cea proastă, decât să plângi
nem ângăiet şi să te usuci, de dorul cui ştiu eu, văzând cu
o c h ii !... D ar vorba ceea : „U rsul nu joacă de bună voie” .
M ort, copt, trebue să fac pe cheful mamei, să plec fără
v o in ţă , şi să las ce-mi erâ drag !
D ragu-m i erâ satul nostru cu Ozana cea frum os curgă­
to are şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu m âh­
nire Cetatea N eam ţului, (le-atâtea v e a c u ri! Dragi-m i erau
t a ta şi m am a, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii
mei din copilărie, cu cari în zilele geroase de iarnă, m ă des-
făta m pe ghiaţă şi la săniuş ; iar vara, în zilele frum oase de
sărbători, cântând şi chiuind, cutrieram dum brăvile şi luncile
um broase, prundul cu ştioalnele, ţarinile cu» holdele, câmpu!
•cu florile şi m ândrele dealuri, de după care-mi zâm biau zo­
rile, în zburdalnica v ârstă a tin e r e ţe i! Asemenea dragi-mi
erau şăzătorile, clăcile, horele şi to ate petrecerile din sat,
la care luam p a rte cu cea m ai m are însufleţire ! De piatră
de-ai fi fost şi nu se puteâ să nu-ţi salte inim a de bucurie,
când auziai uneori, în puterea nopţii, pe Mihai scripcariul
din Hum uleşti, um blând to t satul câte c’o droae de flăcăi
<lupă dânsul şi cântând :
Frunză verile de cicoare,
A stă noapte pe răcoare
Cilnta o privighetoare
Cu viersul de fa tă m a r e ; ■
Şi cân tă cu glas duios,
De picau frunzele jo s;
Şi cântă cu glas subţire
Pentru-a noastră despărţire ;
Şi oftă, şi ciripiâ,
Inim a de ţi-o rupea.

Şi câte şi mai câte nu cân ta Mihai lăutarul din gură .‘■i

<lin scripca sa ră su n ă to a re ; şi câte alte petreceri pline de
•veselie, nu se făceau pe la noi, de-ţi păreâ to t anul zi de
să rb ă to are ! Vorba unei babe : „S ă dea Dumnezeu 1 to t anul

1 In Albunml-Gruber: „Dare-ar Dumnezeu’

 să fie sărbători şi num ai o zi de lu c r u ; şi a tu n c i1 să fie
praznic şi n u n tă ” . Apoi lasă-ţi, băiete, satu l cu to t farmecul
frum useţilor lui, şi pasă de Le du în loc străin şi aşa de­
p ă rta t, dacă te lasă pârdalnica. de inim ă ! Şi doar înă şi si-
liam eu, în tr ’o părere, s ’o fac a înţălege pe m am a, că pot
să m ă bolnăvesc de dorul ei... şi să mor pintre s tr ă in i! că
văru-m eu Ion Mogorogea, Gheorghe Trăsnea, Nică Oşlobanu
şi alţii s’au lăsat de în v ă ţa t şi, despre asta, to t m ănâncă
pâne pe lângă p ărin ţii lor. D ar zadarnică tru d ă ! Mama avea
alte g â n d u ri; ea îmi pregătiâ cu îngrijire cele trebuitoare,
zicându-m i dela o vrem e cu asprim e :
— Ioane, cată să nu dăm cinstea pe ruşine şi pacea pe
gâlceavă !... Ai să pleci unde zic eu. Şi Zaharia lui Gâtlan
merge cu tine. Luca Moşneagu, megieşul nostru, vă duce
cu căruţa cu doi cai ca nişte smei. Ia, m ai bine, răpezi-te
pânăla el de vezi, gata-i de drum ? Că mâne desdimitieaţă,
cu ajutorul Domnului, plecaţi.
— Nu m ă duc, m a m ă ; nu m ă duc Ia Socola, m ăcar să
mă omori, ziceam eu, plângând cu zece rânduri de lacrăini !
Mai trăiesc ei pamenii şi fără popie.
— Degeaba te m ai sclifoseşti, Ioane, răspunse m am a cu
nepăsare !, La m ine nu se trec acestea... P ar e-mi-se că ştii tu
m oarea mea... Să nu m ă faci ia acuş, să ieu culeşerul din
ocniţă, şi să te desmierd, cât eşti de m are ! A poichiam ă pe
ta ta şi-i zice h otărîtor :,,S pune-işi d-ta băietului, omule, ce
se cuvine, ca să-şi iee nădejdea şi să-şi caute de drum.
Mai răm âne vorbă despre asta, zise ta ta , posomorit.
Are să urmeze cum ştim noi, nu cum vrea e l ; că doar nu-i
de capul său. Când m ’ar bate num ai a tâ ta grijă, m ăi femeie,
ce mi-ar fi? D ar eu m ă lu p t cu gândul, cum să-i port de
cheltuială ; căci banii nu se culeg dela tru n ch iu , ca surcelele.
Şi la işti vro şese, afară de dânsul, dacă răm ân acasă, nu
li mai trebuc. nim ica? D ar fiind el cel m ai mare, norocul
s ă u ; treb u e să căutăm a-1 sburătăci, căci nu se ştiu zilele
o m u lu i! Şi poate vreodată să fie şi el sprijin pentru iştialalţi.
Văzând eu, că nu-i chip de s ta t îm potriva părinţilor, în­
cepui a m ă gândi la pornire, zicând în sine-mi cu am ără­
ciune : — Ce năcaz pe capul m eu ! P reuţii noştri din sat n ’au
m ai trep ăd at pe la Socola, şi m ila s fâ n tu lu i! nii-i încape
cureaua, de pântecoşi ce sânt. D ’apoi călugării : o adună-

1 In Album ul-G ruber : „Ş i chiar şi atun ci să fie praznic iji nuntă tn,
«at**.
tu ră de zam paragii duglişi, din toată lumea, cuibăriţi prin
m enăstire, ce nu aju n g ? ! .Şi eu să înşir a tâ tea şcoli : în H u-
muleşti, laB roşteni în crierii m unţilor, în N eam ţ, la Folticeni,
şi acum, la Socola, p en tru a căpătă voie să mă fac, iâ, acolo
un popă prost, cu preuteasă şi co p ii; prea m ult mi se cere !
Acuş îi spun mamei, că m ă duc la călugărie, în N eam ţ ori
la Secu. Şi cu câtă carte ştiu, cu câtă nu ştiu, peste câţiva
ani pot s ’ajung dichiu la vrun mitoc, şi să strâng u n .ştiu -
beiu plin de galbeni, ca părintele Chiriîaş, dela jugarit, din
V ânătorii N eam ţului. Ş’apoi atunci., pune-ţi, cuvioase Uarie,
plosca cu rachiu la şold, icrişoare moi cât se poate de m ulte,
.şi altceva de gustare în buzunările dulamei, pistoalele’n brâu,
pe sub rasă, comanacul pe-o ureche, şi, cu sabia D uhului în
m ână şi pletele în v ân t, ia-o la papuc, peste,, F ic io rii R ău"
spre „Cărarea afurisită” dintre Secu şi Aga pi a din deal, unrie.
to a tă vara se aude cântând cu glas în eieşc :
Ici, în vale, la p*\rău,
Mici uşa lui D um nezeu !

Iar câte-un glas gros răspunde :

Hop şi eu dela Durău,
Berbecul lui D um nezeu !...

Căci, fără să vreu, aflasem şi eu, păcăt(su), câte ceva din

tainele călugăreşti, um blând vara cu băeţii după., bureţi,
prin părţile acele, de unde prinsesem şi gust de călugărie...
Ştii, ca omul cuprins de evlavie.
Insfârşit, ca să nu-m i u it vorba, to a tă noaptea cea dina­
inte de plecare, până s ’au revărsat zorile, m ’am frăm ântat
cu gândul fel şi chip, cum aş putea înduplecă pe mama, să
mă duc mai bine la m ănăstire ; şi tocm ai când eram h otărît
a spune m am ei aceste 1, iaca şi soarele răsare, vestind o zi
frum oasă, şi Luca Moşneagu, însurăţel de-al doilea, a cărui
tâ n ă ră nevastă avusese grijă să-l treziască la tim p şi să-l pre-
gătiască de pornire.., se şi aude strigând afară : „G ata sân-
te ţi? Haidem ! că eu vă aştept cu caii înhăm aţi". Mama,
atunci mă şi ia răpede, răpede a pornit, fără să am când îi
spune de călugărie.
Şi, scurtă vorbă, ne adunăm , cu rudele lui Zaharia, cu ale
mele, în ogradă la moş Luca, sărutăm noi m âna părinţilor,

1 Album ul G rtiber: „ a cea sta ” .

luându-ne răm as bun cu ochii înecaţi în lacrăm i, şi după ce
ne suim în căruţă, supăraţi şi plânşi ca vai de noi, Luca
Moşneagu, harabagiul nostru, şi dă biciu cailor, zicând ne­
vestei sale, care închideâ p o a rta după n o i : — „Olim biadă, ie
sam a bine de b o rta ceea !” Căci nişte porci spărgând gardul
în tr ’un Ioc, se înădise în grădină \ la păpuşoi...
E râ dim ineaţa, în ziua de tăerea capului Sfântului Ioan
Botezătorul, când ieşiam din H u m u le şti; şi fetele şi flăcăii,
g ă tiţi frumos,' ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat în to ate
părţile, cu bucuria zugrăvită pe feţe ! N um ai eu cu Zaharia,
ghem uiţi în căru ţa lui moş Luca, ne duceam surgun, dracului
pom ană ! Că m ai bine n ’oiu p u teâ zice.
— Rogu-te, m ână m ai tare , moş Luca, zic eu, să nu
se m ai uite satul ca la urs, la n o i !
Luca Moşneagu, însă, m ână cum ştiâ e l ; căci sm ârţoagele
lui de cai erau vlăguiţi din cale-afară, şi slabi şi ogârjiţi ca
nişte m âţi de cei leşinaţi, nu zmei, cum zicea m am a, care
nu ştiâ cum să m ă urnească m ai degrabă din casă.
— Fire-ar afurisit să fie, cine a m ai desfiinţat şi catihe-
ţiile cele, tocm ai acum în vremea noastră, zise Z aliarialui
G âtlan, plin de năduh, după ce-am ieşit la drum, a Iară. Când
să-ţi petreci şi t u tinereţea, apucă-te de cărturărie ;par’că are
om ul zece v i e ţ i ! Tot um blând noi din şcoală în şct ală m ai
m u lt ia aşa ,,de frunza frăsinelului* mâne-poim âne avem să
ne trezim nişte babalâci gubavi şi oftigoşi, num ai buni de
făcut popi, ieşiţi din Socola.
— Ce zici dum neta, moş Luca, despre unele ca acestea ?
— Ce să zic, dascăle Zaharia ; ştim noi cum vi-s form ele?
E u trebuie să vă duc la locul hotărî!, şi de-aci încolo, cum
v ’a sluji capul. Hi ! căluţii ta te i, să ne întoarcem cât mai
degrabă acasă.
Când auziam noi pe moş Luca pom enind cu drag de casă, şi
când m ai vedeam cum răm ân satele şi locurile frum oase în
urm ă, şi to t altele necunoscute se înfăţoşează înainte-ne, su­
părarea noastră creştea la culme ! P en tru fiecare fântână, p â­
rău, vălcică, dum bravă, şi alte locuri drăgălaşe ce lăsam în ur-
înă-ne, scoteam câte-un suspin adânc din piepturile noastre !
Şi după m intea ‘ce-o aveam , ne-am fi întors înapoi chiar
atunci, de nu eram daţi în sama lui moş Luca, de care ne
ruşinam ca şi de părinţii noştri.
D upă 1111 scurt popas, făcut la podul dela Timişeşti, depe

1 Albumul Gruber : „tn grădina lu i”

Moldova, pornim înainte spre Moţca şi suim, îucet-încet, co­
drul Paşcanilor. Apoi, din vârful acestui codru, m ai aruncăm ,
nemernicii de noi, câte-o cău tătu ră jalnică spre m unţii Neam ­
ţului : urieşii m unţi, cu vârfurile ascunse în nouri, de unde
purced izvoarele şi se revarsă pârăele cu răpejune, şoptind 1
t ainic în m ersul lor neîncetat, şi ducând poate cu sine m ulte,
m ulte patim i şi a h tu ri omeneşti, să le înece în D unărea
m ăreaţă !
— Ei, e i ! m ăi Zaharia, zic eu, coborîndu-ne la vale spre
Păşcani : de-acum şi m unţii i-am pierdut din vedere, şi în­
străinarea noastră este h o tărîtă , cine ştie pentru c â tă \re m e !
— Cum ne-a fi scris dela Dumnezeu sfântul, zise Zaharia.
cu glasul aproape stâns. Ş’apoi răm ase dus pe gânduri to t
drum ul, până la Blăgeşti, peste Siretiu, unde ne-a fost şi
masul în noaptea aceea. D ar vai de m asul nostru ! Aici, pe
prispa unui rotariu, p u ţin de nu era să răm ânem chiori.
De cu sară şi până la miezul nopţii, am s ta t num ai în tr ’o
fu m ăraed e baligi, ca la carantină, şi to t ne-au coşit ţân ţarii.
-— Aşa-i vieaţa câmpenească, zise moş Luca, cioşmolin-
du-se şi învârtindu-se ca pe jăratic, de răul ţân ţărim ii. Cum
treci Siretiul, apa-i rea şi lemnele pe sp o n c i; iar v ara te în-
năduşi de căldură şi ţâ n ţa rii te chinuiesc am arnic. N ’aş tr ă i la
câmp, Doamne fereşte ! Halal pela noi ! Apele-s dulci, lim ­
pezi ca cristalul şi reci ca g h ia ţa ; lemne, d e a ju n s ; vara,
um bră şi răcoare în to a te p ă rţile ; oamenii, m ai sănătoşi, mai
puternici, m ai voinici şi m ai voioşi, iar nu ca işti depe la
câmp : sarbezi la faţă şi zbârciţi, de p a r’că se hrănesc num ai
cu ciuperci fripte în to a tă viaţa lor.
— Ştii una, Moş Luca, zise Zaharia dela o v re m e ;
găinuşa-i spre asfinţit, rariţile de-asemine şi luceafărul de
ziuă, de-acum tre b u e să răsară ; haidem să pornim la drum !
— Că bine zici, dascăle. Zaharie ; p a r’că ţi-a ieşit un sfânt
din gură. D ecât ne-om t o t în v ârti şi c io ş m o li pe iastă prispă,
m ai bine să scurtăm din cale. Căci mare-i Dum nezeu, ne-a
feri el de în tâm p lări! — Şi aşa, luându-ne răm as bun dela
gazdă, care erâ to t afară c u lc a t, pe altă prispă, plecăm. Şi
cum ieşim în şleah, părerea noastră de bine : întâlnim câţiva
oameni cu nişte cară cu draniţa, m ergând spre I a ş i; ne în ­
tovărăşim cu dânşii, de frica lăieşilor din Ruginoasa, şi hai,
hai ! hai, h a i ! pâna n ziuă, iacătă-ne în Târgul-Frum os, unde
am şi înjunghiat câţiva harbuji în tr ’ales, de ne-am potolit

1 Albumul G ru lxr: „ şop otin d ” .

deocam dată şi foamea, şi setea. Apoi, după ce s ’au hodinit
caii, am pornit înainte, spre P odu-L eloaei; şi de aici, to t îna­
inte, spre Iaşi, mai m ult pe jos, decât în căruţă, căci zmeii
lui Moş Luca se muiese de t o t ; şi ţăra n ii noştri glumeţi, cum
sânt ei, ne to t şficliiuiau, în tre a că t, care din cotro, de ni-era
mai m are ruşinea, de ruşinea lui Moş Luca. Iar, m ai ales, pe
Ia asfinţitul soarelui, tocm ai când în tra m in Iaşi, pe rohatca
Păcurari, u n flăcăoan al dracului ne-a luat în râs’ cum se cade,
zicând :
—Moşule, ie sama de ţine bine telegarii ceia, să nu iec
v â n t ; că laşul ista-i mare, şi Doamne fereşte, să nu faci
vro prim ejdie !...
A tâ ta i-a tre b u it lui Moş Luca, ş’apoi lasă pe d â n s u l;
c â te parastase şipanaghii, to a te i le-a rădicat... I-auzi, m ăi !
D ac’ar şti el, chiolhănosul şi ticăitul, deunde-am pornit astă
noapte, ş’ar strânge lioarba acasă : n ’ar m ai dârdăi degeaba
asupra căişorilor m e i ! Ş’apoi doar nu vin ei acum întâiaşidată
Ia laşi, să-m i dee povăţ unul ca dânsul, ce rânduială treb u e să
păzesc. Patruzecile mâne-sa de golan ! Dacă n ’a s ta t oleacă,
să-l în v ăţ eu a m ai luâ de a ltă d a tă drum eţii în râs !
V ăzând noi, că ne ieu oamenii to t peste picior, şi pe Moş
Luca tu lb u ra t din cale-afară, cum eram în căruţă, ne aco­
perim peste to t c’un ţol, zicând eu cam cu sfială : — Moş.
Luca, de te -a întrebă cineva, de-acum înainte, de ce tra g
caii aşa de greu, să spui că aduci nişte drobi de sare dela
Ocnă. si las, dacă nu te-a crede fiecare !...
— Ei, apoi? ! Ş tiu tu -v ’am eu, că şi voi m i-aţi fost de-
aceştia, zise Moş Luca m ergând pe lângă cai, plin de r.ă-
duh ; nu mă faceţi, că ia, acuş vă ard câteva jordii prin ţo lu l
cela, de vă trece s p u rc a tu l!...
Auzind noi ce ni se pregăteşte, ghiontitu-ne-am unul pe
altul, chicotind înăduşit, şi ca m ai b a să zicem, nici cârc 1
Insfârşit, după m ulte şfichiuri ce-a prim it moş Luca dela
unii-alţii, cum e lum ea a dracului, m ergând noi în pasul
cailor, din hop în hop, to t înainte prin rătăcaniile depe
uliţile Iaşilor, am ajuns în tr’un târziu, noaptea, în cieriul
Socolei şi am tra s cu căruţa sub un plop mare, unde-am
găsit o m ulţim e de dăscălime ad unată depe la catiheţii din
to a te judeţele M oldovei: unia m ai tineri, iar cei m ai m ulţi,
cu nişte târsoage de barbe cât b a d a n a l e le de mari, şezârid
pe iarbă, îm preună cu părinţii lor, şi preuţi, şi m ireni, şi
înărturisindu-şi u n u l altuia p ă c a t e l e ! .................................
 POPA D U H U 1.

ine-a în tâln it vro d a tă în calea sa un popă îm brăcat

t cu strae sărăcuţe, scurt la sta t, sm olit la faţă, cu

capul pieş, m ergând cu pas rar, încet şi gânditor,
răspunzând îndesat „sluga du mi tale" cui nu-1 trecea cu
vederea, căscând cu zgomot când nu-şi găsiă omul cu
eare să stea la vorbă, făcând lungi popasuri prinaleiele
ascunse ale grădinilor publice din Iaşi, câte cu o carte
în m ână, tresărind la cântecul păsărelelor şi oprindu-se cu
m irare lângă moşinoaiele de furnici, pe care le num iâ el „re­
publici în ţălep te” , desm erdând iarba şi florile câm pului, icoane
ale vieţii omeneşti, pe carele udă cate c’o lacrim ă ferbinte din
ochii săi, şi apoi cuprins de foame şi obosit de osteneală şi
gândire, îşi luâ cătinel drum ul spre gazdă, unde-1 aşteptă
sărăcia cu m asa întinsă !
A cesta erâ părintele Isaiia Duhu, născut în satul Cogeasca-
Yeche^ din judeţul Iaşi. . _
P a tru păreţi străini, afum aţi şi îm brăcaţi cu ro g o jin i; te a n ­
c u ri de traftoloage greceşti, latineşti, bulgăreşti, fran ţu ­
zeşti, ruseşti şi rom âneşti, pline de painjeni şi aruncate în
neregulă prin cele unghere, un lighean de lut cu ibric ^
p e n tru spălat, în mijlocul odăii apărie pe jos, gunoi şj

1 Tipărit întâiaşdată în ..Convorbiri literare” Anul X V , 1881. In sumarul

, , Convorbirilor” ,b u cata aceasta e considerată drept naraţiuni», iar în ediţiile
celelalte de „anecdotă” . Credem că e mai nim erit a o clasifică printre
„A m intirile” lui Creangă;

I. Creangă-. — Opere complete.

gândaci fojgăind în to ate părţile, o pâne uscată pe m asă şi
un m otan ghem uit după sobă, era to a tă averea sfinţiei-sale.
Mare de inim ă, iar de gură şi m ai măre, părintele D uhu
au se învrednicise de o v iaţă m ai bună ; dar se vede că nici
poftiâ el una aşa, de. vrem e ce nu-şi astâm pără gura cătră
mai m arii săi, m ăcar să-l fi picat cu lum ânarea.
De copil, în sem inarul Socola, unde-a în v ăţa t ca rte —mai
m ult singur decât dela profesori —- îşi punea degetele pe o
p iatră şi le b ă te â cu alta, de ciudă că nu scriu fru m o s;
se. loviâ cu pum nul peste cap, când vedea că nici dascălul
nu p u teâ să-i tălm ăcească bine ceva, şi vai de şcolarii cari-1
sm intiau dela în v ăţătu ră !
Aşa fiind el, ci-că unul dintre călugării Socolei a zis că
e b u n de călugăr, numindu-1 „D uh diavolesc” , şi (de unde
până unde),1 l-a şi c ă lu g ă rit; şi D uhu i-a răm as numele. Iară
el, Isaiia Teodorescu se iscăliâ. Şi, din şcolar, profesor a ajuns
la Socola; şi duh din duhul său a dat şcolarilor săi o bu­
cată de vrem e. D ar purici m ulţi nu făceâel în tr ’un loc, (Doam­
ne fere şte ); căci erâ duh (neastâm părat şi) neîm păcat, chiar cu
sine însuşi. Nici lacom de avere, nici de c in u ri; m ulţăm it
cu cât avea, cu cât n ’aveâ, când te m ieri ce nu-i veniâ la
socoteală : ie-ţi, popo, desagii şi toiagul şi pe ici ţi-e drum ul.
(Vorba ceea : „G easta cu trep ăd atele că nu-s departe satele”).
Aci erâ la Socola, aci în Iaşi. aci la m ănăstirea şi în Târ-
gul-N eam ţului profesor, de unde cutrierâ m u n ţii în sudoarea
frunţii, şi m a i la to t pa«ul cân tă :
R uinata cetăţue ce acopere-acel munte
Şi de unde ochiul vede lucruri m ulte !

A p o i:
Pe o stâncă neagră, într’un vechiu castel,
U nde curge ’n vale un râu m ititel.

Iar la urm a urm elor :

Pasăre galbănă ’n cioc,
R ău mi-ai cântat dc noroc !...

Şi to t aşa şi iar aşa, până i se făcea v ia ţa neagră şi a ic i;

ş ’apoi iar se întorcea la Iaşi, îndrăgindu-i pentru o bucată
de vreme.

1 Parantezele arată cuvintele cale lipsesc în „Convorbiri lit.’

 D uh neastâm p ărat şi cutezător, în predicele sale depe
am voanele bisericilor, înţepă ca vespea zicând :
FJisei a c u ră ţit de lepră pe Neem an Sirianul, trim iţâ n -
-du-î să se scalde în ap a 1 Iordanului. Iară eu vă trim e t la
Căcaiana 2, ca să vă cu ră ţiţi de lepră ignoranţei şi a trâ n ­
d ăv iei ! .
— Odată erâ o floare num ită ruşinea fetelor, foarte răs­
p â n d ită în ţa ră , la n o i ; dar de când au lu at „m ârşavele 3 de*
m odă” , locul gospodinelor rom ânce, această floare a început
a dispăre din grădinile şi ţarinile noastre.
Cine are urechi de auzit, să audă !
Ia r pe cei slugarnici, m ândri şi luxoşi, îi a ră ta cu de­
g e tu l, zicând :
- Făţarnice, a zis H ristos, c u răţă m ai întâi p artea cea
«dinlăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie şi cea din
•afară curată.
Şi câte şi m ai câte, publicate prin jurnalul „Predicatorul
M oralului E vanghelic” , re d a c ta t de dânsul până i-a lu at Chi-
ria rh ia puterea de predicator. Dar părintelui D uhu nu i-a tors
m ă-sa pe limbă.
Odată, slujind un episcop oarecare la hram ul bisericii, la
Buna-V estire din laşi, părintele Duhu în tră în biserică, se
închină ra r pela icoane, şi cum erâ m u ltă lum e a d u n a tă şi
■episcopul sta în stra n a arhierească, îm brăcat pom pos şi cu
m itra pe cap, părintele D uhu se opreşte în faţă-i şi zice în
g u ra m are, clătinând din cap :
Dragul m am ei, Cânilic *, bine-ţi şede M itropolit... Unde-i
neneacă-ta, să te v ad ă !. Apoi, oftând adânc, mai adaugă :
— Când veţi vetleâ uriciunea pustiirii stâ n d la locul unde
nu se cade să slee, să ştiţi că aproape este sfârşitul, a zis
H ristos.
D upă aceea se trage cu dispreţ din faţa episcopului, şi
ieşind din biserică, îşi c a u tă de drum.
Iară ceilalţi popi, înlem niţi cu m anile la piept, cât pe ce
să cadă am eţiţi din picioare, de frică şi de ruşinea arlii-
păstorului. .
N u târziu după aceasta, M itropolitul face pe părintele
D uhu arhim andrit cu m itră, adică îi dă voie să poarte straie
d e mii de lei, fără să aibă cu ce să şi le cumpere.

1. In „Convorbiri11 râul.
2. Mic râuşor din Iaşi, care se varsă în Bahlui.
3. Marşandele.
4. Mitropolitul Calinic.
 Şi părintele Isaiia, în loc să umble m orţiş, ca alţi popi,
după cerşitorit, luând şi depe viu şi depe m ort, să aibă
cu ce se împopoţonâ, el, dim potrivă, ziceâ că este de -altă
părere şi anum e : „D ecât să dai de pom ană la calici Sâm­
băta, m ai bine ceva 'de b ă u t m ahm urilor, M arţia” 1.
Odată, chem ând epitropul unei biserici m ai sărăcuţe pe
părintele D uhu, să slujască de hram , Sfinţia-sa şi-a a tâ rn a t
'la piept o cruce m are de lemn, legată cu sfoară groasă de
cânepă, zicând :
— Iartă-m ă, Doamne, că te-am spânzurat cu aţă, neavând
lanţ de aur, nici de argint, cu care te spânzură m ai m arii
inei, Archiereii...
La m ănăstirea N eam ţului, stân d adeseaori de vorbă cu
stariţu l N aftaiu il, părintele D uhu îi ziceâ, şfichiuindu-1, că
Ruşii din această lavră rom ânească s’au puezit, ca şi holera,
adusă în Moldova pe cozile cailor ruseşti la 1828. S tariţu l
nem aiputându-i s ta îm potrivă, ziceâ dela o vreme : „H ai
pac am , părinte Isaiia", cinstindu-1 cu rachiu îndulcit cu
miere, pahar după pahar, pânăce părintele D uhu spuneâ :
—Lasă-m ă în pace, cuvioase, că se învârteşte lum ea cu
mine de-atâta aghiazmă rusască ; m ai bine să nu ne îm pă­
căm. Şi începeâ a-i c ân tă pe glas al doilea (irmosul urm ător):
— U m blat-au Israil prin valul cel învăluit, c ’un ulcior
’cgat de gât, şi c ’un curcan fript, că s ’a proslăvit. (Apoi—
antifoanele beţivilor, pe glas al patrulea) :
— Din tinereţele mele, m ulte oale şi ulcele se lu p tă cu
mine ; dar m ai m ulte păhărele, câte stele sânt pe ceriu...
P loscuţa m ea, iubit vas,
_ Pasăre cu dulce g la s ;
Eu ln gură te rădic,
Tu îm i cânţi : coglic ' coglic.!
Şi nu mă’ndur să te las,
Căci m ă plesneşti Vot în nas...'.

Val, sărace poloboace,

D e te-ai face mai încoace,
Să ne strângem vreo căţiva,
N oi spre mântuirea ta.
Ş’om mai veni vr’o doi-trei
Şi ţi-om pune căpătâi,
!>'oni aduce-un popă rus
Si te-a da cu fundu’n sus 1

1 Pasagiul întreg e introdus ulterior, (probabil după o corectură făcută

de autor), în ediţia dela Iaşi.
2 Lipsesc în „Conv. lit.” pasagiile : „D in tinereţele m ele” etc. şi „P los­
cuţa m ea” ...
 Unui arhim andrit grec, ce blagosloviâ pe diacon la slujbă :
„ S a îndrepteze Dom nul paşii lui spre to t lucrul b u n ”, pă­
rintele D uhu îi zise :
— Ba m ai bine să îndrepteze Dom nul paşii voştri peste
Dunăre, cuvioşilor, că destul ne-aţi pângărit biserica şi
neamul cu sm eritele voastre blagoslovenii.
Profesorului Columb dela liceu, care zise odată părintelui
Isaiia „B una dim ineaţa, Duhule !” el îi răspunse :
— Mulţumesc, cadavrule ! vŞi cred că ai la ştiin ţă, că cu­
vintele : popă şi profesor se încep cu „pocoi” , ca şi sub­
stantivul ,, porcule."
Popilor de m ir, pe cari îi num iâ Haldei, le c ân ta a n ti-
foanele urm ătoare :

D iaconii şi cu pochii,
De treji ce sânt. de-abia văd cu ochii.
Iar mamelor preutese
B eţia din cap nu le mai iese ! •

Şi câte p o n tu ri (şi ponosuri) nu da d in tr’însul, de-i erâ şi:

lui lehamete câte-odată să se mai întâlnească cu cineva şi.
să-l mai stârniască la vorbă.
Odată, ieşind supărat dela Mitropolie, îl întâlneşte pă­
rintele Arbore dela B srnovschî, şi-l întreabă :
— De unde vii, părinte Isaiie? .
— Nu ştiu !
— In cot.ro al luat-o, părinte Isaiie?
— Nu ştiu. 1
— Cum aşa, de nu ş t i i : nici de unde vii, nici încotro-
te duci ? a
— Ia tă cum — răspunse părintele Duhu — când eram
băiet, stupiam în palm a stângă, apoi trâ n tia m cu m uchea
palm ei celeilalte în stupit, şi în care p arte săriâ el, în tr ’acolo
apucam şi eu.
— Şi acum to t aşa faci? întrebă părintele Arbore.
— Tot, (batăr să crape dracul).
— Dar dacă din întâm plare ar sări stu p itu l în spre Golia*..
cum li s’ar p ă re a ? _
— Dar ştii că m ’ai ars, Haldeule, zise părintele Duhu».
luându-şi tălp ăşiţa, D unăre de mânios.

1 Cele două din urmă aliniate lipsesc în ediţia dela Iaşi.

2 Biserica din Iaşi, în ograda căreia se află şi casa de nebuni.
 La cea diu urm ă, strângând părintele D uhu p arâ câte pară,
^i-a comisionat cărţi spiritiste şi cetindu-le, ci-că a zis cătră
oare-cine :
— Aceste cărţi încăpând pe m âna unor şarlatani igno­
ran ţi, ai să auzi vorbindu-se, că fac m inuni ca sfinţii.
Şi sfânt să fie rostul părintelui D uhu, căci tocm ai aşa s’a
în tâ m p la t.
în tr ’una din zile, neavând el cu ce să-şi cumpere pâne,
le-a lu at cu vravul şi le-a v â n d u t directoraşului unei şcoale
prim are, cu te mieri ce. Şi de-atunci, începutul spiritiştilor
■în Iaşi. D e-atunci, Grigore Nazianzul, Efrem Şirul, Solomon
înţelept ul şi alţi răposaţi de veacuri, nu se mai pot linişti în
.m orm inte; întrebare peste întrebare li se face. Ş’apoi ia să
nu răspundă, că dracu-i a lor pe şepte ani.
Auzind părintele D uhu că s ’a făcut svon prin Iaşi despre
nişte năzdrăvănii ca aceste, ci-că s ’a lu a t sfinţia-sa pe gân­
duri, zicând :
— Vai de cel ce se sm inteşte, dar m ai vai de cel prin
care vine sm inteala !
Şi poate că din această pricină bolnăvindu-se greu, şi-a
■dat duhul, tocm ai când ajunsese îngrijitor la biserica Ni-
corija din T ataraşi; de unde fiindu-i aproape ţinterim ul
,.E te rn ita tea “ şi-a lu a t acolo casă de veci — fie-i tă rn a
uşoară —şi deatunci ca mai ba să-l vadă cineva bădădăind pe
«uliţile Iaşilor.
 M O Ş ION ROfl TA.

' I '. IO N R O A T Ă Ş I U N I N E A .
a 1857, pecând se fierbea U nirea în Iaşi, boierii
m oldoveni liberali, ca de-al-de Costache Hurm u-
zachi, M. K ogălniceanu şi alţii, au găsit cu cale, să
chem e la A dunare şi câţiva ţăra n i fru n taşi, câte
unul d in 2 fiecare ju d eţ, spre a luâ şi ei parte la
facerea acestui m ăreţ şi nobil act naţional. Cum au ajuns
ţăranii în Iaşi, boierii au pus m ână dela m ână, de i-au fe r­
chezuit frum os şi i-au îm brăcat la fel, cu cheburi albe şi
cuşm e nouă, de se m irau ţăranii ce berechet i-a găsit. Apoi^
se zice că i-ar fi dat pe sam a unuia dintre boieri, să le ţie
cuvânt, ca să-i facă a înţelege scopul chem ării lor la Iaşi.
— Oameni buni, ştiţi pentru ce sânteţi chem aţi aici,
în tre noi, zise boierul cu blândeţă.
_ Vom şti, cucoane, dacă ni-ţi spune, răspunse cu:
sfială3 un ţăra n mai b ătrân, scărpinându-se în cap.
— Apoi iaca ce, oameni buni: de sute de ani, două ţări
surori, creştine fi m egieşe, Moldova noastră şi V alahia sau

1 Publicat întâia oară în „A lbum ul M accdo-Rom ân” a. 1880, pag, 26.

sub titlu l : „A n ecd o tă ” şi apoi în „Conv. lit.” an. X V III, 1885, pag. 456
cu mai m ulte îndreptări, de care aici s’a ţin u t seamă.
2 In „Convorbiri” Album M. R : de-
3 In „Convorbiri” îi Album M. R : sieală.
Ţ ara M untenească, de care poate-ţi fi auzit vorbindu-se,
se sfâşie şi se m ănâncă în tre dânsele spre cumplita urgie
şi peire a neam ului rom ânesc. Ţări surori şi creştine, am
zis, oam eni buni; căci precum ne închinăm noi Moldovenii,
aşa se închină şi fraţii noştri din Valahia. Statura, vorba,
hrana, îm brăcăm intea şi toate obiceiurile câte le avem noi,
le au întocm ai şi fraţii n o ştri M unteni. Ţări m egieşe, am
zis, oameni b u n i; căci num ai p ârău aşu l Milcov, ee trece
pela Focşani, le desparte. „Să-l săcăm d ar dintr’o sor­
bire* şi să facem sfân ta Unire, adică în frăţirea dorită de
străm oşii noştri, pe care ei n’au p u tu t s’o facă în îm p reju ­
rările grele depe atunci. Iaca. oam eni buni, ce treab ă
creştinească şi frum oasă avem de făcut. Numai D um nezeu
să ne-ajute! Inteles-aţi, vă rog, oam eni buni, pentruce v ’am
chiem at? Şi dacă aveţi ceva de zis, nu vă sfiiţi; sp uneţi
verde, m oldoveneşte, ca la nişte fraţi ce vă sântem . Că de-
aceea ne-am a d u n at aici, ca să ne lum inăm unii pe alţii şi
D um nezeu să ne lum ineze pe toţi, cum a şti el mai bine 1
— înţelegem , cucoane, aşa a fi, răsp u n seră câţiva ţărani
mai ruşinoşi; că dă, dacă nu-ţi şti dunm evoastră,. ce i pe
lume, noi ţărăn im ea dela coarnele plugului, avem să
ştim ce-i bine şi ce-i rău ?...
— Ba eu, d rept să vă spun, cucoane, n’am în ţeles! ci-că
zise cu îndrăzneală, unul dintre ţărani, anum e I o n R o a t ă -
Ş’apoi chiar dacă ne-am pricepe şi noi la câte ceva,
•cine se mai uită îu gura n o a stră ? V orba ceea, cucoane:
^Ţ ăranul, când m erge, tropăeşte; şi când vorbeşte, hodoro­
geşte" ; să ierte cinstită faţa dunm evoastră. Eu socot că
tre a b a asta se putea face şi fără de noi; că dă, noi ştim
a în v ârti sapa, coasa şi secerea, d a r dum nevoastră î n ­
vârtiţi co n d e iu l; şi când vreţi, ştiţi a face din alb negru
şi din negru alb... D um nezeu v ’a dăruit cu m inte, ca să
ne povăţuiţi şi pe noi, prostimea...
— Ba nu, oam eni buni, s’a trecut vrem ea aceea, pe
când num ai boierii făceau totul în ţara aceasta, ş’o stor­
ceau după plac. Astăzi, toţi, dela Vlădică până la opincă,
treb u e să luăm p arte la nevoile şi la fericirea ţării. Muncă
şi câştig, datorii şi drepturi, pentru toţi deopotrivă.
Le spuse boierul apoi despre originea Rom ânilor, cum şi de
cine au fost ei aduşi pe aceste locuri; despre suferinţele
lor şi cum au ajuns a fidezbinaţi şi îm prăştieţi prin alte
ţări. Le dă el pilde câte şi mai m u lte : cu zmocul de
 n u e le 1, cu taurii învrăjbiţi şi, însfârşit, se sileşte bietul
creştin din răsputeri, a-i face să înţeleagă, care sânt ro a­
dele binefăcătoare ale Unirii, aducându-le am inte că to t
„pentru unirea tuturor® se roagă şi sfânta biserică în,
toate zilele, mai bine de 1850 de ani.
— Ei, oairfeni b u n i, cred că acum aţi p r ic e p u t!
. — Priceput cucoane, cât se poate de bine, răsp u n se ră
mai toţi. Dum nezeu să vă ajute la cele b u n e !
— Ba eu tot nu, cucoane, răspunse moş loan Roată*.
— D um nezeu să m ă ierte, moş Ioane, dar dum neta,
cum văd, eşti cam greu de cap; ia haidem în g răd in ă,
să vă fac a înţelege şi mai bine. Moş Ioane, vezi colo în
ogradă, la mine, bolovanul cel m a re ?
— II vedem , cucoane.
— Ia fă bine, şi adă-1 ici lâugă mine, zise boierul, care
edeâ acum pe un jâlţ în mijlocul ţăranilor.
— S’avem iertare, cucoane, n ’om pute ; că doar acolo-i
g reu ta te , nu şagă.
— Ia cearcă şi vezi.
Moş Roată se duce şi v rea să rădice bolovanul, dar nu
poate.
— Ia du-te şi dum neta, moş V asile; şi dum neta, bade
llie; şi dum neta, bade Pandelachi.
In sfârşit se duc ei vro 3 —4 ţăran i, urnesc bolovanul
din loc, îl rădică pe um ere şi-l aduc lângă boer.
— Ei, oam eni buni, vedeţi? S’a dus moş Ion şi n ’a p u tu t
face tre a b a sin g u r; d ar când v ’aţi mai dus câţiva în-
tr ’ajutor, treab a s’a făcut cu m are u ş u rin ţă ; g reutatea n ’a.
mai fost aceeaşi.

1 In M etoda n o u ă c scriere ş i cetire de I. Creangă şi alţii (ediţia X X I I I ,

Inşi, 1893, pag. 82) este pilda asta subt titlul „Unirea face puterea” , eu
următorul cuprins :
U n tată aveâ m ulţi fii, între cari intrase o mare dihonie ; ca să-i aducă
ia unire, tatăl a luat un număr oarecare de nuele, pe care legându-lc în lr’un
mănunchiu, l-a dat. fiecăruia dinţr’însii, ca să-l frângă. Hi neputând, tatăl
a deslegat mănunchiul şi a dat fiecăruia din ei câte o nuea, pe care fără
m ultă greutate, le-au frânt. — „Asta să vă fie de învăţătură, dragii tatei 1
Cât v eţi trăi bine şi veţi îi un iţi, ninie n’a puteâ să vă facă rău ; dar îndată
ce veţi fi învrăjbiţi, să ştiţi că veţi ajunge a fi prada oricărui duşm an” .
Uniţi trebue să trăiască şi Rom ânii, dacă voesc să fie tari şi ri spectaţi.-
chiar şi de vrăjmaşii lor.
Unirea dară, când dom neşte totdeauna ’ntr’un norod,
Fericirea în el creşte, şi ’nflorind, aduce rod.
 P ovestea c â n te c u lu i:

U nde-i unui, nu-i putere

l.a nevoi şi la durere ;
Unde-s m ulţi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte.

A şa şi cu U nirea, oam eni buni! C redeţi dum nevoastră,

c ă de a aju tă D um nezeu a se uni Moldova cu V alahia,
avem să fim num ai a tâ ţia ? F raţii noştri din T ransilvania,
Bucovina, B asarabia şi cei de peste D unăre, din M ace­
donia şi de prin alte p ărţi ale lumii, num ai să n e vadă
că trăim bine, şi ei se vor b u c u ra ^ i ne vor iubi, de n ’or
m ai îndrăzni duşm anii în vecii vecilor a se lega de R o m â n i1.
D’apoi fraţii noştri de s â n g e : Franţujii, Italienii, Spaniolii
şi Portugezii ce a şte a p tă ? La orice întâm plare, Doam ne
fereşte, stau gata să-şi verse sângele p e n tru noi... Unirea
face p uterea, oam eni buni. — Ei, acum cred c’ati înţeles
şi răsîn ţe les?
— Ba eu, unul, să ertaţi dum nevoastră, cucoane, încă
tot n'am înţeles, răspunde moş R oată.
— Cum se face asta, moş Ioaue? Mai bine ce v ’am tă l­
măcit, şi un copil p u tea să înţeleagă.
— Mai aşa, cucoane, răsp u n se ră ceilalţi.
— Moş Ioane, zise acum boerul cam tulburat de m ultă
obosală, ia spune dum neta în legea dum itale, cum ai
înţeles, cum n ’ai înţeles, decând se face atâta v o r b ă ; să
auzim şi n o i!
— Dă, cucoane, să nu vă fie cu s u p ă ra re ; d ar dela
vorbă şi pânăla faptă este m are deosebire... D um ne­
voastră, ca fiecare boer, num ai ne-aţi poruncit să aducem
bolovanul, d ar n’aţi pus um ărul îm p reu n ă cu noi la adus,
cum ne sp u n eaţi dinioarea, că deacum toţi au să iee parte
la sarcini: dela Vlădică p ânăla opincă. Bine-ar fi, dac’ar
fi aşa, c u c o a n e ; căci la război înapoi şi la pom ană năvală,
p a r’că nu p rea vine Ia socoteală...
Iar dela bolovanul d-voastră... am înţeles aşa: că până
acum, noi ţăran ii am dus fiecare câte-o piatră mai m are
sau mai mică pe um ere; în să acum sântem chem aţi a
purtă îm preună lot noi, opinca, o stâncă pe um erele noa-

1 In ediţia dela Iaşi, fraza diu urmă sună a s tfe l:

„ Şi ei se vor uni cu noi şi vom face împreună o ţară mare, şi bogată, şi
puternică, de n’ar mai îndrăsal...”
stre... Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel, că mie (unuia)
nu mi-a părea rău...
La aceste vorbe, ţăranii ceialalţi au început a strânge
di i um ere, a se uita lung unul la altul şi a zice :
— Ia, poate că şi Roată al nostru să aibă d rep tate!.,
far boerul, luându-i înainte cu glume, a înghiţit găluşca
şi a tăcut molcum.

h ş i , 4 M ai, 1880.
 I I 1. IO N R O A T Ă Ş I VODĂ C I Z A .

In tre ţăra n ii fruntaşi, cari au hiat p a rte îm preună cu boerii,

cu episcopii şi cu m itropolitul ţă rii la „D ivanul ad-hoc”
din Moldova, în 1857, erâ şi moş Ion R oată, om cinstit şi
cuviincios, cum sânt m ai to ţi ţăra n ii rom âni de pretutindeni.
— N um ai a tâ ta , că moş Ion R oată, după câte văzuse şi după
câte păţise el în v ia ţa sa, nu prea punea tem ei pe vorbele
boiereşti şi aveâ gâdilici la lim bă ; adică spunea om ului verde
în ochi, fie cine-a fi, când îl scormoliâ ceva la inim ă. •—
Aşâ e ţăran u l : nu prea ştie m ulte. Şi moş Ion R oată fiind
ţăran, cum v ’am spus, deşi se’nvrednicise a fi actun pintre
boieri, nu aveâ ascunzători în sufletul său.
In D ivanul ad-hoc” din Moldova erau boieri de to a tă
m âna : şi m ai mari, şi m ai m ic i; şi mai bătrâni, şi m ai t in e r i ;
şi m ai în văţaţi, şi mai neînvăţaţi, cum îi apucase tim p u l.—
Intre aceştia din urm ă erau de-al de b ătrân u l Alecu Forăscu,
poreclit şi Tololoiu, Grigore Cuza, şi alţi câţiva de-al-de aceştia,
cari, ţiindu-se de obiceiurile străm oşeşti, în to a te sărbătorile
ascultau cu evlavie slujba bisericească dela început pânăla
sfârşit, cân tân d şi cetind la stran ă deavalm a cu dascălii şi
preuţii bisericii; iar la zile m ari, ca să le ticnească veselia,
îm părţiau bucăţica de pâne cu orfanii, cu văduvele şi cu alţi
nevoieşi, cum apucase din părinţi. — A tâta-i ajungea capul,
a tâ ta făceau şi ei pe vrem ea lor, Dum nezeu să-i ierte şi să-i
odihnească, unde-or fi, acolo, că bune in im i1 aveau.

1 Tipărită ’ntâia oară în Almannchul Societăţii , , R o m â n ia J u n ă " 1883,

sub litlul „A n ecdotă” şi reprodus?, în „Conv. lit.” anul XVII, pag. IM .
2 In „Conv. lit.” şi Alin. Ii. .1 : bună inimă.
 D ar să ne întoarcem iar la ,,D ivanul ad-hoc” . Aici, ca în
to a te adunările de felul acestora, se făceâ vorbă m u ltă ; şi
•erâ lucru firesc să se facă, fiind în lu p tă lim pul de faţă cu
■cel trecut, p entru cea m ai dreaptă cauză a neam ului rom â­
nesc : Unirea, sfânta Unire ! •
Boierii cei mai tineri, crescuţi de mici în stră in ă ta te num ai
cu franţuzeasca şi nemţească, erau cârtito ri asupra trecutului,
şi cei m ai guralii, to to d a tă . Vorba, portul şi apucăturile bă­
trâ n e ş ti nu le m ai veniâ la socoteală. Şi din această pricină,
uniia, în aprinderea lor, num iau pe cei b ă tr â n i : ,.rugini în­
vechite, işlicari, strigoi” şi câte le mai veniâ în m inte, după
cu m le erâ şi creşterea; dă, în v ăţaţi nu-s?...
Nu-i vorbă, că şi nătângia unor b ă trâ n i erâ m are.—Une­
ori, când se m ânieau, dădeau şi ei tinerilor câte-un ibrişin
pela nas, n u m in d u - ib o n ju r iş ti, duelgii, pantalonari,oam eni
sm in tiţi la m inte şi ciocoi înfum uraţi, lepădaţi de lege, stri­
că to ri de lim bă şi de obiceiuri” . — In aşâ împoncişare de
idei se aflau boierii b ă trâ n i cu tineretul din „D ivanul ad-hoc”
a l M oldovei; cu to a te că şi unii şi alţii erau p e n tru ” Unire,,.
N um ai a tâ ta că b ătrân ii voiau „U nire” cu tocmală, iar t i ­
nerii „U nire” fără socoteală, cum s’a şi făcut.
Toate ca toatele, dar m are luptă aveau uniia dintre boierii
tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îitok.căniâ,
rnu S trân d u -i :
Ba. că „ n u vorbesc drept rom âneşte, c u m v o rb iau p ărinţii
lor, ci au corchezit graiul strămoşesc, de nu-i m ai înţelege
nim ene” ; ba că .um blaţi cu şurubele, să ne tra g e ţi b u tu cu l” ;
ba că „face omul cu cineva o tovărăşie cât de mică, şi to t u r­
mează învoială între păr ţi, iar nu aşa cu ochii închişi” — căci
„dacă n’ai carto, n ’ai parte, scurtă socoteală” ; ba că „de când
cu străinătatea, v ’a ţi înstrăin at şi legea, şi lim ba, şi inima,
şi chiar dragostea sătenilor ; şi după nepăsarea şi râsipa ce o
facem, zvârlind banul pe lucruri de nimica, puţin mai avem
de în străin at, şi nu-i departe vremea aceea, pe cât văd eu,
în tre b a ţi pe bieţii nimernici de săteni, să spuie ei, dacă mai
cunosc cine le c stăpân. Au răm as ca nişte câni ai nimănui,
sărm anii o a m e n i! Cine se scoală mai de dim ineaţă, acela o
m ai m are în sat la ei, de-i horopseşte şi-i ţuhăeşte m ai rău
decât pe vite ! Ciocoizmul şi străinii să trăiască, şilas pe dânşii,
c ă ne scot ei la covrigi” ; ba că „vai de ţa ra care ajunge s’o
puie copiii la cale” ; ba că ..vorba m ultă, sărăcia om ului” ;
şi. dacă li-i treaba de aşâ, facă ei ce-or şti, că el mai bine
se duce acasă, că-i plouă caii în spate şi-i stau vitele cu dinţii
la stele, din pricina slugilor, cărora puţin le pasă de m unca
stăpânului.— Şi câte şi m ai câte năzdrăvănii de-al de-aceste.
Las pe b ă trâ n i să te descânte şi să te judece ei, în legea lor,,
că nu-ţi m ai trebuie a lt popă...
Şi iaca aşa cu de-al-de cuconul A’ecu Forăscu.
Acum vine a lta la rând :
In tr ’una din zile, cum vorbiâ frum os un boier dintre cei
tineri, iaca şi moş Ion R o ată sare cu gura :
— A veţi b u n ă ta te de vorbiţi m ai moldoveneşte, cucoane,
să ne dum irim şi n o i; căci eu unul, drept să vă spun, că
nu pricep nimica, păcatele mele !— Un oarecare boier întâm ­
pină atunci pe moş Ion R oată, zicându-i cu glas poruncitor
şi răutăcios : >
— Dar ce nevoie m are este să înţelegi tu, mo jiciile ! Tacă-ţi
leoarba, dac’ai venit a ic i; c ’apoi întoarce-ne-vom noi acasă,
şi helbet ! nu ţi-a luâ nime din spate, ce ştiu eu... Auzi, obrăz­
nicie ! — T u... cu optzeci de m ii de fălci de moşie, şi el un
ghiorlan, c ’un petec de p ăm ânt, şi uite ce gură face alăturea
cu mine !...
Moş Ion R o ată, sim ţindu-se lovit până în suflet, răspunde
alu n ei cu şjas plângător :
— Dar biae, cucoane, dacă nu v ’a fost cu plăcere să pri­
cepem şi noi câte ceva din cele ce spuneţi dum nevoastră,
de ce ne-aţi m ai adus aici, să vă b a te ţi joc de noi? Ei, cu­
coane, cucoane ! Puternic eşti, megieş îmi eşti, ca răzeş ce
m ă găsesc, şi ştiu bine că n ’are să-mi fie moale, când m ’oiu.
întoarce acasă, unde m ă aşteap tă nevoile. Dar, să nu vă fie
cu supărare, ia, palmele aceste ţărăn eşti ale noastre, străpunse
de pălăm idă şi pline de b ă tă tu ri, cum le vedeţi, vă ţin pe
dum nevoastră de a tâ ta am ar de vreme, şi vă fac de huzu­
riţi de b in e ; şi m ai m ult decât a tâ ta : orice venetic, în ţa ra
a sta este. oploşit de dum nevoastră, şi-l priviţi cu nepăsare
cum ne suge sângele, şi tăceţi, şi-l îm b ră ţo ş a ţi! N um ai noi,
vite de m uncă, vă sântem dragi ca sarea în ochi... Din mo­
jici, din (jhiorlnni, şi din dobitoci nu ne m ai s c o a te ţi! D um ­
nezeu să ne ierte, şi să ne ie rta ţi şi dum nevoastră, cucoane,
dar cu adevărat, aşa e s te : v ’a ţi deprins a luâ focul totd eau n a
cu m ânile noastre cele mojiceşii... şi lo t noi cei h o ro p siţi!
— Sfânt să-ţi fie rostul, moş Ioane, că ai vorbit din du­
rere, răspunse atunci, coconul Alecu Forăscu ; şi sânt fericit,
că stai alăturea cu mine. D ecât un b o n j u r i s t c’o m ână de
în v ăţătu ră, m ai bine un ţă ra n cu un car de m in te !
La aceste vorbe, m ulţi dintre boieri s’au sim ţit a tin ş i; cel
cu pricina... a răm as ca opărit. Iar Colonelul Alexandru
Cuza a d at m âna prieteneşte cu moş Ion R oată.
Insfârşit, după m ulte dezbateri furtunoase, u rm a te în ,,D i­
van u l ad-boc”, s ’a încuviinţat „U nirea” ; şi apoi deputaţii s’au
întors fiecare pe la vetrele lor.

P este câţiva ani după aceasta, trecând Cuza-Vodă spre

Bucureşti, a poposit la Agiud, unde l-a în tâm p in at o m ulţim e
de lume, ca pe u n Dom nitor.
P intre lum ea ce se înghesuia, cu treabă, fără treab ă, iaca
se zăreşte o hârtie fâlfâitul pe deasupra capetelor m ulţim ii,
in vârful unei prăjini. Cuza-Vodă înţelegând că trebuie să fie
v r ’un suflet necăjit, face semn să i se deschidă calea. Şi când
colo, un ţă ra n b ă trâ n cade în genunchi dinaintea D om nito­
rului, sărutându-i m âna, cu lacrămile în ochi, şi dându-i o
hârtie scrisă pe to a te feţele.
— He, he ! moş Ion R oată, prietenul şi tovarăşul m eu cel
vechiu din „D ivanul ad-lioc” , lucru negândit !R ădică-te,m oş
Ioane, şi spune-m i fără sfială, ce durere a i? Ţi-a făcut cineva
v r u n neajuns?
Moş Ion R oată v ăzând că după a tâ ţia ani de zile nu l-a
u ita t Colonelul A lexandru Cuza, şi că l-a prim it cu a tâ ta bu­
nătate, a început a plânge cu hohot şi a-1 ruga să-i citească
h â rtia.
Vodă, fiind g a ta de plecare, şi văzând că h â rtia lui moş
R o ată cuprinde m u ltă polologhie, zise cu blândeţă :
-— Spune, moş Ioane, din gură, ce ai de spus, că m ai bine
am să înţeleg 1
Atunci, moş R oată viindu-şi în sine, începe a se jălui cum
urm ează :
—Lum inarea V oastră ! _
D e când cu păcatul cela de „Ad-lioc", n'am m ai av u t zi
bună cu megieşul m eu cel puternic, stăpânul unei moşii foarte
m ari, pe care-1 cunoşti M ăria-Ta. N ’am gândit, nenorocitul
de mine, că un boier aşa de mare, p u tre d de bogat şi cu
în v ăţătu ră, să-şi puie m intea cu unul ca mine, de !a nişte vorbe
nesocotite ce le-am zis şi eu atunci, în tr ’un năcaz. Numai
D um nezeu să-i deie să n ăta te şi bine, dar am arnic m ’a lovit
în avere şi în cinste ! Crede, M ăria-Ta, că nici eu n ’am fost
aşa de sec, între cei de-o seam ă cu m ine. Dar de cum am
ajuns acasă, goană şi prigoană pe capul m eu, din p a rte a boie­
rului, în to t fe lin i:
Intâiu şi’ntâiu, a pus înadins pe feciorii boiereşti, să-mi
cautc pricină, şi să m ă aducă la sapă de lemn. Şi aceştia, ca
oam eni fără judecată şi pizmaşi, făceau to a te chipurile sata-
nieeşti, sau ei deadreptul, sau prin alţii, cum să deie viti-
şoarele mele m ăcar de un pas pe moşia boierească ; ş’apoi,
sub cuvânt că au făcut stricăciune, să m i le poată ucide fără
nici o cruţare ! Şi astăzi împuşcă-i p o rc ii; m âne, vacile şi b o ii;
poimâne, c ă işo rii; în altă zi ie-i oile dinapoi cu grăm ada şi
du-le la c u r te ; îţi p oţi închipui, M ăria-Ta, ce urgie grozavă
eră pe capul m eu !
V ăzând eu dela o vreme, că nu m ai încetează cu jafurile,
mi-am lu a t inim a’n dinţi, şi m ’am dus la boieriu să m ă jă~
luesc. Şi boieriul, în loc de un cuvânt bun, m ’a scuipat drept
în obraz, de faţă cu slugile sale şi cu alţi oameni ce se aflau
atunci la curte, încât am crezut că a căzut ceriul pe mine,
de ruşine ! B a încă m ’a şi am eninţat, că a ltă d ată , de mi-a m ai
călca piciorul îii ograda boierească, are să porunciască să m ă
întindă la scară şi să m ă b a tă cu biciul ! Şi cu rânduiala asta,
M ăria-Ta, în câţiva ani de zile m ’au calicit cu desăvârşire,
şi mi-a răd icat şi cinstea, care, p en tru mine, a fost cel m ai
scum p lucru !
Cuza-Vodă a s ta t neclintit, şi s ’a u ita t ţin tă la moş Ion
R oată, cât a vorbit el. Şi când a isprăvit vorba, Vodă i-a pus
două făşicuri de napoleoni în m ână, zicându-i cu b u n ă ta te :
- Ţine, moş Ioane, acest mic dar dela mine, şi în tâm p i-
nă-ţi nevoia, de azi pe m âne, cum te-a lum ină Cel de Sus.
Iar pe boier, lasă-1 în judecata lui Dum nezeu, căci „El nu
b ate cu ciom agul” .
Lui moş Ion R o ată i se um plu din nou ochii de lacrăm i,
şi săru tân d m âna lui Vodă, ca sem ndem ulţăm ire, zise oftând:
—D ar cu ruşinea ce m i-a făcut, cum răm âne, M ăria-T a?
— Cu ruşinea iaca aşa răm âne, moş Ioane, zise Cuza-Vodă»
ărutându-1 şi pe-un obraz şi pe altul, în faţa m ulţim ii adu­
nate acolo.—D u-te şi spune săterilo r dum itale, moş Ioane, că
pe unde te-a scuipat boierul, te-a să ru ta t Dom nitorul ţă rii şi
ţi-a şters r u ş i n e a ......................................................................

laşi. 1H82 Koemvrie VI

 MOŞ NICHIFOR COŢCfiRIUL1.
iş Nichifor nu-i o închipuire din poveşti, ci e uu
om ca to ţi o am en ii; el a fost odată, când a fost,
tră ito r în m ahalaua Ţuţuenii din Târgul N eam ţului,
dinspre satu l V ânătorii N eam ţului. Cam pe vrem ea
aceea tră ia Moş Nichifor în Ţuţueni, pe când bunicul
bunicului m eu fusese cimpoiaş la cum ătria lui Moş De-
diu din V ânători, fiind cum ătru m are Ciubăr-Vodă, căruia
Moş Dediu i-a d ăru it patruzecişinouă de m ioare oacheşe
numai de câte un ochiu ; iară popă,— unchiul unchiului m am ei
mele, Ciubuc Clopotarul dela m ănăstirea N eam ţului, care fă­
cuse u n clopot m are la acea m ănăstire, cu cheltuiala lui, şi
avea dragoste să-l tra g ă singur la sărbători m a r i : p en tru aceea
îi şi ziceau Clopotarul. Tocm ai pe acea vrem e tră ia şi Moş
Nichifor din Ţ uţueni.
Moş Nichifor erâ harabagiu. C ăruţa lui, deşi erâ ferecată
cu teie, cu curmeie, însă erâ o căruţă bună, încăpătoare şi
îudem ânatecă. U npoclit de rogojini oprea şi soarele şi ploaea
de a răzbate în c ăru ţa lui Moş Nichifor. De inim a căruţii
a tâ rn a u păcorniţa cu feleştiocul şi posteuca, cari se izbiau
una de alta, când m ergea căruţa şi făceau : tronca, tra n c a !
tronca, tra n c a ! Iară în belciugul dela carâm bul dedesubt
— din stânga—erâ ânihată o bărdiţă, pentru felurite în tâm ­
plări. Două iepe albe ca zăpada şi iuţi ca focul, se sprijiniau
m ai to td eau n a de oiştea c ă ru ţe i; m ai totdeauna, dar nu to t-
— Uj - ' ____________________

1 Tipărită !n „Conv. lit.” an. X No. 10. In ediţia dela Iaşi are subtitlul :
P ovestire glum eaţă.
I- C re a n g ă .-O p e re com plete.
deauna : căci Moş Nichifor erâ şi giam baş de cai şi când iî
venea la socoteală, făcea schimb, ori vindea câte-o iapă chiar
în mijlocul drum ului, şi atunci răm ânea oiştea goală pe de-o
p arte. Ii plăceâ m oşneagului să aibă to t iepe tinere şi cu ră­
ţele ; a sta erâ slăbăciunea lui. — Mă v e ţi întreba poate : de
ce iepe şi to td e a u n a albe ? — Vă voiu spune şi aceasta : iepe,
pentrucă Moş Nichifor ţinea să aibă prăsilă ; albe, pentrucă
albeaţa iepelor— ziceâ el—îi slujiâ de fânar noaptea la drum .
Moş Nichifor nu erâ dintre aceia, cari să nu ştie „că nu-i
bine să te pui vezeteu la cai albi şi slugă la fem ei” ; el ştieâ
şi asta, dar iepele erau ale lui şi când le grijiâ, grijite erau,
iară când nu, — n ’aveâ cine să-i bănuiască.
Moş Nichifor fugiâ de cărăuşie, de-şi scoteâ o c h ii; el se
feriâ de rădicaturi, pentrucă se tem eâ de su rp ătu ră.
H a ra b ag ie a — ziccâ el — e m ai bu n ă : că ai a face to t cu
m arfă vie, care la deal se dă pe jos ; la vale, pe jos ; iar la
popas, în căruţă. Moş Nichifor aveâ o biciuşcă de cele de câ­
nepă, îm pletită de m âna lui şi cu şfichiul de m ătasă, cu care
pocniâ, de-ţi luâ auzul. Şi cu încărcat şi cu descărcat, la deal
Moş Nichifor se da pe jos, casă nu se spetească iepele. Chirieşii,
vrând-nevrând, treb u iau să se deie şi e i; căci li erâ leha­
m ite de m orocăneala lui Moş Nichifor, care în d ată troncănea
câte una, cam de-aceste :
— Ia m aid a ţi-v ă şi pe jos, căci calul nu-i ca dobitocul să
p o ată vorbi. — D acă ştiiai să potriveşti din gât pe Moş Ni­
chifor, apoi erâ cât se poate de şăgalnic. De întâlniâ v r ’un
om călare, pe drum , întrebă : D ep arte ai lăsat pe Vodă,
voinice ? şi apoi în d ată da biciu iepelor, z ic â n d :

Alba’naintc, alba la roate,

Oiştea goală pe de-o parte.
H i i ! opt-un cal, că nu-s departe Galaţii, hiii 1 ! I

D e în tâ in ia pe drum neveste şi fete m ari, cânta cântece

şăgalnice, de-al-de-aceste :

Când cu baba m'am luat.

Opt ibovnice-au o f t a t :
Trei neveste cu bărbat
Şi cinci fete dintr’un sat. ş. a.

Ei, e i ! Apoi zi că nu-ţi venia să porneşti la drum , m ai

ales în Inna lui Mai, cu asem enea om vrednic şi deapururea
vesel. C âteodată numai, când prin d rep tu l crâşm ei te făcea
niznai şi nu ştiiai să potriveşti din g ât pe Moş Nichifor, nu-1
prea vedeai în cheji bune \ dar şi atunci to t răpede m ână
dela o crâşm ă pânăla alta...
Mai ales, în tr ’un rând, îi picase lui Moş Nichifor două ie-
puşoare, care m ergeau de m inune la drum . D ar la crâşm ă,
m ort-copt, treb u iau să steie, căci le cum părase dela un popă,
nefiind pe vrem ea aceea pojarnicii, de unde să cum pere al­
tele, care să ţie fuga to t în tru una !...
Spunea ta ta , că i-au spus şi lui bătrânii, care auziseră din
gura lui Moş Nichifor, că pe vrem ea aceea erâ bine să fii
harabagiu în Târgul N eam ţului; că te-apucau pe-am ânile. Cum
ieşiai din V aratic, în trai în Agapia, şi cum ieşiai din Agapia,
în tra i în V a ra tic; apoi în Războeni, apoi pe la m itoace, şi
aveai m uşterei, de nu erai bucuros ; ba să-i duci la P eatră,
b a la Folticeni, ba pela iarm aroace, ba la m ănăstirea N eam ­
ţului, (ba la Secu, ba la Râşca), ba în to a te părţile, pela hram uri.
T o t t a t a m ai spunea, că ar fi auzit dela bunicul bunicului
meu, că protopopul dela N eam ţ, depe vrem ea aceea, ar fi zis
unor călugăriţe, care pribegia u în săptăm âna m are prin tâ rg :
— Maicelor !
— Blagosloveşte, cinstite părinte !
— De ce nu vă astâm p ăraţi în m ănăstire şi să vă cău taţi
de suflet, m ăcar în săptăm âna patim ilor?...
— Apoi dă, cinstite părinte, ci-că ar fi răspuns ele, (cu
sm erenie): lâna a sta ne m ănâncă, păcatele noastre, dar n ’am
m ai veni n o i ! Căci, cum ştii sfinţia ta , m ai m ult cu şeiacul
ne hrănim ; şi apoi, de nu curge, m ăcar picură şi cine mişcă,
to t pişcă...
Protopopul atunci (sărm anul), ci-că ar fi o fta t (din greu,
înghiţând noduri...) şi ar fi d at vina to t pe Moş Nichifor,
z ic â n d : ;
— De-ar crăpă odată să crape şi h a r a b a g iu l care v ’a adus,
c'a tu n c i ştiu că n ’ar avea cine să vă m ai cărăbănească aşâ
de des pela târg .
Şi ci-că auzind Moş Nichifor de acestea, cu m p lit2s a r fi m âh­
nit în sufletul său şi s’ar fi ju ra t 3 cu ju răm ânt, ca să nu m ai
aibă aface cu parte duhovnicească, cât a tr ă i e l ; căci, din
păcate, erâ şi evlavios Moş Nichifor şi ta re se m ai tem eâ să
nu cadă sub blăstăm ul preoţesc ! De-aceea, grabnic « a şi aler­

1 In ediţia dela l a ş i : cheji buni.

2 In C'onv. lit. este : tare.
3 In e d i ţ i a d e la I a ş i: şi s’ar fi g>urat cu giurământ.
4 In „Convorbiri” : Cu fuga au alergat.
gat la schitul Yovidenia, la pusnicul Chiriac din sfânta Agură,
care-şi căniâ părul şi barba cu cireşe negre, şi în Vinerea
Seacă (prea cuviosul) coceâ oul la lum ânare, ca să m ai u şu ­
reze din cele păcate... Şi apoi (harabagiul nostru) s ’a h otărh
ca de-acum înainte 1 să aibă aface m ai m ult cu p a rte negus­
torească.
’— N um ai negustorul, ziceâ Moş Nichifpr, trăieşte din săul
său şi pe sam a lui. Când întrebai : pentru ce?M oş Nichifor,
răspundea to t glum eţ.: P en tru că n ’are Dum nezeu stăpân.
De glum eţ, glum eţ erâ Moş Nichifor, nu-i vorbă, dar de
m ulte ce dăduse peste dânsul, se făcuse cam hursuz.
B ăbătiea lui, dela o vrem e încoace, nu ştiu ce aveâ, că în­
cepuse a s c â r ţîi: ba c ’o doare ceea, ba c’o doare ceea, ba i-c
făcut de n ăjit, ba că i-e făcut pe ursită, ba că i-e făcut de
plânsori şi to t u m b lâ 2 din babă în babă cu descântece şi cu
oblojele, încât lui Moş Nichifor acestea nu-i prea veniau la
socoteală şi de aceea nu-i erau acum m ai niciodată boii acasă ;
ba chiar se făcuse buclucaş, hărţăgos şi de to t hapsin, când
sta câte două-trei zile, pe lângă casă. în cât b iata băbuşca lui
erâ bucuroasă (uneori şi răsbucuroasă în sufletul ei), să-l vadă
cum l-a vedeâ u rn it deacasă.
Se vede (lucru), că şi Moş Nichifor erâ făcut pe drum uri,
căci cum ieşiâ afară, la drum , p a r’că erâ a lt u l ; nu m ai sta
din pocnit cu biciul, de şuguit cu to ţi drum eţii pe câţi îi
întâlniâ şi de povestit despre to a te locurile însem nate, pe
unde trecea.
In tr’o dim ineaţă, Mercuri înainte de Duminica-M are, Moş
Nichifor deciocălase căru ţa şi-o u n g e a ; când num ai iaca se
trezeşte la spatele lui cu jupan Strul din Târgul N eam ţului,
negustor de băcan, iruri, ghileală, sulim ineală, boia de păr.
chiclazuri, p iatră v ân ătă, p iatra sulim anului sau piatră bună
pentru făcut alifie de obraz, salcie, fum uri şi alte otrăvuri.
Pe vrem ea aceea nu erâ şpiţerie în Târgul N eam ţului, şi
jupanul Strul aducea, pentru hatâru l călugărilor şi a călugă­
riţelor, to t ce le trebuia. — Mai făceâ el, nu-i vorbă, şi alte
negustorii... In sfârşit, nu ştiu cum să vă spun, e râ jn a i m ult
decât duhovnicul, că fără de dâ isul nu puteau m ănăstirile.
— M u n i dim ineaţă, Moş Nichifor !
— Bună să-ţi fie inim a... jupâne Strul. Da cu ce treabă
ai venit pe la noi?
— Ia, noră-mea vre să m eargă la P eatră. Cât să-ţi dau
ca să mi-o duci?
— D ’apoi a fi avâud chilotă m u l t ă , cum e treab a d-voas-
1. I n ed. Iaşi lip seşte acest cuvânt.
2. In ed. I a ş i ; îmbla.
t r ă , jupâne; zise Moş Nichifor, scarpinăndu-se în c a p ; nu­
mai nu-i vorbă, că poate să aibă, că şi căruţa mea e largă: poate
să încapă în tr ’însa cât de m ult. Apoi fără să ne zbatem , ju ­
pâne S trul, mi-i da şeisprece lei, un irm ilic de âur, şi ţi-oiu
duce-o, ştii,coie, ca pe p a lm ă ; că, după cum vezi, căruţa
acum am adus-o dela în călţat şi i-am m ai tra s şi-o unsoare
de cele a dracului, de are să m eargă cum îi sucala.
•— Ai să laşi cu nouă lei, Moş Nichifor, şi te-a m ai cinsti
şi fecioru-m eu la P eatră.
— Apoi dar, dă ! cu bine să dea Dum nezeu, ju p ân e Strul.
Mă bucur şi eu că-i tocm ai în dricul iarm arocului şi poate
mi-a picâ ceva şi când oiu veni înapoi. Num ai aş vre
să ştiu, când avem să p ornim ?
— Şi acum a, Moş Nichifor, dacă eşti gata.
— G ata, jupâne S t r u l ; num ai s’ad ăp iepuşoareleiestea.
D u-te şi d-ta de-ţi pune nora la cale, că acuş te-aju n g şi eu
-din urm ă.
Şi cum erâ moş Nichifor stradalnic şi iu te la tre b i'e lui,
răpede zvârle nişte coşoliuă în căru ţă, aşterne de-asupra o
păreche de poclăzi, înham ă iepuşoarele, îşi ia cojocul în tre
um ere şi biciul în m ână şi tiv a , băiete ! N ’apucase jupânul
S tru l a ajunge 1 bine acasă, şi Moş Nichifor şi trăsese căru ţa
dinaintea uşii.
Maica— aşa erâ numele nurorii iui jupan Strul-—a ieşit
.afară, să-şi vadă harabagiul. Ş’apoi, povestea c â n te c u lu i: ias­
că erâ dela P e a tră de locul ei, dar erâ şi îm b u jo rată M aica...
•din pricina plânsului că se despărţeşte de s o c ri; pentrucă
întâiaşi dată venise ea la N eam ţ, de cale prim ară 1a socri,
-cum se zice la noi. Căci nu erau m ai m ult de două săptăm âni,
de când se m ăritase ea după Iţic, feciorul lui jupan Strul, sau
mai bine a r fi să zic, în voea cea bună, că se m ăritase Iţic
după Maica ; căci el lăsase casa părintească, după cum li-i
obiceiul, şi la două săptăm âni, Iţic a adus pe Maica la N eam ţ
a încredinţat-o în m âna părinţilor lui şi s’a întors răpede la
P eatră, ?ă se ghindească p i nighislorie.
— Da, te-ai ţin u t de cuvânt. Moş Nichifor !
•—Apoi dă, jupâne S trul, vorba-i v o r b ă ; eu nu m ă cioş-
molesc a tâ ta ; că la drum e bine să porneşti cât de dim ineaţă,
iar sara să poposeşti de vrem e !
— Oare-i ajunge până desară la P eatră, Moş N ichifor?
— Ă ...ra ! cla ce stai de vorbeşti, jupâne S tru l? Eu gâa-

1. In ed iţia d«la Iaşi : a g iu n g e.

dese, de mi-a a ju tă Dumnezeu, pe după am iază, să-ţi pun (de~
abinele) nora în P eatră.
— D-ta, Moş Nichifor, eşti om p u rta t, ştii mai bine decât
m ine ; dar t o t u ş i 1 te rog, să m âi cu băgare de samă, ca să
nu-m i prăvăli nora !
— D a’că doar nu-s harabagiu deieri de-alaltăeri, jupâne
S trul. Am m ai um blat eu (c’o m ulţim e de) cucoane, cu maice,
boeroaice şi cu alte feţe cinstite, şi, slava D o m n u lu i! nu s’au
plâns de m ine... Ia, num ai cu m aica E vlam pia desăgăriţa din
V ăratic, am av u t şi eu odată oleacă de clenciu : că oriunde
mergea, aveâ obiceiu să-şi lege vaca dinapoia căruţei, pentru
schivirnisală, ca să aibă lăptişor la drum ; şi cu asta-m i adu­
cea m are supărare : pentrucă vaca, ca vaca, îmi irosiâ ogrinjii;
din căruţă, ba câteo d ată rupea leuca, ba la deal se smunciâ,
de erâ în tr ’un rân d c â t pe ce să-mi gâtuiască iepuşoarele. Şi
eu, cum îi omul la năcaz, îndrăzniam să zic : M ăicuţă, de-
ce eşti scum pă la tă râ ţe şi ieftină la făin ă? E a atunci se
u ită galiş la m ine şi-mi zicea cu glas duios : „Ia taci, şi d -ta
Moş Nichifor, tac i nu m ai strigă a tâ ta pe biata v ă c u şo a ră ;
pentrucă ea, m ititica, nu-i vinovată cu nimic. P ărin ţii pusnici
din sfânta Agură, m i-au dat canon să m ănânc lap te num ai
dela o vacă, ca să nu îm bătrânesc degrabă ; şi dă, ce să fac ?
Trebuie să-i ascultăm , că sfinţiile lor ştiu m ai m ulte decât
noi, păcătoasele !” D ac’am auzit aşa, am zis şi eu în gândul
meu, că are în tru c â tv a d rep tate m aica desăgăriţa, şi am lă­
sat-o în p la ta lui Dum nezeu ; pentrucă am văzut-o că este
pidosnică şi v o ieşte 2 cu orice chip să se adape num ai dela un
izvor. •— D -ta, jupâne Strul, cred că nu mi-i face năcaz la
drum şi cu vaci. Şi apoi, jupâneşica Maica, unde-a fi vale
m are ori deal mare, s ’a m ai da şi pe jos, câte-oleacă ; m ai
ales că acum e o frum useţe afară, la câmp, de tu rb ă haita !
D a ia să nu ne trecem vrem ea cu vorbele. — H ai s u i ■>, ju-
pâneşică Maică, să te duc la bărbăţel acasă ; (că) ştiu eu
cum îi treaba nevestelor celor tinere, când nu-s bărbaţii cu
dânsele : fac zâm bre şi tra g acasă, cum trage calul la tra ista
cu orz. ^
— Iaca m ă sui, moş Nichifor ! — Ş i- o d a tă încep cu to ţii
a eărăbăni la saltele cu puf, perini inoi, o legătură cu de-
m âncare şi alte m ărunţuşuri. Apoi Maica îşi ia ziua bună
dela socri şi se sue de-asupra saltelelor, în fundul căruţei. Ia r
1 In „Convorbiri" : dar to i te rog-
2 In ed. Iaşi : vroeşte.
3 In „Convorbiri” : sus.
snoş Nichifor se asvârle pe capră, dă bici iepelor şi lasă
pe jupânul Strul şi cu ai săi, cu lacrămile pe obraz.
Prin tâ rg , aşa m ână de ta re moş Nichifor, de ţi se păreâ
■că zboară iepele, nu a ltă ceva.
Prundul, satul şi dealul H um uleştilor le-a tre c u t în tr ’o
c lip ă . — Dela Ocea până aproape de Grum ăzeşti, a ţin u t nu­
mai o fugă.
D ar de pela G rum ăzeşti încolo, moş Nichifor a tra s o
duşcă de rachiu din plosca lui cea de Braşov, şi-a aprins
lu leaua şi a început a lăsa iepele m ai la voie.
— Doamne, jupâneşică 1, Doamne ! Vezi satul ista m are şi
'frumos ? Se chiam ă Grum ăzeştii. De-aş ave eu a tâ ţia go-
nitori în ocol şi d-ta (atâţia) băeţi, câţi cazaci, căpcâni şi alte
l i f t e 2 spurcate au căzut m orţi aici din vreme în vrem e, bine-ar
-mai fi de n o i !
— Să te-au d ă D um nezeu, să am băieţi moş Nichifor !
— Asemene şi eu gonitori, jupâneşică... că de băieţi iiu
m ai trag nădejde, pentrucă baba m ea e o sterp ătu ră : n’a
îo sth a rn ic ă să-m ifacă nici u n u l ; nu i-ar m uri m ulţi înainte,
să-i m oară ! De-oiu pune eu m anile pe piept, are să lă ­
m âie c ă ru ţa asta de haim ana şi iepuşoarele de izbelişte!
— Nu te supără, moş Nichifor, zise Maica, că poate aşâ
■a fost să fie dela D um nezeu; pentrucă aşa scrie şi la noi,în
cărţi, despre unii, că tocm ai la b ă trâ n eţe au făcu t copii!
— Ia lasă-ma, jupâneasă, cu cărţile cele a d-voastră, (în
pace), că eu ştiu, ce ştiu e u ; degeaba m ai b aţi a p a ’n chiuă
s ă s’aleagă u n t, că nu s’alege niciodată. Am auzit şi eu spu­
nând în biserică, la noi că „pomul care nu face roadă, se
ta ie şi în foc se aruncă” . Apoi ce-ţi trebue m ai bună vorbă
decât a s ta ? Ba zău, încă m ă mier c ’am avut răbdare^ să ţin
*casă cu baba pâri’acum. In privinţa asta, îi m ai bună legea
d-voastră de-o mie de ori. N u-ţi face una copii, iei alta. Nu
face nici aceea, alta. Şi dela o vrem e trebue să nim ereşti
u n a blagoslovită de D um nezeu; da nu ca la noi, să fii ne­
v o it să trăeşti cu una beteagă până la sfârşitul vieţii ;şi copii,
tu fă ! Că doar Dumnezeu cel m are şi puternic nu s ’a răstignit
num ai p e n tr’un om pe lum ea asta. Nu-i aşâ jupâneşică? Mai
^i, dacă ai ce !
— Poate să fie ş'aşâ, moş Nichifor.
— Ba chiar aşâ-i, jupâneşică dragă, cum îţi spun eu. —
(Ptru ! c iii!... Da bună bucată am mers. Doamne, cum se
1 In „Convorbiri” peste t o t : giupăneşică, giupătieasă şi giupane.
2 In Conv, Kt. şj ed. Iaşi : tftfc.
ia omul (ista) la drum cu vorba şi când se trezeşte, cine
ştie unde a ajuns ; bun lucru a mai lăsat Dum nezeu sfântul
şi to v ărăşia a sta ! — H i ! ! ! zmăoaicele ta te i, îndem naţi îna­
in te ! ■— Iaca şi codrul Grum ăzeştilor, grija negustorilor şi
spaim a ciocoilor. H e i ! jupâneşică, când 1 ar avea codrul ista
gură să spuie câte a v ăzu t, cum plită pătăranie ne-ar m ai
auzi urechile ; ştiu că am aveâ ce ascultă !
— D a ce-a fost pe-aici, moş Nichifor?
— O f ! jupâneşică, o f ! Ce-a fost, să nu dea Dumnezeu să
m ai fie ! D ar aveâ cineva cap, să treacă pe-aici fără să fie
jăfu it, b ă tu t ori om orît ? Nu-i vorbă, că acestea se în tâm p lă
m ai m ult noaptea decât ziua. Insă pe mine (unul), de n ’aş
grăi în tr ’un ceas rău, până acum, dă ! m ’a ferit. Dumnezeu.
Lupi şi alte dihănii m i-au ieşit înainte câteodată, dar nu
le-am făcut nimica ;le-ain dat bună pace, m ’am făcut că nici;
nu-i văd şi ei s’au dus în treab a lor.
— A 2... ra ! moş Nichifor, nu m ai spune de lup, că ta re
m ă te m !
V’am spus că erâ şăgalnic moş Nichifor şi când’ spunea. '
câte una, ori te ţineai cu m âna de inimă, râzând, ori te
făceâ să-ţi sară inim a din loc de frică.
— Iaca un lup vine spre noi, jupâneşică !
— Vai de mine, moş Nichifor, unde să m ’ascund e u ?
>— Despre mine, aseunde-te unde ştii, că eu unul ţi-am
spus că nu m ă tem nici de-o potae întreagă.
Atunci, biata Maică, de frică, s’a încleştat de gâtul lui moş.
Nichifor, şi s’a lipit de dânsul, ca lipitoarea. A şezut ea aşâ,.
cât a şezut şi apoi a zis tre m u râ n d :
Unde-i lupul, moş N ichifor?
_ Unde să fie? Ia a trecut drum ul pe dinaintea n o a stră ,
şi a in tra t în pădure. D ar cât pe. ce erai să m ă gâtui, ju ­
pâneşică, şi apoi dacă scăpăm iepele, ştiu că e râ frum os.
N’apucă a sfârşi bine moş Nichifor şi Maica zise cătinel:
— Să nu mai zici că vine lupul, moş Nichifor, că mă.
Vâri în toate boalele !
— Nu că zic eu; da chiar vine, ia c ă tă -l-ă i!
— V aleu! Ce spui?!
1 Şi iar se ascunde lângă moş Nichifor.
— Ce-i tânăr, to t tâ n ă r; îţi vine a te juca jupâneşică..
aşă-i? Şi după cum văd, ăi noroc eă eu hm ţin firea, nu.
m ă p re a tem de lup; dar să fie altul în locul m e u ...­
- «•... — . . .•
i— . ■ .... • ,
t .. i ‘

1 In ed. Iaşi : de-.ar.

2 Iij.tdcl, Iaşi-:, i.,,.., .., , .. ........ - ... . .
 — Nu m ai vine lupul, moş Nichifor ?
— Apoi, n a ; eşti de tot poznaşă şi d-ta: prea des vrei să
vie, că doar nu i de to t copacul câte un lup. Ia p e la sfântul
Andrei, um blă şi ei mai câte mulţi la un Ioc. Ş’apoi v â n ă ­
torii ce păzesc ? La goană m are, crezi d-ta că puţini lupi
d au cinstea pe ruşine, lăsându-şi pieile zălog? — Să m ai r ă ­
suflăm iepele oleacă. Iaca şi „D ealul B alaurului“, jupâne-
şică! Ia, aici a căzut odată un b alau r grozav de m are, care
v ă rsă jăra tic pa g u ră şi când şu e râ : clocotiâ codrul, ge­
m eau văile, fiarele tre m u ra u şi se bateau cap în cap, de
spaim ă; şi ţipenie de om n u cuteză să m ai tre a că pe aici.
— V aleu! şi unde-i balaurul, moş N ichifor?
— D’apoi mai ştiu eu, ju pâneşică? P ădurea-i m are, el ştie
unde s’a fi în fu n d at. Unii spun că, după ce a m âncat fo arte
m ulţi oam eni şi a ros to ată coaja copacilor din codru, a r fi
c răp at chiar aici, în locul acesta. Dela unii am auzit spuind
că i-ar fi d at lapte de v acă neagră şi cu aceasta l-ar fi făcut
s ă se rădice iar la cer de unde a căzut. Mai ştiu şi eu pe
cine să m ai cred?.... că oam enii vorbesc v ru te şi n evrute.
Noroc (numai), că eu unul ştiu solomonii şi n u m ă prea tem
nici de balauri. Pot să prind şerpele din culcuş, cum ai
prinde d-ta un puiu de găină din pătul.
— Da ce-s acele, solomonii, moş N ichifor? '
— Ei, jupâneşică d rag ă; a sta nu se poate spune. Eu.
babei m ele —că m erge pe douăzecişipatru de ani, de când
m ’am lu a t cu dânsa — şi ce n ’a făcut e a ? Şi cât n u m ’a
cihăit de cap, să-i sp u n ; şi to t nu i-am spus. Şi ea, din p ri­
cina asta are să m oară, când a m uri: de nu i-ar m uri mulţi
în ain te, că atunci mi-aşi luâ şi eu u n a tinerică, şi m ăcar trei
7ile să trăesc în ticnă cu dânsa, cum ştiu eu, şi apoi să m or !
M’am să tu ra t p â n ă ’n g ât de m ucegaiul de babă, că hojma
m ă m opocăneşte şi-mi scoate ochii cu cele tinere. — Când
gândesc (am ărîtul de mine) că am să m ă întorc iar la dânsa,
acasă, îm i vine să turbez, să ieu câmpii nu altăceva.
— Ia lasă, lasă, moş Nichifor, că aşa sânteţi d-voastră,
bărb aţii. _
— Ei, e i ! jupâneşică, iată-ne^ şi aproape de vârful co­
drului. Ia m ai dă-te şi d-ta oleacă pe jos, p ân ’om sui d e a ­
lul, că nu mi-i de alta, d ar m ă tem că-i înţepeni în căruţă.
_ Uit'te florile cele frum oase de prin m arginea pădurii,
■cum u m D lu văzduhul de m iroznă. Şi d-ta să şezi ghem uită
a c o lo ; nu-i păcat de D um nezeu ? !
— Mă tem de lup, moş Nichifor, zise Maica, trem urând.
 — Ia mai sfârşeşte odată cu lupul c e la ; altă ceva n ’afj
de vorbit ?
— Stăi dară să mă dau jos!
— Ptru ! cii!... sai binişor pe ici, pe crucea căruţei. Ho..,.,
pa ! Ia acum te văd şi eu că eşti vo in ică; aşa mi-i drag s ă
fie o m u l: fătat, nu ouat.
Şi pe când M aica culegea nişte dum bravnic, să ducă luîi
Iţic, moş Nichifor stătu se în loc şi nu ştiu ce bichiriâ şi.
cisluiâ prin p rejurul căruţei. Apoi răp ed e strigă :
— Gata eşti, jupâneşică ? Hai, sui şi să pornim cu a ju ­
torul lui D um nezeu, că de-acum e tot v a le mai m ult.
Maica după ce se suie, în tre ab ă :
— O are nu-i târziu, moş Nichifor ?
— D’apoi de-acum sântem scăpaţi de-asupra nevoii; acuş»
te pun în P iatră. — Ş’odată dă biciu iepelor zicând :
Alba ’nain te, alba la roate.
Oiştea goală de-o parte.
H ii ! opt-un cal, că nu-s departe G alaţii, hii 1 ! !

N’apuc’a m erge nici douăzeci de prăjini şi p rrr ! se rupse?

u n capăt!
— N a : asta încă-i u n a !
— Vai de m ine, moş Nichifor, avem să înoptăm în pă­
dure !
— Ia- nu mai m eni a rău, jupâneşică hăi, că doar n ’ams
păţit eu asta num ai odată în viaţa m ea. Până-i îm bucă d-ta
ceva şi iepele iestea şi-or şterge gura c’oleacă de coşolinăv
eu am şi pus capătul.
Când se uită moş Nichifor la belciug, bărdiţa nicăiri!:
— Apoi toate-au fost cum au fost, zise moş Nichifor în ­
creţind din sprâncene şi oţerându-se, dar asta pică de coaptă,.
B at’o D um nezeu de babă, s’o bată! Uit’te cum în g rijeşte
ea de m ine; aşă-i că nu-i secu re a ?
Maica, sărm ana, când m ai aude şi asta, începe a suspină.*
şi a z ic e :
— Moş Nichifor, ce ne facem noi ?
— Ia las’, jupâneşică, nu t« îm puţina cu inima, că tot mai;
am oleacă^ de nădejde. Ş’odată scoate bulicherul din
teacă, îl dă pe am ânariu şi începe a ciocârti un g â rn e ţ de-
ste ja r din an u l trecut... L-a tăia t el, cum l-a tăiat, apoi a în ­
ceput a cotrobăi prin chilna căruţei, să găsiască nişte frân>-
g h i e ; dar de unde să iei, dacă n ’ai pus ?
Dacă vede şi vede, taie baierile dela traistă, mai c ă p eţa la
«din capul unei iepe şi face cura poate de leagă el gârneţul,
/unde tre b u ia; pune roata la loc, v â ră leuca, suceşte lam ba
şi o strânge la scară; apoi îşi aprinde cioanca şi z ic e :
— Iaca, jupâneşică dragă, cum în v aţă nevoia pe om, ce
să facă... cu moş Nichifor ţuţuianul nu piere nim ene la
drum . De-acum , num ai să te ţii bine de carâm bi şi de
speteze, că am să m ân iepele iestea, de au să scapere
fugind. Da, să ştii d-ta, că babei m ele n’are să-i fie moale,
cân d m ’oiu întoarce acasă. Am s’o ieu de cânepa dracului
şi am s’o în v ă ţ eu, cum treb u e să caute altăd ată de b ă r­
b a t; că fem eea nebătută, e ca m oara n eferecată. Ţine-te,
jupâneşică! Hi! he!!
Ş’odată încep iepele a fugi, de pârâiau roatele şi săriâ
colbul în naltul ceriului. La v r’o câteva obraţuri, gârneţul
s ’a în fierb ân tat, s’a m uiat şi... foflenchiu! iar sare ro ata !
— Bre! c’anapoda lu cru ; se vede că azi dim ineaţă mi-a
âeşit în ain te v r’un popă sau dracul ştie ce!
— Moş Nichifor, ce facem n o i?
— Om face noi ce-om face, jupâneşică. D ar acum , de-o
■dată, linişteşte-te acolo şi taci molcom. Bine că nu s’a în ­
tâ m p la t asta în mijlocul câm pului, undeva. Lem ne, slava
D om nului, sânt de-ajuns şi de ’ntrecu t în pădure. Poate
să ne-ajungă cineva din urm ă (ori să ne întâm pine cineva
dinainte) şi să-m i îm prum ute vro săcure. Şi cum vorbiâ, n u ­
mai ce iată că vede viind un om dinainte, cu tra ista în băţ.
— Bun întâlnişul \ om bun! Aşă-i că s’a stricat drum ul
;în mijlocul c ă ru ţei?
— la la s’ şaga la o p arte, m ăi o m u le ; şi mai bine
-vin’ de-mi ajută să pun capătul ista, că vezi că-mi crapă
inim a (în mine) de năcaz.
— D’apoi eu m ă grăbesc s’ajung la O ş lo b e n i. D-ta poţi
să mâi astă noapte şi în p ăd u re; nu cred că-i m uri de urît..!
— Mă m ier că nu ţi-i oarecum , să-ţi fie, zise Nichifor
posom orit: eşti un chiag zbârcit, mai ca şi m ine, şi iaca
ce-ţi urlă prin cap. u
— Da nu-ţi fie cu băn at, om bun, că am şuguit şi eu.
Bun răm as! Te-a în v ă ţă D um nezeu, ce să faci... şi s’a tot
dus înainte. u
— Vezi, jupâneşică (dragă), câtu-i de-a dracului lum ea
a s ta ? Numai după pleşcuit um blă. Ia să fie un antal cu
'vin ori cu rachiu şi să vezi atunci a r şedea carul stricat

>1 In „Convorbiri" : tu n a iu n s.
a tâ ta tim p în mijlocul diurnului? Cum văd eu, tot moş**
Nichifor are să facă ce-a face. Ia să m ai fac o încercare". -
Şi iar începe a tăia alt gârneţ... M ocoşeşte el cât mo-
coşeşte, până-1 pune şi pe-acela. Apoi dă biciu iepelor şi
iar mai trag e un ro p o t; când, num ai iată că ajunge roata,
de-o teşitu ră şi ia r se ru p e capătul... .
— Acum a, jupâneşică, mai că-mi vine să zic şi eu ca
om ul cela, că are să n e fie m asul în pădure.
— Vai de m ine şi de mine, moş Nichifor, ce spui?
— Ia spun şi eu ce văd cu ochii. U ită-te! nu vezi şi
d ta, că dă soarele după deal şi noi tot pe loc stăm ? Da
nu-i nimica, ju p â n e şic ă ; să n ’ai nici o grijă, că ştiu eu o
poiană în pădure, chiar aici pe-aproape; să tragem acolo
şi sântem ca şi în casă, la noi. Locul e ferit şi iepele au
ce paşte. D -ta te-i culcă în căruţă şi eu te-oiu străjui
toată noaptea. H elbet, o noapte nu-i legată de g a r d ; a
trece ea, cum a tr e c e ; d ar a pom eni ea, b ab a m ea, câte
zilişoare-a aveâ, de năcazul acesta; că num ai din pricina
e i'm i se trage...
— Apoi dar, fă cum ştii, m oş Nichifor, num ai să fie bine.
— L as’, jupâneşică, nu-ţi face voie rea, că are să fie
cât se poate de bine. .
Ş ’odată, moş Nichifor apucă epele de dârlog, şi câr-
neşte căruţa, ş’o târă şte cum poate p ân ă în poiană.
— Iaca, jupâneşică, ce raiu a lui D um nezeu e a ic i: să
tot trăeşti, să nu mai m o ri! N um ai d-voastră nu sânteţi
deprinşi^ cu ce-i frum os pe lum e. Ia mai dă-te oleacă pe
jos, până se mai vede, ca să strângem nişte târşu ri şi să.
facem to ată noaptea foc, să fugă ţân ţarii şi toate gân-
găniile pe lu m e !
Biata M aică vede şi ea. că tot de una îi e acum . Se
dă jos şi începe a strânge la târşuri.
— D o a m n e ! bine-ţi mai şede, ju p â n e şic ă ; p a r’că eşti
una de-a noastre. Nu cum va a ţinut v reodată tatăl
d-tale orândă în sat, undeva?...
— Ba a ţin u t m ultă vrem e ratoşuî dela Bodeşti.
— Apoi m ă m iram eu, de ce vorbeşti aşa de bine mol-
d oveneşte şi aduci la m ers cu de-a noastre. De-acum
n am să te mai cred că te tem i de lup. Hei, hei! cum ţi
se pare aici, în p oiană? Aşă-i că era să m ori şi să nu ştii
ce-i frum os pe lum e ? Ia auzi privighetorile ce haz fa c ?
Ia auzi turturelele cum se îngână!
 — Moş Nichifor, oare n ’om păţi ceva în n o ap tea a sta ?
Ce-a zice Iţic ?...
— I ţ i c ? — Lui Iţic i s’a părea c'a prins pe D um nezeu
de-un picior când te-a v e d e a acasă.
— D a ce crezi d-ta, că Iţic ştie ce-i pe lum e ? Cum
sânt întâm plările la d ru m ?
— A şa, num ai să se m ute depe v a tră pe guptior, ştie
şi hleabul de baba m ea, de-acasă. Jupâneşică, ia să te
vedem, ştii cum să faci focul ? •
M aica aşează g ătejele; Moş Nichifor scapără şi în d ată
aţâţă am ândoi focul. Apoi Moş Nichifor zice:
— Vezi, ju p ân e şică ,. cum p â râ e de frum os g ătejele?
— Văd, moş Nichifor, d a r îm i trem u ră inim a în m ine
de frică!
— A ...ra ? Da ce, D oam ne iartă-m ă, p a r’că eşti din
neam ul lui Iţic. Da fii m ai cu inim ă o le a c ă ! Ori dacă eşti
aşa de fricoasă, apoi sui în căru ţă şi te-aşterne pe som n,
că noaptea-i num a u n c e a s : acuş se face z iu ă !
Maica, îm b ă rb ăta tă de moş Nichifor, se suie în c ăru ţă
şi se culcă. Ia ră m oş Nichifor îşi aprinde luleaua, a şte rn e
cojocul şi se pune în tr’o râlă jos, lângă fo c ; şi pâc, p â c !
pâc, pâc! din lulea, cât pe ce erâ să-l p rin d ă som nul,
când num ai (ce) iată că-i sare o scântee pe n a s !
— Ptiu, d ra c e ! a sta tre b u e să fie scântee din g ătejele cu­
lese de Maica, că ta re m ’a fript.... Dormi, jupâneşică M aică?
— P a r’că e râ să m ă p rindă som nul oleacă, moş Nichifor,
dar m i-au venit o m ulţim e de năluciri prin cap şi m ’am trezit.
— Şi eu m ai tot aşa am p ă ţit: m i-a sărit o scântee pe
nas şi mi s’a sp ăriet som nul, de p a r’că am dorm it o noapte
întreagă. (Las’că), poate să mai doarm ă cineva de răul
nebunelor istor de privighetori? P a r’că-şi fac de cap, nu
altăceva. Da acum li-e şi lor vrem ea să se drăgostească...
Dormi, ju p â n e şic ă ? .
— Parcă iar erâ să m ă prindă somnul, moş Nichifor.
-r- Ştii una, jupâneşică ? Mie-mi vine să stâng focul, că
to cm ai acum, (în d u ratu l ista), m i-am adus am inte că dihania
de lup adulm ecă şi vine după fum .
— Stânge-1, moş Nichifor, dacă-i aşa. ,
A tunci moş Nichifor odată începe a tu rn a la ţă rn ă peste
foc şi-l înăduşă. ^
— De-acum, jupâneşică, dorm i fără grijă, că în d ată 2 se face
1 In „Convorbiri” totdeauna : eaca.
ziuă. — Na : c ’am stâns focul, şi am u ita t să-mi aprind lu­
leaua. D ar la s’ că am scăpărători. —• ’Tă-vă 1 pustia, privi­
ghetori, să vă b ată, că ştiu că vă drăgostiţi bine !
Mai şede moş Nichifor aşa pe gânduri, până-şi găteşte de
b ă u t luleaua, apoi se scoală binişor şi se duce în vârful de­
getelor, lângă căruţă. Maica începuse a horăi puţin. Moş N i­
chifor o clatină încetişor şi zice :
— Jupâneşică, jupâneşică !
— Aud ! moş Nichifor, răspunse Maica tresărind, spăi-
m â n ta tă .
— Ştii ce-am gândit eu, c â t am s ta t lângă foc?
— Ce, moş N ichifor?!
— Ia după ce-i adorm i d-ta, să încalec pe-o iapă şi să m ă
răp ăd acasă la mine, să-mi aduc un capăt şi securea şi când
s ’a zări de ziuă, sânt aici.
— Vai de mine, moş Nichifor, ce v o rbeşti? ! Vrei să mă
găseşti m o artă de frică (oare), când îi veni?
— Ba să te ferească Dum nezeu, ele una ca asta jupâne­
şică. E a las’ nu te spăim ântâ, că am zis şi eu, ia aşa o vorbă
în v â n t. ,
— Ba nu, moş Nichifor ! De-acum nici nu vreu să m ai
dorm ; m ă dau jos şi am să şed to a tă noaptea lângă d-ta.
— B a p ăzeşte-ţi treab a, jupâneşică ; şezi binişor unde şezi,
că bine şezi.
—■ Ba iaca vin.
Ş’odată se dă jos şi vine pe iarbă lângă moş Nichifor. Şi
b a unul una, ba altul alta, dela o vrem e i-a fu rat somnul
pe-am ândoi şi-au a dorm it duşi.— Şi când s’au tre z it ei, erâ
ziulica albă !...
— Iaca, jupâneşică şi sfânta ziuă ! Scoală-te şi hai să ve­
dem ce-i de fă c u t? Vezi, că nu te-a m âncat nim ica? N um ai
frica ţi-a fost m ai mare.
Maica, în vorbele iestea, iar a adorm it... Iar moş Nichifor.
ca omul cu grija, s’a suit în căruţă şi-a început a scormoli
în to a te părţile, pe sub coşolină şi num ai iată că dă de se­
cure, de o funie şi de-un sfredeleac, pe pom oştina căruţei.
—• Iaca, păcatele mele ! Cine-i cu pagubă, şi cu p ă c a t ;
m ă m iram eu să nu se îngrijiască biata babă de mine,
până în tr ’a tâ ta . — P en tru c’am năpăstuit-o chiar pe sfânta
d rep ta te , am să-i duc un fes roş şi un tu lp a n undelem niu,
ca să-şi m ai aducă am inte din tinereţe. Eu, se vede. că
m ’am lu at eri cu luleaua. D ar b ia ta baba m ea, bună-rea
cum este, to t a ştiu t ce-mi trebue la d r u m ; num ai nu le-a
pus la locul lor... D ar ţi-ai găsit să ştie iemeea trebile băr­
batului !
— Jupâneşică, jupâneşică !
— Ce-i, moş N ichifor?
— D a nu ştii una ? ! Scoală-te că am găsit, şi secure, şi
frânghie, şi sfredel şi to t ce-mi trebue.
— Unde, moş N ichifor?
— Ia pe sub boclucurile d-tale. N um ai n ’au avut gură să
răspundă. Am p ă ţit şi noi, ca (un cerşetor) care şedea pe
comoară şi cerea m ilostenie... D a bine că s’au găsit şi acum ;
to t biata babă se vede că le-a pus.
— Vezi, (cât eşti de avan) moş Nichifor, cum îţi încarci
sufletul de p ă c a te ? !...
— Apoi dă, jupâneşică., văd eu că am greşit, de-am po­
negrit-o aşâ de tare, cătră d-ta. Da de-acum am să-i cânt şi
eu u n cântec de îm păcare :
Sărmana băbuşca m ea I
F ie bună, fie rea,
Am să ţin casă cu ea.

Ş’odată suflecă moş Nichifor mânecile, taie un sulhariu de

fag şi face un cap ăt m inunat. Apoi îl aşază cum trebue,
pune ro ata la loc, înham ă iepele, iese încetrîncet la drum
şi zice :
— Sui, jupâneşică, şi haidern să mergem de-acum.
Iepele fiind hrănite şi odihnite bine, pe la prânzul cel
m are i-au pus în P iatră.
— Iaca, te-ai văzut şi-acasă, jupâneşică.
—- Slavă lui Dum nezeu, moş Nichifor, că şi’n pădure nu
m i-a fost rău ...
— Aşâ este jupâneşică, nu-i vorbă, dar ca la casa omulu>
nu-i nicăiurea. .
Şi din vorbă în vorbă, au şi ajuns la poarta lui jupân
Iţic ! — Iţic tocm ai veniâ dela şcoală, şi când a văzut pe
Maica nu m ai ştia ce să facă de bucurie. D ar când a m ai
auzit şi despre întâm plarea ce au avut, şi cum i-a scăpat
Dum nezeu clin prim ejdie, nu ştiâ cum sa m ulţum ească lui
moş Nichifor. Cu ce nu l-au dăruit, e i? Că se m iră şi el
singur, ce dăduse peste dânsul. A doua zi moş Nichifor a
pornit înapoi cu alţi m uşterii. Şi când a ajuns acasă, erâ
foarte vesel, încât nu ştiâ baba lui ce l'a găsit, de-i aşâ
(de) cu chef, cum nu m ai fusese de m ullă vrem e... După
aceasta, to t la două tre i săptăm âni jupâneşică Maica veniâ
în N eam ţ la socri şi se întorcea acasă num ai cu moş N i­
chifor, fără să se m ai team ă de lup...
D upă u n an, sau după m ai m ulţi, moş Nichifor s’a răsu­
flat, la un p ăh ar cu vin, c ă tră un prieten al său despre în­
tâm plarea din codrul „B alaurului” şi frica tra s ă de jupâ-
neasa M aica... P rietenul lui moş Nichifor, s!a răsuflat şi ei
c ă tră a lţi prieteni ai s ă i ; şi de-atunci oamenii, cum îs oa­
menii, (ca să-i puie sânge ră u la inim ă...) au început a po­
recli pe moş Nichifor şi a-i zice : Nichifor C o ţcariul; şi poate
acum a ii oale şi ulcioare şi to t Nichifor Coţcariul i-a ră ­
m as bietului om num ele şi până în ziulica de astăzi.
să se scoale, să sărute m ân a soacrei şi să-i arăte ce-a lucrat,
în c e t încet nora s’a d at la brazdă şi baba erâ m ulţăm ită cu
alegerea ce-a făcut. Peste câteva zile cărăuşii sosesc, şi tâ n ă ra
nevastă văzându-şi bărbăţelul, m ai uită din ce e năc z u r i !
Nu trece m ult şi b ab a pune la cale şi pe feciorul cel m ij­
lociu:; şi-şi ie un suflet de noră întocm ai după chipul şi ase­
m ănarea celei de’n t â i : cu deosebire num ai, că aceasta erâ
m ai în .vârstă şi cevâ încrucişată, clar foc de harnică.
D upă nuntă, feciorii se duc iarăşi în cărăuşie şi nurorile
răm ân iar cu soacra acasă. D upă obiceiu ea le dă de lucru
cu m ăsură, şi cum înserează, se culcă, spuind nurorilor să
fie harnice şi dându-le de grijă ca nu cum va să adoarm ă,
că le vede ochiul cel neadormit...
N ora cea m ai m are tălm ăci apoi celeilalte despre ochiul
soacră-sa cel a to a te văzător, şi aşâ una pe a lta se îndem nau
;la tre a b ă şi lucrai ieşiâ gârlă din m anile lor. Iară soacra
'huzuriâ de bine. D ar binele — câteo d ată — a şte a p tă şi
rău. N u trece tocm ai m u lt şi vine vrem ea de însurat şi fe­
ciorului celui mic. B aba însă, voia cu orice chip să aibă o
t r o i ţ ă 1 nedespărţită de nurori... De-aceia şi chitise una de
m a i înainte. D ar nu-i to td e a u n a cum se chiteşte, ci-i şi cum
-se nim ereşte. I n tr ’o bună dim ineaţă feciorul m am ei, îi şi aduce
o nori? pe cuptioriu. B aba se scarm ănă de cap, dă la deal,
-dă la vale, d ar n ’are ce face şi, de voie, de nevoie, n u n ta
s 'a făcut, şi pace bună !
D upă nuntă, bărb aţii din nou se duc în tre a b a lor şi nu­
rorile răm ân iar cu soacra acasă. B aba iarăşi le dă de lucru
cu m ăsură, şi cum vine sara, se culcă după obiceiu. Cele
două nurori văzând pe cea m ai tâ n ă ră codindu-se la treabă,
îi zic : D a nu te to t codi, că m ăm uca ne vedc\
— C um ? E u o v ăd că doarme. Ce fel de treab ă e aceasta?
TMoi să lucrăm şi ea să doarm ă? . _
— N u c ă u tă că horăeşte, zise cea mijlocie, m am uca are
îa ceafă un ochiu neadorm it, cu care vede to t cej'acem , ş a­
poi tu nu ştii cine-i m ăm uca, n ’ai m âncat niciodată m oarea ei.
__L a ceafă?... Vede to a te ? ... N ’am m âncat m oarea ei?...
Bine că m i-am adus am inte... D ar ce m âncăm noi, (fetelor,
băi) ? „
— Ia răb d ări prăjite, (draga cum năţică...). Iar dacă eşti
flăm ândă, ia şi tu o b u cată de m ăm ăligă din colţariu şi cu
nişte ceapă, şi m ănâncă.
 — Ceapă cu m ăm ăligă? D ’apci neam de neam ul m eu n ’a
m âncat aşâ bucate. D a slănină nu-i în p o d ? unt nu-i? ouă
ku-s ?
— B a sânt de to a te , ziseră cele două, dar sânt a mămucăi..
— E u cred că to t ce-i a m ăm ucăi e ş ’al nostru, şi ce-i
al nostru e ş ’al ei. — Fetelor, h ă i ! s’a tre c u t de şagă. Voi
lucraţi, că eu m ă duc să pregătesc ceva de-a m âncării, ş tii
eole, ceva m ai om eneşte; ş'acuş v ă chem şi pe voi.
— Doam ne, ce vorbă ţi-a eşit din gură ! ziseră cele două.
Vrei să ne-aprindem paie în cap ? Să ne zvârlă baba pe drum ?
— L as’ dacă v ’a durea capul. Când v ’a în treb ă pe voi, să
daţi vina pe m ine şi să lăsaţi să vorbesc eu pentru toate.
— Apoi dar... dă !... fă cum ş tii; num ai să nu ne bagi şi
pe noi în belea.
H ai, fetelor, tăc c ţi, gura vă m eargă ; că nu-i bună pacea
0 mi-e dragă gâlceava. Şi iese cântând : .
Ţ\ Vai săracii o mu pros t
B un odor la cas’ a fos4.

Xu trece nici un ceas la mijloc, ş ’un cuplior de plăcinte,

câţiva pui pârp âliţi în frigare şi p răjiţi în u n t,o stră c h in o a ie
de (brânză cu) sm ântână şi m ăm ăliguţa erau gata. Apoi iute
d r a m ă şi pe celelalte două în bordeiu şi se pun la m asă
cu to atele. * •
— H ai fetelor, m âncaţi bine şi pe Dom nul lăudaţi, că eu
m ă răpăd în cram ă s’aduc ş ’un cofăel de vin ca să m eargă
plăcintele accste m ai bine pe gât.
D upă ce-au m âncat ş ’au b ă u t bine, le-a venit a cânta, c<*
R usului din gura gârliciului :
Soacră-soacră, poam ă acră I
Dc te-ai coace, cat te-ai coacc
Dulce tot uu te-i mai face...
(D e te-ai coace-un an şi-o vară, ■
Tot 'eşti acră şi amară.
Ieşi afarfi
•Ca o pară :
Intri ’n casă
Ca o c o a să ;
Şezi în unghiu
Ca un junghiu).

Ş’au m âncat, ş au b ău t, ş ’au c â n ta t, până au adorm it cu

to atele pe loc. Când se scoală baba în zori de ziuă, ia nu ­
rori dacă ai de unde. Iese afară spărietă, dă încolo, dă pe
«imeolo, şi când în tră în bordeiu» ce să vadă ? Bietele nu ro ri
jăliau pe soacră-sa... Pene îm prăştie!e pe jos. fărm ături,
blide aruncate în to a te părţile, cofă el ul de vin ră stu rn a t, t i ­
căloşie m are!...
— D a ce-i acolo? strigă baba înspăim ântată !
Nurorile atu n ci sar arse în picio are; şi cele m ari încep a-
tre m u ră ca varga, de frică, şi lasă capul în jos de ruşine.
Iar cea cu pricina, răspunde :
D a bine, m ăm ucă, nu ştii c’au venit tă tu c a şi cu m ă -
m uca şi le-am făcut de m âncare, şi le-am scos un cofăel d e
vin; şi de-aceea ne-am chefăluit şi noi oleacă. Iaca c h ia r
m ai dineoarea s’au dus.
Şi m ’au v ăzu t cuscrii cum dorm iam ?
— D ’apoi cum să nu te vadă m ăm ucă?
Ş’apoi de ce nu m ’a ţi scu lat? m âncâ-v'ar cium a să
vă m ănânce !
— D ’apoi dă, m ăm ucă, fetele acestea au spus că d-ta vezi
lot ! şi de-aceea am gândit că eşti m ânioasă pe tă tu c a şi pe
jnăm uca, de n u te scoli. Şi ei erau aşa de m âhniţi, de m at
nu le-a tic n it m âncarea.
— E i lasă, ticăloaselor, că voiu dobzălâ eu de-acu ’nainte.
Şi de-atunci nurorile n ’au m ai a v u t zi bună în casă cu baba.
Când îşi aducea ca am inte de puicile cele nadolence şi bo~
ghete. de vinişorul din cram ă, de răsipa ce s’a făcut cu
m unca ei, şi c’au văzut-o cuscrii dorm ind aşa lăfăiată, cum.
erâ, crăpă de ciudă şi rodea în nurori, cum roade cariul în
lemn.
.Se lehăm etisiseră până şi cele două de gura cea rea a
b a b e i; şi cea m ai tâ n ă ră găsi acum prilej să-i facă pe obraz
şi să «rânduiască to to d a tă şi m oştenirea babei prin o dieată
ae m ai pom enită până atunci, şi iată cum :
■
— Cum natelor, zise ea în tr ’o zi, când se aflau singure în
vie. Nu putem tră i în casa a c e a s ta , den om face toate chi­
purile să scăpăm de hârca de baba.
— Ei cum ?
__ Să faceţi cum v ’oiu în v ăţ a eu şi habar să n'av eţi.
__Ce să facem ? întrebă cea m ai mare.
__ I a să dăm b usta în casă la babă, şi t u s’o iei de câ­
nepa dracului şi s’o tr ă s n e ş ti 1 cu capul de păretele cel des­
pre răsărit, cât îi p u tea ; to t aşa să faci şi tu cu capul b a ln ii
'de păretele cel despre a p u s ; ş’apoi, ce i-oiu m ai face şi eu
v e ţi vedea voi.
— D ’apoi când or veni ai noştri?
— Atunci voi să vă faceţi m oarte ’n păpuşoi, să nu spu­
n eţi nici laie nici bălaie. Oiu vorbi eu şi cu dânşii, şi las’
-dacă va fi cevâ.
Se înduplecară şi cele două, in tra ră cu to atele în casă'
luară pe babă de p ă r ş ’o izbiră cu capul de păreţi până M
■dogiră. Apoi cea m ai tâ n ă ră fiind m ai şugubaţă decât cele
două, trâ n te ş te baba în mijlocul casei ş ’o frăm ân tă cu pi­
cioarele, ş ’o ghigoseşte ca pe d â n sa; apoi îi scoate lim ba
a fară, i-o străpunge cu acul şi i-o presură cu sare şi cu pi-
periu, aşâ că lim ba în d ată se um flă şi soacra nu m ai p u tu
zice nici c â r c ! Şi slabă şi stâlcită cum erâ, căzu la p a t bol­
n a v ă de m oarte. Apoi nurorile, după sfătuirea celei cu pri­
cina, aşezară baba în tr ’un aşte rn u t curat, ca să-şi m ai aducă
am inte de când erâ m ireasă ; şi după aceia începură a scoate
•din lada babei valuri de pânză, a-şi dâ ghiont una alteia şi
a vorbi despre stârlici, toiag, năsălie, poduri, p arau a din
m ân a m ortului, despre găinile ori oaia de dat peste groapă,
•despre, strigoi şi câte alte năzdrăvănii în fio ră to a re ; în cât
num ai acestea erau de ajuns, (ba şi de întrecut), s’o vâre în
groapă pe b ia ta babă.
Iaca fericirea v isată de m ai înainte, cum s ’a îm p lin it!
P e când se petreceau aceste, iaca s’aud scârţâin d nişte,
cară : b ărb aţii veniau. Nevestele lor le ies în tru în tâm p in are
•şi după ^sfătui rea celei m ai tinere, dela poartă s’aruncă în
gâtul bărb aţilo r şi încep a-i luâ cu vorba şi a-i desm ierdâ,
care de care m ai m ăgulitor.
— D a ce face m ăm uca? în treb ară cu to ţii de-odată, când
dejugau boii.
— M ămuca, le luă cea m ai tâ n ă ră vorba din gură, m ă­
m uca nu face bine, ce fac e ; are de gând să ne lese săn ătate,
sărm ana.
— Cum ? ziseră b ă rb a ţii în sp ăim ân taţi, scăpând răsteele
din m ână,
— Cum ? Ia sânt vre-o cinci-şese zile, de când a fost să
ducă viţeii la suhat şi un v â n t rău pe semne a d at peste
dânsa, sărm ana !... ielele i-au lu at g u ra şi picioarele.
Fiii se răpăd a tu n c i cu to ţii în casă la p a tu l m âne-sa ; dar
b ia ta babă erâ um flată cât o bute. şi nici nu p u teâ bleşti m ăcar
din gură ; sim ţirea însă nu şi-o pierduse de to t. Şi văzâr.du-
îşi mişcă puţin m âna şi ară tă la nora cea m are şi la p ă re -
tele despre răsărit, apoi arătă pe cea mijlocie şi păretele
despre apus, pe urm ă pe cea m ai tâ n ă ră şi jos în m ijlocul
casei; după aceea de-abiâ p u tu aduce puţin m âna spre gură
şi în d a tă căzu în tr ’un leşin grozav.
Toţi plângeau şi nu se p u teau dum eri despre semnele ce
face m am a lor. A tunci nora cea tâ n ă ră zise, (prefăcându-se
că plânge şi ea) :
— D a nu înţelegeţi ce vrea m ăm uca?
— Nu, ziseră ei.
— B ia ta m ăm ucă lasă cu lim bă de m oarte : că fratele cefe
m are să iee locul şi casa cea despre r ă s ă r it; cel mijlociu cea
despre apus ; iară noi, ca mezini ce sântem , să răm ânem aici,,
în casa bătrânească.
— Că bine m ai zici tu , nevastă, răspunse bărb atu -său -
A tunci ceilalţi ne m ai având încotro şovăi, diata răm ase
bună făcută.
B aba m uri chiar în acea zi şi nurorile despletite, o bociau
de vuia satul. Apoi peste două zile o îngropară cu cinste
m are şi to a te femeile din sat şi de prin meleagurile vecine
v o rb iau despre soacra cu tre i nurori şi ziceau : ferice de
dânsa c’a m urit, că ştiu că are cine-o boci !
 CAPRA CU TREI IEZI1-
râ odată o capră, care avea trei iezi. Iedul ce! mar?

M şi cel m ijlociu dau prin băţ de obraznici ce e r a u ;

iară cel mic erâ harnic şi cum inte. Vorba ceea :
~ ^
unul cu a ltu l” .
„ S â n t cinci degete la o m ână şi nu sam ănă toate

I n tr ’o zi, capra chiam ă iezii de pe-afară şi le zice :

—- Dragii m am ei c o p ila şi! eu m ă duc în pădure, ca să
m ai aduc ceva de-ale m âncării. D ar voi încuieţi uşa după
:uine, ascultaţi um il de altu l şi să nu cum va să deschideţi
până ce ini-ţi auzi glasul meu. Când voiu veni eu, am să
v ă dau de ştire, ca să m ă cunoaşteţi şi am să vă spun aşa :
Trei iezi cucueţi.
U şa mam ei descuet'.-
Că mama v ’aduce v o u ă :
Frunze ’n buze,
Lapte ’n ţâţe.
Drob de jsre
In spinar».
Mfilăieş
In căJcăef.
Smoc (le tlori
Pe subsuori.

— A u zit-aţi ce-am spus eu ?

Da, m ăm ucă, ziseră iezii.
- P o t să am nădejde în voi?
- Să n ’ai nici o grijă, m ăm ucă, apucară cu gura înainte
c e i m ai m ari. Noi sântem o d ată băieţi şi ce-am vorbit odată,
v o rb it răm âne.
- Dacă-i aşa, apei veniţi să vă săru te m am a ! Dum nezeu
să vă apere de cele răle şi m ai răm âneţi cu bine !
 — Mergi sănătoasă, m ăm ucă, zise cel mic, culacrăm i în.,
ochi, şi D um nezeu să-ţi ajute, ca să te întoam e cu bine, şi
să ne-aduci de m âncare.
Apoi capra iese şi se duce în tre a b a ei. Iar iezii închid
u şa după dânsa şi tra g zăvorul. D ar vorba veche : „ P ă re ţii
au urechi şi fereştile ochi” . U n duşman de lup, — ş'apoi ştiţi
care ? — chiar cum ătrul caprei, — care dem ult p ân d ’â vreme
cu prilej ca să pape iezii, trăg ea cu urechea la păretele din
dosul casei, când vorbiâ capra cu dânşii.
— B un ! zise el în gândul său. Ia acu mi-e tim pul... De
i-ar îm pinge p ăcatul să-m i deschidă uşa, halal să-mi fie 5
Ş tiu că i-aş cârnosi şi i-aş jum uli!
Cum zice, şi vine la u ş a ; şi cum vine, şi începe :
Trei iezi cucuieţi.
M amei uşa descuie ji,
Că mam a v ’aduce v o u ă :
Frunze ’n buze.
Lapte, ’n ţâ ţe ;
Drob de sare
In spinare,
Mălăieş
In călcăieş.
Sm oc de flori
Pe subsuori.

H a i ! deschideţi cu fuga, dragii m a m e i! cu f u g a !

— I a ! băieţi, zice cel m ai mare, săriţi şi deschideţi uşa
eă vine m am a cu de m âncare.
—- Sărăcuţul de m in e ! zise cel mic. Să nu cum va să fa­
ceţi pozna să deschideţi, că-i vai de n o i ! A sta nu-i m ăm uca.
E u o cunosc de pe g la s ; glasul ei nu-i aşâ de gros şi ră­
guşit, ci-i m ai subţire şi m ai frumos !
L upul auzind aceste, se duse la un fierar şi ţ)use_să-i as-
cuţe, lim ba şi dinţii p e n tru a-şi subţiâ glasul ş ’apoi în tc r-
•ându-se începu iar : •
Trei iezi cucueţi.
Mamei uşa descueţi !...

— Ei, v edeţi? zise iarăş c e lm a r e ; dacă m ă potrivesc eu

v o u ă ? — Nu-i m ăm uca, nu-i m ăm uca. — D ’apoi cine-i, dacă
nu-i ea? Că doar şi eu am urechi. Mă duc să-i deschid.
— Bădică ! bădica ! zise iarăş cel mic, ascultaţi-m ă şi p e
m ine ! P oate m ai de-apoi a veni cineva şi-a zice :
Deschideţi uşa
1• . q j yîne m ă tu ş a !
ş ’atunci voi trebue num aidecât să le deschideţi ? D ’apoi
nu ştiţi că m ătuşa-i m oartă, de când lupii albi şi s’a făcut
o a le şi ulcioare, sărm ana?
— Apoi dă ! nu spun eu bine? zise cel m are. Iad e -a tu n c i
■e rău în lume, de când a ajuns coada să fie cap... D a c ă te -ai
p o triv i tu acestora îi ţin e a m ult şi bine pe m ăm uca afară.
{E u unul mă duc să deschid...
A tunci mezinul se vârî iute în horn, şi sprijinit cu picioa­
rele de prichiciu şi cu nasul de funingine, tace ca peştele şi
tre m u ră ca varga de frică. D ar frica-i din raiu, sărm ana ! Ase­
m ene cel mijlociu, ţu ş ti ! iute sub un chersin ; se’nghemu-
e şte acolo cum poate, tac e ca păm ântul, şi-i trem ură carnea
pe dânsul de frică : fuga-i ruşinoasă, da-i sănătoasă !... Insă
•cel mare, se dă după uşă, şi—să trag ă, să nu trag ă ? Insfârşit
trag e zăvorul... Când ia !...- ce să v a d ă ? Ş’apoi m ai are când
v ed ea?... căci lupului îi scăpărau ochii şi-i sfârâia gâtlejul,
►de flăm ând ce erâ. Şi nici una nici două, h a ţ ! pe ied de
g â t, îi rătează capul pe loc, şi-l m ănâncă aşa de iute şi cu
aşâ poftă de-ţi păreâ că nici pe-o m ăsea n ’are ce pune. Apoi
•se linge frum uşel pe bot, şi începe a se în v ârti prin casă cu
n eastâm păr, zicând : ,
— Nu ştiu, părerea m ’a am ăgit, ori am auzit mai m ulte
tglasuri? D ar ce D um nezeu? P a rc ’a u în tr a t în p ăm ânt... Unde
•să fie, unde să fie?— Se iţeşte el pe colo, se iţeşte pe din­
colo, dar pace bună ! iezii u u ’s n ic ă iri! Mă !... că m are mi-
nune-i şi asta... dar nici acasă n'am de coasă..., ia să mai
*odihnesc oleacă aste b ă trâ n eţe .
Apoi se îndoaie de şele cam cu greu şi se pune pe chersin-
•Si când s’a pus pe chersin, n u ştiu cum s’a făcut, că ori
ehersiriul a crăpat, ori cumătrulJ.ia strănutat.;,'. A tunci iedul
<|e sub chersin, să nu ta c ă ? — îl păşteâ păcatul şi-l m ânca
spinarea, s ă ră c u ţu l!
— Să-ţi fie de bine, nănaşule !
A !... ghidi 1 g h id i! ghiduş cc e ş t i ! Aici m i-ai f o s t ! Ia vi-
n ă’ncoace la nănăşelul să te pupe e l !
Apoi rădică chersinul binişor, înşfacă iedul de urechi şi-l
•flocăeşte şi-l jum uleşte şi pe acela, de-i m erg peticile !... Vorba
ceea : „ to a tă pasărea pe lim ba ei piere” .
Pe urm ă se m ai în v ârte c â t se m ai în v ârte prin casă, doar
a m ai găsi ceva, dar nu mai găseşte, nimic, căci iedul cel
cum inte tăceâ m olcum în horn, cum tace peştele în borş la
•foc. Dacă vede lupul şi vede, că nu mai găseşte nimic, îş
pune în gând una : aşază cele două capete cu dinţii rân jiţi
în fereşti, de ţi se p ăreâ că râ d ; pe urm ă unge to ţi p ă -
reţii cu sânge, ca să facă şi m ai m ult în ciuda caprei, ş ’apoi
iese şi-şi c au tă de drum.
Cum a ieşit duşii anul din casă, iedul cel m ic se dă iute*
jos din horn şi încuie uşa bine. Apoi începe a se scărm ănâ
de cap şi a plânge cu am ar după frăţiorii săi.
„D răgăţii mei f r ă ţ io r i ! De nu s’ar fi înduplecat, lupul
nu i-ar fi m âncat ! Şi b ia ta m am ă nu ştie de a s tă m are
urgie, ce i-a venit pe cap !“ Şi boceşte el şi boceşte,
până îl apucă leşin ! D ar ce eiâ să le facă ? Vina nu eră.'
a lui şi ce-au c ă u ta t, pe nas le-a dat. Când jăliâ el aşa,,
iaca şi capra veniâ cât putea, încărcată cu de-ale m ân­
cării şi gâfuind. Şi cum veniâ, cât de colo vede cele două
capete, cu dhiţii rân jiţi în fereşti.
— D ragii m ăm ucuţei, dragi, cum a şte a p tă ei cu bucurie
şi-m i râd înainte când m ă v ă d !
B ăieţii m am ei, băieţi,
Frum uşei şi cucueţi...

B ucuria caprei nu erâ proastă. D ar când s’apropie bine,

ce să v a d ă ? Un fior rece ca ghiaţa îi trece prin vine, pi­
cioarele i se taie, un trem u r o cuprinde în to t tru p u l şi ochiis
i se painjinesc. Şi ce erâ, nu erâ bine !... E a însă to t merge
p â n ’ la uşă, cum poate, crezând că părerea o înşală... şi cums
ajunge, şi începe :

Trei iezi cucueţi,

Mamei uşa descueţi !
Că mama v ’aduce vouă :
Frunze ’n buze,
L apte’n ţâţe.
Drob de sare
In spinare.
Mălăieş
In călcâeŞ,
Smoc de flori
Pe subsuori.

Atunci iedul mezin — care acum erâ şi cel de’n tâi şi cel'
de pe urm ă — sare iute şM deschide uşa. Apoi s’aruncă în
braţele m âne-sa, şi cu lacrămi de sânge începe a-i spune u
 — Mămuca, m ăm ucă, u it’te ce-am p ă ţit noi ! Mare foc şi
potop a căzut pe capul nostru !
Capra atunci holbând ochii lung prin casă. o cuprinde
spaim a şi răm âne încrem enită !... D ar m ai pe urm ă îm bărbă-
făndu-se, şi-a moi venit puţin în fire ş ’a în treb at :
— Da ce-a fost aici, copile?
-— Ce să fie, m ăm ucă? Ia cum te-ai dus d-ta de-acasă, n a
tre c u t tocm ai m ult şi iaca s’aude cineva b ătân d la uşă şi
spunând :

Trei iezi cucueţi,

Mamei uşa rîcseueţi...

Şi?- .
— Şi frate-m eu cel mare, nătân g şi neastâm părat, cum îl
'ştii, fuga la uşă să deschidă.
Ş’a tu n c i!
— A tunci eu m ’am v â rît iu te în horn şi frate-m eu cel
mijlociu sub chersin, iară cel m are după cum îţi spun, se
dă cu nepăsare după uşă şi trage zăvorul.
,— Ş ’a tu n c i?
—■ A tunci grozăvie m are ! N ănaşul nostru şi prietenul
d-tale. cum ătm l lup, se şi ara tă în prag.
— Line? Cum ătru-m eu? El, care s’a ju ra t pe părul său
r ă rui m i-a spăriâ copilaşii niciodată?
- Apoi dă. m am ă ! Cum vezi i-a um plut de s p ă rie ţi!
— Ia las’ că 1-olu în v ăţa eu ! Dacă mă vede că-s o văduvă
sărm ană şi c’o casă de copii, apoi treb u e să-şi b ată joc de
•casa m ea? şi pe voi să vă puie la p astra m a ? Nici o faptă
fără plată... Ticălosul şi m an g o situ l! încă se rânjiâ la mine
câteodată şi-mi făceâ cu m ăseaua... Apoi doar eu nu-s de-a-
reiea de care crede e l : n ’am sărit peste garduri, niciodată
de când sânt. Ei, taci cum ătre. că te-oiu dobzălâ eu ! Cu min<*
ţi-ai pus boii în plug? Apoi ţin e m inte că ai să-i scoţi fără
coarne ! ,
— O f ! m ăm ucă, o f ! Mai bine tac i şi lasă-1 în p la ta lui
D um nezeu ! Că ştii că este o vorbă : „Nici pe dracul să-i
vezi, d a nici cruce să-ţi fa c i!”
— B a nu, dragul m a m e i! „Că până la Dumnezeu, sfinţii
îţi ieu sufletul’'. Ş’apoi ţine tu m inte, copile, ce-ţi spun eu :
că de i-a mai d a la i nasul să m ai miroase pe-aici, apoi las’ !...
Numai tu să nu cum va să te răsufli czuiva, ca să prindă el
de veste.
 Şi de-atunci căută şi ca vrem e cu prilej, ca să facă pe obraz
cum ătru-său. Se pune ea pe gânduri şi stă în europene cum
să dreagă şi ce să-i facă.
•— A b a! ia acu i-am găsit leacul, zise ca în gândul său.
T aci! căi-o iu face eu cum ătrului una, de şi-a muşcă labele...
A proape de casa ei, erâ o groapă adâncă : (tocm ai) acolo-i
nădejdea caprei.
— L a cada cu dubaîa, cum ătre lup, că nu-i de chip !... Ia
(le-acu se’ncepe fapta. H ai la treab ă, curnătriţă, că lupul ţi-a
d a t de lucru !
Şi aşa zicând, pune poalele’n brâu, îşi suflecă mânecile,
a ţâ ţă focul şi s’apucă de făcut bucate. Face ea sarmale, face
plachie, face alivenci, face pască cu sm ântână şi cu ouă, şi
fel de fel de bucate. Apoi um ple groapa cu jăra tic şi cu
lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. D upă. a sta a-
şază o leasă de nuiele num ai înţin ătă, şi nişte frunzări peste
d â n s a ; peste frunzări to arn ă ţă rn ă şi peste ţă rn ă aşterne o
rogojină. Apoi face un scăueş de ceară anum e pentru lup.
Pe urm ă lasă bucatele la foc să fiarbă şi se duce prin pă­
dure să caute pe cum ătru-său şi să-l poftiască la praznic.
Merge ea cât merge prin codru până ce dă de-o prăpastie
grozavă şi întunecoasă şi pe-o tih ărae dă cu crucea peste lup.
— B ună vrem ea, cum ătro. D ace v ân t te-a a b ă tu t pe-aici?
— B ună să-ţi fie inima, cum ătre, cum ţi-i cău tătu ra... apoi
dă, nu Şl ii d-ta, că nevoia te duce pe unde nu ţi-i voea?
la , nu ştiu cine-a fost pe la mine pe-acasă în lipsa mea, că
ştiu că m i-a făcu t’o bună !
— Ce fel 3, cu m atriţă dragă ?
— Ia, a găsit iezii singurei, i-a ucis şi i-a crâm poţit, de
le-am plâns de m ilă ! Num ai v ăd u v ă să nu m ai fie c in e v a !
— D a nu mai spune, cum ătră !
— Apoi de-acum ori sa spun, ori să nu mai spun, că tot
u n a m i-i. Ei, m ititeii s ’au dus cătră Domnul, şi dato ria no
face să le căutăm de suflet. De aceca am făcut şi eu un
praznic, după puterea mea, şi am găsit de cuviinţă să te
poftesc şi pe d-ta, cum ătre, ea să m ă mai m ângâi...
— Bucuros, dragă cum ătră, dar mai bucuros eram când
m ’ai fi chem at la n u ntă. ^
— Te cred, cum ătre, d ’apoi dă !... Nu-i cum vrem noi, ci-i
cum vrea Cel-de-sus.
 Apoi capra porneşte înainte plângând şi lupul după dânsa*
prefăcându-se că plânge.
— Doam ne, cum ătre, Doam ne, zise capra suspinând. D e
ce ţi-e m ai drag în lume, tocm ai de aceea n ’ai p arte.
— Apoi dă, cum ătră, când ar şti «mul ce-ar păţi, dinainte
s’ar păzi. N u-ţi îace şi d -ta a tâ ta inim ă rea că odată avem
să m ergem cu to ţii acolo.
— Aşa este, cum ătre, nu-i vorbă. D ar sărm anii găgălici,
de cruzi s ’au mai dus !
— Apoi dă, cum ătră, se vede că şi lui Dumnezeu îi plac
to t puişori de cei m ai tineri.
— Apoi dacă i-ar fi lu at Dum nezeu, ce ţi-a r fi? D ’apoi a şa?
— Doam ne, cum ătră, D oam ne ! Oiu face şi eu ca prostul...
Oare nu cum va nenea M artin a d at raita pe la d -ta pe-acasă ?
Că m i-aduc am inte 3 că l-am în tâln it odată prin zmeuriş, şi
mi-a spus că dac’ai vrea d -ta să-i dai un băiet să-l înveţe
cojocăria.
Şi din vorbă ’n vorbă, din una ’n alta, ajung p â n ’ acasă
la cum ătră.
— Ia poftim , cum ătre, zise ea, luând scăueşul şi punându-l
deasupra groapei cu pricina, şezi cole şi să ospătezi oleacă,
din ceea ce ne-a d at Dumnezeu !
R ăsto arn ă apoi sarmalele în strachină şi i le pune dinainte.
A tunci lupul începe a m ânca h â lp c v ; şi gogâlţ, gogâlţ,
gogâlţ, îi mergeau sarmalele întregi pe gât.
— Dum nezeu să ierte pe cei răposaţi, cum ătră, că bune
sarm ale ai m ai făcut !
Şi cum ospăta el, buf ! cade fără sine în groapa cu jara tic ,
căci scăueşul de ceară s’a to p it, şi leasa de pe groapă nu
erâ bine sprijinită : nici mai bine, nici m ai rău, ca p entru
cu m ătru.
Ei, e i ! Acum scoate, lupe, ce-ai m âncat ! Cu capra ţi-ai
pus în câ rd ? Capra ţi-a venit de hac.
-— Valeu, cum ătră, talpele mele ! Mă rog scoate-m ă, că-mi
arde inim a ’n m ine !
— B a nu, c u m ă tre ; c’aşâ m i-a ars şi mie inim a după ie-
zişorii mei ! Lui Dum nezeu îi plac pui de cei m ai tin e r i;
mie însă-m i plac şi de işti mai bătrâni, num ai să fie bine
f r i p ţ i ş t i i cole, să treacă focul p rin tr’înşii.
— Cum ătră, mă pârlesc, ard de to t, mor, nu m ă lăsă.
— Arzi, cum ătre, mori, căci nici viu nu eşti bun ! De-abie
i-a m ai trece băietului istuia de spăriet, că m ult păr îm i tre ­
buia de la tin e ca să-l afum ! Ţi-aduci am inte, dihanie rău­
tăcioasă şi spurcată, când mi te-ai ju ra t pe părul t ă u ? Şi
bine m i-ai m âncat iezişo rii!
— Mă u stu ră inim a ’n mine, (cum ătră) ! Mă rog scoate-m ă
şi nu-ţi m ai face a tâ ta osândă cu mine !
— M oarte pentru m oarte, cum ătre, arsură pentru arsură,
că bine-o m ai plesnişi dinioare cu cuvinte din scriptură.
D upă aceasta capra şi cu iedul au lu at o căpiţă de fân
şi-au aruncat-o peste dânsul, în groapă, ca să se m ai poto-
liască focul... Apoi la urm a urm elor năpădiră asupra lui şi-i
m ai trâ n tiră în cap cu bolovani şi ce-au apucat p ân ă -1 omo­
rî ă de to t. Şi aşâ s’a păgubit sărm ana capră şi de cei doi
iezi, da şi de cum ătru-său, lupul, păgubaşă a răm as, şi pă­
gubaşă să fie !
Şi auzind caprele din v ecinătate de una ca asta, tare le-a
m ai p ăru t bine. Şi s’au adunat cu to atele la priveghiu, şi
unde nu s’au aşternut pe m âncate şi pe băute, veselindu-se
m preună...
Şi eram şi eu acolo de faţă, şi’n d ată după aceea am în­
c ă lecat iute pe-o şea şi-am venit de v ’am spus povestea aşâ ;
şi-am m ai încălecat pe-o roată şi v ’am spus jitiea t o a t ă ; şi
unde n ’am m ai încălecat şi pe-o căpşună, şi v ’am spus (oa­
m eni buni), o mare şi gogonată m inciună.
 DRNiLA PREPELEACI.
rau odată în tr ’un sat, doi fraţi şi am ândoi erau în­

E suraţi. Cei m ai m are eră harnic, grijuliv şi chiabur,

pentrucă unde punea el m âna,punea şi Dumnezeu m ila.
dar n ’aveâ copii. Iar cel mai mic erâ sărac. D em ulte ori
fugiâ el de noroc şi norocul de dânsul, căci erâ leneş, nechitit la
m inte şi nechibzuit la t r e b i ; ş ’apoi m ai aveâ şi o m ulţim e de co­
pii ! N evasta acestui sărac erâ m uncitoare şi bună la inim ă, iar
acelui bogat erâ p estriţă la m aţe şi foarte zgârcită. Vorba ve­
che : „ to t un bou ş ’o belea” . F ratele cel sărac — sărac să fie
de păcate — to t aveâ şi el o păreche de boi, dar colea : po­
rum bi la păr, tineri, nalţi de tru p , ţapoşi la coarne, am ândoi
c u d a lb i,-ţin ta ţi în frunte, ciolănoşi şi graşi, cum sânt m ai
buni de înjugat la car, de eşit cu dânşii în lume şi de făcui;
treabă. D ar plug, grapă, teleagă, sanie, car, tâ n ja lă , cârcee,
coasă,- hreapcă, ţăpoiu, greblă şi câte alte lucruri ce tre -
buesc om ului gospodar, nici că se aflau la casa acestui om
nesocotit. Şi când aveâ tre b u in ţă de asemenea lucruri, to t ­
deauna supără pe alţii, iară m ai ales pe frate-său care aveâ
de to ate. N evasta celui bogat de m ulte ori făceâ zile fripte
b ărb atului, ca să-l po ată descotorosi odată de frate-său. Ea
zicea a d e se o ri:
— F rate, frate, dar pita-i cu bani, bărbate.
-— Apoi dă, m ăi nevastă, sângele apă nu'se face. Dacă nu
1 -oiu a ju tă eu, cine să-l a ju te ?
N evasta ir m ai având încotro, tăcea şi înghiţiâ n o d u ri.— r
T oate ca toatele, dar carul său erâ de haim ana. Nu tre ­
ceau două, tre i zile la mijloc, şi se treziâ la uşa ei cu D ănilă.
c u m n atu-say, cerând să-i îm prum ute carul : ba să-şi aducă
lemne din pădure, ba făină dela m oară, ba căpiţi din ţarin ă,
ba m ulte de to ate .
— Măi frate, zise în tr’o zi cel m ai mare, istuialalt : mi-e
leham ite de frăţia noastră !... Tu ai boi, de ce nu-ţi închi-
pueşti ş’un car? Al meu l-ai hârbuit de to t. Hodorog ! în
colo’, hodorog ! pe dincolo : carul se strică. Ş’apoi, ştii vorba
ceea : ,,d ă-ţî popă pintenii şi b a te iapa cu călcâiele” .
— Apoi dă, frate, zise istalalt, scărpinându-se în cap, ce
să fac?
— Ce să faci? Să te ’n v ă ţ eu : boii tă i sânt m ari şi fru­
moşi ; ie-i şi-i du la iarm aroc, vinde-i şi cum pără alţii m ai
mici şi m ai ie ftin i; iar cu banii răm aşi, cum pără-ţi şi un car,
şi iaca te-ai făcut gospodar.
-— Ia, ştii că nu m ’ai în v ă ţa t ră u ? Aşa am să fac.
Zicând aceste, se duce la dânsul acasă, îşi ie boii de funie
şi porneşte cu ei spre târg. D ar cum am spus, omul nostru
erâ un om de aceia, căruia-i m âncau cânii din tra istă , şi
to a te trebile (câte) le făcea, (le făcea) pe dos. Târgul erâ cam
departe şi iarm arocul pe sfârşite. D ar cine poate stă împo­
triv a lui Dănilă Prepeleac? (că aşa îi erâ porecla, pentrucă
a tâ ta odor avea şi el pelângă casă, făcut de m âna lui). E l
tufleşte cuşma pe cap, o îndeasă pe urechi şi habar n ’are :
N ici nu-i pasă
De N ăstasă ;
De N ichita
N ici atâta !
Mergând el cu D um an şi Tălăşm an ai săi, to t înainte spre
iarm aroc, (tocm ai) pecând suia un deal lung şi tră g ă n a t,
alt om veniâ dinspre tâ rg cu un car nou, ce şi-l cum părase
(chiar atunci) şi pe care -1 trăgea cu manile (singur), la vale
cu propele şi la deal cu opintele.
— Stăi prietene, zise ist cu boii, care se to t zmunceau din
funie, văzând troscotul cel fraged şi m ândru de pe lângă
drum . Stăi puţin cu carul, c’am să-ţi spun cevâ.
— Eu aş stă, dar nu prea vre el să stee. D ar ce ai să-mi
spui? .
— Carul dum itale parcă merge singur.
— D ’apoi... mai singur, nu-1 vezi?
— Prietene, ştii u n a?
— Ştiu, dacă mi-i spune. ^
— H ai să facem tream pa : dă-mi carul, şi n a -| boii. N u
vreu să le m ai port grija’n spate : ba fân, ba ocol, ba să
ru -i m ănânce lupii, ba de m ulte de to ate ... Oiu fi eu vrednic
să tra g un car, m ai ales dacă merge singur.
Creangă—Opere complete. 9
 — Şugueşti, m ăi omule, ori ţi-i în tr ’adins?
— B a nu şuguesc, (zise Dăniiă).
— Apoi dar te văd că eşti bun m ehenghiu... zise cel
cu c a ru l; m ’ai găsit în tr’un chef b u n ; hai, noroc să deâ
Dum nezeu ! Să-ţi aibi p arte de car, şi eu de b o i !
Apoi dă carul, îşi ia boii, pleacă pe costişă în tr’o p arte
spre pădure şi se ca-m ai duce. Istalalt, (adică Dănilă), zice
în gândul său :
— Taci, că-i cu b u c h e ; l-am potcovit bine... De 1141 cum va
s’ar ră sg â n d i; dar p arcă nu erâ ţigan să întoarcă.
Apoi îşi -ia şi el carul şi porneşte to t la vale, înapoi spre
casă.
— Aho ! car nebun, aho ! Când te-oiu încărca (zdravăn)
cu saci dela m oară, (ori cu fân din ţarină), atunci să mergi
aşâ!
Şi cât pe ce, cât pe ce să nu-1 iee carul înainte.
D ar dela o vrem e valea s’a sfârşit, şi s’a început un d e a l;
când să-l sue la deal, suie-1 dacă p o ţi!... H ârţi ! încoace;
s c â r ţ i ! în co lo ; (p ârţi încolo); carul se da înapoi.
( — N a ! car m i-a tre b u it, car am găsit !
Apoi cu m are greu hartoeşte carul în tr ’o parte, îl opreşte
în loc, se pune p e’p ro ţa p şi se aşterne pe gânduri.
— Mă !... a sta încă-i una ! De-oiu fi eu D ănilă Prepeleac,
am p răp ăd it b o ii; iar de n ’oiu fi eu acela, apoi am găsit o
c ăruţă... B a e Prepeleac, ba nu-i el...
Când iaca un om trecea iute spre târg , c’o capră de
vânzare.
— Prietene, zise Dănilă, nu mi-i da capra ceea să-ţi dau
carul ista ?
— Apoi... dă... capra mea nu-i de cele săritoare, şi-i bună
de lapte.
— Ce m ai la deal, la v a le ; bună, nebună, na-ţi carul şi
dă-m i-o !
Cela nu se pune de pricină : dă capra, şi ia carul. Apoi
aşteap tă până vin alte care, de -1 leagă dinapoia lor, şi se
duce în tre a b a lui (spre casă, lăsând pe Dănilă gură-cască
to t pe loc).
— Bun, zise Prepeleac. Ia pe ist cu capra ştiu încaltea
ca bine l-am boit...
Ia apoi şi el capra şi porneşte iar spre târg. D ar capra
to t c a p ră ; se smunciâ în to ate părţile, încât îi erâ acum le­
ham ite de dânsa.
 — De-aş ajunge m ai degrabă în târg, zise Prepeleac, să
scap de râia asta.
Şi m ergând el m ai departe, iaca se întâlneşte c ’un om ce
veniâ dela tâ rg c’o gâscă în braţe.
— Bun întâlnişul, om bun, zise Dănilă.
— Cu bine să deâ D um nezeu !
— Nu vrei să facem schimb, să-ţi dau capra asta şi să-mi
dai g â scă ?
— N ’ai n im e rit-o ; că nu-i gâscă, ci-i g â n sac ; l-am cum ­
p ă ra t de săm ânţă.
* — Da, dă-mi-1, dă-m i-1! că-ţi dau şi eu o săm ânţă bu n ă...
— De mi-i da ceva adaos, poate să ţi-1 d a u ; iară de nu,
norocul gâştelor de-acasă; că are să facă un otrocol prin
ele, de s’a duce vestea !
Insfârşit, dur la deal, dur la vale, unui m ai dă, altul
m ai lasă, şi Prepeleac m ărită c a p r a ! Apoi înşfacă gânsacul
şi pleacă to t înainte, spre t â r g ; când ajunse în târg , gânsacul
dorit de gâşte, ţip a cât îi luă gura : ga, ga, ga, ga !
— N a ! c’am scăpat de dracul, şi-am d at peste ta tă -să u :
aista mă asurzeşte. Las că te însor eii şi pe tine acuş, (m ăi
buclucaşule).
Şi trecân d pe lângă un negustor cu pungi de vânzare,
dă gânsacul pe-o pungă de cele pe talger şi cu baerile
lungi, de pus în gât. ia el punga, o suceşte, o în v ârteşte
ş ’ apoi zice :
— N a-ţi-o frân tă, că ţi-am dres’o ! D in tr’o păreche de boi,
(de-a m ai m are dragul să te uiţi la ei), am răm as c’o pungă
goală. Măi, m ăi, m ăi, m ă i ! D oar ştiu că nu mi-i acum în tâiaş
dată, să merg la drum ! dar parcă dracul mi-a luat m inţile.
Mai şede el cât şede, de cască gura prin tâ rg ş ’ apoi îşi
ia tălp ă şiţa spre casă. Şi ajungând în sat, se duce drept Ia
frate-său, ca să-i ducă bucurie.
— Bine v ’am găsit, bădiţă ! . . „
— Bine-ai venit, frate Dănilă ! Da mult ai zăbovit la târg !
— Apoi dă, b ă d iţă ; m ’am pornit cu graba, şi m ’am în­
tâln it cu zăbava. _ a
— Ei, ce veste ne mai aduci de pe la tâ rg !
-—- Ia, nu prea bună ! bieţii boişorii mei s’aaau dus ca pe
gura lupului. A ..
—- Vro dihanie a d at peste dânşii, ori ţi i-a fu rat cineva?
— Ba i-am d at eu^singur,^ cu m âna mea, bădiţă.
Apoi spuse din capăt to a tă întâm plarea, pe unde-a fost
şi ce-a p ă ţit, iar la urm a urm elor zise :
 — Ş ’ apoi ce mai a tâ ta vorbă lungă, d in tr’o păreche de
boi, m ’am ales c’o pungă, ş ’ apoi şi a sta pute a pustiii;,
(bădiţă dragă).
— Mă, da drept să-ţi spun, că m are n ă tă ră u m ai e ş t i !
-— Apoi dă !... băd iţă ! p â n ’aici, to ate -a u fost cum au fost,
da de-acum am prins eu la m inte... N um ai ce folos?
Când e m inte,
Nu-i cc vinde ;
Când- e brânză,
Nu-i bărbânţă.

Iaca îţi dau şi dum itale punga asta, că eu n ’am ce face

cu dânsa. Şi te m ai rog, (de to ţi Dum nezeii), să-m i îm pru­
m uţi m ăcar o d ată carul cu boii, s’aduc nişte lem ne din p ă­
dure la nevastă şi la copii, că n ’au scântee de foc în v a tră ,
sărm an ii! Ş ’ apoi ce-a da Dum nezeu, cred că nu te-oiu mai
supără.
— P tiu ! m ă ! zise frate-său, după ce l-a lăsat să sfârşiască.
Se vede că Dum nezeu a um plut lum ea a s ta cu ce-a p u tu t.
Iaca-ţi m ai dau odată carul, dar a sta ţi-a fi cea de pe urm ă.
Lui Dănilă a tâ ta i-a treb u it. Ia acum carul cu boii fră-
ţine-său şi porneşte. Cum ajunge în pădure, chiteşte, un co­
pac care erâ m ai mare, şi trag e carul lângă e l; şi fără
să dejuge boii, începe a tăia copacul, să cadă în car de­
odată. Trebi de-a lui D ănilă Prepeleac!... B ocăneşte el, cât
bocăneşte, când p rr ! cade copacul peste car de - 1 sfarm ă
şi peste boi de-i ucide !
— N a ! că făcui pacostea şi frăţine-m eu .Ei, ei, acum
ce-i de făc u t? ... E u cred, că ce-i bine, nu-i r ă u : D ănilă
face, D ănilă trebue să desfacă. Mă duc să văd, n ’oiu p u tea
smomi pe frate-m eu, să-mi îm prum ute şi iapa, să fug apoi
cu ea în lum e; iar copiii şi nevasta să-i las în ştirea
Celui-de-sus. ^
Aşa zicând, porneşte şi m ergând prin pădure, s’a r ă t ă c i t ;
după m ultă tru d ă şi buim ăceală, în loc să iasă la drum , dă
de un heleşteu şi văzând nişte lişiţe pe apă z v â r r c u toporul
în tr’însele, cu chip să ucidă v r ’o u n a şi s’o ducă peşchiş
frăţine-său. D ar lişiţile nefiind chioare, nici m oarte, au zbu­
rat, to p orul s’a cufundat şi Prepeleac a răm as b ătân d în
buze.
— Mă !... că rău m i-a m ai mers a s tă z i ! Ce zi pocită ! Se
vede că m i-a lu at cineva din urmă.
Apoi dă din umere şi p o rn e ş te ! m ai merge el cât merge.
p â n ă ce cu m are greu găseşte drum ul. Apoi o ia la papuc
şi h a i ! h a i ! h a i ! h a i ! ajunge în sat la frate-său, şi pe loc,
cârpeşte o m inciună, care se p o triviâ ca nuca în p ărete.
— F rate, m ai fă-m i bine şi cu iapa, să m ân boii de ca­
lare ! In pădure a plouat grozav şi s’a făcut o m âzgă şi-un
gheţuş, de nu te m ai poţi (de fel) ţinea pe picioare.
— Mă ! zise frate-său, se vede că t u ai fost bun de că­
lugărit, iar nu de tr ă it în lume, să necăjeşti oamenii şi să
ehinueşti nevasta şi c o p iii! H a i t i ! lipseşti dinaintea m ea şi
•du-te unde-a dus surdul ro ata şi m utul iapa, ca să nu m ai
aud de num ele tă u !
Iap a ! Las pe D ănilă ! că ştie el unde-a duce-o : să-şi iee
iertăciune dela boi, şi ziua-bună dela car. Apoi iese pe uşă,
pune m âna pe iapă şi pe-o secure şi tunde-o ! Când se tre ­
zeşte frate-său : ie iapă, dacă ai de unde ! Prepeleac erâ to c ­
m ai la heleşteul din pădure să caute toporul. Aici, îi trăsn i
în cap lui Dănilă, că el ar fi bun de călugăr, după vorbele
frăţine-său.
— Am să durez o m ănăstire pe pajiştea asta, (de are)
să se ducă vestea în lume, zise el. Şi deodată se şi apucă.
Face m ai în tâi o cruce ş’o înfige în p ăm ânt, de însam nă
locul. Apoi se duce prin pădure şi începe a chiti copacii
tre b u ito r i: ista-i bun de am ânare, cela de tălpi, ista de
grinzi, ista de tum urugi, cela de costoroabe, ista de t o a c ă ;
şi to t aşa dondănind el din gură, iaca se trezeşte dinaintea
iu i c’un drac, ce ieşise din iaz.
— Ce vrei să faci aici, m ăi om ule?
— Da, nu vezi?
— Stăi, m ă, nu te-apucâ de năzbâtii. Iazul, locul şi p ă­
durea de pe-aici sânt ale noastre.
— P oate-i zice că şi raţele de pe apă sânt ale voastre
şi toporul meu din fundul iazului. V ’oiu învăţâ eu să p u ­
neţi stăpânire pe lucrurile din lume, cornoraţilor ! ^
D racul neavând ce-i face, h u ş tiu lu c ! în iaz, şi dă de
ştire lui Scaraoschi, despre omul lui Dumnezeu, cu năravul
dracului. Ce să facă dracii? Se sfătuesc între dânşii, şi Sca­
raoschi, căpitenia dracilor 1 găseşte cu cale, să trim e a tă pe
unul din ei, c’un burduv de bivol, plin cu bani, să-l dee
pusnicului Dănilă, ca să-l poată m ătu ră de-acolo.
— N a-ţi, m ă, b a n i! zise dracul trim e s; şi să te cărăbă-
neşti de-aici, că de nu, e rău de tine !
 Prepeleac se u ită la cruce, se u ită la drac şi la bani...
dă din um ere, ş ’ apoi zice :
-— A veţi noroc, (spurcaţilor), că-m i sânt mai dragi b an ii
decât pusnicia, că v ’aş a ră tă eu vouă !
D racul răspunde :
— N u te, pune în poară, m ăi omule, cu îm p ăratu l iadu­
l u i ; ci m ai bine ia-ţi bănişorii şi cau tă-ţi de treab ă
Apoi lasă banii şi se întoarnă în heleşteu, unde găseşte-
pe Scaraoschi ta re m âhnit p en tru pierderea unei comori
aşa de m ari, cu care ar fi p u tu t dobândi o m ulţim e de su­
flete. Prepeleac în acest tim p se chitiâ cum ar face sa vadă
banii acasă la dânsul.
— Bun, zise D ănilă. Nici asta nu se ia din drum . Tot
m ănăstiri să croeşti, dacă vrei să te bage dracii în samă,,
să-ţi vie cu bani de-a g a ta la picioare şi să te faci p u tre d de
bogat.
Pe când se îngrijiâ el, cum să ducă banii acasă, iaca un
alt drac din iaz i se înfăţişează înainte, z ic â n d u -i:
— M ăi omule ! Stăpânu-m eu s’a răzgândit : el vrea m at
în tâ u să ne cercăm puterile, ş’ apoi să iei banii.
-— Ia acu-i acu, zise Prepeleac în gândul său, o ftân d .
D ar este-o vorbă : „T ot bogatul m inteos şitâ n ă ru l frum os” .
D ănilă m ai prinsese acum la m inte.
— P u te rile ? Ei, cum şi în ce fel?
— Ia tă cum : d in tru ’ntâi, şi d in tru ’ntâi, care dintre noi;
am ândoi va luă iapa t a în spate şi va încunjurâ iazul de
tre i ori, fără s’o pue jos şi să se răsufle, ai aceluia să fie
banii !
Şi cum zice, şi um flă dracul ia p a 'în cârcă şi în tr ’o clipă
încunjură iazul de tre i ori. Prepeleac văzând a tâ ta putere
din p a rte a dracului, nu-i prea veni la socoteală, dar to t îşi
ţin u firea şi zise :
— Măi, M ichiduţă, doar eu te credeam m ai ta re decât
eşti. Aşă-i că tu ai lu at iapa în spate?. Insă eu ţi-oiu lua-o
num ai între picioare. ‘
Ş iîn d a tă s e şi asvârlepc iapă şi încunjură iazul de tre i ori
fă ră să se răsufle. Dracul atunci se. .miră m ult de asta, şi.
neavând ce m ai zice, iscodi alta.
—- Acum să ne întrecem din fugă, zise el.
— Măi, M ichiduţă ! da cu m ine ţi-ai găsit că poţi tu să
te întreci din fugă?

1 In ediţia dela I a ş i: nevoi.

 — D ’apoi cu cine?
— Vină încoace, să-ţi arăt eu cu cine !
Apoi m erge îm preună cu dracul în nişte porum brei, unde
v ed e un iepure dorm ind şi i -1 arată.
— Vezi tu colo pe cineva ghem uit jos şi m ititel?
•— Văd.
— Acela-i copilul meu cel m ai mic. A ţin e -te ! Şi când
î ’oiu trezi din somn, să te iei după el. Ş’odată şi strigă r
u ! t a ! na ! na ! na !...
A tunci iepurele sare, şi dracul după el. Fug ei cât fug
şi dela o vrem e dracul pierde urm a iepurelui. P ân ă acum
to ţi râdeau de Prepeleac, dar acum a ajuns să râdă el şi
de dracul. Pe când Dănilă se ţinea cu m âna de inim ă, râ­
zând de prostia dracului, iaca şi acesta se în tu rn â gâfuind.
— Mă ! da sprinten şi sprinţăroiu copil m ai ai, (drept
să -ţi spun !) Când aproape, aproape să pun m âna pe dânsul,
l-am perdut urm a 1, şi să te duci, duluţă !
— Sam ănă tătân e-său , (sireicanul), zise Dănilă. E i? Mai
ai poftă să t e ’ntreci şi cu m ine?
— B a m ai pune-ţi p ofta ’n cuiu ! Mai bine să ne întrecem
din trâ n tă .
-— Din trâ n tă ? D oar de-ţi e greu de v iaţă. Mă ! Tot am
auzit, din bătrâni, că dracii nu-s p r o ş ti; d ’apoi cum văd eu,
t u num ai nu dai în gropi, de p rost ce eşti. A scultă. E u am
un unchiu b ătrân , de 999 de ani şi 52 de s ă p tă m â n i; şi de-1
yei p u tea trâ n ti pe dânsul, atu n ci să te încerci şi cu mine,
d a r cred că ţi-a da pe n a s !
Zicând acestea, porneşte înainte şi face semn dracului cu
m âna, să vie după el. In fundul pădurii sub nişte stânci, se
află o bizunie de urşi peste care dăduse Prepeleac, um blând
câteodată, (ca pusnic ce se găsea), după vlăstări sălbatice şi
<lupă zmeură. A jungând ei aproape, Dănilă zise :
— Iaca lăcaşul unchiului m eu. In tră în lă u n tru ; ai să-l
găseşti dorm ind în cenuşă, cu nasul în tăciuni. De vorbit nu
poate vorbi, că măselele şi dinţii i-au căzut m ai bine de-o
mie de ani...
D racul, când n ’are ce face, ştiţi ce face... In tră înlăuntru
şi începe a-şi p u rta codiţa cea bârligată pela nasul unchia-
Şului. A tâ ta i-a tre b u it lui moş Ursilă ş’apoi las’ pe dânsul !
D eodată sare mânios din bârlog, h aţ ! dracul subsuoară şi-I
strânge, cu a tâ ta putere, de erâ (bietul drac) să-şi dee su­
fletul, şi ochii i-au eşit afară din cap, cât cepele de m ari.
— N a ! nu cauţi ş’o găseşti, zise D ănilă, care priviâ de
departe, (vălm ăşagul acesta) şi se strică de râs. D ar nu ştiu
ce face dracul, că face el ce face şi, cu m are greu, scapă
din labele lui moş Ursilă. D ănilă cum vede pe drac sc ă p a t,
bun teafăr, se face că-1 scoate.
— Ia las, m ăi omule, las ! nu-ţi m ai face obraz. D acă :«
şţiu t că ai un bunic aşâ de grobian, pentru ce m ’ai în­
dem nat să m ă lu p t cu el?
— D a ce ? N u ţi-a plăcut ? H ai şi cu mine !
— Cu tine, şi num ai cu tine m ’oiu întrece din c h iu it; şi
care-a chiui m ai tare, acela să iee banii.
— B u n !... zise Dănilă, în g â n d ; las c ă te -o iu chiui e u !’
Măi M ichiduţă ! Ia, chiuie t u întâi, să aud cum chiui.
A tunci dracul se crăceşte c’un picior la asfinţit şi cu unul
la r ă s ă r it; ş’apucă (zdravăn) cu m anile de to rţile ceriului,
cască o gură cât o şură şi când chiuie odată se cutrem ură
p ăm ântul, văile răsună, m ările clocotesc şi peştii din ele se
sp a rie ; dracii ies afară din iaz câtă frunză şi iarbă ! Şi o
leacă num ai de nu s’a răsipit bclta ceriului. Dănilă însă şedea
călare pe burduvul cu banii şi ţinându-şi firea, zise :
— M ă! da num ai aşâ de. ta re poţi chiui? E u m ai nu
te-am auzit. Mai chiuie odată !
D racul chiuie şi m ai grozav.
— T ot nu te-am auzit. încă odată !
D racul chiuie, şi a tre ia oară, aşâ de tare, de credeai cft
s ’a ru p t cevâ în tr’însul.
— Acum nu te-am auzit nici a tâ ta ... Aşă-i c’a venit şi
rândul m eu?
— Mai aşâ !
— Măi, M ichiduţă ! când oiu chiui eu, ai^ să asurzeşti*
ş ’au să-ţi sară creerii din cap. Inţeles’ai tu ? Insă eu îţi
priesc bine, dacă-i vreâ să m ă asculţi.
— In ce fel?
Ia să-ţi leg ochii şi urechile c’un ştergar, dacă vrei să
mai trăieşti.
— Leagă-m i ce ştii şi cu ce ştii, num ai să nu m or !
Atunci Dănilă leagă strâns c'un ştergariu gros, de câlţi,.
ochii şi urechile dracului, ca la „baba oarba” ; apoi ia o
drughineaţă groasă de stejar, în m ână, căci cât erâ de pusnie
D ănilă to t m ai m ult se,bizuia în drughineaţă decât în sfânt»
cruce, şi pâc ! la tâm p la dracului cea dreaptă, una !
— A-..leu ! d e s tu l! nu mai chiui.
 — Ba, nu ! Stai Sarsailă ! t u cum ai chiuit de trei o ri?
T r o s c ! şi la stânga, una.
— Ya-leu ! d e s tu l!
— B a nu-i destul. ■ — Şi-i m ai trage şi ’n numele tată lu i,
una !
;— Auleo ! strigă dracul îngrozitor ! Şi cu ochii legaţi, cum
■erâ, yăicărându-se grozav şi zvârcolindu-se ca şerpele, se
aruncă în iaz, spunând lui Scaraoschi cele întâm plate, şi că
nu-i de şuguit cu vrăjitorul acesta.
D ănilă însă oftă din greu lângă burduvul cu banii şi se
to t frăm ân tă cu gândul, ce-i de fă c u t? Când iaca al treilea
•drac i se înfăţişează înainte, c’un buzdugan straşnic de m are
în m ână, pe care îl trâ n te şte la păm ânt şi z ic e :
•— Măi o m u le ! ia acum să te văd. Cine-a azvârli buzdu­
g an u l ista m ai tare în sus, ai aceluia să fie banii.
— Na ! Dănilă— zise el în gândul său— aşă-i c’ai sfe­
clit-o? — D ar vorba ceea : „N evoia învaţă pe cărăuş” .—
Ian zvârle-I tu întâi, m ăi dracule !
A tunci dracul ia buzduganul de coadă şi când îl zvârie
se suie aşâ de tare, de nu se m ai vede : şi abia după trei
z ii' şi trei nopţi, căzând jos cu m are străşnicie, s’a cufun­
d a t în fundul păm ântului de s’au zguduit tem eliile lumii.
— Ia zvârle-1 şi tu acum, zise dracul îngâm fat.
— L-oiu zvârli eu, nu te în g riji: dar scoate-1 m ai întâi
ia faţa păm ântului, cum a fost şi la tine.
D racul ascultă şi-l scoate.
— H a i ti ! mai răpede, m ai răpede, că n ’am tim p de aş­
te p ta t.
— Mai îngădueşte puţin, ta rta ru le , că nu te trag copii
d e poale.
D racul îngăduie, căci n ’are încotro. Nu trecu m ult şi ziua
se călători. Ceriul erâ lim pede şi luceferii sclipitori râdeau
Ia s te le ; iară luna scoţând capul de după dealuri, se legăna
în văzduh, lum inând păm ântul.
— Da nu-1 mai zvârli, om ule?
— Ba am să-l zvârl de-acum : dar îţi spun înainte să te
•.ştergi pe bot despre dânsul.
— De ce ?
— Iaca, de ce : vezi tu colo în lună nişte p ete?
— Le văd.
— Acolo-s fraţii mei din ceea lume. Şi, Doamne, m are
nevoie mai au de fier, pentru potcovit caii. U ită-te bine şi
vezi, cum îmi fac semn cu m âna, să le dau buzduganul ista -
Ş’odată şi pune m âna pe dânsul.
-— Stăi, nepriceputule, că buzduganul ista îl avem (lăsat)
m oştenire dela străm oşul nostru şi nu-1 putem da nici pentru
to a tă lumea ! Ş’odată-i şi zm unceşte buzduganul din m ână şi»
fuga cu el m iaz, spunând lui Scaraoschi ce erâ să păţească
cu buzduganul. A tunci Scaraoschi, îngrijit şi mânios grozav,
chemă înain tea sa to a tă drăcim ea şi b ătu din picior, strigând
— Acum (în clipă) să se aleagă unul dintre voi, care să
m eargă şi să afurisească pe acest proclet şi vrăjm aş cum plit.
Pe loc şi vine unul în ain tea sa, trem urând.
— Să tră iţi, M ârşăvia voastră ! Eu mă duc să îndepli­
nesc nelegiuita v oastră poruncă.
— M ergi! şi dacă (-i fi‘m eşter şi)-i izbuti, să ş tiic ’am să
te fac m ai mare.
A tunci dracul porneşte c’o falcă’n ceriu şi cu una în pă­
m ânt, şi în tr ’o clipă ajunge la pusnicul Dănilă.
— Măi omule, zise dracul. Tu cu şmichiriile tale, ai tu l­
b u rat to a tă d răc im e a ; da acuş am să te v âr şi eu în to a te
grozile m orţii. H ai să ne blăstăm ăm , şi care dintre noi (am âr.-
doi) a fi m ai m eşter, acela să iee b a n ii! Ş’odată şi ’ncepe
dracul a boscorodi din gură şi a descântă, că nu ştiu ce.
face, de-i pocneşte.lui Dănilă un ochiu din cap. Săracul P re ­
peleac ! Se vede că i-a fost scris, to t el să răsplătească şi
păcatele iepei frăţine-său, ale caprei, ale gânsacului logodit
şi ale boilor ucişi în pădure. Pe semne blăstăm ul gâştelor
văduvite l ’au ajuns, s ă rm a n u l!
Doam ne ! m ulte m ai are de p ă tim it un pusnic (adevărat),
când se depărtează de poftele lum eşti şi se gândeşte la
fap te bune !... Prepeleac pusnicul se stricase acum de to t
cu dracul... Ş’apoi ce este m ai gingaş decât ochiul? — D ă­
nilă crăpă de durere, dar oricât îl dureâ de tare, el to t îşi
ţin u inim a cu dinţii, şi zise :
— Nu m ăsp arii tu cu de-al-de-aceste, demon spurcat ce eşti„.
Am să te fac să-ţi m uşti m ânilc şi să mă pom eneşti în
to a tă v ia ţa t a ! . „ . *
— Dă, dă, nu mai dondăni a tâ ta din gură, şi b lastăm ă
şi tu acum, (să te v ăd cât eşti de meşter).
— Ai să iei burduful cu banii în spate şi-ai să mergi la
casa mea, căci blăstăm urile p ărinţeşti nu-s la mine. I n ţe -
les’ai?
Şi cum zice, încalecă şi Dănilă pe b u rd u f; iară dracu-
vm flă în spate şi zboară iute ca gândul, tam an la casa lu.
D ănilă Prepeleac. Copiii şi nevasta lui, când au văzut un
!î)ivol zburând pe sus, au r u p t’o de fugă, (înspăim ântaţi).
D ănilă însă, a început a-i strigă pe nume, şi ei cunoscând
glasul lui, s’au oprit.
— Dragii ta te i b ă ie ţi! Ian veniţi încoace şi aduceţi cu
voi şi blăstăm urile p ă rin ţe ş ti: ragila şi pieptenii de pieptă­
nat c â lţi!
B ăeţii încep a curge to ţi, (care din cotro), cu blăstăm u­
rile părinţeşti, în m ână. Ii venise acum şi lui Dănilă apa
la m oară.
— P uneţi m âna, copii, pe jupanul ista, şi începeţi a-1 blă-
stăm â cum îţi şti voi m ai bine, ca să-i placă şi dumisale..
A tunci, lasă pe copii, că şi dracul fuge de dânşii. Au
tă b ă râ t cu to ţii pe dânsul şi l ’au schingiuit după placul lui
D ănilă. Şi-a început dracul a ţip â cât îi luâ g u ra ; şi scă­
p ân d cu m are greu din m ânile lor, (hârşcâit şi) stâlcit,
»cum erâ, a lăsat şi bani şi to t, şi s’a dus pe urlaţi, după
ceialalţi.
Iară D ănilă Prepeleac, ne m ai fiind su p ă ra t de nimene
~:şi scăpând acum de-asupra nevoii, a m âncat şi a b ă u t şi s’a
-desfătat până la adânci bătrân eţe, văzându-şi pe fiii fiilor
săi îm prejurul mesei sale.
 PUNGUŢA CU DOI BANI1.

râ od at'o babă şi un moşneag. B aba aveâ o găină

E şi m oşneagul un cucoş ; găina babei se ouă de c â te

două ori pe fiecare zi, şi baba m ânca o m ulţim e
de ouă, iar m oşneagului nu-i dâ nici unul. Moşneagul,
în tr ’o zi pierdu răbdarea şi zise :
— Măi babă, m ănânci ca în târg u l lui Cremene. Ia dă-m i
şi mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta m ăcar.
:— Da, cum nu, zise baba, care erâ foarte zgârcită. Dacă
ai poftă de ouă, bate şi t u cucoşul tă u să facă ouă, şi-i
m âncâ ; eu aşa am b ă tu t găina, şi iacătă-o cum se ouă.
Moşneagul pofticios şi hapsin, se ia după gura babei, şi
de ciudă, prinde (iute şi de grabă) cucoşul şi-i dă o b â ta e
bună, zicând :
— N a ! ori te ouă ori du-te delâ casa mea, ca să nu m ai
stric m âncarea degeaba.
Cucoşul, cum scăpă din m anile ■moşneagului, fugi de-
acasă şi um blâ pe drum uri, (bezmetec). Şi cum mergea el
pe un drum, num ai iaca găseşte o punguţă cu doi bani.
Şi cum o găseşte, o şi ia în clonţ, şi se întoarnă cu dânsa
înapoi, spre casa m oşneagului. Pe drum , întâlneşte o trăsu ră
c ’un boier şi cu nişte cucoane. Boierul se uită cu băgare de
sam ă la cucoş, vede în clonţu-i o punguţă şi zice v e z e te u lu i:
— M ă i! ia dă-te jos şi vezi ce are cucoşul cela în plisc?
Vezeteul se dă iute jos din capra trăsurii, şi c ’un feliu
dc m eşteşug, prinde cucoşul, şi luându-i punguţa din clonţ»
o dă b o ieru lu i2. Boierul o ia (fără p ăsare),'o pune în bu­

1 Tipărită întâia oară în „Convorbiri lit.” a. IX , 1876, pag. 402

2 Fraza întreagă a fost astfel schim bată în ed iţia dela Iaşi.
zunar şi porneşte cu tră su ra înainte. Cucoşul su părat de
asta, nu se lasă, ci se ia după tră su ră , spuind neîncetat :
Cucurigu I boieri mari,
D aţi punguţa cu doi bani I

Boierul înciudat, când ajunge în dreptul unei fântâni,

zice v e z e te u lu i:
— Mă ! ia cucoşul ist obraznic şi-l dă în fân tâ n a ceea.
Yezeteul iarăş se dă jos din capra trăsurii, prinde iarăş
cucoşul şi-l asvârle în fântână. Cucoşul văzând această m are
prim ejdie, ce să facă? începe a înghiţi Ia a p ă ; şi ’nghite,
şi ’nghite, până ce înghite el to a tă apa din fântână... Apoi
zboară de-acolo afară şi iarăş se ia în urm a trăsurii, zicând :
Cucurigu ! boieri mari,
D aţi punguţa cu doi bani !

Boierul văzând aceasta s’a m irat cum plit şi a zis :

— Mă ! da al dracului cucoş i-aista ! E i las ! că ţi-oiu dâ
eu ţie de cheltuială, m ăi crestatule (şi p in tenatule !) Şi cum
ajunge acasă, zice unei babe din bucătărie, să ia cucoşul,
să-l azvârle în tr ’un cuptior plin cu jăratec şi să pue o les­
pede la guracuptioriului. Baba (cânoasă la inim ă) de cuvânt :
face cum i-a zis stăpânu-său. Cucoşul cum vede şi astă m are
nedreptate, începe a vărsa la apă ; şi toarnă el to a tă apa cea
din fântână pe jăratec, până ce stinge focul de t o t şi se ră ­
coreşte c u p tio riu l; ba încă face şi-o apărie 2 prin casă, de s’a
îndrăcit de ciudă hârca dela bucătărie. Apoi dă o bleandă les­
pezii dela gura cuptioriului, iese te a fă r şi de-acolo, şi fuga
la fereasta boierului şi începe a trâ n ti cu ciocul în geam uri
şi a zice :
Cucurigu ! boieri mari,
D aţi punguţa cu doi bani !

— Măi, că m i-am găsit beleaua cu dihania a sta de cucoş !

zise boierul (cuprins' de m irare). Vezeteu ! ia-1 de pe capul
meu, şi-l zvârle în cireada boilor ş’a v a c ilo r; poate v r ’un
buhai (înfuriat) i-a veni de hac : l ’a luâ în coarne ş ’om scăpâ
de supărare. Vezeteul iarăş ia cucoşul şi-l zvârle în ci­
reada ! A tunci, bucuria cucoşului! Să-l fi văzut cum înghiţiâ

1 In „Convorbiri” : sp uind tot în tr u n a .

2 In ed iţia dela Iaşi : apăraie.
la buhai, la boi, la vaci şi la v i ţe i ; p â if a înghiţit el to a tă
cireada, ş’a făcut un pântece m are, mare, cât un m unte. Apoi
ia r vine la fereastă, întinde aripile în d reptul soarelui, de *
întunecă de to t casa boierului şi iarăş începe :
Cucurigu I boieri mari,
D aţi punguţa cu doi b a n i!

Boierul când m ai vede şi astă (dăndănae), crăpa de ciudă

şi nu ştiâ ce să m ai facă, doar v a scăpâ de cucoş.
Mai stă boierul cât mai stă pe gânduri, până-i vine iarăş
în cap u n a :
— Am să-l dau în haznaua cu b a n ii; poate v a înghiţi la
galbeni, i-a s tâ vreunul în gât, s’a înecâ ş’ om scăpâ de
dânsul. Şi cum zice, um flă cucoşul de-o aripă, şi-l zvârle în
haznaua cu b a n ii; (căci boierul acela, de m ult bănărit. ce aveâ
nu-i m ai ştiâ n u m ă r u l!...) A tunci cucoşul înghite cu lăcomie
to ţi banii şi lasă to a te lăzile pustii. Apoi iese şi deacolo, (el
ştie cum şi pe unde), se duce la fereasta boierului şi iar începe :
Cucurigu ! boieri mari,
D aţi punguţa cu doi bani !

(Acum, după to a te cele întâm plate), boierul văzând că n ’are

ce-i m ai face, i-azvârle punguţa. Cucoşul o ia de jos cu bu­
curie, se duce în tre a b a lui şi lasă pe boier în pace. A tunci
to a te paserile din ograda boierească, (văzând voinicia cuco-
şului), s’au lu a t după dânsul, de ţi se păreâ că-i o n u n tă şi
nu a ltă c e v a ; iară boierul în tris ta t, se u ită galiş cura se duceau
şi paserile sale, şi zise oftând :
’ — Ducă-se şi cobe şi to t, num ai bine că am scăp at de
b e le a ; căci nici lucru cu rat n ’a fost (aici) !
Cucoşul însă m ergea ţanţoş, iar paserile după d â n s u l; şi
merge el cât merge, până ce ajunge acasă la moşneag, şi de
pe ia p o artă începe a cân tă : cucurigu ! ! ! cucurigu ! ! \
Moşneagul cum aude glasul cucoşului, ese din casă cu bu­
curie ; şi când îşi aruncă ochii spre p o artă, ce să vadă ? !
Cucoşul său erâ ceva de spăriet : Elefantul ţi se păreâ purice
pe lângă acest cucoş ! Ş’apoi în urm a lui veniau cârduri
n enum ărate de paseri, care de care m ai frumoase, m ai cu­
r 4e şi m ai boghete. Moşneagul văzând pe cucoşul său aşâ
u.. m are şi de greoiu, (şi încunjurat de-atâta am ar de galiţe)
i-a deschis p o a rta . A tunci cucoşul i-a zis :
— S tăpâne, aşterne un ţol aici, în m ijlocul ogrăzii.
 Moşneagul, iute, ca un prâsnel, aşterne ţolul. Cucoşul atunci
se aşează pe ţol, scutură puternic din aripi, şi în d ată se um ple
ograda şi livada m oşneagului, pe lângă paseri, şi de cirezi
de v i t e ; iară pe ţol to arn ă o m ovilă de galbeni, «are stră -
luciau la soare, de-ţi luau o c h ii! Moşneagul v ăzând aceste
m ari bogăţii, nu ştiâ ce să facă de bucurie, săru tân d m ereu
cucoşul şi dezmerdându-1.
A tunci iaca şi baba veniâ, nu ştiu de u n d e ; şi când a
v ă z u t unele ca acestea, num a-i sclipiau (răutăcioasei) ochii
în cap şi plesniâ de ciudă. t
— Moşnege, zice ea, (ruşinată). Dă-mi şi mie nişte galbeni.
— B a pune-ţi p o fta ’n cuiu, măi babă. Când ţi-am cerut ouă,
ştii ce m i-ai răspuns? — B ate acum şi t u găina, să-ţi aducă
g a lb e n i; c’aşâ am b ă tu t eu cucoşul, (ştii tu din a cui pri­
cină)... şi iată ce mi-a a d u s !
A tunci baba se duce în poiată, găbueşte găina, o apucă
de coadă şi o ia la bătaie, de-ţi veniâ să-i plângi de milă !
B ia ta găină, cum scapă din m ânile babei, fuge pe drum uri,
Şi cum mergea pe drum , găseşte şi ea o m ărgică, ş’o în­
ghite.; apoi răpede se întoarce acasă la babă, şi începe de
pe la poartă : cot, cot, cotcodac ! ! — B aba iese cu bucurie
înaintea găinii. Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă
babă, şi se pune pe cuibariu ; şi după un ceas de şedere,
sare de pe cuibariu, cotcodăcind. B aba atunci se duce cu
fuga să afle ce i-a făcut găina !... Şi când se u ită în cuibariu,
ce să v a d ă ? — Găina se ouase o.mărgică !... Baba, când vede
că şi-a b ă tu t găina joc de dânsa, o prinde ş’o bate, ş’o b ate
p â n ’o om oară în bătaie ! Şi aşa baba cea (zgârcită şi) nebună
a răm as de to t săracă lipită păm ântului. De-acu a m ai m ânca
şi răbdări prăjite, în loc de ouă ; că bine şi-a făcut râs de
găină, şi-a ucis-o fără să-i fie vinovată cu nimica, sărm ana !
Moşneagul însă erâ foarte, b o g a t; el şi-a făcut case m ari
şi grădini frumoase, şi tră ia foarte bine. Pe babă, (de milă),
a pus-o găinăriţă ; iar pe cuccş îl pyrt â 111 to a te părţile după
dânsul, cu salbă de aur la gât şi în călţat cu ciuboţele gal­
bene şi cu pinteni la călcâie, de ţi se părea că-i un irod de
cei frumoşi, iar nu cucoş, de făcut cu borş.
 POVESTEA PORCULUI1.

i-că erâ odată o babă şi-un m o şn eag ; moşneagul de

t o sută de ani şi baba de n o u ăzeci; şi am ândoi 3

bătrân ii aceştia erau albi ca iarna şi posom orâţi
ca vrem ea cea rea, din pricină că n ’aveau copii.
Şi Doamne ! ta re m ai erau doriţi să aibă m ăcar unul.
căci cât erâ ziulica şi noaptea de mare, şedeau singuri-sin-
gurei cuc, şi le ţiuiâ urechile, de u rît ce le erâ. Şi-apoi pe lângă
to a te acestea, nici vro scofală m are nu erâ de d â n ş ii: un
bordeiu ca v ai de el, nişte ţoale rupte, aşternute pe lăiţi, şi
a tâ ta erâ to t. B a dela o vrem e încoace, u rîtu l îi m ânca şi
m ai tare, căci ţipenie de om nu le deschidea u ş a ; parcă erau
bolnavi de ciumă, s ă rm a n ii!
In una din zile, baba oftă din greu şi zise m oşneagului :
D oam ne, moşnege, D oam ne ! D ecând sântem noi, încă nu
ne-a zis nime : ta tă şi m am ă ! Oare nu-i păcat de D um ne­
zeu, că m ai tră im noi pe lum ea a s ta ? Căci la casa fără copii,
nu cred că m ai este v ru n D oam ne-ajută !
— Apoi dă, m ăi babă, ce putem noi face înaintea lui
D um nezeu ?
— Aşâ este, moşnege, văd b in e ; dar, pânăla una-alta,
ştii ce-am gândit eu astă-n o ap te?
— Ştiu, m ăi babă, dacă mi-i spune.
— Ia m âne dim ineaţă, cum s’a am iji de ziuă, să te scoli
şi să apuci încotro-i vedeâ cu o c h ii; şi ce ţi-a ieşi înainte,
în tâ i şi ’ntâi, dar a fi om, d a şerpe, dar însfârşit orice altă
ivină a fi, pune-o în tra istă şi-o adă acasă : vom creşte-o
i no' ■ 1 vom puteâ, şi acela să fie copilul nostru.

1 Tipărită întâia oară în „Convorbiri lit.” anul X , 1876, pag. 105.

2 In „Convorbiri” mai. peste t o t : amundoi.
 Moşneagul, sătul şi el d e -a tâta singurătate şi dorit să aibă
■copii, se scoală a doua zi desdim ineaţă, îşi ia tr a is ta în băţ
,şi face cum i-a zis baba... Porneşte el şi se duce to t în ain te
p e nişte ponoare, până ce dă peste un bulhac. Şi num ai ce
i a tă că vede în bulhac o scroafă cu doi-spre-zece purcei, c ari
•şedeau tologiţi în glod şi se păliau la soare. Scroafa,, care
vede pe m oşneag că vine asupra ei, în d ată începe a grohăi,
o rupe de fugă, şi pui’ceii după dânsa. N um ai unul care erâ
inai ogârjit, m ai răpănos şi m ai răpciugos, neputând eşi din
glod, răm ase pe loc.
Moşneagul degrabă îl prinde, îl bagă în tra istă , aşa plin
{de glod şi de alte podoabe)... cum erâ, şi porneşte cu dânsul
spre casă.
— Slavă ţie, D oam ne ! zise moşneagul, că pot să duc şi
babei mele o m ângâiere !... Mai ştiu eu !... P oate ori D um ­
nezeu ori dracul i-a d a t în gând, (ieri noapte) de una ca
asta. Şi cum ajunge acasă, zice : Iaca, m ăi băbuşcă. ce (odor)
ţi-am adus eu ! (Num ai să-ţi trăiască !) Un băiet ochios, sprân­
c en at şi frum uşel, de nu se m ai poate ! (Iţi sam ănă ţie,
ru p tă bucăţică !...) Acum pune de lăutoare şi grijeşte-1, cum
ştii tu că se grijesc băeţii, că după cum vezi, îi cam colbăit,
m itite lu l!... ,
— Moşnege, moşnege ! zise baba, nu râde : că şi aista-i
fă p tu ra lui Dumnezeu, ca şi noi... (Ba poate şi m ai nevi­
novat, sărm anul !)
Apoi, sprintenă ca o copilă, face degrabă leşie, pregăteşte
de scăldătoare, şi fiindcă ştiâ bine tre a b a m oşitului, lă p u r­
celul, îl scaldă, îl trag e frum uşel cu u n tu ră din opaiţ pela
to a te încheieturile, îl strângă de nas şi-l sum uţă, ca să nu se
deoache, o d o ru l! Apoi îl piepătnă şi-l grijeşte aşa de bine,
că, peste câteva zile, îl scoate din b o a lă ; şi cu tă râ ţe , cu
cojiţe, purcelul începe a se înfiripă şi a creşte v ăzând cu
•ochii, de-ţi erâ m ai m are dragul să te uiţi la el... Iară b ab a
nu ştiâ ce să m ai facă de b u c u rie ,c a are un băiet aşa (de
chipos), de hazliu, de gras (şi învălit) ca un pepene. Să-i
fi zis to a tă lum ea că-i u'rît şi obraznic, ea ţinea u n a şi bună :
că băiet ca băietul ei, nu m ai erâ a l t u l ! N um ai de-un lucru
erâ b ab a cu inim a jignita : că nu p u tea să le zică, lată şi mamă.
I n tr ’una din zile, moşneagul voieşte a merge la tâ rg să
m ai cum pere câte ceva.
-— Moşnege, zise baba, nu u ită să aduci şi nişte roşcove
p e n tru ist b ăiet, că tare -a fi dorit, m itite lu l!
' — Bine, m ăi babă. — D ar în gândul său : Da m âncâ-l-ar
I. C rea n g i. Opere com ple'e.
brânca să-l m ănânce, surlă, că m ult m ă m ai înăduşi cu dân­
sul ! De-am aveâ pâne şi sare pentru noi, da nu să-l m ai
îndop şi pe dânsu! cu b u n ă tă ţi... Când m ’aş potrivi eu
babei, la to a te cele, apoi aş luâ c â m p ii! — Insfârşit, moş­
neagul se duce la târg , târgueşte el ce are de târg u it şi când
vine acasă, baba îl întreabă, ca to td eau n a :
— Ei, moşnege, ce m ai ştii de pela tâ rg ?
-— Ce să ştiu, m ăi b a b ă ? Ia nu prea bune v e ş t i : îm pă­
ratu l vrea să-şi m ărite fata.
— Şi asta-i veste rea, m oşnege?
— D ’apoi îngăduieşte puţin, m ăi babă, că nu-i numais
a tâ ta : că de ce-am auzit eu, mi s’a suit părul în vârful ca­
pului. Şi când ţi-oiu spune până la sfârşit, cred că ţi s’a în -
crâncinâ şi ţie carnea pe tine.
-— D ar de ce, m oşnege? Vai de mine !
— D ’apoi iaca de ce, m ăi babă, ascultă : îm p ă ratu l a d a t
de ştire, prin crainicii săi, în to a tă lum ea : că (ori) cine s’a
află să-i facă, dela casa aceluia şi până la curţile împărăteşti,.,
un pod de aur pardosit cu pietre scumpe, şi feliu de felin
de copaci, pe deoparte şi pe de alta, şi în copaci să cân te
to t felul de paseri, care nu se mai află pe lum ea asta, aceluia'
îi dă f a ta ; ba ci-că-i m ai dă şi ju m ă ta te din îm p ărăţia lui.
Iară cine s’a bizui să vie ca s’o ceară de nevastă, şi n ’a
izbuti să facă podul, aşâ cum ţi-am spus, aceluia pe loc îi;
şi taie capul. Şi ci-că, p ân ă acum , o m ulţim e de feciori de
crai şi de îm păraţi, cine m ai ştie de pe unde au venit, şi
nici unul din ei n ’a făcut nici o is p ra v ă ; şi îm păratul, după
cum s’a h o tărît, pe to ţi i-a tă ia t, fără cruţare, de le plânge
lum ea de m ilă ! Apoi, m ăi babă, ce zici? bune veşti sânt
acestea? B a şi îm păratul ci-că s’a bolnăvit de supărare !
— O f ! moşnege o f ! boala îm păraţilor e ca să n ătatea
noastră ! N um ai despre feţii de îm p ărat, ce m i-ai spus, m i
se rupe inim a din mine, că m are jale şi alean or fi m ai du­
când m am ele lor p entru d â n ş ii! Mai bine că al nostru nu
poate vorbi şi nu-1 duce capul, (ca pe alţii) ta a tâ tea iznoave.
— Bune-s şi acestea, m ăi b a b ă ; da^ bună ar fi şi aceea»
când ar aveâ cineva un fecior, care să facă podul şi să ia
pe fa ta îm păratului, că ştiu c’ar încăleca pe nevoie si.,
D oam ne ! m are slavă ar m ai dobândi în lume !
Când vorbiau bătrânii, purcelul şedeâ în culcuş, (în tr’un
cotlon) sub v a tră cu râtu l în sus; şi uitându-se ţin tă în
ochii lor, asculta ce spun ei şi num ai bufniâ din când în
când. Şi cum sfătuiau bătrânii (ei în de ei, despre acestea),.
num ai iaca se aude sub v a tră : „ T a tă şi m am ă ! eu îi fac” .
B aba atunci a am eţit de b u c u rie ; moşneagul însă, gândind
•că-i ucigă-1 .crucea, s’a sp ă rie t; şi uim it, se u ită prin bor-
•deiu în to a te părţile, să v ad ă de unde-a eşit acel g la s ; dar
nevăzâncl pe nime, şi-a m ai venit în sine. Insă godacul
i a r a strigat :
— T ată, nu te înfricoşa, că eu sânt !... Ci trezeşte pe
m am a, şi du-te la îm păratul de-i spune că eu îi fac podul.
M oşneagul atunci zise îngăim at :
— b ’apoi ai să-l poţi face, dragul ta te i? !
— Despre a sta n ’ai grijă, ta tă , că eşti cu mine... N um ai
d u-te şi vesteşte îm păratului ce-am spus eu !
B aba atunci, venindu-şi în sine, săru tă băietul şi-i zice :
— Dragul mamei, drag ! N u-ţi p u n e c a p u l1 în prim ej­
d ie ! Şi pe noi să ne laşi, tocm ai acum, străini, cu inim a
arsă şi fără nici un sprijin.
— N u te îngriji, m ăm ucă, (de feliu că tră in d şi ne m u­
rind), ai să vezi cine sânt eu.
A tunci moşneagul, nemai având ce zice, îşi p iap tă n ă
.barba frumos, ia toiagul b ătrân eţelo r în m ână, apoi iese din
casă şi porneşte spre îm p ă răţie ; şi cum ajunge în târg , se
duce cu pieptul deschis drept la palatul îm păratului. Un
străjeriu, cum vede pe moşneag că stă pe-acolo, îl întreabă :
-— D ar ce vrei, m oşule?
— Ia am treab ă la îm p ă ra tu l; feciorul m eu se prinde că
ri-a face' podul.
Străjeriul, ştiind porunca, nu mai lungeşte vorba, ci ia
m oşneagul şi-l duce înaintea îm păratului. îm p ă ratu l văzând
pe m oşneag, îi întreabă :
— Ce vocşti dela mine, m oşule?
— Să tră iţi m ulţi ani cu bine, lum inate şi prea p u te r­
nice îm părate ! Fecioru-meu, (auzind că aveţi la tă de m a­
rita l), in ’a trim is, din p a rte a lui, să aduc la cunoştinţa
'M ăriei-Voastre, — că eî, cică, poate să vă facă podul.
— Dacă poate să-l facă, facă-1. m oşnege;şi atunci fa ta
•şi ju m ă ta te din îm părăţia mea^ ale lui să iie. Iară de nu.
atunci... poate-i fi auzit ce-au p ă ţit alţii, m ai de v iţă decât
■dânsul? Dacă te prinzi aşa, apoi mergi de-ţi adă feciorul
.încoace. Iară de nu, caută-ţi de drum şi nu um bla cu găr­
g ă u n ii în cap. _ ‘ .
Moşneagul, auzind aceste chiar din gura îm păratului, se

1 In ed iţia dela I a ş i: vicaţa.

pleacă până la p ă m â n t; apoi iese şi porneşte spre casă, ca
să-şi aducă feciorul. Şi cum ajunge acasă, spune fecioru-
său, ce-a zis îm păratul. Purcelul atunci, plin de bucurie, în­
cepe a zburdă prin bordeiu, dă un ropot pe sub lăiţi, mai»
răsto arn ă câtev a oale cu râtul, şi zice :
— H aidem , tă tu c ă , să m ă vadă îm p ă r a tu l!
B aba atunci. începe a se boci şi a zice :
— Se vede că eu nu m ai am p a rte în lum ea asta de ni­
mica ! P ână acum m ’am chinuit de l-am crescut şi l-am scos
din to a tă n e v o ia ; şi acum ... parcă v ăd c’am să răm ân fără
d â n s u l! Şi to t bocind ea, o apucă leşin, de supărare.
Iar moşneagul, de cuvânt ; pune cuşm a pe cap, o îndeasă
pe urechi, îşi ia toiagul în m ână, iese din casă şi zice :
— H ai cu ta ta , băiete, s’aducem noră m âne-ta !
Purcelul atunci, de bucurie, m ai dă un ropot pe sub lăiţi,
apoi se ia după moşneag, şi cât cole, mergea în urm a lui*
grohăind şi m uşluind pe jos, cum e tre a b a porcului. A bia
ajung ei la porţile palatului îm părătesc, şi străjerii, cum îi
văd, încep a se u ita unul la altul şi a bufni de râs.
— D a ce-i acesta, moşule, zise unul din ei.
— D ’apoi acesta mi-e feciorul, care se prinde c’a face
podul îm păratului.
— Doam ne, moşule, D oam ne ! m ultă m inte îţi mai tre ­
bue, zise un străjeriu b ă trâ n ; se vede că ţi-ai u râ t zilele t
— Apoi dă, ceea ce-i scris omului, în frunte-i este pus p
şi tot de-o m oarte are să m oară cineva.
— D um neta, moşule, cum vedem noi, cauţi pricină, ziua-
m eaza-m are, cu lum ânarea, (ziseră străjerii).
— D ’apoi asta nu vă priveşte pe d -v o a s tră ; ia m ai bine
păziţi-vă gura şi daţi de ştire îm păratului c’am venit nci
(răspunse m oşneagul). _
Străjerii atu n ci se u ită (lung) unul la altul, şi strâng din
u m ere;... apoi unul din ei vesteşte îm păratului despre ve­
nirea noilor peţitori : m oşneagul cu purcelul său !... A tunci
îm păratul îl chiam ă înaintea sa. Moşneagul, cum întră, se
pleacă până la păm ânt şi stă la uşă, (smerit). Iară purcelul
calcă înainte pe covoare grohăind, şi începe a m uşlui prin casă-
A tunci îm păratul, văzând aşâ m are obrăznicie, pe deo­
p arte i-a venit a râd°, iară pe de alta, se tu lb u ră grozav, ş>
zise :
— D a bine, moşnege, când ai venit în cela rând, p arcă
erai în to a tă m in te a ; dar acum unde te visezi, de um bli ca
porci după tin e ? Şi cine te -a pus la cale să m ă iei, to c­
m ai pe mine, în b ă ta e de joc? !
■— Ferească Dum nezeu, în ălţate îm părate, să cuget eu,,
om b ătrân , la una ca asta ! D 'apoi să avem iertare, L um i-
narea-V oastră, că acesta mi-i flăcăul, despre care v ’am spus.
mai dăunăzi, că m ’a trim is la M ăria-V oastră, dacă vă mai»
aduceţi am inte.
— Şi el are să-mi facă podul?
—D ’apoi aşa nădăjduim în Dum nezeu, că chiar el, M ăria t a £
— H a i ! ia-ţi porcul de-aici şi ieşi afară. Şi dacă până
m âne dim ineaţă n ’a fi podul gata, moşnege, are să-ţi stee
capul unde-ţi stau talpele. Inţelesu-m ’ai?
— M ilostiv este Cel-de-sus, M ăria-V oastră. Iară dacă s ’a
întâm pla, -— să nu bănuiţi, puternice îm părate, — după do­
rinţa Lum inării V oastre, apoi atunci să ne trim e te ţi copila
acasă. Şi zicând aceste, se pleacă după obicei, îşi ia p u r­
celul, iese şi porneşte spre casă, urm at de câţiva ostaşi, în
paza cărora l ’a d at îm p ăratu l până a doua zi, ca să v ad ă
ce poate fi u n a ca a sta ? ... Căci m ultă vorbă, m ult râs ş i
m are nedum erire se m ai făcuse la p a la t şi în to a te p ă rţile
despre o astfel de batjocură ne m ai pom enită.
Şi cătră sară, ajungând moşneagul şi cu purcelul acasă,,
pe babă o şi apucă un trem ur, de spaim ă, şi începe a se*
văicărâ şi a zice :
■— Vai de mine, moşnege ! da ce foc m i-ai adus la casă? n
Mie ostaşi îmi trebuesc?
— încă m ai ai gură să în tre b i? Acestea-s faptele t a l e ;
m ’am lu at după capul tă u cel sec, şi m ’am dus pe coclauri:
să-ţi aduc, (sanchi), copii de suflet. Şi acum iaca în ce chi­
chion am în tra t ! Că n ’am adus cu ostaşii, ci ei m ’au adus-
pe m ine. Şi capului meu. se vede că până m âne dimi­
neaţă i-a fost scris, să m ai stee unde stă ! Purcelul însă um ­
blă m uşluind prin casă, după mâncare, şi nici grijă n avea
despre încurcala ce făcuse. Moşnegii s au ciondănit cât s ’au
m ai ciondănit şi, cât erau ei de. îngrijiţi, despre ziuă, au
adorm it. Iară purcelul atunci s’a suit binişor pe laiţă, a
s p a rt o fercastă de bârdăhan, şi suflând odată din n ări
s’au făcut ca două suluri de foc, dela bordeiul m oşneagu­
lui, care acum nu mai erâ bordei, şi până la palatul îm pă­
ratului. Şi podul cu to a te cele poruncite, erâ acum g a ta -
lară bordeiul moşneagului se prefăcuse în tr ’un palat m ult
m ai strălucitor decât al îm p ă ra tu lu i! Şi deodată, baba şb
m oşneagul se trezesc îm brăcaţi în porfiră îm părătească, şâ
to a te b u n ătăţile de pe lume erau acum în palaturile lor.
Ia ră purcelul zburdă şi se tologiâ num ai pe covoare, în to a te
p ă rţile .
Tot în acea vreme, şi la îm părăţie straşnică zvoană s’a
f ă c u t ; şi însuşi îm p ăratu l cu sfetnicii săi, văzând această
m are minune, grozav s’au s p ă r ie t! Şi tem ându-se îm păratul
•să nu i-se întâm ple ceva de rău, a făcut sfat şi a găsit cu
«ale să dee fa ta după feciorul m oşneagului, şi de în d ată a
ş i trim is-o. Căci şi îm păratul, cât erâ de îm părat, le dăduse
acum to a te pe una, şi nici m ăcar aceea nu erâ bună :
fric a !
N untă n 'a m ai făcut, căci cu cine erâ s’o facă? F a ta îm­
p ă ra tu lu i, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palatu-
-rile şi socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a în­
crem enit ! dar m ai pe urm ă, strângând ea din umere, a zis
'(în inima sa) ;
— Dacă aşa au v ru t cu mine p ărin ţii şi Dum nezeu, apoi
a ş a să răm âie ! Şi s’a şi apucat de gospodărie.
Purcelul to a tă ziua m uşluiâ prin casă, după obiceiul său ;
âară noaptea, la culcare, lepădă pielea cea de porc, şi ră­
m ânea un fecior de îm p ărat, foarte frum os ! Şi n ’a trecu t
m u lt, şi n ev asta lui s’a deprins cu dânsul, de nu-i m ai erâ
acu m aşa de u rît ca d ’intâi.
L a vro săptăm ână, (două), tâ n ă ra îm părăteasă, (cuprinsă
»de dor), s’a dus să-şi mai vadă p ă rin ţii; iară pe b ă rb a t l-a
îă sa t acasă, căci nu-i da m âna să iasă cu dânsul... Părinţii,
cum au văzut-o s’au bucu rat cu bucurie mare, şi întrebând-o
-despre gospodărie şi b ărb at, ea a spus to t ce ştia. Atunci
■împăratul a început s’o sfătuiască, zicând :
— D raga ta te i ! Să nu cum va să te îm pingă p ăcatul să-i
•Iaci vrun neajuns, ca să nu p ă ţe şti vreo nenorocire ! Căci
•dupăcum văd eu, omul acesta, sau ce-a fi el, are m are p u ­
tere . Şi treb u e să fie ceva neînţeles de m intea noastră, de
•vreme ce a făcu t lucruri peste puterea omenească !
După aceasta au eşit amândouă împărătesele în grădină
«a să se primble. Şi aici. mama sfătui pe fată cu totul de
altfel-:
— D raga m amei, ce fel de v iaţă ai să m ai duci tu,
■dacă nu poţi eşi în lume cu bărb atu l tău ? Eu te sfătuesc
a ş â : să potriv eşti to td e a u n a să fie foc zdravăn în sobă; şi
câ n d a adorm i b ă rb atu -tău , să iei pielea cea de porc şi s’o
dai în foc, ca să ardă, şi atunci ai să te m ântui de dânsa l
 — Că bine zici, m a m ă ; iaca mic nu m i-a venit în cap de
im a ca asta...
Şi cum s’a întors îm părăteasa cea tâ n ă ră acasă, a şi po­
runcit să-i facă un foc bun în sobă. Şi când dormiâ băr­
b at u-său m ai bine, ea a luat pielea cea de porc, de un de-o
punea el, şi a dat-o pe foc ! A tunci perii de pe dânsa au
început a pârâi şi pielea a sfârâi (prefăcându-se în ciorie
ars şi apoi în sc ru m ); şi s’a făcut în casă o duhoare aşâ de
grozavă, încât b ă rb a tu l pe loc s’a trezit înspăim ântat, a să­
rit drept în picioare şi s’a u ita t cu jale în sobă. Şi când a
văzut această m are nenorocire, a lăcrăm at, zicând : *
— Alei ! femee nepricepută ! Ce-ai făcut !? De te-a în­
v ă ţa t cineva, rău ţi-a p r i i t ; iară de-ai făcut-o din capul tău*,
rău cap ai av u t !
A tunci ea deodată s’a văzut încinsă peste m ijloc cu un
cerc zdravăn de fier, iar bărbatu-său i-a zis :
— Când voiu pune eu m âna cea dreaptă pe mijlocul tă u ,
atunci să plesnească cercul acesta, şi num ai atunci să se
nască pruncul din tine, pentrucă ai ascultat de sfaturile
altora, de-ai nenorocit şi căzăturile ieste de bătrâni, m ’a f
nenorocit şi pe mine şi pe tin e deodată. Şi dacă vei avea
cândva nevoie de mine, atunci să ştii, că m ă chiam ă F ă t -
Frumos, şi să m ă cauţi la M ănăstirea-de-Tăm âe.
Cum a sfârşit de zis aceste, de-o dată s’a stârn it un vânt
năprasnic, şi venind un v â rte j înfricoşat, a rădicat pe gine­
rele îm păratului în sus, şi s’a făcut nevăzut. A tunci podul
cel m inunat în d ată s’a stricat şi s’a m istuit, de nu se ştie
ce s’a făcut ; iară p a la tu l în care şedeau moşnegii şi cu
nora, cu to ate bogăţiile şi podoabele din el, s’a schim bat
iarăşi în sărăcăciosul bordeiu al m oşneagului, de m ai ’iiainte„
A tunci bătrânii, v ăzând astă m a r e nenorocire şi pe nora lor
în aşa hal, au început a c m ustră, cu lacrămile în ochi, şi
a-i zice cu asprime, să se ducă unde ştie, că ei n ’au cu ce
s’o ţie.
E a văzându-se acum aşâ de nenorocită şi lioropsită, ce să
facă şi încotro s’apuce? Să se ducă la părinţi?-—se tem ea
de asprim ea tată -să u şi de (şugufcaţa) defăim are a o am enilor;
s ă ră m â e p e loc? — nu avea cele trebuitoare şi-i erâ leham ite
de m ustrările socrilor. Insfârşit, s’a h o tărît a se duce în
to a tă lum ea să-şi caute bărb atu l. Şi hotărîndu-se astfel, a
zis : D cam ne-ajută ! şi a pornit încotro a v ăzu t cu ochii. Şi
a mers ea, a m ers to t înainte prin pustiiuri un an de zile,,
pană ce-a ajuns în tr’un loc sălbatec şi cu to tu l necunoscut.
Şi aici văzând o căsuţă tu p ilată şi acoperită cu muşchi,
care m ărtu risiâ despre vechim ea ei, a b ă tu t la poartă.
A tunci se aude dinlăuntru un glas de femee b ătrân ă, zi­
când :
— Cine-i acolo?
— E u sânt, un drum eţ rătăcit.
— De eşti om bun, aproape de chilioara m e a ; iară de
e ş ti om rău, departe de pe locurile aceste, că am o căţea cu
d in ţii de oţel, şi de i-oiu da drum ul te face m ii şi fărâm e !
— Om bun, m ăicuţă !
A tu n ci i se deschide p o a rta şi drum eaţa în tră înlăuntru
— D a ce v â n t te -a adus şi cum ai p u tu t răzbate prin
aceste locuri, (fem ee-hăi? !) Că pasăre m ăeastră nu vine pe
a ici, necum om păm ântean.
A tunci drum eaţa a o fta t din greu şi a zis :
— Ia păcatele mele m ’au adus, m ăicuţă. Caut M ănăsti-
rea-de-Tăm âe şi nu ştiu în care p a rte a lumei se află !
— Se vede că to t m ai ai o leacă de noroc, de-ai nem erit
to c m a i la mine. E u sânt sfânta Miercuri, de-i fi auzit de
num ele meu.
— De num e am auzit, m ăicuţă, dar că te afli în _lumea
a sta , nici prin cap nu m i-a tre c u t vreodată.
— Vezi? T ot de noroc să se plângă o m u l!
Apoi sfânta M iercuri a strig at o d ată cu glas puternic, şi
ipe loc s’au a d u n at to a te jivinile din îm p ărăţia e i; şi îr.-
trebându-le despre M ănăstirea-de-Tăm âe, au răspuns to a te
■deodată, că nici n ’au auzit m ăcar pom enindu-se de numele
ei. Sfânta M iercuri auzind aceasta, s’a a ră ta t cu m are pă­
rere de r ă u ; dar neavând nici o putere, a d at drum eţei un
corn de prescure şi un p ă h ă ru ţ de vin, ca să-i fie pentru
'hrană la d ru m ; şi i-a m ai d at încă o furcă ele aur,^ care
torcea singură, şi i-a zis cu b in iş o ru l: ,,Păstreaz-o,^ că ţi-a
prinde bine, la nevoie” . Apoi a îndreptat-o la soră-sa cea
m ai mare, la sfân ta Vineri. Şi drum eaţa pornind, a mers
;i a r un an de zile, to t prin locuri sălbatice şi necunoscute,
pânăce cu m are greu ajunse la sfânta Vineri. Şi aici i s’a
în tâ m p la t ca şi la sfânta M iercuri, num ai că sfânta Vineri
î-a m ai dat şi ea un corn de p r e s c u r e , un p ăh ăru ţ de vin
•şi o v â rte ln iţă de aur, care depănă singură ; şi a îndreptat-o
•şi ea, (cu m ultă b u n ă ta te şi blândeţă), la soră-sa cea m ai
rnare, la sfânta D um inică. Şi de acolea 1 drum eaţa pornind

S
chiar în acea zi, a mers iarăş un an de zile, prin nişte pus­
tie tă ţi şi m ai grozave decât cele de până aici. Şi fiind în­
sărcin ată pe al treilea an, cu m are g reu tate a p u tu t să ajungă,
până la sfân ta Dum inică. Şi sfânta Dum inică a prim it-o cu
aceiaşi rânduială şi to t aşâ de bine, ca şi surorile sale. ŞL
făcându-i-se milă de această nenorocită şi stru n cin ată fiin ţă,
a strig at şi sfân ta D um inică odată din răsputeri \ şi în­
dată s’au ad unat to a te vietăţile : cele din ape, cele de pe-
uscat şi cele zburătoare. Şi atunci ea le-a în tre b at cu t o t
dinadinsul, dacă ştie vre-una din ele, în care p a rte a lumii.,,
se află M ănăstirea-de-tăm âe? Şi to a te au răspuns c a d in tr ’o
singură gură, că nu li s ’a în tâm p lat să audă m ăcar vorbin-
du-se vreodată, despre aceasta. A tunci sfânta D um inică a
o fta t din adâncul inimii, s’a u ita t galiş la nenorocita d ru -
m eaţă şi i-a zis :
— Se vede că v ru n blăstăm al lui Dumnezeu sau altă
ceva aşâ, trebuie să fie, de nu ai p a rte de ceeace cauţi*
fiica m ea ! Că aici este capătul unei lum i necunoscute încă
şi de m in e ; şi Oricât ai voi t u şi oricare altul să m ai m eargă
înainte de aici, este cu neputinţă.
Şi atu n ci num ai iaca un ciocârlan şchiop se vede viind,,
cât ce putea : şi, şovâlc, şovâlc, şovâlc ! se înfăţişează înain­
te a sfintei Duminici. A tunci ea îl întreabă şi pe acesta :
-— Tu, ciocârlane, nu cum va ştii unde se află M ănăstirea-
de-T ăm âe?
— D a cum să nu ştiu, stă p â n ă ? Că doar pe-acolo m ’a
p u r ta t dorul, de m i-am frâ n t piciorul.
— Dacă-i aşâ, apoi acum în d ată ia pe această femee, du-o
(num ai decât) acelo, cum îi şti tu şi povăţuieşte-o cum a fii
m ai bine.
A tunci ciocârlanul oftând a răspuns cu sm erenie:
— Mă supun cu to a tă inim a la slujba M ăriei-Voastre„
stăpână ; deşi este foarte cu anevoie de m ers până acolo.
Apoi sfânta Dum inică a d at şi ea drum eţei un corn de
prescură şi un p ă h ă ru ţ de vin, ca să-i fie de hrană p ânăla
M ănăstirea-de-T ăm âe; şi i-a m ai d a t o tipsie m are de aur,
şi o cloşcă to t de aur, b ă tu tă cu pietre scumpe, şi cu puii
to t de aur, ca să-i p r in d ă bine la nevoie, şi apoi a dat-o pe-
sama ciocârlanului, care în d ată a şi pornit, şovâlcâind. Şi
când ciocârlanul pe jos, când drum eaţa pe sus; când ea pe
jos, când el pe sus. Şi când b ia ta drum eaţă nu mai p u te a
nici pe sus nici pe jos, atunci în d ată ciocârlanul o luă pe
aripioarele sale şi o ducea. Şi to t aşâ m ergând ei încă un
an de zile, cu m are g reu tate şi zdruncin, au trecut peste
nenum ărate ţă ri şi m ări, şi prin codri şi p u stie tă ţi aşâ de
îngrozitoare, în care fojgăiau balauri, aspide veninoase, va-
siliscul cel cu ochi fărm ăcători, vidre câte cu douăzeci şi
p a tru de capete şi altă m ulţim e nenum ărată de gângănii şi
jigănii înspăim ântătoare, care stă te a u cu gurile căscate, nu­
m ai şi num ai să-i în g h ită ; despre a cărora lăcomie, viclenie
ş i ră u ta te nu-i cu p u tin ţă să povestească lim ba omenească !
Şi însfârşit, după a tâ ta am ar de tru d ă şi prim ejdii, cu m are
«ce ’au izbutit să ajungă la gura unei peşteri. Aici călătoa­
rea s’a suit iarăş pe aripile ciocârlanului, din care abia mai
p u tea fâlfâi, şi el şi-a d a t drum ul cu dânsa pe-o altă lume.
unde erâ un raiu, şi nu altă ceva!
— Iaca M ănăstirea-de-Tăm âie ! zise ciocârlanul. Acolo se
află F ăt-F rum os, pe care-1 cauţi tu , de-atâL-am ar de vreme.
ISiu cum vâ ţi-i cunoscut ceva pe aici?
A tunci ea, deşi îi fugiau ochii de a tâ te a străluciri, se uită
m ai cu băgare de sam ă şi în d a tă cunoaşte podul cel m inu­
n a t din ceea lume, şi palatul în care trăise ea cu F ă t-F ru ­
mos aşâ de puţin, şi în d ată i se um plură ochii de lacrămi
«de bucurie.
— Mai s t ă i ! şi nu te bucură aşâ de g ra b ă ; că încă eşti
nem ernică pe aceste locuri, şi to t n ’ai scăpat de prim ejdii,
aise ciocârlanul.
Ii arată apoi o fântână, unde trebuia să se ducă tre i zile
•dearândul; îi spune cu cine are să se întâlnească şi ce să
vo rb ească; o povăţuieşte ce să facă, rând pe rând, cu furca
cu vîrtdni{a cu tipsia şi cu cloşca cu p u ii de aur, dăruite
ei de cele tre i s u ro r i: sfânta Miercuri, sfân ta Vineri şi sfânta
Dum inică.
Apoi luându-şi ziua bună dela călătoarea încredinţată lui
iute se întoarnă înapoi, zburând neîncetat, de frică să nu-i
m ai rupă cineva şi celalalt picior. Iară nem ernica drum eaţă
lăcrăm ând, îl petrecea cu ochii, în zbor, m ergând spre fân­
tâ n a ce-i arătase el.
Şi cum ajunge la fântână, scoate mai întâi furca, de
unde-o aveâ strânsă, şi apoi se pune jos să se odihniască.
'Nu trece m ult şi viind o slujnică să iee apă, cum vede o
fem eie necunoscută şi furca cea m inunată torcând singură
fire de aur, de mii de ori mai subţiri decât părul din cap,
fcfuga la stăpână-sa şi-i dă de v este !
 S tăpâna acestei slujnice, erâ vespea care înălbise pe dra­
cul, îngrijitoarea dela palatul lui F ă t-F ru m o s; o vrăjito are
straşnică, care închegă apa şi eare ştiâ toate drăcăriile de
pe lum e. D ar num ai un lucra nu ştiâ h â r c a : gândul om u­
lui. T alpa iadului cum aude despre această m inunăţie, trî-
m ete slujnica degrabă, să-i chem e fem eea cea străin ă la
p a la t; şi cum vine, o îa tre a b ă :
— Am auzit că ai o furcă de aur, care toarce singură-
Nu ţi-e de v ânzare şi cât mi-i cere pe d â n sa ? (fem ee h ă i !)..
— Ia să m ă laşi să sta u în tr ’o noapte în odaia unde
doarm e îm păratul.
— De ce n u ? Dă furca încoace şi răm âi aici p â n ă la
noapte, când s a în tu rn â îm păratul dela v ânătoare.
A tunci druineaţa dă furca şi răm âne. Ştirba-baba-cloanţa.
ştiind că îm păratul are obiceiu a beâ în to ată sara o cupa
de lapte dulce, i-a pregătit acum u n a ca să doarm ă dus
p ân ă a doua zi, dim ineaţă. Şi cum a venit îm păratul dela
v â n ă to a re şi s’a pus în aşte rn u t h ârca i-a şi trim es laptele;
şi cum l-a b â u t îm păratul, pe Joc a adorm it ca m ort. A tunci,
talpa iadului a chem at pe necunoscuta d ru m eaţă în odaia
îm păratului, după cum avusese tocm aiă, şi a lăsat-o acolo, zi-
cându-i în cetişo r:
— Şezi aici până despre ziuă, că am să vin atunci tot
eu să te ieu. •
H ârca, nu doar că şoptiâ şi um blă cătinel ca să n ’o audă
îm păratul, ci aveâ grijă să n ’o audă, din odaia de alăturea,
un credincios al îm păratului, care în toate zilele um blă cu
dânsul la vânat.
Şi cum s’a d ep ărtat băboiul de acolo, nenorocita drum eaţă
a îngem m chiat lângă patul soţului ei şi a început a plânge
cu am ar şi a z ic e :
— F ăt Frum os ! Făt-Frum os i întinde m âna ta cea dreaptă
peste mijlocul m eu, ca să plesnească cercul ist afurisit şi
să se nască pruncul tău ! _
Şi, săm ana, s’a chinuit aşâ p ân ă despre ziuă, dar în za­
dar, căci îm păratul p arcă erâ dus pe ceea lum e ! D espre
ziuă, tălpoiul a venit p o s o m o r â t ă 1, a scos pe necunoscuta
de acolo şi i-a zis (cu ciudă), s ă iasă din ogradă şi să m eargă
unde ştie. Şi nenorocita ieşind cu nepus în m asă şi necă­
jită ca vai de ea, s’a dus iarăşi la fân tâ n ă şi a scos acum
vârtelniţa. Şi viind iarăş slujnica la apă, şi văzând şi această
>mare m inune, fuga la stăpână-sa şi-i spune că fem eia cea
d e ieri are acum o v ârtelniţă de aur, care deapănă singură,
şi care-i m ult m ai m inunată, decât furca ce i-a dat. Atunci
pohoata de babă, o chiam ă iarăş la dânsa p rin slujnică, pune
•mâna (şi) pe vârtelniţă, tot cu acelaş vicleşug, şi a doua zi des-
dim ineaţă, o scoase iară ji din o d a ia îm p ă ra tu lu işid in ogradă.
Insă în această noapte, credinciosul îm păratului sim ţind
c e s’a petrecut, şi făcându-i-se milă de nenorocita străină,
ş i-a pus în gând să descopere vicleşugul babei. Şi cum s’a
sculat îm păratul şi s’a pornit la v ânătoare, credinciosul i-a
spus cu deam ănuntul, ce se petrecuse în odaia lui, în cele
două nopţi din urm ă. Şi îm păratul, cum a auzit aceste, pe
loc a tresărit, de parcă i-a dat inim a d in tr’îasul. Apoi a
plecat ochii în jos şi a în cep u t a lăcrăm a. Şi pecând din ochii
lui Făt-Frum os se scurgeau şiroaie de lacrăm i, la fântâna
ştiută, urgisita şi zbucium ata lui soţie scoase acum pe tipsie
şi cloşca cu puii de aur, cea mai de pe urm ă a ei n ă d e jd e !
Şi cum sta ea în preajm a fântânii, num ai ce iaca pe sluj­
nica ştiută iarăş o aduce D um nezeu la fâ n tâ n ă ; şi când mai
vede şi această m are m inunăţie, nici mai aşteap tă să iee
apă, ci fuga la stăpână-sa şi-i sp u n e :
— Doam ne, stăpână, Doam ne! Ce-am văzut e u lF e m e e a
«ceea are acum o tipsie de a u r şi o cloşcă de aur, cu puii
tot de aur, aşâ de frum oşi, de-ţi fiiţr ochii pe dânşii!
B ăborniţa cum aude aceasta, pe loc trim ete s’o cheme,
zicând în gândul s ă u :
— D upă ce um blă ea, nu se m ănâncă...
Şi cum vine străina, hoanghina pune m âna şi pe tablaua
cea de a u r şi pe cloşca de aur, cu puii de aur, tot cu acelaş
vicleşug.
D ar îm păratul, când a venit în astă sa ră dela vânat, şi
■când i s’a adus laptele, a zis în gândul sau:
— A cest lapte nu se m ai b e a ; — şi cum a zis, l-a şi
a ru n c a t pe furiş, undeva, şi pe loc s’a făcut că doarm e dus.
Dupăce hârca s’a încred in ţat că îm p ă ratu l doarm e, bi-
-zuindu-se ea şi acum în p u terea b ă u tu rii sale, a adus iarăş
pe străin ă în odaia lui, tot cu aceeaşi rânduială, ca şi în
nopţile tre c u te ; şi lăsând-o acolo, s’a d epărtat. Atunci, zb u ­
cium ata d ru m eaţă căzând iarăş în genunchi, lângă patul so­
ţului ei, se înecă în lacrăm i, spuind iarăş cuvintele a c e s te :
— Făt-Frum os! Făt-Frum os! Fie-ţi milă de două suflete
nevinovate, care se chinuesc de p atru ani, cu osânda cea
■mai cu m p lită! Şi întinde m âna ta cea dreaptă peste mijlocul
m eu să plesnească cercul şi să se nască pruncul tău, că nu
m ai pot duce această n esu ferită sarcină!
Şi când a sfârşit de zis aeeste, F ăt Frum os a întins m âna
c a prin som n, şi când s’a atins de mijlocul ei, dang! a
plesnit cercul, şi ea în d a tă a născut pruncul, fă ră a simţi
câtuşi de puţin durerile facerii. După aceasta îm p ărăteasa
povesteşte soţului său câte a pătim it ea de când s’a făcut
el nevăzut.
A tunci îm păratul chiar în p u tere a nopţii, se scoală r ă ­
dică to ată curtea în picioare şi porunceşte să-i aducă pe
hârca de babă înaintea sa, dim preună cu toate odoarele luate
c u vicleşug dela îm părăteasa (lui). Apoi mai porunceşte să-i
aducă o iapă sireapă şi un sac plin cu nuci, şi să lege şi
sacul cu nucile şi pe hârcă de coada iepei, şi să-i dee d ru ­
m ul. Şi aşâ s’a făcut. Şi când a început iapa a fugi, unde
pica nuca, pică din talpa iadului b ucăţica; şi când a picat
sacul, i-a picat şi hârcei capul.
H ârca aceasta de babă, e râ scroafa cu purceii din bul-
hacul peste care v ’am spus că dăduse m oşneagul, crescătorul
lui Făt-Frum os. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe
stăp ân u -său Făt-Frum os, în purcelul cel ogârjit, răpciugos
.şi răpănos, cu chip să-l poată face mai pe urm ă, ca să iee
vre-o fată de-a ei, din cele unsprezece ce aveâ, şi care
fugise după dânsa din bulhac. Iaca dar, pentruce Făt-Frum os
a pedepsit-o aşâ de grozav. Ia ră pe credinc ios cu m ari
daruri l-au dăruit îm păratul şi îm părăteasa, şi pe lângă
dânşii l-au ţinut până la sfârşitul vieţii lui.
Acum, aduceţi-vă am inte, oam eni buni, că Făt-Frum os
nu făcuse n u n tă, când s’a în su ra t. D ar acum a făcut şi
nu n ta şi cum ătria totodată, cum nu s’a mai pom enit şi nici
cred că s’a mai pomeni una ca asta undeva... Şi n uinai
cât a gândit Făt-Frum os, şi în d ată au şi fost de faţă părinţii
îm părătesii lui şi crescătorii săi, b ab a şi moşneagul,, îm b ră ­
caţi iarăş în porfiră îm părătească, pe cari i-au pus în capul
m esei. Şi s’a adunat lum ea de p e lume la această m are
ş i bogată n u ntă, şi a ţin u t veselia tre i zile şi^ trei nopţi
ş i mai ţine şi astăzi, dacă nu cum va s’a fi sfârşit.
 FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI1.

râ o d a tă un moşneag ş’o b a b ă ; şi moşneagul aveâ'

M o fată şi baba iar o fată. F a ta babei eră slută,

__ leneşă, ţâfnoasă şi rea la in im ă ; dar, p en tru că

" x~" erâ „ fa ta m am ei” , se alinta cum s’alintă cioara ’n
laţ, lăsând to t greul pe fa ta m oşneagului. F a ta moş­
neagului însă erâ frum oasă, harnică, ascultătoare şi bună la
inim ă. D um nezeu o împodobise cu to a te darurile cele bune
şi frumoase. D ar această fa tă bună erâ horopsită şi de sora
cea de scoarţă şi de m am a cea vitrigă. Noroc dela Dum ­
nezeu că erâ o fată robace şi răbdătoare ; căci altfel ar fi fo st
vai ş’am ar de pielea, ei.
F a ta m oşneagului la deal, fa ta moşneagului la v a le ; ea
după găteje prin pădure, ea cu tă b u e ţu l în spate la m oară,
ea însfârşit în to a te părţile după treab ă. Cât erâ ziulica de
m are, nu-şi m ai strângea picioarele; d in tr’o parte veniâ şi’i*
a lta se ducea. Ş ’apoi baba şi cu odorul de fiică-sa to t câr­
tito a re şi nem ulţăm itoare erau. P entru babă, fa ta m oşnea­
gului erâ p ia tră de m oară în c a s ă ; iar fa ta ei, busuioc de
pus la icoane.
Când se duceau am ândouă fetele în sat la şezătoare sara,
fata m oşneagului nu şe încurcă, ci torceâ câte-Un ciur plin
de fuse, iar fa ta babei îndrugă şi ea cu m are-ce câte-un f u s ;
ş’apoi râ n d veniau am ândouă fetele acasă, noaptea târziu,
fata babei săriâ iute peste pârlaz, şi ziceâ fetei m oşnea­
gului, să-i dee ciurul cu fusele, ca să-l ţie, până va sări şi
1 Tipărită întâia oară în „Convorbiri literare” an. X I, 1877, pag. 212,unde-
începe astfel :
,.Ci-că erâ odată un vădăoiu bătrân, care aveâ o f a t ă ; el s’a însurat a
doua oară şi-a luat o babă văduvă, care şi ea aveâ o fată". — In cep u tu î
acesta e schim bat in ediţia dela Iaşi.
*ea. A tunci fa ta babei vicleană cum eră, Iuâ ciurul şi fuga
ăn casă la babă şi la moşneag, spuind că ea a to rs acele
tuse. In zadar fa ta m oşneagului spunea în urm ă că acela
e ste lucrul m anilor sale, căci în d ată o apucau de obraz baba
.-şi cu fiică-sa şi trebuia num aidecât să răm âie pe-a lor. Când
ve n iâ D um inica şi sărbătorile, fa ta babei erâ îm popoţată şi
netezită pe cap, de p a rc ’o linsese viţeii. Nu erâ joc, nu erâ
clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei, iar fa ta moş­
neagului erâ oprită cu asprime dela to a te aceste. Ş ’apoi
•când veneâ moşneagul, de pe unde erâ dus, gura babei
um blă, cum um blă m eliţa : că fa ta lui nu ascultă, că-i uşer-
nică, că-i leneşă, că-i soiu rău... că-i laie, că-i bălae. şi că
s ’o alunge dela casă, s’o trim e a tă la slujbă, unde ştie, că
nu-i de chip s’o mai ţie, pentrucă poate să înărăvească şi
p e fa ta ei.
Moşneagul, fiind un gură-cască, sau cum îţi vreâ să-i zi­
ceţi, se u ită în coarnele ei şi ce-i spunea ea, sfânt erâ. Din
inim ă bietul moşneag poate c’ar fi m ai zis c â te -c e v a ; dar
acum apucase a cânta găina la casa lui şi cucoşul nu mai
aveâ nici o trecere : ş ’apoi ia să-l fi pus păcatul să se în­
tre a că cu dedeochiul, căci baba şi cu fiică-sa îl um pleau de
bogdaprosti. î n tr u n a din zile moşneagul fiind foarte am ărît
<le câte-i spuneâ baba. chemă fa ta şi-i zise :
— D raga tate i, iaca ce-mi to t spune m ă-ta de tine : că n ’o
asculţi, că eşti rea de gură şi în ără v ită şi că nu este de
chip, să m ai stai la casa m ea; deaceca du-te şi tu încotro
tc -a îndreptă Dum nezeu, ca să nu se m ai facă a tâ ta gâl­
ceava la casa asta, din pricina ta . D ar tesfătu esc, ca un ta tă
ce-ţi sânt, că orişiunde te-i duce, să fii supusă, blajină şi
h a rn ic ă ; căci la casa m ea to t ai dus-o cum ai dus-o, c’a
m ai fost şi mila părinţească la m ijloc!.. D ar prin străini
D um nezeu ştie peste ce soiu de săm ânţă de oamem îi d a ;
•şi nu ţi-or puteâ răbdâ, câte ţi-am răb d at noi.
A tunci b ia ta fată , văzând că baba şi cu fncă-sa voesc cu
orice chip s’o alunge, săru tă m âna tată-său şi cu lacrăm i în
■ochi porneşte în to a tă lumea, depărtandu-se de casa părin­
ţească fără nici o nădejde de întoarcere ! Şi merse ea cât
merse pe-un drum , pânăce din întâm plare îi ieşi înainte o
căţeluşă bolnavă ca vai de capul ei, şi slabă de-i num ărai
c o a ste le ; şi cum văzu pe fată, îi zise ;
— F ată frum oasă şi harnică, fie-ţi milă de mine şi mă
grijeşte, că ţi-oiu prinde şi eu bine vrodată. Atunci fe'tei i
se făcu milă ; şi luând căţeluşa o spălă şi-o griji foarte bine.
Apoi o lăsă acolo şi-şi căută de drum , m ulţăm ită fiind în
suflet că a p u tu t săvârşi o fap tă bună. N u merse ea toc­
mai m ult şi num ai iaca ce vede un păr frum os şi înflorit»
dar plin de omizi în to a te părţile. P ăru l cum vede pe fată
zice :
— F a tă frum oasă şi harnică, grijeşte-m ă şi curăţă-m ă de
omizi, că ţi-oiu prinde şi eu bine vrodată.
F ata, harnică cum erâ, curaţi părul de uscături şi de
omizi cu m are îngrijire şi apoi se to t duce înainte să-şi
caute stăpân. Şi m ergând ea m ai departe num ai iaca ce vede
o fântână m âlită şi părăsită. F â n tâ n a atunci zice :
— F a tă frum oasă şi harnică, îngrijeşte-m ă că ţi-oiu prinde
şi eu bine vrodată.
F a ta răneşte fân tâ n a şi-o grijeşte foarte b in e; apoi o lasă
şi-şi caută de drum . Şi to t m ergând m ai departe, num ai
iaca ce dă de-un cuptior nelipit şi m ai-mai să se răsipească»
Cnptiorul cum vede pe fată, zice :
— F a tă frum oasă şi harnică, lipeşte-mă şi grijeşte-m ă, că
poate ţi-oiu prinde şi eu bine v rodată.
F a ta care ştiâ, că de făcut treab ă nu m ai cade coada r?~
Bnărui, îşi suflecă mânicile, călcă lut şi lipi cuptiorul, îl
hum ui şi-l griji, de-ţi erâ m ai m are dragul să-l priveşti.
Apoi îşi spălă frum uşel măriile de lut şi porni iarăş l a
drum . Şi m ergând ea acum şi zi şi noapte, nu ştiu ce făcu,
că se ră tă c i; cu to a te aceste nu-şi pierdu nădejdea în D um ­
nezeu, ci merse to t înainte, pânăce în tr ’una din zile des-
dim ineaţă, trecând p rin tr’un codru întunecos, dă de-o po­
iană foarte frum oasă, şi în poiană vede o căsuţă um brită de
nişte lozii pletoase ; şi când s’apropie de acea casă, n u m ai
iaca o babă întâm pină pe fa tă cu blândeţă şi-i zice :
— D a ce cauţi prin aceste locuri, copilă, şi cine eşti?
— Cine să fiu, m ătu şă ? Ia o fată săracă, fără m am ă şi-
fără ta tă , pot z ic e ; şi num ai Cel-de-sus ştie câte-am tras,,
decând m am a care m ’a făcut a pus m ânile pe p i e p t ! —*
Stăpân c a u t ; şi necunoseând pe nim e şi um blând din loc
in loc m ’am rătăcit. Dumnezeu însă m ’a povăţuit de-am ni­
m erit la casa d-tale şi te rog să-mi dai sălăşluire !
— Sărm ană fată ! zise bătrân a, cu adevărat numai D um ­
nezeu te-a îndreptat la mine şi te-a scăpat de primejdii.
Eu sânt sfânta Duminică. Slujeşte la mine astăzi şi fii în­
credinţată că m âne n ’ai să ieşi cu mânile goale dela casa
m ea.
— Bine, m ăicuţă, dar nu ştiu ce trebi am fă fac.
 — Ia să-mi lai copilaşii, care dorm acum şi să-i h ră n e ş ti;
apoi să-mi faci b u c a te ; şi când m ’oiu întoarce eu d ela’bi­
serică , să le găsesc nici reci, nici fierbinţi, ci cum îs m ai
bune de m âncat. Şi cum zice, b ă trâ n a porneşte la biserică,
iară fa ta suflecă mânicile şi s’apucă de treabă. în tâ i şi ’n tâi
face lă u to a re ; apoi iese afară şi începe a striga :
— Copii, copii, c o p ii! veniţi la m am a să v ă lee !
Şi când se uită fata, ce se v a d ă ? Ograda se um pluse şi
pădurea fojgăiâ de-o m ulţim e de balauri şi de to t soiul de
jivine mici şi m ari ; însă ta re în credinţă şi cu nădejdea Ia
Dumnezeu, fa ta nu se sparie, ci le ia pe câte una şi le lă
şi le îngrijeşte, cât nu se poate m ai bine. Apoi s’apucă de
făcut bucate, şi când a venit sfânta Dum inica dela biserică
şi a v ăzu t copiii lăuţi frum os şi to a te trebile bine făcute,
s’a um plut de bucurie; şi dupăce-a şezut lâ m asă, a zis
fetei să se suie în pod şi să-şi aleagă de-acolo o ladă care-a
vrea ea şi să şi-o iee ca sim brie; dar să n ’o deschidă p â n ’
acasă la tată -să u . F a ta se suie în pod şi v ed a acolo o m ul­
ţim e de l ă z i : unele m ai vechi şi m ai urâte, altele m ai nouă
şi m ai frumoase. E a însă, nefiind lacomă, î ş i alege pe cea
m ai veche şi m ai u râ tă dintre to ate. Şi când se dă cu dânsa
jos, sfânta Dum inică cam încreţeşte din sprâncene, dar n ’are
încotro, ci binecuvântează pe fată, care îşi ia lada în spate
şi se în to arn ă spre casa părintească cu bucurie, to t pe dru­
m ul pe unde venise. Când pe drum, iaca cuptiorul grijit de
dânsa erâ plin de plăcinte crescute şi rum enite... Şi m ănâncă
fa ta la plăcinte şi m ănâncă, h ă t bine ; apoi îşi m ai ia câteva
la drum şi porneşte. Când m ai încolo, num ai iaca fân tân a
g rijită de dânsa erâ plină p â n ă ’n gură cu apă lim pede cum
îi lacrim a, dulce şi rece cum îi ghiaţa. Şi pe colacul fân­
tân ii erau două pahare de argint, cu care a b ă u t la apă
până s’a răcorit. Apoi a lu a t păhărele cu sine şi a pornit
înainte. Şi m ergând m ai departe, iaca părul grijit de dânsa
erâ încărcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau
şi dulci ca mierea. P ă ru l văzând pe fştă şi-a plecat cren­
gile ’n jos şi ea a m âncat la pere şi ş a lu a t la drum câte
i-a tr e b u it/ De-acolo m ergând m ai departe, iaca se în tâl­
neşte şi cu căţeluşa, care acum erâ voinică şi frum oasă, iară
la g ât p u rtă ’o salbă de galbeni, pe care a dat-o fetei ca
m ulţăm ită, pentrucă a căutat-o la boală. Şi de aici fata , to t
m ergând înainte, a ajuns acasă la ta tă -să u . Moşneagul când
a văzut-o i s’au um plut ochii de lacrăm i şi inim a de bucu­
rie. F a ta atunci scoate salba şi paharele cele de argint şi le
I. Creangă .—Opere complete. 11
dă tătân e-său ; apoi deschizând lada îm preună, nenum ărate
herghelii de cai, cirezi de vite şi tu rm e de oi ies din ea,
în cât m oşneagul pe loc a întinerit, văzând a tâ te a b o g ă ţii!
Iară b ab a a răm as opărită şi nu ştiâ ce să facă de ciudă.
F a ta babei atu n ci şi-a lu at inim a ’n dinţi şi a zis :
— L a s’m am ă, că nu-i p ră d a tă lum ea de b o g ă ţii; m ă duc
să-ţi aduc eu şi m ai m ulte. Şi cum zice, porneşte cu ciudă
tră sn in d şi plesnind. Merge şi ea cât m erge to t pe acest
drum , pe unde fusese fa ta m oşneagului; se întâlneşte şi ea
cu căţeluşa cea slabă şi bolnavă ; dă şi ea de p ă ru l cel tic sit
de omide, de fân tâ n a cea m âlită şi seacă şi p ărăsită, de
cuptiorul cel nelipit şi aproape să se râsip ească; dar când
o roagă şi căţeluşa, şi părul, şi fân tâ n a şi cuptiorul, ca să
îngrijiască de dânsele, ea le răspundea cu ciudă şi în bă-
ta e de joc :
— D a cum nu ! că nu mi-oiu feşteli eu m ânuţele tă tu c u ţii
şi a m ă m u c u ţii! M ulte slugi aţi av u t ca m ine?
A tunci cu .to atele ştiind, că m ai uşor ar p u tea c ă p ătâ ci­
neva la p te dela o vacă stearpă, decât să te îndatorească o
fată a lin ta tă şi leneşă, au lăsat-o să-şi urmeze drum ul în pace
şi n ’au m ai cerut dela dânsa nici un ajutor. Şi m ergând ea
t o t în ain te a ajuns apoi şi ea la sfâ n ta D u m in ic ă ; dar şi aici
s’a p u r ta t to t hursuz, cu obrăznicie şi prosteşte. In loc să
facă bucatele bune şi potrivite şi să lee copiii sfintei D um i­
nici, cum i-a lă u t fa ta m oşneagului de bine, ea i-a opărit pe
to ţi, de ţip a u şi fugiau nebuni de usturim e şi de durere.
Apoi bucatele le-a făcut afum ate, arse şi sleite, de nu m ai
erâ de chip să le poată luă cineva în gură... Şi când a venit
sfânta D um inică dela biserică, şi-a pus m ânile ’n cap de ceeace
a găsit acasă. D ar sfân ta Dum inică, blândă şi îngăduitoare,
n ’a v ru t să-şi puie m intea c’o stu rlu b atecă şi c’o leneşă de
fa tă ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-şi aleagă
de-acolo o ladă, care i-a plăcea şi să se ducă în p la ta lui
Dum nezeu. F a ta atu n ci s’a suit şi ş ’a ales lada cea m ai nouă
şi mai frum oasă, căci îi plăceâ să iee, cât de m ult şi ce-i m ai
bun şi m ai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăceâ. Apoi
cum se dă jos din pod cu lada, -nu se m ai duce să-şi iee ziua
bună şi binecuvântare dela sfânta Dum inică, ci porneşte ca
dela o casă pustie şi se to t duce în a in te ; şi m ergea de-i pâ-
râiau călcâele de frică^să nu se răsgândească sfân ta D um i­
nică să pornească după dânsa, s’o ajungă şi să-i iee lada. Şi
când ajunge la cuptior, frumoase plăcinte erau în tr ’în s u l !
D ar când s’apropie să iee d in tr’însele şi să-şi prindă pofta;
 ocul o arde şi nu poate luâ. L a fântână aşijderea p ă h ă ru ­
ţele de argint, nu-i vorbă, erau, şi fân tân a plină cu apă până
în g u r ă ; dar când a v ru t fa ta să puie m âna pe pah ar şi să
iee apă, paharele pe loc s ’au cufundat, apa din fântână în tr ’o
clipă a secat şi f a ta de sete s’a uscat !... Când prin dreptul
părului, nu-i vorbă, că p arcă erâ b ă tu t cu lo p ata de pere
m ulte ce aveâ, dar credeţi c’a a v u t fa ta p a rte să guste vro
u n a ? Nu, căci părul s’a făcut de-o mie de ori m ai n a lt de
cum erâ, de-i ajunsese crengile în nouri. Ş ’atunci... scobeş-
te -te fa ta babei în d i n ţ i ! M ergând m ai înainte, cu căţeluşa
încă s’a în tâ ln it; salbă de galbeni aveâ şi acum la g â t ; dar
când a v ru t fa ta să i-o iee, căţeluşa a m uşcat-o de i-a ru p t
degetele şi n ’a lă sa t-c să puie m âna pe dânsa. îşi m uşca fata
acum degeţelele m ăm ucuţii şi a le tă tu c u ţii de ciudă şi de ru­
şine, dar n ’aveâ ce face. Insfârşit cu m are-ce a ajuns şi ea
acasă la m ă-sa, dar şi aici nu le-au tic n it bogăţia, căci des­
chizând lada, o m ulţim e de balauri au eşit d in tr’însa şi pe
loc au m âncat pe babă cu fa tă cu to t, de p arcă n ’au m ai fost
pe lum ea asta, şi apoi s ’au făcut balaurii nevăzuţi cu ladă
cu to t.
Ia r m oşneagul a răm as liniştit din p a rte a babei, şi aveâ
nenum ărate b o g ă ţii; el a m ă rita t pe fiică-sa după un om bun
şi harnic. Cucoşii cântau acum pe stâlpii porţilor, în prag şi
în to a te p ă r ţile ; iar găinile nu mai cântau cucoşeşte la casa
m oşneagului, să m ai facă a rău ; c’apoi atu n ci nici zile m ulte
nu m ai aveau. N um ai a tâ ta că m oşneagul a răm as pleşuv şi
spetit, de m ult ce-1 netezise b ab a pe cap şi de cercat în spa­
tele lui cu cociorva, dacă-i copt malaiul.
 POVESTEA LUI STAN PĂŢITUL1.

•â odată un flăcău s tă tu t, pe care-1 chemă Stan.

Şi flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini,
fără să cunoască t a tă şi m am ă şi fără nici-o rudă
care să-l ocrotească şi să-l ajute.
Şi ca b ă e t străin ce se g ă s iâ s, nem ernicind el de
colo până colo pela uşile oamenilor, de unde până unde, s’a
oploşit (dela o vrem e) în tr ’un sat m are şi frumos.
Şi aici slujind cu credinţă, ba la unul, ba la altul, pânăla
v â rs ta de treizeci şi m ai bine de ani, şi-a sclipuit puţine p a­
rale, câtev a oi, un car cu boi şi o văcuşoară cu lapte. Mai
pe urm ă şi-a înjghebat şl o căsuţă şi apoi .s’a stato rn icit în
satu l acela p entru to td eau n a, trăgându-se la casa lui şi m un­
cind ca p en tru dânsul. V orba ceea : şi p ia tra prinde m uşchin,
dacă şede m ult în tr ’un loc.
Şi cum s’a văzut flăcăul cu casă şi avere bunicică, nu m a:
s tâ locului, cum nu s tă apa pe pietre, şi m ai nu-1 prindea
somnul de harnic ce erâ. D in tr’o p a rte veniâ cu carul, în
a lta se ducea şi to a te trebile şi le punea la cale singurel.
Nu-i vorbă, că de greu, greu îi e râ ; p en tru că în lipsa lu-i
n ’aveâ cine să-i îngrijiască de casă şi de vitişoare, cum tre ­
buie. N um ai dă ! ce să facă b ietul om ? Cum erâ să se în­
tin d ă m ai m ult, că de-abiâ acum se prinsese şi el cu m âniie
de v a t r ă ; şi câte a tras, până s’a v ăzu t la casa lui, num ai
unul D um nezeu ştie. De-aceea alergă singur zi şi noapte în
to a te părţile, cum putea, şi m unciâ în dreapta şi în stânga,
ca doar-doar a încăleca pe nevoie, ş ’apoi atunci — văzând
şi făcând.

1 Tipărită întăia oară în „Convorbiri lit. ” an. X I, 1877, pag. 21.

2 Form a primă : „Şi din capul locului nem ernicind...”
 T oate ca to ate, dar u rîtu l îi veniâ de hac. In zile de lucru,
ealea-v alea; se luă cu tre a b a şi u ita de u rît. D ar în nopţile
cele m ari, când erâ câte-o givorniţă cum plită şi se m ai în­
tâm p la să fie şi sărb ăto ri la mijloc, nu mai ştia ce să facă
şi încotro să apuce, vorba cântecului : •
D e urît m ă duc de-acasă,
Şi urîtul nu mă la s ă ;
D e urît să fug îh lum e,
U rîtul fuge cu mine.

Se vede lucru, că aşâ e făcut omul, să nu fie singur. De

m ulte ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar când
îşi aduceâ am inte (uneori) de câte i-au spus că au pătim it
unii şi alţii dela femeile lor, se lua pe gânduri (şi am ânâ,
din zi în zi şi de Jo i p ân ă m ai de-apoi, această poznaşă tre-
buşoară şi gingaşă în m ulte privinţi, dupăcum o num iâ el,
gândindu-se m ereu la m ulte de to a te ... Uniia zic aşâ, că fe-
m eea-i sac fără fund. Ce-a m ai fi şi a s ta ? Alţii, — că, să te
feriască Dum nezeu de femeea leneşă, m ârşavă şi răsipitoare ;
alţii — alte năstruşnicii, în câ t nu ştii ce să crezi şi ce să nu
crezi? N um a nu-i vorbă, că am v ăzu t eu şi destui bărb aţi
m ult m ai tic ă iţi şi m ai chitcăiţi, decât cea m ai bicisnică femee.
Şi aşâ, trezindu-se el în m ulte rânduri vorbind singur ca ne­
bunii, s tâ în cumpene : să se însoare... să nu se însoare...) 1.
Şi,- b a s’a însura la toam nă, b a la iarnă, b a la prim ă­
v ară, b a la v ară, ba iar la toam nă, b a vrem ea trece, flăcăul
începe şi el a se trece, m ergând to t înainte cu burlăcia şi
însurătoarea răm âneâ b a ltă . Şi-apoi este o vorbă : că p ân ă
la 20 de ani se însoară cineva singur; de la 20— 25 d în­
soară a l ţ i i ; dela 25— 30 îl însoară o babă, iară dela' 30 de
ani înainte num ai dracu-i vine de hac. ^ ^
Tocmai aşâ s’a în tâ m p la t şi cu flăcăul acesta, că pânăla
vrem ea a s ta nici el dela sine, nici prietenii, nici babele.—
cătu-s ele de-a dracului, de prefăcute şi isco d ito are,— to t
nu l-au p u tu t face să se însoare. _ ^
Stan erâ om tă c u t în felul său, dar şi când dâ câte-o
vorbă d in tr’însul, vorba erâ vorbă, la locul ei şi nu-1 p u tea
răpune te m iri cine.
M ulţi trăg eau nădejdea să-l iee de ginere, dar flăcăul erâ
c h itit la capul său şi nu se dâ cu una cu două. Şi aşâ, dela

1 Pasagiul întreg a fost introdus în ediţia dela Iaşi în locul următoarelor

cu vin te din „Convorbiri” : lăsând această treabă dintr’o zi până’n alta.
o vrem e şi babele şi prietenii, lehăm etindu-se, l-au d at în
burduful dracului şi l-au lăsat pe sam a lui, să facă de-acum
înainte ce-a şti el cu dânsul, că ei şi-au lu a t to a tă nădejdea.
Amu, în tr ’una din zile, flăcăul se scoală de noapte, face
m ăm ăligă îm brânzită şi ce-a m ai d at D-zeu, pune m âncarea
în tra istă , înjugă boii la car, zice D oam ne-a]ută, şi se duce
la pădure să-şi aducă un car de lemne. Şi ajungând el în
pădure, pecând se am ijiâ de ziuă, a tă ie t lemne, a în căr­
cat carul zdravăn şi l-a cetluit bine, şi p â n ’or m ai m ânca
boii, s’a pus să m ănânce şi el ceva. Şi dupăce-a m âncat
cât i-a tre b u it, i-a m ai răm as o bu căţică de m ăm ăligă îm ­
brânzită, şi făcând-o boţ, a zis : „Ce s’o m ai duc pe-acasă ?
ia s’o pun ici pe te şitu ra asta, că poate-a găsi-o vreo li­
ghioaie ceva, a mânca-o şi ea, ş ’a zice-o bogdaproste” . Şi
pun ân d m ăm ăliga pe teşitu ră, înjugă boii, zice iar un Doam ne
a ju tă şi pela prânzişor porneşte spre casă. Şi cum a por­
n it el din pădure, pe loc s’a şi stâ rn it un vifor cum plit —
cu lapoviţă în două — de nu vedeai nici înainte, nici îna­
poi. M ânia lui Dumnezeu, ce erâ afară : să nu scoţi un câne
din casă, dar încă om ! Insă dracul nu caută m ai b in e ; la
aşâ vrem e te 'fa c e să pierzi răbdarea şi fără să vrei te vâră
în păcat.
In acea zi, Scaraoschi, căpitenia dracilor, vroind a-şi face
m endrele cum ştie el, a d a t poruncă tu tu ro r slugilor sale,
ca să apuce care încotro a vedea cu ochii, şi pretutindene —
pe m are şi pe u scat — să vâre v rajb a în tre oameni şi să
le facă pacoste.
Atunci dracii s’au îm p răştiet iute ca fulgerul în to a te
părţile. U nul din ei apucă spre păduri, să vadă de n ’a pu­
te a trebălui ceva şi pe-acolo : doar a face pe v run om să
bârfiască în p o triv a lu i Dumnezeu, pe altul să-şi chinuiască
boii, altu ia să-i rupă vrun capăt sau alt-ceva dela car,
a ltu ia să-i schilogiască v run bou, pe alţii să-i facă să se
b a tă până s’or ucide şi câte alte bazaconii şi năzbutii de
care iscodeşte şi v răjeşte dracul.
Ce-or fi isp răv it ceilalţi draci nu ştim , dar acestui dela
pădure nu i-a mers bine în acea zi. S ’a pus el, nu-i vorbă,
luntre şi punte, ca să-şi vâre codiţa cea bârligată undeva,
dar degeaba i-a fost, că pe unde se ducea to t în gol um blă.
Şi to t m ai cercând el, ba ici ba colea, în spre sară num ai
ce dă de-o pârtie. A tunci se ie tiptil, tip til pe urm a ei şi
se duce tocm ai la locul de unde Stan încărcase lemnele. Şi
când colo, găseşte num ai lo c u l; pentrucă flăcăul, după cum
am spus, dem ult eşise din pădure şi se dusese în tre a b a lui.
V ăzând el dracul că şi aici n ’a izb u tit nimica, crâşcâ din
măsele şi crăpă de ciudă, pentrucă erâ îngrijit, cu ce obraz
să se înfăţişeze înaintea lui S caraoschi; ş’apoi, afară de a­
ceasta, erâ buim ac de cap şi hăm esit de foame, de a tâ ta
îm biat.
Şi cum stâ el pe gânduri, posom orit şi bezmetic, num ai
iaca ce vede pe-o te şitu ră un boţ de m ăm ăligă. A tunci bu­
curia dracului : o d a t’o şi haleşte şi nu zice nimica. Apoi ne
m ai având ce face, îşi ia coada în tre vine şi se întoarce la
stăpânu-său, şi cum 'ajunge în iad, Scaraoschi îi întreabă :
— Ei, copile, ce ispravă ai fă c u t? Câte suflete m i-ai ar-
v o n it? D ă-ţi solia.
— Ia m ai nimica, stăpâne, răspunse dracul ru şin at şi tr e ­
m urând ca varga de f r ic ă ; se vede c ’am pornit în tr ’un ceas
rău. V rem ea a fost prea dim potrivă, cum ştiţi, şi num ai un
om a venit azi în p ă d u re ; dar ş’ acelâ a scăpat de mine,
căci am d a t în urm a lui târziu, tocm ai când se dusese. No­
roc num ai c’am găsit pe-o te şitu ră un b o ţ de m ăm ăligă
de-am m âncat, căci îmi gârâiau m aţele de foame. A lta nu
m ai ştiu nim ica, întunecim ea V oastră.
— Ei bine, zm ârdoare uricioasa, ce ieşti, de m âncat, ai
m âncat boţul cel de m ăm ăligă, dar ce-a zis omul acela când
a pus m ăm ăliga pe teşitu ră , (ai tu la ştiin ţă)?
— B a de a s ta nu ştiu nimica, stăpâne.
— Apoi ce păzeşti tu alta, dacă nu ştii nici m ăcar ceeace
vorbesc m u rito rii? Să-ţi spun eu dară, deşi n ’am fost în
pădure cu t i n e ; a zis : ,,Cine-a m ânca boţul de m ăm ăligă,
să zică bogdaproste” . Zis-ai tu ceva când ai m âncat-o?
— B a n ’am zis nim ica, stăpâne, . „ .
— Aşâ ? ! In loc să-ţi dai osteneală, ca să afli până şi
gândul oamenilor, nu ştii nici m ăcar ceea ce vorbesc ei?
Mai pot eu să am nădejde în voi? E i las’,^că-ţi găsesc eu
acuş le a c u l! Te-i în v ăţă tu m inte de a ltă d ată . H ai, porneşte
acum, degrabă la omul acela şi să-l slujeşti tam an tre i ani
de zile, cu credinţă, la ce te-a pune e l ! Simbrie în bani să
nu prim eşti dela dânsul, ci să faci tocm ală, că după ce
ţi-i îm plini anii, să ai a luâ din casa lui ce-i vrea t u ; şi
aceea are să fie de treb u in ţă la ta lp a iadului că au început
a putrezi căpătâile... ia să vedem, ţi-a veni în cap ce ai să
iei? Hai, g a ta eşti? Ia-ţi tă lp ă ş iţa !
— G ata, stăpâne, iaca p o rn e sc !
 A tunci dracul dă o raită pela ta lp a iadului, să v ad ă ce
lipseşte, şi apoi iese iute ca scânteia şi se to t duce înainte
la slujbă, după poronca lui Scaraoschi. Şi când pe-aproape
de casa lui S tan, dracul s’a prefăcut în tr ’un băiet ca de
opt ani, îm b răcat cu strae nem ţeşti, şi îm bla zgribulind pe
la poartă. Stan erâ acasă şi chiar atu n ci luase ceaunul de
pe foc, să m estece m ăm ălig a; şi num ai iaca ce vede că se
răped cânii să rupă omul, nu altă c e v a ; şi cân d se uită m ai
bine, ce să v ad ă ! Vede-un băiet că se acăţărâ pe stâlpul
porţii, de te a m a cânilor. A tunci Stan aleargă la poartă, z i­
când :
— Ţibă ! H o rm u z ; na ! Balan ; nea ! Z u rz a n ; daţi-vă ’n
lătu ri (cotarle) !... D a de unde eşti tu , m ăi ţică ? şi ce cauţi pe-
aici, spaim a c â n ilo r!
— De unde să fiu, b ăd ică? Ia sânt şi eu un băiet săr­
m an, din to a tă lumea, fără t a t ă şi m am ă şi vreu să în tru *
la stăpân.
— Sa în tri la stă p â n ? D ’a p o itu nici de păscut gâştele nu
eşti bun... Cam de câţi ani îi fi tu ?
— Ia p o ate să am vro treisprezece ani.
— Ce spui tu , m ăi?... Apoi dar bine-a zis cine-a zis, că
vrabia-i to t puiu, dar (numai) dracul o ştie de când îi... E u
de-abiâ ţi-aş fi d at şepte, m ult opt ani. D ar ce, Doam ne
iartă-m ă ; pesemne că şi straele acestea pocite fac să arăţi aşâ
de sfrijit şi închircit. Am m ai v ăzu t dăunăzi îm blând pe-aici
prin sa t un ciofligar de-al-de tine, dar accla erâ oleacă m ai
chipos şi altfel îm b răcat !
Cu-antereu de canavaţă
Ce se ţin e â num a’n aţă,
Şi cu nădragi de Anglie
P etece pe ei o mie.

Şi când mergea pe drum , nădragii m ergeau alăturea cu

drum ul : ci-că um blă după strân s pielcele, şi cum trecea pe­
la p o a rta m ea, de-abiâ l-am scos din gura lui Z u rz a n ; l-a
p iep tă n at, de i-au m ers petecele. V orba ceea : „Aş veni
desară la voi, dar mi-e ruşine de câni” . Şi acum parcă-1 văd
cât erâ de ferfeniţos şi cum îşi culegea boarfele de pe jos. 0 -
leacă, de n ai p ă ţit şi tu ca dânsul. Şi cum te chiamă ne
tin e ? . 1
— T ot Chirica m ă chiam ă.
— Măi parpalecule, nu cumva eşti botezat de sfântul
Chirica Şchiopu, care ţine dracii de p ă r?
 — Nu-1 ştiu pe-acela, dar Chirica m ă chiamă.
_— Apoi despre m ine fie oricine ţi-a fi nănaş, dar ştiu c’a
nim erit-o bine, de ţi-a pus num ele C hirica; pentrucă eşti
un fel de vrăbioiu închircit.
— Apoi dă, bade, închircit, vrăbioiu, cum m ă vezi, aista
s â n t ; am v ăzu t eu şi hoituri m ari şi nici de-o lu m e ; la
tre a b ă se vede omul ce poate. L as’ să mă chieme, cum m ’a
chema ; ce ai d -ta de-acolo ? — Da pe d -ta cum te chiam ă ?
— Tot Stan mă chiam ă, dar dela o boală ce-am avut,
•când eram mic, m i-au schim bat numele din Stan în Ip ate
şi de-atunci am răm as cu două num e.
— D ’apoi ai (la) ştiinţă, bade, eă şi d -ta ai cântec :

Ipatc, care dă oca pe spate

Şi face cu m âna, să-i mai aducă una.

— D ar ştii că m ’ai plesnit în pălărie, m ăi Chirică ? Al

dracului b ă i e t ! P arcă eşti cel depe com oară, m ăi, de ştii
to a te cele. De tru p eşti m ărunţel, nu-i vorbă, dar la fire eşti
m are. Ia să te vedem, dacă mi-i gâci tu cim ilitura aceasta :
„L ată— peste lată, peste la tă ,— îm bojorată, peste îm bojorată — cră­
cănată, peste crăcănată— m ăciulie, peste măciulie — lim pezeală, peste
lim pezeală— gălbeneală şi peste gălbeneală— huduleţ” .

Chirica atu n ci începe a zâm bi şi zice :

— De-oiu gâci, mi-i da şi mie (o hrincă) d in tr’însa?
— D ’apoi ştiu eu ce crezi tu că-i aceea? Gâceşte întâi,
să vedem.
— Ce să fie, zise Chirica. Ia fa ţa casei, v a tra , focul, pi-
rostiile, ciaunul, apa d in tr’însul, făina şi culeşerul sau me-
lesteul.
— Bun, m ăi Chirică, ia acum văd şi cu că nu eşti prost.
H a i! cât să-ţi dau pe an, ca să te tocmeşti la m ine?
— Apoi eu... nu m ă tocm esc cu anul.
•— D ar cum te tocm eşti tu ?
7— Eu mă tocm esc pe tre i ani odată, pentrucă nu-s de­
prins a um blă (cu croşna în spate), din stăp ân în stăpân,
şi vreu să cunosc cevâ, când voiu eşi dela d-ta.
— Despre mine, cu a tâ ta m ai bine, m ăi Chirică. Şi ce
mi-i cere t u pentru tre i ani?
— Ce să-ţi cer? Ia să-m i dai de m âncare şi de p u rta t
c â t m i-a trebui, Jar când mi s’or împlini anii, să am a luâ
din casa d-tale ce voiu vreâ eu.
 — Ce fel de vorbă-i a sta ? P o a te că t u îi bărăni atunci
să-mi iei sufletul din mine, ori m ai ştiu eu ce dracul ţi-a
veni în cap să ceri? . . .
__ B a nu, bade Ipate, n ’aibi grijă, nu ţi-oiu m ai cere
vrun lucru m are până pe-acolo. Ş’apoi ce ţi-oiu luâ eu din
casă, nu -ţi face tre b u in ţă d-tale. a .
__ Apoi, na, zise Ipate. M ăsurăi v o rb a cu im blaciul.
Balan să-ţi aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbeşti des­
luşit. . . w . ' A .
__ Apoi dă, bade Ipate, uncie-i vorba, nu-i m a m e ; m ai
bine să te tocm eşti în tâi decât pe urm ă.
— Apoi ia a sta -ţi spun şi eu, m ăi ciotul dracului : dez­
leagă odată calul dela gard, să ştiu eu atunci— de-oiu ajunge
c u să n ă ta te — ce-i al tă u şi ce-i al meu.
— Ia lasă, bade Ipate, la s ă ; nu te m ai pune şi d -ta a tâ ta
pentru te m iri ce şi m ai nimica, că doar n ’are să fie un
cap de ţa ră . . . A „ ,
— Măi Chirică, ştii u n a ? răm âi la m ine şi ne-om im paca
noi atunci. Te v ă d că eşti un băiet iste ţ şi m ai ştii p ă c a tu l?
poate şi h a rn ic ; sam eni a fi ştiind de unde să iei lucrul şi
unde să-l pui. . m
__ D espre aceasta n aibi grija, bade, zise Chinca. jNu
c ău tâ că-s m ic, dar trebile care ţi le-oiu face eu, nu le-a
face altul, m ăcar să fie cu stea în frunte.
__ Mai ştii? B ine-ar fi, m ăi Chirică, dac a r fi to a te cu
lap te câte le. spui. D ar tu c u ra t că ai d at peste un stăpân,
ca pânea cea bună ; num ai să avem vorbă dinainte, să nu
fii rău de gură, c’apoi m i-i să nu m ă scoţi din sărite şi să
m § fa c i— c â te o d a tă —-să-m i ies din răbuş afară.
— Nici despre a sta nu m ă tem că-i bănui, bade Ipate.
— V reâ să zică, ne-am înţeles. De-acum v in ă de-i m ancă
şi tu cevâ. Iaca nişte bulughine cu m ujdeiu şi cu m ăm ăligă.
H a i ! dă-le colb ş ’apoi te-apucă de treab ă. ^ ^
B ăietul se pune ciobăneşte, în tr ’un genunchiu, îm bucă ra -
pede ce îm bucă ş’apoi se duce după tre b i. ş i aşa ei a Chi­
rică de liniştit si de harnic la trebile lui, ca parca era de-
acolo, decând l-a făcut m ă s a ; şi Jpai e ŞC îndem na cu
dânsul, uitase acum de u rit şi huzuri a de b in e ; şi din
în care s’a to cm it Chirică la Ipate, norocul îi curgeâ gârlă
din to a te p ărţile şi nu m ai ştiâ ce are la casa lui.
Ce cârduri streşinite cu spini, de mai nici v â n tu l nu p u tea
răzbate p rin tre ele ! Ce şuri şi ocoale pentru boi şi v a c i;
perdea pentru oi, poieţi pentru paseri, coteţe pentru porci,
•sâsâiac p en tru păpuşoi, ham bare pentru grâu şi câte a lte
lucruri de gospodărie, făcute de m âna lui Chirică, c â t ai
b a te din p a lm e ! Să nu spun m inciuni, dar Ip a te se îm bo­
găţise însu tit şi înm iit, decând a venit Chirică în slujbă
la dânsul. Acum văzuse Ipate, ce poate Chirică, şi-i erâ
d ra g ca ochii din cap.
Trecuse vreo doi ani la mijloc, şi în una din zile, Chirică
zice stăpânului său :
•— Stăpâne, să nu bănueşti, da am să zic şi eu o vorbă :
de ce nu te însori? Ca m âne, poim âne te-i tre z i că ai îm ­
b ă trâ n it şi nu-ţi răm âne nici un urm aş. D upă v iaţă , este şi
m o arte. De unde ştii ce se întâm plă, ferească Dum nezeu !
şi-atunci, cui răm âne a tâ ta avere?
— Ce vorbeşti tu , m ăi Chirică? Dacă nu m ’am însurat
eu, când am fost de în s u ra t; apoi la vrem ea a sta ţi-ai gă­
sit să m ă însor? Pesem ne vrei să-şi facă dracul râs de
m ine... Nu vezi că a tre c u t soarele de-am eazi; sânt mai
m u lt b ă trâ n decât tân ă r.
— D a ia lasă-m ă la pârdalnicul, stăpâne, că-i spărieâ oa­
m enii cu vorbele d-tale. Nu te m ai face aşâ de b ă trâ n , că
doar nu ţi-i vrem ea tre c u tă . E u cred că tocm ai acum eşti
bun de în s u r a t; pentrucă ai cu ce să ţii nevasta şi copiii.
Slava D o m n u lu i! m ulţi ar dori să aibă, ceeace ai d-ta.
— Ţi-ai găsit, zise Ipate. P arcă eşti nu ştiu cum, măi
C h iric ă ; vorbeşti şi tu ia aşâ în dodii câteodată. Am eu
să m ă n ă tu ri? Am eu to a te cele trebuincioase p en tru casă?
T u crezi că numai' aşâ se ţine femeea... Vorba ceea : „Când
se ’nsoară, nu-i de m o ară” .
— De a sta te plângi, stă p â n e ?
— D ’apoi ele care alta, m ăi Chirică? Nu ştii tu că gura
înainte de to a te şi apoi celelalte. ^
— Stăpâne, dacă-i num ai a tâ ta , apoi las’că te fac eu cu
grâu, să ai de unde face p â n e ş i colaci p en tru nuntă, ba
şi p en tru cum ătrie, dacă vrei.
— De unde, m ăi Chirică?
— Vezi cl-ta, colo departe, nişte lanuri frum oase de grâu.
(care dau în copt)?
— Le văd. u a
— D u-te chiar acum la stăpânul moşiei, şi sp u n e -i 1 că
te prinzi să-i dai în girezi to t grâul cât îl are săm ănat. Şi
dacă te-a întrebă cât să-ţi dee pentru această (ostenicicasă)
treab ă, spuiie-i că nu prim eşti bani, ci num ai a tâ ta grâu,
cu paie cu to t, cât ai puteâ duce d -ta în spate şi cu un
băiet al d-tale.
— Cum asta', m ăi Chirică? Parcă vorbeşti de pe ceea
lume. Crezi tu că vom puteâ noi singuri secera şi strânge
a tâ ta am ar de grâu, că doar sute şi m ii de b ra ţe tre b u e
acolo, nu şagă. Ş ’apoi num ai p en tru două sarcine de grâu ?
Ce nebun ai crede tu c’ar fi acela?
— Stăpâne, ca să cunoşti cine sânt eu şi cât pot, ascul-
tă-m ă şi du-te la boier de-i spune cum te-am în v ăţa t.
Ipate cu un gând să se ducă... şi cu zece nu. Insfârşit
îşi ia el inim a ’n dinţi şi se duce la curte să vadă ce are
să fie ; şi cum ajunge, se înfăţişează înaintea boierului şi
zice :
— Să nu vă supăraţi, cucoane ! Nu cum va aveţi tre b u in ţă '
de secerători?
— B a încă m are nevoie am, om bun ; parcă D um nezeu
te-a adus. (Căci grâul e copt, nu m ai poate suferi în tâ r-
ere).
— Apoi, cucoane, mă prind eu să ţi-1 secer.
- — Cum, singur?
— A sta-i tre a b a mea* cucoane. E u m ă prind să ţi-1 dau
în girezi. N u-i cu vânt gospodăresc?
— Cum văd, te bizueşti în b ra ţe m ulte.
— M ulte — cucoane, p u ţin e — cucoane, câte-a dat D um ­
nezeu ; num ai tre a b a s’o fac.
— Ş’apoi ce mi-i cere, aşâ cu h u rta ?
— Ce să cer, cu co an e; ia când ţi-oiu da grâul în girezi,
să am voie a luâ num ai a tâ ta grâu, cu paie cu tot, cât oiu
puteâ duce în spate eu şi c’un băetan al meu.
— Măi omule, vorbeşti înadins, ori vrei să şugueşti?
— B a ferească Dum nezeu, cucoane ; vorbesc înadins.
Boerul a crezut că Ipate e nebun şi voia să se m ântue
de dânsul, z ic â n d : ' . . . v
— Dacă-i aşâ, om bun, du-te m âni-dim ineaţă şi te-apucă
de lucru ; oiu vedea eu ce tre a b ă-i face şi ne-om îm păca noi.
— îm p ă c a r e a , cum ţi- a m spus, cucoane.
— Ei, du-te, dute şi’ las’ să vedem !
A tunci Ip ate se întoarnă acasă şi Chirică îl întreabă :
— E i stăpâne, cum a răm as cu boierul?
— Cum să răm âe, măi Chirică ! Ia m ’am prins h ă t şi
bine să-i dau grâul în girezi, după cum ai zis. D ar m ’a
lu at groaza, când am trecu t pelângă lan şi l-am v ăzu t
 câtu-î de mare. Asta-i o tre a b ă foarte grea şi m are lucru
să fie, c a s ’o p u tem noi scoate la cap ăt. Ştiu eu ta re bine
că boerul m ’a luat de nebun, dar nici cum inte nu sânt,
du p ă cât v ă d eu acum . D racul ştie ce avem să facem !
— N ’ai grijă, stăpâne, că doar eşti cu m ine... zise Chi­
rică.
— Ia m ai bine să luăm cele treb u ito are şi haidem acolo
c h ia r în a stă sară, ca m âne-dim ineaţă să ni se facă ziuă
pe lan.
Şi aşâ se ieu ei am ândoi şi se duc. Şi cum ajung acolo,
c am pe inseratele, Ip a te zice :
-—• Vezi tu , m ai Chirică ? a sta nu-i şagă ; m i se pare că
noi avem să dăm peste d r a c u l!
— S tăpâne, ştii ce? Culeă-te şi te odihneşte şi m âni-di-
m ineaţă vom vorbi am ândoi.
Ipate, ca cel cu grija ’n spate, se frăm ântă el cu m intea
c â t se m ai frăm ântă, şi obosit fiind, se lăsă oleacă jos pe
iarbă şi adorm i dus. Chirică atu n ci — el ştie ce face şi cum
face •— că în tr ’o clipă adună to a tă drăcim ea ş’o pune la. lu­
cru pe câm p. Unii secerau, alţii legau snopi, alţii făceau
clăi şi suflau cu nările să se usuce, alţii cărau, alţii durau
girezi, — m ă rog, claca dracului erâ, ce să spun m ai m ult ?
Când se trezeşte Ipate, în zori de ziuă, se sparie ce vede !
T otul erâ m â n tu it; în locul grâului de pe câm p, vede acum
o gireadă m are şi două m ai mici, aşezate pe culm ea dea­
lului, iară pe Chirică nu-1 vede nicăiri. A tunci lui Ip ate i
s’a suit to t părul în vârful capului de frică şi a început a
căutâ pe Chirică în to a te părţile. Şi când colo, num ai ce
iată că - 1 văzu dorm ind pe vârful unei girezi, şi atunci îşi
m ai veni p u ţin în fire. Feciorii boereşti se sculară cu noap­
tea în cap, cum îi tre a b a lor, şi veniră pe lanuri să vad ă ce
m ai este. Şi când văzură ei u n a ca aceasta, îi cuprinse
spaim a şi fuga la boer, de-i vestiră. Boerul atunci se scoală
iute, se asvârle pe-un cal şi ţine num ai o fugă, până pe
la n u r i; şi când colo, vede şi el ceeace nu se m ai văzuse şi
nu se m ai auzise decând lum ea şi p ă m â n tu l!
— Ei, cucoane, am m ân tu it trebuşoara, zise Ip ate. Bine
că a ţi a p u cat a veni şi d-voastră, ca să fiţi de faţă când
ne-om luâ dreptul. A tunci Chirică, nici una nici două, scoate
o funie cu care erâ încins, leagă bine gireada cea mar?,
cum ştie el, o ia în sp ate şi pe ici ţi-i drum ul. Iară boerul
m ai văzând şi aceasta, a încrem enit cu m ânile subsuori,
uitându-se la dânsul cum se ducea. Şi crezând că deacum
şi Ip a te are să iee cele două girezi mici, şi-l caliceşte de
to t, crăpă de necaz, dar n ’aveâ încotro. Şi neştiind ce să
facă, zise lui Ip ate cu b in iş o ru l:
— Om bun, n a-ţi bani în locul grâului ce m ai ai a luâ
şi lasă-m ă în pace. N ’am crezut că am a face cu dracul.
— Ferească Dum nezeu, c u c o an e ; cruce de aur cu noi în
casă ! D eparte de pe locurile aceste ! B a zău am m uncit de-a
d at inim a din noi...
— Ia lasă-m ă încolo, m ăi o m u le; pesem ne tu ai să m ă
înveţi pe min'e ce-i plu g ăria? Că doar nu sam ăn eu grâu
de ieri, de-alaltăieri, să nu fi m ai av u t a face cu secerători.
Şi chiar de nu-i fi t u ucigă-1 crucea, to t n ’a ţi um blat cu
lucru c u r a t ; însă... ce am eu cu sufletul v o stru ? Voi aveţi a
dâ sam ă. Prim eşte bani, cum ţi-am spus, şi m ai duceţi-vă
şi la a ltă casă, că eu unul ştiu c’am p ăţit-o bună.
Ip a te auzind aceasta, părerea lui de b in e ; ia bani cu cât
se învoeşte şi se duce şi el. după Chirică. Şi când ajunse
acasă, Chirică trierase, vânturase, m ăcinase; însfârşit, p u ­
sese to a te trebile la cale. Şi Ip a te când a m ai v ăzu t şi asta,
nu m ai ştiâ ce să z ic ă ; m ai că-i veniâ a crede că şi el are
a face cu dracul.
— Măi Chirică, d ’apoi ştii că şi boerul, câtu-i de boier, a
pus-o de m ăm ăligă. Iaca m i-a d a t şi bani de am adus a­
casă. "
—■ Şi aceştia-s buni, s tă p â n e ; pune-i la chim eriu şi ta c i
molcom. Am ştiu t eu dinainte, că are să ne iasă şi de chel­
tu ia lă .
A doua zi după asta, Chirică zise lui Ip ate :
— Ei, stăpâne, de-acum cred că n ’ai ce m ai zice; ca
m âne poim âne m i se împlinesc anii şi răm âi fă r’de m ine.—
Mai ’n ain te calea-valea : erai deprins a tră i singur, dar acum
are să-ţi cadă g r e u ; m ai ales că ţi s’a îngreuiat şi gospo­
dăria. H ai, ce zici. te însori ori b a ? ^
— Apoi dă, m ăi Chirică, ştiu eu ce să fac? Parcă to t
m ’aş în s u r a ; când aş da peste-o p a rte bună, aş face şi eu
poate pasul acesta. D ar ta re m ă tem , nu Cumvâ să-m i ieu
pe dracul după cap, să-l aduc cu lău ta ri în casă şi pe urm ă
să nu -1 p o t scoate nici cu o mie de popi; c’apoi’atunci le­
ham ite şi de în su ra t şi de avere şi de to t !
— De a sta ţi-i acum a în grijă, stăpâne ? D ac’a răm as tre a b a
până la a tâ ta , apoi las’ pe m ine că te-oiu face eu să iei un
drăguţ de femee, care nu se m ai află ! Căci eu şed călare
în inim a lor şi, 1111 că mă laud, dar ştiu to a te m ăruntaiele
d in tr’însele. Despre a sta nu mi-e ru şin e ; pot să-ţi aleg una.
şi noaptea pe ’ntuneric. P e n tru altu l n ’aş face-o, să ştiu că
m i-ar dâ lum ea de pe lume, dar pe d -tâ vreu num ai decât
să te v ăd om ca to ţi oamenii în rând cu lumea. Nu vezi
că cei m ai m ulţi de te a p a d-tale, se ţin cu nasul pc sus, nu­
mai din pricina asta. Ca şi cum parcă d-ta n ’ai fi vrednic
să ţii o femee !
— Măi Chirică, ta re m ai eşti şi tu nu ştiu c u m ; scoţi
om ul din m inţi cu vorbele tale. B un staroste m i-am găsit.
Nu ştiu cine te -a în d re p tat la casa mea, că ştiu că eşti be­
rechet bun. Ş’apoi m ult sta u eu câteodată şi m ă gândesc
în m intea mea, de unde ai tu a tâ ta putere. Mai că-m i vine
să zic şi eu ca boierul cela : nu ştiu, nălucă să fii, om să
fii, dracul să fii, dar nici lucru curat nu eşti. N um ai fii
ce-i fi, a sta nu mă p riv e ş te ; mie unuia ştiu că m i-ai p riit
bine, n ’am ce zice ! Ei, ia spune, cum zici tu că mi-i alege
femee ?
— Ia în D um inica viitoare, stăpâne, să m ergem în sat la
horă. E u oiu s ta deoparte cu b ă e ţii; iar d-ta să te prinzi
în joc lâng’o fată, care ţi-a plăcea. E u atunci mi-oiu tâ râ i
piciorul pelângă d-ta, oiu ochi-o bine şi apoi ţi-oiu spune
eu, ce zace în tr ’însa.
—- D a ştii c’ai chitit-o bine, m ăi Chirică? l o t cu draci
eşti tu , bine zic eu.
— Apoi dă, stăpâne, în ziua de azi, dacă nu-i fi şi cu
draci oleacă, apoi ci-că te fură sfinţii, şi iar nu-i bine,
Insfârşit ce spun ei, ce nu m ai spun, cum vine Dum i­
nica, Ipate şi cu Chirică, se ieu şi se duc la horă în sat.
Chirică, cum îi treab a băeţilor, se ac ăţă râ pe cele garduri
şi se hliziâ cu ceilalţi băeţi. Iar Ipate, de c u v â n t; se prinde
în joc lângă o fată , care chiteşte că i-ar cam v e n i la soco­
teală ; începe el a o m ăsură cu ochii de sus până jos şi de
jos până sus şi cum se în v ârtiâ hora, ba o strângeâ p e j a t ă
de m ână, b a o călca pe picior, ba... cum e tre a b a flăcăi­
lor. Şi tropăi, t r o p ă i ! ropai, ropai ! i se aprind lui Ip ate
al nostru călcâiele, Chirică erâ şi el pe-acolo şi cum se
lasă Ip a te din joc, Spirituşul dracului îi zice :
— E i stăpâne, parcă te-ai cam aburit la faţă, nu ştiu
cum ! Ce zici, aşă-i că-ţi vine la socoteală ?
— Apoi dă, nu ştiu cum să m ai zic şi eu ; pesemne păca­
tele mi te-au scos înainte, m ăi Chirică. Eu gândesc s’o por­
nesc pe tr e a b ă ; fata-i hazulie şi m 'a fărm ăcat de-acum.
— Ba nu, stăpâne, dacă-i vreâ să m ă asculţi, eu te sfă-
tuesc, să n ’o iei pe asta. Şi focu-i hazuliu, dar tare rău te
pârjoleşte câteodată. F eţişoara asta, o vezi d -ta cât e de
scum pă la râs? P a rcă ţi-ar veni a crede că-i de cele cu
crucea’n sân, dar i a ! una de aceste a înălbit odată num ai
în tr ’o singură noapte pe moşu-meu în fântână.
— Cum asta, m ăi C hirică 0
— D a, i a ! nu m ai şti şi d -ta cum, stăpâne.
— Ian auzi-1, m ai degrabă i-ai putea strâ m b a fălcile,
decât vorba. Măi Chirică, eu gândesc că s’a da după mine şi
s’a face şi ea bună.
— I... h î ! da, cum n u ? E u însă îţi spun prieteneşte, că
feţişoara a sta are tre i coaste de drac în tr ’în sa ; şi chiar şi
cea m ai bună dintre femei încă to t m ai are una. Să te m ai
laşi, stăpâne, p â n ’om dâ m ăcar peste una de acelea, ş’apoi
ţi-oiu m ai spune eu ce este de făcut.
— Apoi dă, Măi Chirică, tu m ’ai to t cihăit de cap până
acum , să m ă însor, să m ă însor, de m i-ai aprins p o fta de
însurat, şi apoi acum to t t u o şurubueşti şi-o întorci, cum
îţi vine ţie la socoteală.
— S tăpâne, ştii că eu nu-ţi voesc r ă u l ; ascultă-m ă, că
n ’ai să greşeşti.
Ip a te auzind aşâ, se dă după Chirică şi se întoarnă ei
sara acasă, to t cum s’au dus. Insă cum ajunge acasă, parcă
nu erâ acela; m unciâ el, nu m unciâ, dar ştiu că se fră­
m ântă cu gândurile şi de-abiâ a ştep tă să vie Dum inica vii­
toare..
Dum inica vine şi ei iară se duc la ho ră în alt sat. Chi­
rică, du p ă obiceiul său, se iâ cu băeţii, iară Ipate se prinde
în joc lângă o fa tă , care o chiteşte el; joacă, cât joacă
şi lângă aceea şi in trân d în vorbă cu dâusa, fata 'bună
m ehenghe, îi întoarce capul şi Ipate vede că nu-i de le ­
pădat. D ar Chirică erâ şi el pe-acolo, şi cum se lasă Ipate
din joc, îi zice;
— Ei stăpâne, cum văd eu, nici de asta nu te-ai dâ în
lătu ri; aşă-i că ţi-a căzut cu tronc la inim ă?
— Mai aşâ, m ăi C h iric ă !
— Apoi îti spun eu, stăpâne, că nici asta nu-i de noi.
O vezi cât e de pâşină, dar şi a sta are două coaste de
d rac în tr ’însa. Să te mai laşi, stăpâne, cum ţi-am spus eu.
— Apoi dă, m ăi Chirică, în ziua de azi, nu ştiu zău
care-a m ai fi cu crucea ’n sân, cum cauţi tu. Eu gândesc
că tot om alege, om alege, p ân ’om culege.
— Ba nu, stăpâne, lasă pe mine, că ştiu eu ce fac.
 Ip ate ia r se lasă, după cum zice Chirică, şi se în to a rn ă
ei sa ra acasă tot cum s’au dus. D ar Ipate acum nici de
tre a b ă nu-şi m ai căută, nici m âncarea nu se m ai prindea
de dânsul, nici som nul n u -1 fură, erâ cum e m ai r ă u ; dă,
ce să-i zici? dăduse şi el în p â rp ă ra însuratului. Ş’apoi
ştiţi că este-o v o r b ă : când îi omul în doi peri, să te fereşti
de dânsul, c’atunci e cum îi m ai rău. Vorba c e e a : „A rde
focu ’n pae u d e “. Aşâ şi Ipate, tot sughiţa tot oftă din
g reu şi de-abiâ aşteptă să vie Dum inica. Dum inica iar
vine şi ei acum se ieu şi se duc la joc în alt sat. Şi cum
aju n g acolo, Ipate se şi prinde în joc lângă un puişor de
fată, căreia îi jucau ochii în cap ca la o şerpoaică. Se
în v ăţase şi el, şiretul, a le alege aşâ de pe deasupra, d ar
num ai C hirică băietul ştiâ ce zace în inim a lor şi cât le
poate calul; că ce-i mai greu de ales decât om ul? D ar
Chirică erâ şi el pe acolo. Şi ce-a făcut el ce-a dres, că
fetei şi b>i Ipate au în ce p u t a le sfârâi inim a unul după
altul. Boldul S atanei se vede că-i înghim pase. Şi cum se
lăsă Ipate din joc, Chirică îl trage deoparte şi-l în tr e a b ă :
— Ei stăpâne, cum ţi se p a re ?
— Cum să mi se pară, măi C hirică? Ia, narcă-m i vine
s’o sorb cu ochii, de d rag ă ce-mi i e ; dacă n ’a m ai fi asta,
apoi nu mă mai însor niciodată, că destul mi-ai tu lb u ra t
m inţile p ân ’acum.
— Asta-i bună, stăpâne, zise Chirică. Nn-i vorbă că tot
a re şi ea o coastă de d ra c ; d ar trăin d şi nem urind, i-om
scoate-o noi şi pe-aceea.
— Atunci, bucuria lui I p a te ! începe a se ţine după fată
ca scaiul de o^ie. Şi unde nu ţi-o înşfacă pe sus şi se
ieu ei b a din tâlcuri, ba din cimilituri, ba din păcălit, ba
din una, ba din alta şi de colea p ân ă colea, şi-au plăcut
unul altuia. Şi Ipate ne m ai având răb d are se şi duce la
ta tă -să u şi la m ă-sa, de-o cere. V orba c e e a :
V in la m a m a de m ă cere:
D e m ’a da, de nu m ’a da,
P e s te n o a p te m i-i fura.

Părinţii fetei când aud a sta au de bucurie că le-a picat

un om aşâ de bun şi o dau cu m âniei largi. Peste câteva
zile nu n ta se face şi Ipate îşi iâ fem eea cu zestre cu tot, o
duce acasă la dânsul şi pace bună! Şi aşa tră iau ei de bine
şi se iubiau unul pe altul ca nişte hulubaşi. Şi Ipate, fiind
foarte m ulţăm it de asta, zise în tr’o zi:
I. Creangă. — Opere com plete. 12
 — Doam ne, măi Chirică, bun suflet de fem eie mai a m !
Bine mi-am ales-o.
— Bună, stăpâne, nu-i cuvânt, dar ştii că este o v o r b ă :
când n u gândeşti, atunci te trân teşte, las’ să vedem . Ia adu-ţi
am inte, ce ti-am spus odată, că şi asta, cât îi de b u n ă şi
blajină, tot are o coastă de drac în tr’însa, care trebuie scoasă
num aidecât, dacă ţi-i voia să ai fem ee cum trebue şi s’o
duci cu dânsa p â n ă la adânci b ătrân eţe.
— Apoi dă, nu ştiu cine ţi-a mai putea în tră şi tie în voie,
m ăi Chirică. Câte ştii tu , num ai dracu cred că poate să-ţi
dee de fund. .
D ar nu se îm plineşte bine anul şi fem eea lui Ipate face
un băiet. La vro două-trei luni după asta, Ipate se tre ­
zeşte în tr’o zi cu socru-său, că vine şi-l chiam ă la nu n ta u n u i
frate al fem eii sale. Chirică sim ţind toate, cum îi dracul,
trage pe stăpânul său laoparte şi-i zice:
— Stăpâne, lasă să se ducă num ai nev asta d-tale cu co­
pilul, ia r d-ta spune că de-i aveâ vrem e să te duci m ai pe
urm ă, bine-de-bine, iară de nu, să te ierte. Şi după asta,
ţi-oiu mai spune eu ce-i de făcut.
Ipate, deprins a ascultă pe Chirică, zice socru-său:
— Tată, eu n ’oiu putea m erge, că dupăcum vezi am ta re
m ulte trebi pe capul m eu şi num ai cu un argăţel, ce - 1 am,
de-abiă le pot dovedi. N evasta m ea în să poate să m eargă
şi de m ’a iertă vrem ea să pot veni şi eu m ai pe urm ă,
bine-de-bine, iară de nu te rog să m ă ierţi!
Socru-său atunci nem ai având ce zice, iă pe nevasta lui
Ipate cu copil cu tot şi se ca mai duce. In ziua de Uncrop,
Chirică zice lui Ipate:
— Stăpâne, ia acum a venit vrem ea ca să scoatem coasta
cea de drac din fem eea d-tale. Hai, încalecă iute pe cal şi
te du la nuntă. D ar să ştii dela mine, ce ai să faci când
vei ajunge acolo: alăture cu casa socru-tău, este o căsuţă
tupilată, în care şede un tălpoiu de babă, m eşteşugoasă la tre ­
bile sale, cum îi sfredelul dracului. Du-te de trage în gazdă
la dânsa şi fă-te că eşti u n drum eţ străin. Pune-te apoi pe
lângă ea lu n tre şi punte şi jurueşte-i ceriul şi păm ântul, ca
să-ţi sm om ească pe nevasta d-tale şi să ţi-o aducă acolo. Şi
atunci să vezi, ce pot babele şi cât îi de credincioasă fem eea.
— Să... ra! m âi Chirică, ce spui tu ? Parcă despre asta
mi-aş pune capul la mijloc.
— Ba nu fii aşâ de darnic, stăpâne. Mai bine cruţă-ţi
capul, că poate ţi-a mai trebui.
 — D ar oare nu m ’or cunoaşte, măi C hirică?
— N’aibi grijă, stăpâne, poţi să te duci şi pela n u n tă, că
am făcut ce ştiu eu şi nim e n ’are să te cunoască.
Ipate, voind să se încredinţeze şi despre asta, ascultă pe
Chirică şi se duce ; şi cum ajunge î n sat, trag e în gazdă la
babă, o iâ cam pe departe şi-i spune ca să-i a d u c i desară
pe n ev asta lui Stan din satul cutare la dânsul.
Baba, când aude asta, pune m âna la gură, clatină din
cap şi z ic e :
— Doam ne, om bun, cum crezi d-ta că aş face eu una ca
a s ta ; m ai ales că fem eea are b ă rb a t bun, frum os şi bogat,
şi nu-i de-acele de care gândeşti d -ta ?
A tunci Ipate scoate plosca dela oblânc, dă babei vro câ-
tev â g âturi de rachiu şi apoi îi m ai întinde şi o pungă toşcă
de bani, zicând:
—• M ătuşă, de mi-i face acest bine, atunci să ştii că ai
să ai şi m ai m ult dela mine. Fii bine încred in ţată că n ’are
să ne ştie nici păm ântul.
Baba, deodată stă pe g â n d u ri: parcă n ’a r fi p rea voit nici
tre a b a s’o facă, d ar nici punga s’o lese. Insfârşit mai şede
ea pe gânduri, cât şede, apoi iâ punga şi zice:
— Om bun, m âncâ-te-ar puricii să te m ă n â n c e !... E u ştiu
ce v râ să zică durerea de inimă, b at o pârdalnica s’o bată!...
Nu ştiu, zău, cum a sta şi asta, îmi plesneşte obrazul de r u ­
şine, când gândesc, cum am să mă înfăţoşez în ain te a fem eii
celeia, cu vorbe de acestea..., m ă duc şi eu în tr’un noroc
să vedem , şi de-oiu putea face ceva bine-de-bino; iară de
nu, mi-i crede şi d-ta, că ştii cum se fac de greu trebile
acestea şi ra r le scoatem în capăt.
-— Crede şi d-ta m ătuşă, că de-i face pe treabă, u'are să-ţi
fie degeaba.
A tunci baba zice : . ..
— Să v e d e m ; întrebarea n ’are greş. Mai ştii de unde
sare epurele? Mai ales că bărbatu-său nu este aici.
Apoi, cam înspre sară, lasă pe drum eţ singur în casă, şi
se duce alătu rea la n u n t ă , şi cum ajunge, trag e pe ne v a sta
lui Ipate deoparte, îi spune codoşca câte şi m ai m ulte, ş’o
face pe femee să. se alunece cu m in te a !
— M ătuşă, zice nevasta, d ’apoi oare cum om face noi, ca
să fie m ai’ bine?
— A cesta nu-i v run lucru p â u ’ pe-acolo, copilă-hăi, zise
baba. Ia, du-te în casă, trezeşte-ţi copilul din somn şi el
atunci are să înceapă a p lâ n g e ; pe urm ă pişcă -1 to t câte-
oleacă şi el are să înceapă a ţipâ. Şi atu n ci ta tu -tă u , cum îi
el supărăcios, are să zică dela o vrem e să iei băietul şi să-l
dai — ia, încolo la b a b a cea de-alăturea. Tu, cum îi auzi asta,
să iei băietul cu albie cu to t şi să vii cu dânsul la mine.
Ş ’apoi atunci... . ,
Fem eea lui Ip ate ascultă de babă, face cum i-a zis ea şi
pe înserate şi vine la dânsa cu copilul în b r a ţ e ; şi cum în tră
în casă, începe a se chicoti şi a spune dela nu n tă m ulte şi
m ărunte, fără să cunoască pe bărbatu-său.
A tunci Ip ate le dă de b ău t, până le am eţeşte pe am ândouă,
apoi îşi fură copilul din covăţică, dupăcum îl învăţase Chi­
rică, şi fuge cu dânsul acasă. Chirică, cum îl vede viind, îi
iese înainte de pela p o a rtă , şi zice :
— Ei, stăpâne, m inciuni ţi-am spus eu, ori b a ?
— B a nu, m ăi Chirică : acum v ăd eu ce poate femeea. Dc-
acum nu m ai trăiesc nici un ceas cu d ân sa; am s’o dau
dracului de pom ană, soiu rău ce este ea !
— B a nu, stăpâne, să nu faci u n a ca asta, că femeea d-tale
e una dintre cele m ai bune femei. D a ştiu eu cine-i de vină
aici. L as’o în tâi să vie acasă, să-i scoatem costiţa ceea, care
ţi-am spus eu şi atu n ci îi vedea d-ta, ce lucru de femee are
să iasă d in tr’însa.
Acum, să ne întoarcem iar din urm ă.
Fem eea lui Ip ate şi cu baba, când se trezesc din am eţală,
nici tu drum eţ, nici tu copil, nici tu nim ica ! Atunci odată
încep ele a se boci înăduşit şi a se b a te cu pum nii peste
cap, însă fără nici un folos ! Mai iscodeşte ea pe ici pe colea
să vadă n ’a p u teâ aflâ ceva despre copil, dar copilul parcă
intrase în păm ânt.
— Ei, e i ! Acu-i acu. Vai de mine, nevastă-hăi, zise b a b a ;
ce p ăcat m i-am găsit cu tin e ! dracul ştie ce să fac.
Şi cum stă baba îm pietrită, dracul îi şi dă în gând una :
— N e v a s tă -h ă i! a lta nu-i de făcut, decât să înşom oltăcim
m otanul ista al meu cu nişte petece, să-l punem în albiuţă
şi apoi să dăm foc casei pe dinlăuntru, iară noi să ieşim afară.
Şi când s’a aprinde m ai tare, noi să începem a ne boci în
gura m are şi a strigâ : foc ! foc ! şi p â n ’or sări oamenii dela
nuntă, p ân ă nu ştiu ce, casa are să se topească. Şi când or
găsi m otanul scrum, au să creadă că au ars copilul, şi poate s ’o
tăm ăduim .
— Că bine zici d-ta, m ă tu şă ; asta s’o facem.
— S’o facem, s’o factm . D ar eu ce fac tccm ai acum la
b ă trâ n eţe , fără leac de adăpost?
 — Nu te îngriji de asta, m ătuşă dragă, că am să te ieu cu
m ine şi-i tră i pe lângă noi, ca banul cei bun. B ărbatu-m eu e
cum îi pânea cea bună şi te-om aveâ cu rat ca pe-o m am ă.
A tunci baba se înduplecă, căci n ’are încotro, dau ele foc
ci sei, şi până când sar oamenii, până nu ştiu ce, şi casă şi
m otan şi to t se făcuse scrum . Iară ele plângeau de udau
păm ântul, zicând :
— V ai de noi şi de n o i ! copilaşul nostru, cum a ars !
Oamenii văzându-le zbucium ându-se aşâ, au început care
dincotro să le m ângâie. Şi a doua zi ta tă l femeii lui Ip a te
trim e te pe un argat al său cu carul cu boii să ducă şi pe b ab ă
şi pe fiică-sa la bărb atu -său acasă, arătându-se cu m are p ă­
rere de rău pentru a stă cum plită nenorocire. Pe drum femeea
lui Ip a te zice b a b e i:
— M ătuşică, vâră-te ici în sacul acesta şi când vom ajunge
acasă în tâ i am să spun bărbatu-m eu, că aici sânt nişte buci
dela m ăm uca, pentru făcu t saci. Şi aceasta num ai până s’a
duce dela noi un ticălos de argat care -1 avem , că chiar
azi i se îm plineşte.
B aba ascultă şi se vâră în sac. Şi cum ajung acasă şi tra g
carul în ogradă, n ev asta lui Ip ate lasă to a te cele în car şi
se duce deadreptul în casă plângând, să găsiască pe b ă r-
batu-său şi să-i spună cele în tâm plate. Insă când colo, nici
Ipate, nici Chirică, nu erau acasă. A tunci femeea lui Ipate,
şi cu argatul tătâne-său, tăbârcesc sacul, cum pot, îl pun
în tr ’o căsoaie, pe cuptior, după horn, şi apoi ea dă drum ul
argatului să se ducă înapoi. Şi cum porneşte acesta, Ip a te
şi pică în loc, Fem eea lui cum îl vede, începe a boci şi a zice r
— Vai de mine şi de mine, b ărb ate, ce-am p ă ţit... Copilaşul
nostru nu m ai este ! Şi-i spune to a tă întâm plarea, dupăcum
se înţelesese cu baba. Ip a te a tu n c i îi zice :
— Lasă, m ăi femeie, că de-om tră i vom fi noi harnici să
m ai facem copii. Dă, cu cine să te sfădeşti? Pesem ne aşâ
a fost să fie dela Dum nezeu I A . .
Şi cum vorbiau ei, num ai iaca în tră şi Chirică pe uşă, cu
un ciocan, c’o daltă şi c’o păreche de cleşte în m ână. Fe­
m eea lui Ipate, cum îl vede, începe a i se tân g u i şi lui. D ar
Chirică, după ce-o ascultă, zice
— O crezi, stăpâne, ce spune? N u te m ai u ită în gura ei. Ia-
m ai bine s’o cinătuim . Pune-o jos şi să-i scoatem costiţa ceea.
A tunci Ip ate odată mi ţi-o şi înşfacă de cozi, o trâ n te ş te
la păm ânt şi-o ţine bine. Iară Chirică începe a-i num ăra coas­
tele din stânga, zicând : una, două, t r e i ; şi când la a p a tr a ,
pune dalta, trâ n te şte cu ciocanul, o apucă cu cleştele ş’o dă
afară. Apoi aşază pielea la loc, pune el ce pune la rană, şi
pe loc se tăm ăduieşte. D upă aceasta zice :
— Stăpâne, ia, deacum ai femeie cum se c a d e ; num ai s’o
cam ţii din frâu şi să-i rătezi unghiile din când în când, ca
nu cum va să-ţi pună coarne. Ş’o d ată se duce Chirică la casa
de alătu rea şi aduce copilul. Fem eea lui Ipate, când a mai
v ă z u t şi asta, num ai i s’a încleştat gura şi a în g h eţa t de frică.
A tunci Chirică săru tă m âna lui Ip ate, şi zice :
— Ei, stăpâne, iaca chiar azi m i s ’au îm plinit anii de
■slujbă. R ăm âi de-acum a sănătos, că eu m ă duc de unde-am
venit. D ar să ştii dela mine şi să spui şi altora, că te -a slujit
un drac tre i ani de zile, num ai pentru un b o ţ de m ăm ăligă
de pe te şitu ra din pădure şi p en tru un putregaiu de căpă-
tâ iu ce-mi trebuieşte sub ta lp a iadului.
Şi atu n ci o d a tă şi înşfacă Chirică sacul cel de după horn
c u babă cu to t şi se face nevăzut. Fem eea lui Ip ate începe
atu n ci a ţip ă grozav şi a zice :
— Aleargă după dânsul, bărb ate, şi nu-1 lăsă ! Câlţii dela
m ăm uca m i i-a lu at... din ce să m ai facem noi saci?
Ip ate însă nu aveâ acum grijile a c e s te ; el erâ m âhnit
p e n tru pierderea lui Chirică, care erâ b u n ă ta te de băiet şi
nu ştia unde l-ar găsi, ca să-i m ulţăm ească p en tru a tâ te a
binefaceri ce prim ise dela dânsuî.
D ar Chirică erâ acum tocm ai în Iad şi se desfăta în sânul
lui Scaraoschi, iar codoşca de babă gemea sub ta lp a iadului
şi num ai m otanul ei cel din ceea lum e îi plângea de milă,
pentrucă l-a cocolit aşâ de bine.
Şi iaca aşâ, oam eni buni, s’a izbăvit Ip ate şi de dracul şi
de babă, tră in d în pace cu nev asta şi cu copiii săi. Şi după
aceea, când îi spuneâ cum va cineva câte ceva depe undeva,
care erâ cam aşâ şi nu aşâ, Ip ate flu tu ră din cap şi zicea :
— Ia, păziţi-vă m ai bine tre a b a şi nu-m i to t spuneţi cai
verzi pe păreţi, că eu sânt Stan p ă ţ i t u l !
 1VAM TURBINCA1.

m u ci-că erâ 2 od ată un rus, pe care îl chemă Ivan.

A Şi rusul acela, din copilărie se trezise în oaste. Şi

slujind el câtev a soroace de-a rândul, acum a erâ
b ă trâ n . Şi m ai-m arii lui văzându-1, că şi-a făcut
d ato ria de ostaş, l-au slobozit din oaste cu arm e cu
to t, să se ducă unde-a vreâ, dându-i şi două carboave de
cheltuială.
Ivan a tu n c i m ulţăm i m ai m arilor săi, şi apoi luându-şi
ţăm a s bun dela tovai’ăşii lui de oaste, cu cari m ai tra se
câte-o duşcă două de rachiu, porneşte la drum cântând.
Şi cum mergea Ivan şovăind când la o m argine de drum ,
când la alta, fără să ştie unde se duce, p uţin m ai înaintea
lui m ergeau, din întâm plare, pe-o cărare lăturalnică, Dum ­
nezeu şi cu sfântul P etre, v o rbind ei ştiu ce. Sfântul P e tre
auzind pe cineva c â n tâ n d din urm ă, se u ită înapoi şi când
colo vede un ostaş m ătăh ăin d pe drum în to a te părţile.
— Doam ne, zise atu n ci sfântul P etre, spăriet, ori hai să ne
grăbim , ori să ne dăm în tr ’o p a r t e ; nu cum va ostaşul cela
să aibă h a rţa g şi să ne găsim beleaua cu dânsul. Ştii c’am
m ai m âncat eu odată dela unul ca acesta o chelfăneală.
— N ’ai grijă, P etre, zise Dumnezeu. De drum eţul care
cântă, să nu te te m i ; ostaşul a c e s t a e om bun la inim ă şi
m ilostiv. V ezi-l-ăi? Are num ai două carboave la sufletul
său ; şi drept cercare, hai, fă-te tu cerşitor la capătul ist
de pod, şi eu la celalalt, şi să vezi cum are să ne dee am ân­
două carboavele de pom ană, bietul om ! A du-ţi am inte, Petre,
de câteori ţi-am spus, că unii ca aceştia au să m oşteniască
îm p ărăţia cerurilor.
1 Tipărită întâia oară în „Convorbiri lit.” Anul X I I , 1878, pag. 22.
2 In „Convorbiri” numai : e r â ; în Ms. : Amu ci-că eră (vezi Em ilgar).
 A tunci sfântul P etre se pune. jos la un capăt de pod, iară
D um nezeu la celalalt, şi încep a cere de pom ană.
Ivan, cum ajunge în dreptul podului, scoate cele două
carboave de unde le aveâ strânse şi dă una lui sfântul P etre
şi u n a lui Dum nezeu, zicând :
— D ar din dar ce face raiul. N a-vă ! Dum nezeu m i-a
d a t, eu dau şi D um nezeu iar m i-a da, că are de unde. Şi
ap o i Iv an începe iar a cântâ şi se to t duce înainte.
A tunci sfântul P e tre zice cu m irare :
— D oam ne, cu ad ev ărat bun suflet de om e acesta, şi
n ’ar tre b u i să m eargă n erăsplătit dela fa ţa ta .
— D ar, P etre, las’ că am eu p u rta re de grijă pentru dân­
sul. Apoi Dum nezeu porneşte cu sfântul P etre, şi c â t ici,
c â t cole, ajung pe Ivan, care-o ducea to t în tr ’un cântec, de
p a rc ă erâ to a tă lum ea a lui.
— B ună calea, Ivane, zise Dum nezeu. D ar cânţi, cânţi,
n u t e ’ncurci.
— M ulţăm esc d-voastră, zise Ivan, tresărind. D ar de unde
ştii aşâ de bine, că m ă cbiam ă Iv an ?
— D ’apoi dacă n ’oiu şti eu, cine altu l are să ştie? răs­
punse D um nezeu.
— D ar cine eşti tu , zise Ivan cam sborşit, de te lauzi ca
ştii to a te ?
— E u sân t cerşitorul pe care l-ai m iluit colo la pod,
Ivane. Şi cine dă săracilor, îm prum ută pe D um nezeu, zice
S criptura. N a-ţi îm p ru m u tu l înapoi, căci nu avem treb u in ţă
de bani. Ia, num ai am v ru t să dovedesc lui P etre, cât eşti
tu de m ilostiv. Află acum, Ivane, că eu sânt Dum nezeu, şi
p o t să-ţi dau ori ce-i cere dela m in e ; p en tru că şi tu eşti
om cu d re p ta te şi darnic.
Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s ’a desm eţit, a căzut
în genunchi dinaintea lui D um nezeu, şi a zis :
— D oam ne, dacă eşti tu cu adevărat Dum nezeu, cum zici,
rogu-te blagosloveşte-m i tu rb in c a asta, ca ori pe cine-oin
vreâ eu, să-l v âr în tr ’în sa ; şi apoi să" nu p o a tă ieşi de-aici
fără învoirea m ea. _ . .
D um nezeu atu n ci zâm bind, blagoslovi turbinca, după do­
rin ţa lui Ivan, şi apoi zise :
— Ivane, când te-i sătu ra tu de u m blat prin lume, atunci
să vii să slujeşti şi la p o a rta mea, căci nu ţi-a fi rău.
— C u to a tă bucuria, Doamne^; am să vin num aidecât,
zise Ivan. D ar acum deodată, m ă duc să văd nu m i-a pică
c evâ la tu rb in c ă ? Şi zicând aceste, apucă peste câm pi de-a-
 dreptul, spre nişte curţi m ari, care de-abiâ se zăriau în -
naintea lui, pe culm ea unui deal. Şi merge Ivan şi merge
şi merge, p ân ă când pe în sărate ajunge la curţile cele. Şi cum
ajunge, în tră în ogradă, se înfăţoşează înaintea boierului şi
cere găzduire. Boierul acela ci-că erâ cam zgârcit, dar v ă ­
zând că Ivan este om îm părătesc, n ’are ce să l'acă. Şi v râ n d -
nevrând poronceşte unei slugi să-i dee lui Ivan ceva de
m âncare, şi apoi să-l culce în nişte case nelocuite, unde
' culcâ pe to ţi musafirii, cari veniau, aşâ ni-tam , ni-sam. Sluga
ascultând poronca stăpânului, ia pe Ivan, îi dă ceva de
m âncare şi apoi îl duce la locul h o tărît, să se culce.
— L as’ dacă nu i-a da odihna pe nas, zise boierul în
gândul său, dupăce orândui cele de cuviinţă. Ştiu că are
să aibă de lucru la noapte. Acum să vedem care pe c a re ?
Ori el pe draci, cri dracii pe dânsul.
Căci trebuie să vă spun că boierul acela aveâ o păreche
de case, mai deoparte, în care se zice că locuiâ necuratuL
Şi tocm ai acolo porunci să culce şi pe Ivan !
îv a n însă habar n ’avcâ de asta. El cum a în tra t în odaia
unde I-a dus omul boierului, şi-a pus armele în rânduială»
s’a închinat după obiceiu şi apoi s’a tologit aşâ îm brăcat,
cum erâ, pe un divan m oale ca bum bacul, punându-şi tu r ­
binca cu cele două carboave sub căpătâi, şi aştcrnându-se
pe somn, căci de-abiâ îl ţineau picioarele, de tru d it ce erâ.
D ar poate bietul, să se odihnească? Căci cum a stâns
lum ânarea, odată se trezeşte că-i smunceşte cinevâ perna de
sub cap şi i-o aruncă cât colo ! Ivan atunci puind m âna pe
sabie, se scoală răpede, aprinde lum ânarea şi începe a căuta
prin casă, în to a te părţile, dar nu găseşte pe nimene.
— M ă i! D ar acest p ăcat ? Ori casa a s ta nu-i cu rată, ori
s ’a cu trem u rat păm ântul, de m i-a sărit perna de sub c a p ;
şi eu um blu bădădăind ca u n n e b u n . Ce-or m ai fi şi cutre-
murile ieste, zise Ivan, m ai făcând câteva cruci până la
păm ânl şi apoi iar se culcă. D ar când să aţipiască, deodată
se aud prin casă o m ulţim e de glasuri, care de care m ai
uricioase : unele m iorlăiau ca m âţa, altele coviţau ca porcul,
unele orăcăiau ca broasca, a lţple m ornăiau ca u r s u l; m ă
rog, fel de fel de glasuri schimonosite se auziau, de nu
se m ai ştiâ ce m am a dracului să fie acolo. Ivan atunci se
cam pricepe ce-ar fi a sta ­
— Apoi stăi d a r ! că are Chira socoteală, cum v ăd eu.
Şi odată începe a strigâ puternic :
’ — Paşol na turbinca, ciorii!
 A tunci diavolii odată încep a se cărăbăni unul peste al­
t u l în tu rb in că, de parcă-i aducea vântu l. Şi dupăce în tră
ei cu to ţii în lău n tru , Ivan începe a-i ghigosi m uscăleşte.
D upă aceea leagă tu rb in ca strân s la gură, o pune sub cap,
m ai trân tin d u -le prin tu rb in că nişte ghionturi ruseşti, colea
cum ştiâ el, de da inim a din draci. Apoi se culcă cu capul
p e dânşii, şi ne m ai fiind su p ărat de nimene, trag e Ivan un
somn de cele popeşti... D ar când pe aproape de cântători,
Scaraoschi, căpitănia dracilor, văzând că p a rte din slugile'
lui se zăbăvesc, porneşte cu grăbire la locul ştiut, să le caute.
Şi ajungând în tr ’o clipă, se vâră, el ştie cum şi pe unde, în
odaie la Ivan, şi-i şterge o palm ă prin somn, cât ce poate.
Ivan atu n ci sare ars, şi odată strigă :
— Paşol na tu r b in c a !
Scaraoschi atu n ci în tră şi el fără vorbă, şi se înghesuieşte
peste ceilalţi dimoni, căci n ’are încotro.
— Ei, las că vă judec eu acuş, n ecuraţilor; voiu scoate
incul din voi, zise Ivan tu lb u ra t. Cu m ine v ’a ţi găsit de
ju cat? Am să vă m uştruluesc, de au să râdă şi cânii de voi.
Şi od ată se îm bracă şi se înarm ează Ivan, cu to a te ale lui,
şi ieşind afară, începe a face un tărăboiu, de s ’a sculat to a tă
ograda în gura lui. - ,
— D ar ce-ai p ă ţit, m ă pohonţule, de te-ai sculat cu
n o a p te a ’n cap, şi faci aşâ larm ă? ziseră oamenii boierului;
cari dau chiori unul peste altul, de parcă aveau orbul găi­
nilor.
— Ce să păţesc, zise Ivan dârz, ia ! am căptuşit nişte
iepuroi, şi am de gând să-i jumulesc.
Boierul, în sgom otul ista, se scoală şi el şi întreabă : ce
v u iet e acolo prin ogradă?
— Ia, m ai to a tă noaptea nu ne-am p u tu t odihni din pri­
cina rusului celuia. D racul ştie ce are, ci-că a prins nişte
epuroi, şi vrea să-i jum uliască, să iertaţi^ dum nevoastră !
In vorbele aceste, num ai iaca ce se înfăţoşează şi Ivan
în ain te a boierului cu tu rb in c a plină de draci, cari se zba­
te a u ca peştii în vârşă. _
— Iaca, gospodin, cu cine m ’am vânzolit to a tă noaptea...
dar încaltea ţi-am c u ră ţit şi eu casa de draci, şi v i-i aduc
poclon desdim ineaţă. Porunceşte să-m i aducă nişte palce, că
am să-i b a t la stroiu, să pom eniască ei cât o r’tră i, că au
dat peste Ivan, robul lui Dumnezeu.
Boierul, v ăzând aceasta, pe deoparte l-a cuprins spaim ă,
iară pe de alta nu m ai ştiâ ce să facă de b u c u rie ; căci m ulte să-
rin dare m ai dăduse el p â u ă atunci pela popi în to a te păr­
ţile ca să-i poată izgoni dracii dela casă, şi nici că fusese
chip. D ar se vede că p â n ’ acum a le-a fost şi lor veleatuL
Cu Ivan şi-au găsit popa !
— Bine, Ivane, zise' boierul cu m ulţăm ire. Să-ţi aducă
pgdce câte vrei, şi fă-ţi datoria cum ş t i i : c’apoi om oiu fi şi
eu, helbet !
In sfârşit nu trece m u lt la m ijlcc, iaca se pom eneşte Ivan
cu un car plin de palce cum îi plăcea lui. Le ia el şi le
leagă la un loc, to t câte două-trei, dupăcum îşi ştiâ meş­
teşugul.
D ar până la vrem ea asta, se adunase îm prejurul lui Ivan -
t o t satul, ca să vadă de p atim a dracilor. Căci lucru de m i­
rare erâ acesta, nu şagă ! A tunci Ivan desleagă tu rb in c a în
fa ţa tu tu ro r, num ai cât poate să încapă m âna, şi luând câte pe
un drăcuşor de corniţe, mi ţi -1 ardea cu palcele de-i crăpă
pielea. Şi după ce-1 răfuia bine, îi da drum ul cu tocm ală
să nu m ai vie pe acolo a ltă d ată .
— N ’oiu m ai veni, Ivane, câte zilişoare-oiu aveâ eu, ziceâ
Ucigă-l-crucea, cuprins de usturim e şi se to t duceâ îm puşcat.
Iară oamenii ce priviau, şi m ai ales "băieţii, leşinau de râs.
D ar m ai la urm a urm elor, Ivan scoate de barbă şi pe Sca­
raoschi şi-i tra g e un frecuş de cele m oschiceşti, de-i fugea
sufletul.
— P oftim ! D upă bucluc umbli, peste bucluc ai d at, m ăi
jupâne Scaraoschi. Să te înveţi tu de a ltă d a tă a m ai bân tu i’
oamenii, sarsailă sp urcat ce e ş t i ! Şi apoi dându-i drum ul,
„ n a ” ! fuge şi Scaraoschi după ceilalţi ca tău n u l cu p aiu l....
— D um nezeu să te înzilească, zise atunci boierul, cu­
prinzând pe Ivan în b ra ţe şi sărutându-1. De-acum răm âi la
mine, Iv a n e ; şi pentrucă m i-ai cu răţit casa de draci, am să
te ţin ca pe palm ă.
— B a nu, gospodin, zise Ivan. Mă duc să slujesc pe
Dum nezeu, îm p ăratu l tu tu ro r. Şi zicând aceste, se încinge
cu sabia, pune tu rb in c a la şold, îşi iâ raniţa în spate şi puşca
de-a um ăr, şi pornind, se to t duce înainte la Dum nezeu. Iară
privitorii, cu căciulele în m ână, îi urau drum bun, ori în­
cotro s’a întoarce.
.— Călătorie sprâncenată, zise b o ie ru l; de răm âneai, îmi
erai ca un f r a t e ; iară de nu, îmi eşti ca doi.
Mi s e p a r e mie, că şi boierul, cât erâ de boier, luase frica
turbin căi, de nu-i p ăru aşâ de rău după Ivan, care-i făcuse
a tâ ta bine.
 Ivan însă nici nu se gândiâ la a s ta ; el îşi cău ta acum
<le drum , în treb ân d din om în om unde şede Dum nezeu.
D ar to ţi pe câţi îi întreba, dădeau din umere, neştiind ce să
răspundă la aşâ întrebare ciudată.
— N um ai sfântul Niculai trebuie să ştie asta, zise Ivan
scoţând o iconiţă din sân şi sărutând-o pe dos şi pe faţă.
Ş i atunci, ca prin m inune, se şi trezeşte Ivan la po arta ra­
iului ! Şi nici una, nici două, odată începe a bate în poartă
c â t ce putea. A tunci sfântul P e tre întreabă dinlăuntru :
— Cine-i acolo?
— E u.
% — Cine eu ?
— E u, Ivan.
— Şi ce v re i? ■
— Tabacioc este?
— Nu-i. '
— V otchi este?
— Nu-i.
— Fem ei s â n t?
— Ba.
— L ă u ta ri s â n t?
— Nu-s, Ivane, ce m ă to t cihăeşti de cap?
— D ar unde se găsesc de aceste?
— L a iad, Ivane, nu aici.
— M ă i! dar ce sărăcie lucie pe-aici pela raiu, zise Ivan,
şi ne m ai lungind vorba, în d ată şi porneşte la iad. Şi, el
ştie pe unde cotigeşte, că nu um blă tocm ai m ult şi num ai
iaca ce dă şi de p o a rta iadului. Şi atunci odată începe a bate
în poartă, strig ân d :
— E i! Tabacioc este?
— E ste, răspunde cineva dinlăuntru.
— V otchi este?
— E ste. v
— Fem ei sâ n t?
— D ar cum să nu fie? ! ■
— L ău tari s â n t?
— Ho, ho ! Câţi po fteşti?
— A 1 haraşo, haraşo! Aici e de m ine ! Deschideţi iute,
zise Ivan, tro p ăin d şi frecându-şi mânile.
D racul dela po artă, gândind că e vrun m uştereu vechiu
de-a lor, deschide; şi atunci num ai iaca ce se trezesc pe ne­
a şte p ta te cu Ivan Turbinca ! •
' — Vai de noi şi de n o i ! ziseră atunci dracii, scărmănâr.-
du-se de cap în to a te p ă r ţile ; aşă-i c’am p ăţit-o ? Ivan însă
poronceşte să-i aducă mai degrabă votchi, tabacioc, lău ta ri
şi femei frumoase, că are gust să facă un guleaiu.
Se u’tă dracii unii la alţii, şi văzând că nu-i de chip de
s ta t îm potriva lui Ivan, încep a-i aduce care din cotrc. rachiu,
tiu tiu n , lău ta ri şi to t ce-i poftiâ lui Ivan sufletul. U m blau
dracii în to a te părţile, iute ca prâsnelid, şi-i în tra u iui Ivan
în voie cu to a te cele, căci se tem eau de turbincă, ca de nu
ştiu ce, poate m ai rău decât de sfânta cruce.
Dela o vrem e se chefăluieşte Ivan cum se cade, şi unde
nu începe a chiui prin iad şi a jucâ horodinca şi cazacinca,
luând şi pe draci şi pe drăcoaice la joc, cu nepus în m a s ă ;
şi în v â rte ju l cela, răstu rn ă tă ră b i şi to a te cele în to a te p ă r­
ţile, de-ţi veniâ să t e strici de râs de isnoavele lui Ivan.
Amu, ce să facă dracii ca să-l urnească de-acolo? Gândesc
ei, se sucesc ei, se frăm ân tă ei cu m intea fel şi chip, dar
nici unuia nu-i vine ’n cap, ce să facă. Talpa iadului însă,
mai ajunsă de cap decât to ţi dracii, zise atunci lui Scaraoschi:
— H aram de capul v ostru, de n ’aş fi eu aici, aţi p ă ţi voi
şi m ai rău decât aşâ. Aduceţi-m i degrabă o putină, o piele
de câne şi două beţe, să fac o jucărică 1 cum ştiu eu, şi acuş
vi-1 m ă tu r de-aici. Şi atu n ci în d ată i se aduc cele cerute, şi
tălpoiul face iute o d a ra b a n ă ; şi apoi furişindu-se de Ivan,
iese cu dânsa afară şi începe a o b a ts ca de războiu : br... br...
Ivan atunci îşi vine în sim ţire şi în tr ’un buc iese afară
cu puşca la um ăr, să vadă ce este?
T alpa iadului atunci face ţ u ş t i ! înlăuntru, şi dracii tronc !
închid p o a rta după Ivan, şi puitid zăvoarele bine, bucuria
lor că au scăpat de turb in că. B ate el Ivan în p o artă cât ce
poate, se răcădueşte el cu puşca, dar au prins ei acum dracii
la m inte. v ^ '■
— E i las’, c o rn o ra ţilo r! de m i-ţi mai pica v ro d ată în
m ână, tu rb in ca are să vă ştie de ştire. Dracii însă nu răs­
pundeau nimica dinlăuntru. a
Văzând Ivan că porţile iadului sânt ferecate în to a te p ăr­
ţile, şi că dracii, n ’au gând să-i deschidă, se lehăm eteşte el
acum şi de lău ta ri şi de tabacioc, şi de v o tch i şi de to t, şi
porneşte iar la raiu, să slujiască pe Dum nezeu.
Şi cum ajunge la poarta raiului, dinafară, se şi pune acolo

1 In „Convorbiri” : jucărie. îndreptarea după ins. lui Creangă (vezi

Eraigar). .
de strajă, şi stă neadorm it zi şi noapte, to t întruuna, fără să
se clint iască din loc.
Şi nu m ult după aceasta, num ai iaca ce vine şi M oartea
şi vrea num aidecât să în tre la Dumnezeu ca să prim iască
poronci.
Ivan atu n ci îi pune şpaga în piept şi zice :
— Ştoli, V id m a 1, unde vrei să te duci?
— L a Dum nezeu, Ivane, să vedem ce m i-a mai poronci.
— Nu-i voie, zise I v a n ; las’că m ă duc eu să-ţi aduc răs­
puns.
— B a nu, Ivane, treb u e să m ă duc eu.
Ivan atunci, văzând că m o artea dă chioară peste dânsul,
se stropşeşte la ea, zicând : /
— Paşol, Vidma, na turbinca!
M oartea atu n ci neavând încotro, se bagă în turb in că, şi
acuş icneşte, acuş suspină, de-ţi veniâ să-i plângi de m ilă.
Iară Ivan leagă tu rb in c a la gură cu nepăsare, ş’o anină în­
t r ’un copac. Apoi începe a b a te în poartă. Sfântul P e tre
atunci deschide, şi când colo se trezeşte cu Ivan.
— Ei, Ivane, doar te-ai s ă tu ra t acum de um blat prin lum e
după crancalâcuri?
— M’am s ă tu ra t şi m ’am prea s ă tu ra t, sfinte P e tre.
— Ei, şi ce v rei acum ?
— Ia vreu să m ă duc la Dumnezeu, să-i spun ceva.
— Bine, Ivane, d u - te ; nu ţi-i o prită calea. De-a pu tere-a
fi, acum eşti 'de casa noastră.
Ivan atunci se duce deadreptul în aintea lui D um nezeu,
şi z ic e :
— Doamne, nu ştiu dacă ai la ştiinţă ori ba, dar eu slu­
jesc la p o a rta raiului de m ultă vrem e. Şi acum vine M oartea
şi în treab ă ce m ai p o ro n c iţi!
’ _ Spune-i, Ivane, din p a rte a mea, că poroncesc să m oară
tre i ani de zile dearândul, num ai oameni bătrâni, aşâ ca tine.,
zise Dum nezeu, zâm bind cu b u n ă ta te.
— Bine, Doam ne, zise Ivan, uitându-se cam lung la Dum ­
nezeu. Mă duc să-i spun, cum ai poroncit.
Şi ducându-se el, scoate M oartea deja închisoare, şi-i zice :
— Dum nezeu a poroncit ca să m ănânci tre i ani de zile
dearândul num ai pădure b ă trâ n ă ; de cea tân ă ră să nu t e
a tin g i! Inţeles-ai ? Hai, porneşte şi-ţi fă datoria !

1 Pe rom âneşte : „Ce-i, strigoaică

 M oartea atunci porneşte prin codri, su p ărată ca vai de ea,
şi începe a roade la copaci b ătrân i, de-i pocniau fălcile.
Şi după ce se împlinesc tre i ani în capăt, iar porneşte la
Dum nezeu, să prim iască poronci. D ar când ştia că are să
dee peste Ivan, i se tăia u picioarele ş’o strângea în spate
de frică.
— T urbinca ! A furisita de tu rb in că m ă v âră în to a te boa-
lele, zicea M oartea, suspinând. Decât, n ’am încotro ; trebue
să m ă duc, zise oftând.
Insfârşit merge ea, nu merge, şi dela o vrem e ajunge la
p o a rta raiului. D ar când colo, dă iar cu ochii de Ivan !
— T ot aici eşti Ivane, to t?
— B a bine că nu, zise Ivan, făcând stâ n g a ’m prejur şi pu-
indu-se drept în calea m orţii. D ar unde gândiai să fiu, când
a s ta mi-i slujba?
— G ândiam că te-i fi m ai dus prin lume după b erb an tlâ-
curi de-a tale. .
— D a că doar de lume am f u g it; o ştiu eu cât e de dulce
şi de am ară, bat-o p u stia s-o b ată. Lui Ivan i-s roase ure­
chile de dânsa. D ar ce-ai slăbit aşâ, V idm ă?
— De b u n ătăţile tale, Iv a n e ; acum cred că nu ţi-i mai
face b lă stă m c u mine, mi-i da drum ul să în tru la Dum nezeu,
că ta re m are treab ă m ai am.
— Da, cum nu ; ia m ai pune-ţi pofta la o p arte, că doar
nu piere lum ea... nu cum va ai pofti oare să te pui la ta i­
fasuri cu D um nezeu?
— D ar ştii că te prea întreci cu şaga, Ivane.
— Aşâ ţi-i tre a b a ? în că m ă iei la tre i parale? Paşol na
urbinca, Vidm a !
M oartea atunci se v â ră 'în turbincă, şi Ivan o p une la pa­
stram a, z ic â n d : a .
— Şopârcai cu cine şopârcai, dar cu Ivan nu şopârcai.
Dumnezeu însă ştiâ de to a te acestea, dar voia să mai
facă şi pe cheful lui Ivan, nu to t pe-a M o rţii; căci m ulte b u ­
n ă tă ţi m ai făcuse şi ea în v ia ţa ei ! ^
— Ia deschide, sfinte P etre, zise Ivan, b ătân d apoi la poartă.
Sfântul P e tre deschide şi Ivan se duce iar de se înfăţo­
şează înaintea lui Dum nezeu şi zice :
—■Doamne, M oartea întreabă ce m ai poronciţi? Şi să nu
vă supăraţi, dar tare-i neastâm părată şi avană, drept să vă
spun ; şede ca pe spini, şi vreâ num aidecât să-i daţi răspuns.
— Du-i răspuns, Ivane, că poroncesc să m oară de-acum
înainte tre i ani de zile, dearândul, num ai oameni tin e r i; şi
alţi tre i ani de zile, să m oară num ai copii obraznici.
— Bine, Doam ne, zise Ivan, închinându-se p ân ă la p ă ­
m ânt. Mă duc să-i spun, cum ai poroncit... şi cum ajunge
Ivan dinafară de p o artă, scoate M oartea #din turbincă, şi-i
zice :
— D um nezeu a poroncit, ca deacum înainte că m ănânci
tre i ani de zile dearândul num ai pădure t â n ă r ă ; şi alţi tre i
ani de zile, num ai v lăstă ri fragede, răchiţică, smicele, nuiele
şi altele de sam a a c e sto ra ; de pădurea cea b ă trâ n ă să nu
te-atingi, că-i poznă ! A uzit-ai, V idm ă? H ai, porneşte până
te văd, şi-ţi fă datoria cu sfinţenie.
M oartea atu n ci înghiţând noduri, porneşte prin dum brăvi,
lunci şi huceaguri, su p ărată ca vai de capul ei. Şi de voie,
de nevoie, începe când a roade copaci tineri, când a forfăcâ
smicele şi nuiele de-i pârâiau măselele şi o dureau şelele şi
grumazii, întinzându-se pe sus, la plopii cei înalţi, şi ple-
cându-se a tâ ta pe la rădăcinile celor tufari, după m lădiţe
fragede. Se zăm oriâ şi ea, sărm ana, cum putea. Insfârşit, s’a
chinuit M oartea aşâ tre i ani de zile dearândul, şi încă alţi
tre i ani, şi după ce i se îm plinesc cei şese ani de osândă,
iar porneşte la Dum nezeu, să vadă ce poronci i-a m ai d â ?
Nu-i vorbă, că ştiâ V idm a ce-o aşteaptă, dar ce erâ să facă,.
— Turbinca, m âncâ-o-ar focul s’o m ănânce, ziceâ m oartea,
ducându-se la raiu, ca şi cum a r fi mers la spânzurătoare.
Nu ştiu ce să m ai zic şi despre Dum nezeu, ca să nu greşesc.
Pesemne c’â ajuns şi el în m intea copiilor, Doamne iartă-m ă,
de i-a dat lui Ivan cel nebun a tâ ta putere asupra mea. Bine
m i-ar păreâ să-l v ă d şi pe Dum nezeu în tr ’o zi, cât e. de m are
si puternic, în tu rb in c a lui Ivan ; ori de nu, m ăcar pe sfântul
P e tre a ; num ai atunci m i-ar crede ei mie.
Şi m ergând ea to t bodrogănind vrute, şi nevrute^ajunge
la p o arta ra iu lu i; şi când dă iar de Ivan, i se întunecă lumea
înaintea ochilor şi zice oftând : „
-— D ar bine, Ivane, iar ai de gând să mă chinueşti cu
tu rb in ca ceea a t a ? .
— B a dac’aş aveâ mai m ultă putere, ţi-o spun drept, că
ţi-aş scoate ochii ca la dracul şi tc-aş frige pe frigare, zise
Ivan cu ciudă, că din pricina t a s’a prăpădit a tâ ta am ar de
lume, dela Adam şi până astăzi. Paşol na turbinca, Vidma !
Şi deacum nici mai spun lui Dum nezeu despre tine, hoan-
ghină b ă trâ n ă ce eşti ! Tu şi cu Talpa Iadului sânteţi po­
trivită păreche. îm i vine să va rup cu dinţii de bunişoare
ce sf n te ţi. Am să te ţin la p astram a, h ă t şi bine. Deacum
în tu rb in că au să-ţi putreziasca ciolanele. H ă, hă !
Suspină ea m oartea, dar pace b u n ă ; Ivan parcă nici n ’o
vede, nici n ’o aude. Insfârşit trece ea aşâ o b u cată de vrem e,
cât a fi tre c u t, şi în tr ’una din zile vine Dum nezeu la p o artă,
să v ad ă ce năzbutii m ai face Ivan cu tu rb in c a ceea.
— Ei, Ivane, ce m ai diregueşti? 3 M oartea n ’a m ai venit
pe-aici? .
Ivan atunci lasă capul în jos, şi tăcân d , începe a face
feţe-feţe. Iară m o artea răspunde înăduşit din tu rb in că :
— Iată-m ă-s, Doamne, pusă la opreală : m ’ai lăsat de râsul
unui şuiu ca Ivan, nenorocita de m ine !
D um nezeu atu n ci desleagă turbinca, dă drum ul m orţii şi
zice lui Ivan :
— E i, Ivane, destul deacum ; ţi-ai tr ă it tra iu l şi ţi-ai
m âncat m alaiul. De m ilostiv, m ilostiv e ş ti; de bun la inimă
bun ai fost, nu-i v o r b ă ; dar dela o vrem e încoace, cam de
pe când ţi-am blagoslovit tu rb in c a aceasta, te-ai făcut prea
nu ştiu cum. Cu dracii dela boierul cela, ai făcut hara-para.
L a iad, ai tra s un guleaiu, de ţ i s’a dus vestea ca de popă
tu n s. Cu m oartea te-am lăsat până acum de ţi-ai făcut m en­
drele, cum ai v r u t ; n ’ai ce zice. D ar to ate-s p ân ă la o vrem e,
fătu l m eu. Deacum ţi-a venit şi ţie rândul să m o ri; n ’am
ce-ţi face. Ti’ebue să dăm fiecăruia ce este al său, căci şi
m o artea are socoteala e i : nu-i lăsată num ai aşâ degeaba, cum
crezi tu .
Ivan atu n ci văzând că s’au tre c u t de şagă, se pune în
genunchi dinaintea lui D um nezeu şi-l roagă cu lacrăm i,
zicând :
— Doam ne ! R ogu-te, să fiu îngăduit m ăcar tre i zile, în
care să-m i grijesc sufletul, să-m i lucrez racla cu m âna mea
a s ta slăbănoagă, şi să m ă aşez singurel în tr ’în s a ; şi după
aceste facă m oartea ce v a voi cu mine, că ei văd eu bine,
că m i s’a strâns funia la p a r • încep a slăbi văzând cu ochii.
Dum nezeu îi învoeşte cererea aceasta şi apoi luându-i tu r ­
binca din stăpânire, îl dă pe sama Vidmei, ca după tre i
zile să-i iee s u fle tu l!
Ivan acum răm âind singur, su părat ca vai de el, pe de-o
p a rte că i-a lu at Dumnezeu turbinca, pe de a lta că are să
m oară, s’a pus pe gânduri.
— Mă rog, ia să stau şi să-mi fac socoteală, cu ce m ’am

1 In ediţia dela Iaşi : ce mai gândeşti ?

I. Creangă. — Opere complete.
ales eu, c â t am tr ă it pe lum ea asta, zise I ra n în gândul
său. In oaste am fost num ai de sbucium : hăis haram , cea
haram ! D e-atunci încoace am um blat iâ aşâ, teleleu Tanasă.
M ’am dus la raiu, dela raiu la iad, şi dela iad ia r la raiu.
Şi tocm ai acum la dică, n ’am nici o m ângâiere. R aiu m i-a
tre b u it mie la vrem ea a s ta ? Ia aşâ p ă ţe şti dacă te strici cu
d ra c u l; aici la sărăcăciosul ist de raiu, vorba c e e a : „ F a lă
goală, tra istă uşoară” ; şezi cu banii în pungă şi duci dorul
la to a te cele. Mai m are pedeapsă decât asta, nici că se m ai
poate ! V otchi nu-i, tabacioc nu-i, lău ta ri nu-s, guleaiu nu-i,
nim ica n u - i ! Mai am num ai tre i zile de tr ă it, şi te-a...aai
dus, Ivane, de pe fa ţa p ă m â n tu lu i! Oare nu-i de făcut vreo
şmichirie, p ân ă m ai este încă vrem e?
Insfârşit, m ai s tă el Ivan oleacă aşâ, cu fru n tea răză-
m a tă pe m ână, şi-i tră sn e şte în gând u n a :
— Taci, că i-am d a t de m eşte şu g ! încaltea ce-a fi, a f i;
dar degeaba n ’are să fie. V ăd eu bine, că to t de u n a mi-e
acum .
Şi odată se duce Ivan răpede cu cele două cărboave, eî
ştie unde, şi cum pără unelte de teslărie, două lătunoi groase,
p a tru balam ale, câteva piroane, două belciuge şi un lăcătoiu
zdravăn şi se aruncă de-şi face el singur o drăguţă de raclă»
să p o a tă şedeâ şi îm p ă ratu l în tr ’î n s a :
— Iaca, Ivane, ,şi casa de veci, zise el. Trei coţi de p ă ­
m ân t, a tâ ta -i al tă u ! Vezi în ce se încheie to a tă scofala de
pe lum ea a s ta ?
D ar n ’apucă Ivan a sfârşi bine vorba din urm ă, şi num ai
iaca se şi trezeşte cu M oartea în s p a t e :
— Ei, Ivane, g a ta eşti?
— G ata, răspunse el, zâm bind.
— D acă eşti g ata, h a i ! A şază-te mai răp e d e Jn raclă că
n ’am vrem e de pierdut. P o ate m ă m ai aşteap tă şi alţii să
le dau răvaş de drum.
Ivan atu n ci se pune în raclă cu fa ţa în jos.
—- N u aşâ, Ivane, zise m oartea.
— D ar cum ?
—• P u n e-te cum treb u e să şadă m ortul.
Ivan se pune în tr’o râlă, şi lasă picioarele spânzurate afară.
— D ar bine, Ivane, una-x vorba, alta-i tre a b a : m ult ai
să m ă ţii? Pune-te, m ăi frate, bine, cum se p u n e!
Ivan atu n ci se întoarce iar cu faţa ’n jos, cu capul bă-
lălău în tr ’o p a rte şi iar cu picioarele afară.
— Ă ...ra...ca de m ine şi de mine ! D ar nici a tâ ta lucru nu
ştii? Se vede că num ai de b lăstăm ăţii ai fost bun, în lumea
a sta . Ia fugi de-acolo, să-ţi a ră t eu, nebunule ce e ş t i !
Ivan atu n ci iese din raclă, şi stă în picioare um ilit. Iară
M oartea, având b u n ă ta te a dăscăli pe Ivan, se pune ’n raclă
cu fa ţa ’n sus, cu picioarele întinse, cu m ânile pe piept şi
cu ochii închişi, zicând :
— Iaca aşâ, Ivane, să te aşezi.
Ivan atu n ci nu pierde vrem ea, şifa c e tra n c !... capacul dea­
supra ; încue lac a ta \ şi cu to a tă rugăm intea M orţii, um flă
racla în spate şi se duce, de-i dă drum ul pe-o apă mare,
curgătoare, z ic â n d :
-— N a ! că ţi-am făcut coneţul. De-acum du-te pe a p a Sâm­
betei. Şi să ieşi din raclă când te -a scoate bunica din groapă.
Mi-a lu a t el D um nezeu turbinca, din pricina ta , dar încaltea
ţi-am făcut-o bună şi eu.
— Ei, ei, Doam ne, zise apostolul P e tru , vezi de ce s’a m ai
apucat Ivan al Sfinţiei-Tale ? Bine-a m ai zis cine-a zis :„D acă
dai nas lui Ivan, el se suie pe d iv an ” .
D um nezeu atunci, v ăzând până unde merge îndrăzneala
lui Ivan, a început a se cam luâ pe gânduri, de năzdrăvă­
niile l u i ! Şi aşâ, a zis Dum nezeu să se desfacă săcriul acolo
unde erâ, şi să iasă M oartea la lim an, ca să-şi răzbune şi ea
acum pe Ivan. Şi în d ată s’a făcut aşâ, şi când nici nu visa
Ivan, că are să m ai dee v ro d ată ochi cu M oartea, num ai
iaca ce se trezeşte cu dânsa, faţă ’n faţă, z ic â n d u -i:
— D ar bine, Ivane, aşâ ne-a fost v o rb a?
Ivan atunci a răm as încrem enit, fără să m ai p o ată zice
un cuvânt m ăcar.
— în că te faci niznai? Ei, Ivane, Ivane ! N um ai răbdarea
şi b u n ă ta te a lui Dum nezeu cea fără de m argini p o ate să pre-
covârşească fărădelegile şi în d ărătn icia ta . De dem ult erai
tu m ătrăşit din lum ea a sta şi ajuns de b atjo cu ra dracilor,
dacă nu -ţi în trâ Dum nezeu în voie, m ai m ult d ecât însuşi
Fiului său. Să ştii, Ivane, că deacum înainte ai să fii bu­
curos să m o ri; şi ai să te tâ râ i în brânci după m ine, ru-
gându-m ă să-ţi ieu sufletul, dar eu am să m ă fac că te-am
u ita t, şi am să te las să tră e şti cât zidul Goliei şi Cetatea
N eam ţului, ca să vezi tu , cât e de nesuferită v ia ţa la aşâ
de adânci bătrân eţe !
 Şi l-a lăsat m oartea de izbelişte să trăiască :
Cât e lumea şi pământul,
Pe cuptior nu bate vântul.

Şi aşâ văzând Ivan că nu m ai m oare, zise în sine :

— Oare nu cum va deacum mi-oiu da cu p a ru ’n cap de
răul V idm ei? B a,zău, nici nu gândesc. Dee-şi ea, dacăvreâ.
Şi ci-că atunci, unde nu s’a ap ucat şi el, în ciuda M orţii,
de tra s la m ahorcă şi de chilit la ţuică şi holercă, de p arc’o
m istuia focul.
— Guleai peste guleai, Ivane, căci altfel înebuneşti de
u râ t, ziceâ el.
Dă, ce erâ să facă bietul om, când M oartea-i chioară şi
n u -1 vede?...
Şi aşâ, a tr ă it Ivan cel fără de m oarte, veacuri nenum ă­
rate. Şi poate că şi acum a m ai fi trăind, dacă n’a fi m urit.
 POVESTEfl UNUI OM LENEŞ

i-că erâ odată în tr ’un sat un om grozav de leneş;

t de leneş ce eră, nici îm bucătura din gură nu şi-o

m estecă. Şi satul văzând că acest om nu se dă la
m uncă nici în ru p tu l capului, h otărî să-l spânzure
p e n tru a nu m ai dâ pildă de lenevie şi altora. Şi aşâ se
aleg vreo doi oameni din sa t şi se duc la casa leneşului,
îl um flă pe sus, îl pun în tr ’un car cu boi, ca pe un b u tu c
nesim ţitor, şi hai cu dânsul la locul de spânzurătoare.
Aşâ erâ pe vrem ea aceea.
Pe drum se întâlnesc ei cu o tră su ră , în care erâ o cucoană.
Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om, care săm ănâ a
fi bolnav, întrebă cu m ilă pe cei doi ţăra n i, zicând :
— Oameni b u n i ! Se vede că omul cel din car e bolnav,
sărm anul, şi-l duceţi la vro doftoroaie undeva, să se caute.
— B a nu, cucoană, răspunse unul dintre ţ ă r a n i ; să ierte
cinstită fa ţa dunm evoastră, d ar aista e un leneş, care nu
credem, să fi m ai având păreche în lum e; şi-l ducem la
spânzurătoare, ca să curăţim satu l d e - u n trâ n d a v . ^
— A le i! oameni buni, zise cucoana, înfiorându-se; păcat,
sărm anul, să m oară ca un câne fără de lege ! Mai bine duceţi-1
Ia moşie la m in e ; iacătă curtea, pe costişa ceea. E u am acolo
un ham bar plin cu p o sm ag i; ia aşâ pentru îm prejurări grele,
Doam ne fereşte ! — A m ânca la posmagi, şi a tr ă i şi el pe
lângă casa m ea; că doar ştiu că nu m ’a m ai pierde D um ­
nezeu p e n tr’ o bucăţică de pâne. Dă, sântem datori a ne
a ju tă unii pe alţii.
— Ia-auzi, măi leneşule, ce spune cucoana; că te-a pune
la coteţ, în tr ’un ham bar cu posmagi, zise unul dintre săten i

1 Tipărită întâia oară în ..Convorbiri lit.” , anul X II, 1878, pag 257.
Iaca peste ce noroc ai d a t, b a tă -te întunericul să te bată;,
nriciunea o am en ilo r! Sai degrabă din car şi m u lţăm eşte
cucoanei că te-a scăpat dela mo ar 13, şi-ai dat peste belşug,
luându-te sub aripa dumisale. Noi gândiam să-ţi dăm sopon
şi frânghie. Ia r cucoana cu b u n ă ta te a dumisale, îţi dă adă­
post şi posm agi; să to t tră e şti, să nu m ai m o ri! Să-şi pue
cineva obrazul p en tru unul ca tin e şi să te hrăniască ca pe
un trâ n to r, m are m inune-i şi a s t a ! dar to t de noroc să se
plângă cineva. Bine-a mni zis, cine-a zis că : „Boii ară şi
caii m ănâncă” . Hai, dă răspuns cucoanei, ori aşâ, ori aşâ, că
n ’are vrem e de s ta t la vorbă cu noi.
— D ar m ueţi-s posmagii, zise atu n ci len°şul cu ju m ă ta te
de gură, fără să se cârnească din loc.
— Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni.
— Ce să zică, m ilostivă cucoană, răspunde unul, ia, în­
treab ă că m ueţi-s posm agii?
— Vai de m ine şi de mine, zise cucoana cu m ira re ; în că '
a sta n ’am a u z i t ! D a el nu p o ate să şi-i m oaie?
— Auzi, m ăi leneşule : te prinzi să moi posmagii singur»
ori b a ?
— B a, răspunse leneşul. T rageţi m ai bine to t înainte ! ce’
m ai a tâ ta grijă, pentru a stă pustie de gură !
A tunci unul dintre săteni zise c u c o an e i:
— B u n ă ta te a dum nevoastră, m ilostivă cucoană, dar de­
geaba m ai voiţi a strica orzul pe gâşte. Vedeţi bine, că nu-1
ducem noi la spânzurătoare num ai aşâ de flori de cuc, să-i
luăm năravul. Cum chitiţi ? Un sat întreg n ’ar fi pus oare
m ână dela m ână, ca să p o a tă face d in tr’însul ceva? D ar a
pe cine a ju tă ? Doar lenea-i îm părăteasă mare, ce-ţi b a ţi cap u l!
Cucoana atu n ci cu to a tă bun ăv o in ţa ce aveâ, se lehăm e-
teşte şi de binefacere şi de to t, zicând :
— Oam eni buni, faceţi dar cum v ’a lumină D -z e u !
Iar sătenii duc pe leneş la locul cuvenit, şi-i fac felul. Şi
iaca aşâ a scăpat şi leneşul acela de săteni şi sătenii aceia
de dânsul.
Mai poftiască deacum şi a lţi leneşi în satul acela, dacă le
dă m âna şi-i ţine cureaua.
Ş’am încălicat pe-o şea, şi v ’am spus povestea aşâ.
 POVESTEA LUi HflRflP R L B 1.

m u ci-că erâ o d ată în tr ’o ţa ră un craiu, care aveâ

* tre i feciori. Şi craiul acela m ai aveâ un frate mai

m are, care erâ îm părat în tr ’o a ltă ţa ră m ai d e p ă rtată .
Şi îm păratul, fratele craiului, se num iâ Verde-îm-
p ă r a t ; şi îm p ăratu l Vei’de nu aveâ feciori, ci num ai
fete. M ulţi ani trecuse la mijloc, decând aceşti fra ţi nu
m ai avuse prilej a se în tâln i am ândoi. Iară verii, adică fe ­
ciorii craiului şi fetele îm păratului, nu se văzuse niciodată,
decând erau e i ; şi aşâ veni îm prejurarea, de nici îm p ăratu l
Verde nu cunoşteâ nepoţii săi, nici craiul nepoatele sale;
pen tru că ţa ra , în care îm părăţia fratele cel m ai m are, erâ
tocm ai la o m argine a păm ântului, şi crăiea istuilalt la altă
m argine. Şi apoi pe vrem ile acele, m ai to a te ţările erau bân­
tu ite de războaie grozave, drum urile pe apă şi pe uscat erau
p u ţin cunoscute şi foarte încurcate şi de-aceea nu se p u teâ
călători aşâ de uşor şi fără prim ejdii, ca în ziua de astăzi.
Şi cine apucâ a se duce pe atunci în tr ’o p a rte a lumii,
adeseori dus răm âneâ până la m oarte.
D ar ia, să nu ne depărtăm cu vorba şi să încep a depănă
firu l poveştii.
Amu ci-că îm păratul acela, aproape de b ă trâ n eţe , căzând
la zăcare, a scris carte frăţine-său craiului, să-i trim ită grabnic
pe cel m ai vrednic dintre nepoţii săi, ca să-l lase îm p ărat
în locul său, după m oartea sa. Craiul prim ind cartea, în d ată
chemă tu stre i feciorii înaintea sa şi le zice : Iaca ce-mi
scrie frate-m eu şi moşul vostru. Care dintre voi se sim te
destoinic a îm păraţi peste o ţa ră aşâ de m are şi bogată ca

1 Publicată întâiaoară în „Convorbiri lit.” , anul X I , 1877, pag. 172

aceea, are voie din p a rte a m ea să se ducă, ca să îm plinească
v o in ţa cea m ai de pe urm ă a m oşului vostru.
A tunci feciorul cel m ai m are ia îndrăzneală şi zice :
— T ată, eu cred că mie m i se cuvine această cinste, pen­
tru c ă sânt cel m ai m are dintre f r a ţ i ; de-aceea te rog, să-m i
dai bani de cheltuială, straie de prim ineală, arme şi cal de
călărie, ca să şi pornesc, fără zăbavă.
— Bine, dragul ta te i, dacă te bizueşti că-i p u tea răzb ate
până acolo şi crezi că eşti în sta re a cârm ui şi pe alţii,
alege-ţi un cal din herghelie, care-i vrea tu , ie-ţi bani, cât
ţi-o r treb u i, haine care ţi-o r plăcea, arm e care-i crede că-ţi
vin la socoteală şi mergi cu bine, fătu l meu.
A tunci feciorul craiului îşi ia cele trebuitoare, săru tă m ân a
tătâne-său, prim ind carte dela dânsul că tră îm păratul, zice
răm as bun fraţilor săi şi apoi încalecă şi porneşte cu bucurie
spre îm părăţie.
Craiul însă v râ n d să-l ispitească, tac e molcum, şi pe în­
serate, se îm bracă pe ascuns î n tr ’o piele de urs, apoi înca­
lecă pe cal, iese în ain tea fecioru-său pe a ltă cale şi se bagă
sub un pod. Şi când să treacă fiu-său pe acolo, num ai iaca
la c apătul podului îl întâm pină u n urs m ornăind. A tunci calul
fiului de crai începe a sări în două picioare, forăind şi cât
pe ce să izbească pe stăpânu-său. Şi fiul craiului ne m ai
p u tâ n d s tru n i calul şi neîndrăznind a m ai merge înainte,
se întoarnă ru şin at înapoi la ta tu -să u . P â n ă să ajungă el,
craiul pe de a ltă p a rte şi ajunsese acasă, dăduse drum ul ca­
lului, îndosise pielea cea de urs şi a şte p tă acum să vie fe­
cioru-său. Şi num ai iaca îl şi vede viind răpede, dar nu aşâ
dupăcum sc dusese.
— D a ce-ai u ita t, dragul ta te i, de te-ai întors înapoi? zise
craiul cu m irare. A ista nu-i semn bun, după cât ştiu eu.
■— De u ita t, n ’am u ita t nimica, ta tă , dar ia, prin dreptul
unui pod, m i-a ieşit în ain te un urs grozav, care m ’a v ârît
în to ţi spărieţii. Şi cu m are ce s c ă p a iul din labele lui, am
găsit cu cale să m ă întorc la d -ta acasă, decât să fiu prada
fiarelor sălbatice. Şi deacum înainte, ducă-se din p a rte a
m ea cine ştie, că mie unuia nu-m i trebue nici îm părăţie nici
nim ica; doar n ’am a tră i cât lumea, ca să m oştenesc p ă ­
m ân tu l..
— Despre aceasta, bine ai^ chitit-o, dragul ta te i. Se vede
lucru, că nici tu nu eşti de îm p ărat, nici îm p ărăţia pentru
t i n e ; şi decât să încurci num ai aşâ lumea, m ai bine să şezi
deoparte cum zici, căci mila Dom nului : „lac de-ar fi, broaşte
s â n t destule” . N um ai aş vrea să ştiu, cum răm âne cu moşu-
tă u . Aşă-i că ne-am în cu rcat în slăbăciune?
— T ată, zise atu n ci feciorul cel mijlociu, să m ă duc eu
dacă vrei.
— Ai to a tă voia dela mine, fătu l m e u ; dar m are lucru
să fie, de nu ţi s’or tă ia şi ţ i ; cărările. Mai ştii păcatul,
p o a te să-ţi iasă înainte v ru n epure, ceva... şi popâc ! m ’oiu
tre z i cu tine acasă, ca şi cu frate-tău , ş ’apoi atunci ruşinea
t a n ’a fi proastă. D ar dă, cearcă şi tu , să vezi cum ţi-a sluji
norocul. Vorba ceea : „fiecare p e n tru sine, croitor de p â n e ” .
De-i izbuti, bine de bine, iară de nu, au m ai p ă ţit şi alţi
voinici ca tine...
A tunci feciorul cel mijlociu pregătindu-şi cele trebuitoare
şi prim ind şi el carte din m âna ta tă -să u c ă tră îm păratul, îşi
ie ziua bună dela fra ţi şi a doua zi porneşte şi el. Şi merge
şi merge, până ce înoptează bine. Şi când prin dreptul po­
dului, num ai iaca şi ursul : m or ! m or ! m or ! — Calul fiului
de crai începe atunci a forăi, a sări în două picioare şi a da
înapoi. Şi fiul craiului, v ăzând că nu-i lucru de şagă, se
lasă şi el de îm părăţie şi cu ruşinea lui se întoarce înapoi
la ta tă -să u acasă. Craiul cum îl vede, zice :
— Ei, dragul ta te i, aşă-i că s’a îm plinit vorba ceea :
,,A pără-m ă de găini, că de câni nu m ă te m ” .
— Ce fel de vorbă-i asta, ta tă , zise fiu-său r u ş in a t; la d -ta
urşii se chiam ă găini? B a ia, acum cred eu frăţine-m eu, că
aşâ urs oştirea întreagă este în sta re să o zdrum ice... încă
m ă m ir cum am scăpat cu v iaţă ; leham ite şi de îm părăţie şi
de to t, că doar, slavă Dom nului, am ce m ânca la casa d-tale.
— Ce m ânca v ăd eu bine că a i; despre a s ta nu e vorbă,
fă tu l meu, zise craiul posom orit, dar ia spuneţi-m i, ruşinea
unde o p u n eţi? Din tre i feciori câţi are ta ta , niciunul să
nu fie bun de nim ica? Apoi drept să vă spun, că atunci
degeaba m ai stricaţi m âncarea, dragii mei... Să um blaţi num ai
aşâ frunza frăsinelului to a tă v ia ţa voastră, şi să vă lăudaţi că
s â n te ţi feciori de craiu, a sta nu m iroase a nas de om... Cum
v ă d eu, frate-m eu se p o ate culca pe-o ureche din p a rte a
v o a s tr ă ; la sfântul A şteap tă s’a îm plini dorinţa lui. H alal de
nep o ţi ce a r e ! V orba ceea :
La plăcinte '
înainte,
Şi la război
Innapoi.
 Fiul craiului cel m ai mic, făcându-se atunci roş cum îi
gotca, iese afară în grădină şi începe a plânge în inim a sa,
lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale-
p ărintelui său. Şi cum stâ el pe gânduri şi nu se dum erea
ce să facă pentru a scăpâ de ruşine, num ai iaca se trezeşte
dinaintea lui cu o b ab ă gârbovă de b ă trâ n eţe , care um bla
după m ilostenie.
—- D a ce sta i aşâ pe gânduri, lu m in ate crăişor, zise b a b a :
alungă m âhnirea din inim a ta , căci norocul îţi râde din to a te
p ărţile şi nu ai de ce fi su p ărat. Ia m ai bine m ilueşte
b a b a cu ceva.
— Ia lasă-m ă’ncolo, m ătuşă, nu m ă supără, zise fiul cra­
iului ; acum am altele la capul m eu.
— Fecior de craiu, vede-te-aş îm p ă r a t ! Spune babei ce
te chinueşte; că, de unde ştii?... P o a te să-ţi a ju te şi ea
cevâ.
— M ătuşă, ştii ce? Una-i una şi două-s m ai m u lte ; la-
să-m ă’n pace, că nu-m i văd lum ea în ain tea ochilor de
năcaz.
— L um inate crăişor, să nu bănueşti, dar nu te iu ţi aşa
de ta re , că nu ştii de unde-ţi p o a te veni ajutor.
— Ce vorbeşti în dodii, m ă tu ş ă ? Tocm ai dela una ca d -ta
ţi-a i găsit să a şte p t eu a ju to r?
— P oate ţi-i d eşan ţ de una ca a c ea sta ? zise baba. Hei,*
lum inate c ră iş o r! Cel-de-sus varsă darul său şi peste cei ne­
putincioşi ; se vede că aşâ place Sfinţiei Sale. N u cău tâ că
m ă vezi gârbovă şi strem ţuroasă, dar prin pu terea ce-mi
este d ată, ştiu dinainte ceeace au de gând să izvodească p u ­
ternicii păm ân tu lu i şi adeseori râ d cu hohot de nepricepe­
rea şi slăbăciunea lor. Aşă-i că n u -ţi vine a crede, dar să
te ferească Dum nezeu de ispită ! Căci m ulte au v ă z u t ochii:
mei, d e -a tâ ta am ar de veacuri câte p ort pe umerele acestea..
O f ! crăişorule ! crede-m ă că să aibi tu puterea mea, ai vân­
tu ră ţă rile şi m ările, p ăm ân tu l l-ai dâ de-a dura, lumea
aceasta ai purtâ-o, u ite aşâ, pe degete şi to ate ar fi după
gândul tă u . D ar u ite ce vorbeşte gârbova şi neputincioasa !
Iartă-m ă, Doam ne, că nu ştiu ce m i-a eşit din gură ! Lum i­
n a te crăişor, m ilueşte b ab a cu ceva !
F iu l craiului, fărm ăcat de vorbele babei, scoate a tu n c i
un b an şi zice : ^ .
— Ţine, m ătu şă, dela m ine puţin şi dela D um nezeu m u lt.
— De unde dai, m ilostivul Dum nezeu să-ţi dee, zise b a b a ;
şi m ult să te înzilească, lum inate crăişor, că m are norocire
t e a şte a p tă . P u ţin m ai este şi ai să ajungi îm p ărat, care n’a
m ai s ta t a ltu l pe faţa păm ântului, aşa de iubit, de slăvit şi
«de p u tern ic. Acum , lum inate crăişor, ca să vezi cât po ate
să-ţi aju te m ilostenia, stăi liniştit, u ită -te drept în ochii mei
şi ascultă cu luare-am inte ce ţi-oiu spune : du-te la ta tă -tă u
şi cere să-ţi dee calul, armele şi hainele cu care a fost el
m ire, şi a tu n c i ai să te poţi duce unde n’au p u tu t m erge
fra ţii t ă i ; pentrucă ţie a fost scris de sus, să-ţi fie dată
această cinste. T a tă-tă u s’a îm potrivi şi n’a vrea să te lase,
•dar t u stăru eşte pe lângă dânsul cu rugăm inte, că ai să-l
îndupleci. Hainele despre care ţi-am vo rb it sânt vechi şi po­
nosite şi armele ruginite, iară calul ai să-l poţi alege punând
în m ijlocul hergheliei o ta v ă plină cu jă r a tic ; şi care dintre
cai a veni la jă ra tic să m ănânce, acela are să te ducă la
îm p ă răţie şi are să te scape din m u lte prim ejdii. Ţine m inte
ce-ţi spun eu, că poate să ne m ai întâlnim la v run cap ăt
de lu m e ; căci deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om !
Şi pecând vorbiâ b ab a aceste, o vede învăluită în tr’un
hobot alb, râdicându-se în văzduh, apoi înălţându-se to t
m ai sus şi după aceea n’o m ai zări de fel. A tunci o înfi­
orare cuprinde pe fiul craiului, răm ânând uim it de spaim ă
şi m irare, dar pe urm ă venindu-i inim a la loc şi plin de
încredere în sine că v a izbuti la ceea-ce gândea, se înfă­
ţişează înaintea tă tu -să u , zicând :
— Dă-m i voe ca să m ă duc şi eu pe urm a fraţilo r
m ei; nu de altă, dar ca să-m i încerc norocul. Şi ori oiu
p u tea izbuti ori nu, dar îţi făgăduesc dinainte că o d ată
p o rn it din casa d-tale, înapoi nu m ’oiu m ai întoarce, să
•ştiu bine că m ’oiu în tâln i şi cu m oartea în cale.
— Lucru negândit, dragul ta te i, să aud aşâ vorbe to c­
m ai din gura ta , zise craiul. F ra ţii tă i au dovedit că n u
au inim ă în tr ’înşii, şi din p a rte a lor m i-am lu a t to a tă n ă ­
dejdea. D oar t u să fii m ai viteaz, dar parcă nu-m i vine
a crede. Insă dacă v r e i şi vrei num aidecât să te duci,
eu nu te opresc, dar mi-i nu cum va să te în tâln eşti cu
scârba în drum şi să dai şi t u cinstea pe ruşine, c’apoi
a tu n c i cu rat îţi spun că nu m ai ai ce c ă u ta la casa mea.
— Apoi dă, ta tă , omul e dator să încerce. Am să por­
nesc şi eu în tr ’un noroc şi cum a da D um nezeu. N um ai
te rog, dă-m i calul, arm ele şi hainele cu care ai fost d-ta
m ire, ca să m ă pot duce.
Craiul, auzind aceasta, parcă nu i-a prea venit la soco­
te a lă şi încreţind din sprâncene, a zis :
 — H ei, h e i ! dragul ta te i, eu vorba aceasta m i-ai adus
am inte de cântecul cela :
Voinic tânăr, cal bătrân,
Greu se ’ngădue la drum.

D ’apoi calului m eu de pe atunci, cine m ai ştie unde i-o r

fi p u tre z it ciolanele ! Că doar nu erâ să tră iasc ă un veac de
om. Cine ţi-a v â rît în cap şi u n a ca aceasta, acela încă-i
unul... Ori, vorba ceea : pesem ne um bli după cai m orţi
să le iei potcoavele.
— T a tă, a tâ ta cer şi eu de la d-ta. Acum, ori c’a fi tră in d
calul, ori că n’a fi trăin d , aceasta m ă priveşte pe m ine
n u m ai vreu să ştiu dacă m i - 1 dai ori ba.
— D in p a rte a m ea d a t să-ţi fie, dragul ta te i, dar m i-i
de-a m irarea, de unde ai să-l iei, dacă n ’are fiinţă pe lume.
— Despre aceasta nu m ă plâng eu ta tă , bine că m i l-ai
d a t ! De unde-a fi, de unde n’a fi, dacă l ’oiu găsi, al meu
să fie. ^
Şi atunci odată se sue în pod şi coboară de-acolo un că­
p ă stru , un frâu, un biciu şi o şea, to a te colbăite, sfaro-
gite şi vechi ca p ăm ân tu l. Apoi m ai scoate d in tr’un gher-
ghiriu nişte stra e foarte vechi, un arc, nişte săgeţi, u n
paloş şi un buzdugan, to a te pline de rugină şi s ’apucă
de le grijeşte bine şi le pune deoparte. Pe urm ă um ple o
ta v â cu jăra tic , se duce cu dânsa la herghelie şi o pune
jos în tre cai. Şi atunci num ai iaca ce iese din m ijlocul
hergheliei o răpciugă de cal grebănos, dupuros şi slab, de-i
num ărai co astele; şi venind deadreptul la tav â , apucă
o gură de jăra tic . F iul craiului îi şi tra g e atunci u n frâu
în cap, zicând : . . . .
— Ghijoagă uricioasă ce eşti, din to ţi caii to cm ai tu
te-ai găsit să m ănânci jă ra tic ? De te -a îm pinge p ăcatul
să m ai vii o d a tă , vai de steaua t a are să fie._
Apoi începe a p u rtâ caii încolo şi încoace şi numai iaca
slăbătura cea de cal iar se răpede şi apucă o gură de jă ra ­
tic. F iul craiului îi m ai tra g e şi atu n ci un frâu în cap
c â t ce poate, şi apoi iar începe a p u rtâ caii de colo până
colo, să v ad ă nu cum va a veni a lt cal să m ănânce jă ra ­
tic . Şi num ai iaca şi a treia oară, to t gloaba cea de cal
vine şi în c e p e a m ânca la jăra tic , de n ’a m ai răm as. Atunci
fiul craiului m ânios, îi m ai tra g e un frâu, iar c â t ce poate,
apoi îl prinde în căpăstru şi puindu-i frâul în cap, zice în
gândul său :
 — Să-l ieu, ori să-i d a u d ru m u l; mă te m că m ’oiu face
de râs. D ecât cu aşâ ca], m ai bine pedestru.
Şi cum stâ el în cum pene să-l iee, să nu-1 iee, calul se
şi scutură de tre i ori şi în d ată răm âne cu p ăru l lins-prelins
şi tâ n ă r ca un tre tin , de nu erâ a lt mânzoc m ai frum os în
to a tă herghelia. Şi apoi uitându-se ţin tă în ochii fiului -de
craiu, zice :
— Sui pe mine, stăpâne, şi ţin e -te bine.
F iul craiului, punându-i zăbala în gură, încalecă şi atu n ci
calul o d ată zboară cu dânsul până la nouri şi ap o i se lasă
în jos ca o săgeată. D upăaceea m ai zboară înc-ăcdată până
la lună şi ia r se lasă în jos m ai iu te decât fulgerul. Şi unde
nu m ai zboară şi a tre ia oară până la soare şi, când se lasă
în jos, în tre ab ă :
— E i, stăpâne, cum ţ i se p a r e G â n d i t - a i v ro d ată că ai
sa a ju n g i :
Soarele
Ou picioarele,
Luna
Ou mâna
Şi prin nouri Să cauţi£cununa ?...

— Cum să mi se pară, dragul m eu to v a ră ş ? Ia m ’ai b ă ­

g a t în to a te grozile m orţii, căci cuprins de a m e ţală , nu m ai
ştiam unde mă găsesc şi cât. pe ce erai să m ă p răp ăd eşti.
— Ia aşâ am a m e ţit şi eu, stăpâne, cân d m i-ai d a t cu
frâ u l în cap să m ă p răp ăd eşti, şi cu a sta am v ru t să-m i răs-
to rc cele tre i lovituri. Vorba ceea : una p en tru a lta . Acum
cred că m ă cunoşti şi de u rît şi de frum os, şi de b ă trâ n şi
de tâ n ă r, şi de slab şi de pu tern ic : deaceea mă fac iar cum
m ’ai v ă z u t în herghelie şi deacum în ain te sânt gata să te
întovărăşesc oriunde mi-i porunci, stăpâne. N um ai să-m i
spui d in ain te cum să te duc, ca v â n tu l ori ca g â n d u l?
— De m i-i duce ca gândul, t u mi-i prăp ăd i, iar de mi-i
duce ca v ân tu l, t u mi-i folosi, c ă lu ţu l m eu, zise fiul craiului.
— Bine, stăpâne. Acum sui pe m ine fără grijă şi h ai să
t e duc unde vrei. ^ ^
F iu l craiului încălecând, îl netezeşte pe coamă şi zice :
— H ai, călu ţu l m eu !
A tunci calul zboară lin ca v â n tu l şi când v â n tu l a a b u rit,
iaca şi el la craiul în ogradă a u sosit,
— B un sosit la noi, voinice, zise craiul, cam cu ju m ă ta te
de gură. D ar aista cal ţi l-a i ales?...
 — Apoi dă, ta tă , cum a da tâ rg u l şi norocul : am de
tre c u t p rin m u lte locuri şi nu vreu să m ă iee oam enii la
ochi. M’oiu duce şi eu c â t călare, c â t pe jos, cum oiu pu tea.
Şi zicând aceste, pune ta rn iţa pe cal, an in ă arm ele la oblânc,
îşi ie m erinde şi b a n i de ajuns, schim buri în desagi şi o
ploscă plină cu a p ă . Apoi să ru tă m âna ta tă -s ă u , prim ind
c a rte dela dânsul c ă tră îm p ă ratu l, zice răm as bun fraţilor
săi şi a tre ia zi c ă tră sară porneşte şi el, m ergând în p asul
calului. Şi m erge el şi m erge până ce în optează bine. Şi
când prin d rep tu l podului, num ai iaca îi iesa şi lui ursul în a ­
inte, m ornăind înfricoşat. Calul a tu n c i dă năvală asupra
ursului şi fiul craiului, rădicând b u zduganul să dee, num ai
iaca ce au d e glas de om zicând :
— D ragul ta te i, nu da, că eu sânt.
A tunci fiul craiului descalecă şi ta tă -s ă u , cuprinzându-1 în
b ra ţe , îl să ru tă şi-i zice :
— F ă tu l m eu, bun to v ară ş ţi-a i a le s ; de te -a în v ă ţa t ci­
neva, bine ţi-a p riit, iară de-ai făcut-o din capul tă u , bun
cap a i a v u t. Mergi deacum to t în ain te că t u eşti vrednic
de îm p ă rat. N u m ai ţin e m in te s fa tu l ce-ţi d au : în că­
lătoria t a ai să a i tre b u in ţă şi de răi şi de buni. d ar să t e
fere şti de om ul roş, iară m ai ales de cel spân, cât îi p u t e a ;
să n ’ai de-a face cu dânşii, căci sân t fo arte şu g u b eţi. Şi la
to a tă întâm plarea calul, to v a ră şu l tă u , te-a m ai sfă tu i şi el
ce a i să faci, că de m u lte prim ejdii m ’a scăp at şi pe m ine
în tin e reţe le m ele I N a-ţi acum şi pielea a sta de urs, că ţi-a
prinde bine v reo d a tă.
Apoi desm ierdând calul, îi m ai să ru tă de câtev a ori pe
a m â n d o i şi le zice :
— M ergeţi în pace, dragii mei. D eacum în ain te, D um ­
nezeu ş tie când ne-om m ai vedea !...
F iul craiului a tu n c i încalecă şi calul scuturându-se, m ai
a ra tă -se o d a tă tâ n ă r cum îi plăcea craiului, apoi face o să­
ritu ră înapoi şi una. în ain te şi :
S e cam ai d u c la îm p ărăţie,
Dumnezeu să ne ţie,
Oa cuvântul din poveste,
înainte mult mai este.

Şi m erg ei o zi şi m erg două şi m erg p atruzeci şi nouă,

pânăce dela o vrem e le în tră calea în codru şi a tu n c i nu­
m ai iaca ce le iesă în ain te un om spân şi zice cu îndrăzneală
fiului de cra iu :
 — B un în tâln işu l, voinice ! N u ai tre b u in ţă de sluga la
d ru m ? P rin locurile iestea e cam greu de c ă lă to rit s in g u r;
n u cum va să-ţi iasă vreo dihanie ceva în ain te şi să-ţi scur­
teze cărările. E u cunosc bine pe-aici şi po ate m ai încolo să
a i nevoie de unul ca m ine.
— P o a te să am , p o ate să n ’am , zise fiul craiului, u itân-
du-se ţin tă în cehii spânului, dar acum d eodată m ă las în
voia în tâ m p lă rii; şi apoi dând pinteni calului, porneşte. Mai
m erge el în ain te p rin codru c â t m erge şi la o strâ m to a re
num ai iaca ce spânul iar îi iesă în ainte, prefăcut în a lte
stra ie şi zice cu glas s u p ţira tic şi necunoscut :
— B una calea, d ru m eţu le.
— B ună să-ţi fie inim a, cum ţi-i c ă tă tu ra 1), zise fiul
craiului.
— Cât despre inim a m ea, s’o dea D um nezeu oricui, zice
spânul o ftân d ... N um ai ce folos? Om ul b u n n ’are n oroc;
a sta -i ş tiu tă ; rogu-te să n u -ţi fie cu supărare, d rum eţule,
dar fiindcă a v e n it v o rb a de-aşâ, îţi spun ca la un frate, că
din cruda copilărie, slujesc prin străini, şi în caltea nu m i-ar
fi ciudă, când n ’aş vrea să m ă d au la tre a b ă , căci cu m unca
m ’am tre z it. D ar aşâ, m uncesc, m uncesc şi nu s’alege nimica
de m in e ; pentrucă to t de stăpâni calici m i-am a v u t p a rte .
Şi vorba ceea : la calic slujeşti, calic răm âi. C ând aş dâ
o d a tă peste un stă p â n cum gândesc eu, n ’aş şti ce să-i
fac să nu-1 sm intesc. N u cum va ai tre b u in ţă de slugă,
voinice? Cum te văd, sam eni a aveâ său la rărunchi. D e
ce t e scum peşti p e n tru nimica to a tă , şi nu -ţi iei o slugă
vrednică, ca să-ţi fie m ână de a ju to r la d ru m ? Locurile
acestea sâ n t ş u g u b e ţe ; de unde ştii cum vine în tâm p larea,
şi D oam ne fereşte, să nu-ţi cadă greu singur.
’ — Acum deodată încă to t nu, zise fiul craiului cu m âna
pe b u zdugan : m ’oiu m ai slu ji şi eu singur, cum oiu pu tea.
Şi dând iar pinteni calului, porneşte m ai rapede. Şi m er­
gând el to t înainte prin codri întuneeoşi, dela un loc se
închide calea şi încep a i se încurcă cărările, în cât nu se
m ai pricepe fiul craiului acum , încotro sa apuce şi pe unde
să m eargă. a u
__p tiu , drace, iaca în ce în cu rcătu ră am in tra t. A sta-i
m ai r ă u decât poftim la m asă, zise el. Nici t u sat, nici t u
tâ rg , nici t u nim ica. De ce m ergi în ain te , num ai p este
p u stie tă ţi d a i; parcă a p ierit săm ân ţa om enească de pe
fa ţa p ăm ân tu lu i. îm i pare r ă u că n ’am lu a t m ăcar spânul
cel de-al doilea cu m ine. D acă s’a a ru n c a t în p a rte a m âne-sa,
ce-i v in o v at e l? T a ta aşa a zis, însă la m are nevoie, ce-i
de f ă c u t? Vorba ceea : rău -i cu ră u , dar e m ai r ă u f ă r ’
de ră u . Şi to t ho rh ăin d el când pe o cărare, când pe un
drum p ă ră sit, num ai iaca ce iar îi iese spânul în ain te,
îm b răcat altfel şi călare pe un cal frum os, şi prefăcându-şi
glasul, începe a căina pe fiul craiului, zicând :
— Sărm ane om ule, ră u drum ai ap u c at. Se vede că e şti
stră in şi nu cunoşti locurile pe aici. Ai a v u t m are noroc
de m ine, de n ’ai a p u c a t a coborî priporul ista, că ierai pră­
p ăd it. Ia colo devale, în în fu n d ătu ra ceea, un ta u r grozav
la m u lţi bezm etici le-a curm at zilele. Şi eu, m ai dăunăzi,
cât m ă vezi de voinic, de-abia am scăpat de dânsul, ca
prin urechile acului. I'ntoarce-te înapoi, ori dacă ai de
dus în ain te, ie-ţi în a ju to r pe cineva. Chiar şi eu m ’aş
tocm i la d-ta, dacă ţi-a fi cu plăcere.
— Aşâ a r tre b u i să urm ez, om bun, zise fiul craiului, dar
ţi-o iu spune d r e p t : ta ta mi-a d a t în grijă, când am pornit
de-acasă, ca să m ă feresc de om ul roş, iară m ai ales de cel
spân, c â t oiu p u t e â ; să n ’am de-a face cu dânşii nici în
clin nici în m ânecă ; şi dacă n ’ai fi spân, bucuros te-aş tocm i.
— H ei, hei, călătorule, dacă ţi-i vorba de-aşâ, a i să-ţi
rupi ciochinele um blând şi to t n ’ai să găseşti slugă, cum
cau ţi d -ta , că pe-aici sânt num ai oam eni spâni. Ş’apoi
când este la adicălea, ţe-aş în treb â ca ce fel de zăticneală
a i p u teâ să întâm pini din pricina a s ta ? Pesem ne n ’ai
a u z it vorba ceea că, de păr şi de coate goale nu se plânge
nim ene. Şi când nu sâ n t ochi negri, să ru ţi şi a l b a ş t r î !
Aşâ şi d-ta : m u lţăm eşte lui D um nezeu că m ’ai găsit şi
tocm eşte-m ă. Şi dacă-i apucă od ată a t e deprinde cu m ine,
ştiu bine, că n ’am să pot scăpâ uşor de d-ta, căci aşâ sân t
eu în felul m eu, ş tiu una şi bună : să-mi slujesc stă p â n u l
cu d rep ta te . H ai, nu m ai s tâ la îndoială, că m ă te m să
nu ne-apuce n o aptea pe aici. Şi când ai aveâ încaltea un
cal bun, calea-valea, dar cu sm ârţogul ista îţi duc vergile.
Apoi dă, spânule, nu ştiu cum să fac, zise fiul cra­
iului. D in copilăria m ea sân t deprins a ascu ltâ de ta tă
şi to cm in d u -te pe ţin e, parcă-m i vine nu ş tiu cum . D ar
fiindcă m i-au m ai ieşit până acum în ain te încă doi spâni
şi cu tin e al tre ile a , apoi m ai îmi vine a crede că a ia sta-i
ţa r a spânilor şi n ’am în co tro ; m ort-copt, tre b u ie să te ieu
cu m ine, dacă zici că ştii bine locurile pe aici.
 Şi din două vorbe fiul craiului îl tocm eşte şi după aceea
pornesc îm preună să iasă la drum , pe unde a ra tă spânul.
Şi m ergând ei o b u cată bună, spânul se preface că-i e
s e te şi cere plosca cu ap ă dela stăpânu-său. F iul craiului
i-o dă şi spânul cum o pune la gura, pe loc o şi ia oţerân-
du-se şi varsă to a tă ap a d in tr’însa. Fiul craiului zice a­
tu n ci su p ă ra t :
— D ar bine, spânule, de ce te a p u c i? N u vezi că pe aici
e m are lipsă de ap ă ? Şi pe a rşiţa a sta o să ne uscăm de sete.
— Să avem iertare , stăp ân e ! Apa erâ bâhlită şi ne-am fi
p u tu t bolnăvi. Cât despre ap ă bună, nu vă în g r ijiţi; acuş
avem să dăm peste o fân tâ n ă cu a p ă dulce şi rece ca ghiaţa.
Acolo vom poposi p u ţin , oiu c lă tări plosca bine ş ’oiu um ple-o
c u ap ă pro asp ătă, ca să avem la drum , căci m ai încolo nu
p rea sânt fân tân i, şi din p a rte a apei, mi se pare că i-om
duce dorul. Şi cârnind pe-o cărare, mai m erg ei oleacă în-
n a in te pânăce a ju n g î n tr ’o poiană şi num ai iaca ce d a u de-o
fâ n tâ n ă cu ghizdelele de s te ja r şi cu un capac deschis în
lă tu ri. F â n tâ n a erâ adâncă şi nu avea nici roată, nici cum ­
pănă, ci num ai o scară de coborît până la apă.
— Ei, ei ! spânule, acum să te văd c â t eşti de vrednic,
zise fiul craiului. Spânul atunci zâm beşte p u ţin şi coborîn-
du-se în fân tân ă, um ple în tâ i plosca şi-o pune la şold. Apoi,
m ai stâ n d acolo în fund pe scară, aproape de faţa apei, zice :
— Ei, da ce răcoare-i a ic i:
O liim a răului,
P e malul pârăului !
îm i vine să nu m ai ies afară. D um nezeu să uşureze pă­
catele. celui cu fân tâ n a, că b u n lucru a (mai) făcut. P e a r ­
şiţe le ieste o răcoreală ca a sta m u lt plăteşte
Mai şede el acolo p u ţin şi apoi iese afară, zicând :
— D oam ne, stăpâne, nu ştii c â t mă sim ţesc de uşor,
p a rc ă îm i vine să sbor, nu altăceva. Ia v âră -te şi d-ta
oleacă, să vezi cum ai să te ră c o r e ş ti: aşâ a re să-ţi vie de
îndăm ână după a sta , de are să ţ i se p ară că eşti uşor cum
îi p an a... _ ^
F iul craiului, boboc în felul său la tre b i de aieste, se po­
triv e şte spânului şi se bagă în fân tâ n ă, fără să -i1) trăsnească
prin m inte, ce i se poate în tâm pla. Şi cum sta el acolo de
se răcorea, spânul face tra n c ! capacul pe gura fântânii,
apoi se suie de-asupra lui şi zice cu glas răutăcios :
1 In „Oonvorbiri“ : să-l.
I. Creangă. — Opere completa.
 — Alelei ! fecior de om viclean, ce t e g ă s e ş ti; tocm ai de
ceea ce te-a i păzit, n ’ai scăpat. Ei, că bine mi te-am căp­
tu ş it ! Acum să-m i spui t u cine eşti, de unde vii, şi încotro
te duci, că de nu, acolo îţi putrezesc ciolanele !
Fiul craiului, ce erâ să fa c ă ? Ii spune to a te cu deam ă-
n u n tu l, căci dă, care om nu ţin e la v ia ţă în ain te de to a te ?
— B in e ; a tâ ta am v r u t să a flu din gura ta , puiu de v i­
peră ce m i-ai fost, zice a tu n ci s p â n u l; num ai ca tă să fie asa,
că de te -o iu prinde cu oca mică, greu are să-ţi cadă. C hiar
acum aş p u tea să te omor, în voia cea bună, dar m i-i m ilă
de tin e re ţe le tale ... Dacă vrei să m ai vezi soarele cu ochii
şi să mai calci pe iarbă verde, atu n ci ju ră -m i-te pe ascuţişul
paloşului tă u , că mi-i da ascu ltare şi supunere în tr u to a te ,
chiar ş i’n foc de ţi-aş zice să te arunci. Şi de azi în a in te ,
eu să fiu în locul tă u nepotul îm p ă ratu lu i, despre care m i-ai
vorbit, iară t u sluga m ea ; şi a tâ ta vrem e să ai a m ă slu ji,
p â n ă când îi m u ri şi iar îi învie. Şi ori unde vei m erge cu
m ine, nu care cum va să bJeşteşti din gură c ă tră cineva,
despre ceea ce-a u rm a t în tre noi, că te-am şters de pe faţa
p ăm ân tu lu i. Iţi place aşâ sa m ai tră e şti, bine de bine f
iară de nu, spune-m i verde în ochi, ca să ştiu ce leac tre b u e
să-ţi fac...
F iul craiului, văzându-se prins în cleşte şi fără nici o p u ­
tere, îi ju ră cred in ţă şi supunere în tru to a te , lăsându-se în
ştirea lui D um nezeu, cum a vreâ el să facă. A tunci spânul
pune m âna pe cartea, pe banii şi pe arm ele fiului de cra iu
şi le ia la sine, apoi îl scoate din fâ n tâ n a şi-i da paloşul
să-l să ru te ca sem n de pecetluirea ju răm ân tu lu i, zicând :
— D e-acum în a in te să ştii că t e chiam ă H arap A l b ;
a ista ţi-i num ele şi a ltu l nu.
D upă aceasta încalecă fiecare pe calul său şi pornesc,
spânul în a in te ca stă p â n , H a ra p Alb în urm ă, ca slugă,
m ergând spre îm părăţie, D um nezeu să ne ţie, ca cu v ân tu l
din poveste, în ain te m u lt m ai este.
Şi m erg ei şi m erg cale lungă să le-ajungă, tre c ân d p este
nouă m ări, peste nouă ţa r i şi peste nouă ape m ari şi în tr ’o
tâ rz ie vrem e aju n g la îm părăţie.
Şi cum ajung, spânul se înfăţişează înaintea îm p ăratu lu i,
cu c a rtea din p a rte a craiului. Şi îm p ă ra tu l V erde cetind
c a rtea , a re de bucurie, că i-a v en it nepotul, şi pe d a tă îl şi
face cunoscut cu rţii şi fetelor sale, care îl prim esc cu to a tă
cinstea cu venită unui fiu de craiu şi m oştenitor al îm p ăra­
tu lu i. ' * ■
 A tunci spânul, văzând că i s ’a u prins m inciunile de bune.
•chiamă la sine pe H a ra p Alb şi-i zice cu asprim e :
— Tu să şezi la graj d, nedeslipit, şi să îng rijeşti de ca­
lul m eu ca de ochii din cap, că de-oiu veni pe-acolo şi n ’oiu
g ăsi tre b ile făcute după plac, vai de pielea ta a re să fie.
D ar până atu n ci n a-ţi o palm ă, ca să ţii m in te ce ţi-am spus.
B ăgat-ai în cap vorbele m ele?
— Da, stăpâne, zise H arap Alb, lăsând ochii în jos... Şi
ieşind, porneşte la grajd.
Cu a s ta a voit spânul să-şi a ră te aram a şi să facă pe H a­
rap Alb ca să-i iee şi m ai m u lt frica.
F etele îm p ăratului, întâm plându-se de fa ţă când a lovit
sp ân u l pe H arap Alb, li s’au făcut m ilă de dânsul şi au
zis spânului cu binişorul :
— Vere, nu faci bine ceeace faci. D acă este că a lăsat
D um nezeu să fim m ai m ari peste alţii, a r treb u i să avem
m ilă p e n tru dânşii, că şi ei, sărm anii, sân t o a m e n i!
— Hei, dragele mele vere, zice spânul cu viclenia lui
o b ic in u ită ; d-voastră încă nu ştiţi ce-i pe lume. D acă dobi­
toacele n ’ar fi fost înfrânate, dedem ult ar fi sfâşiet pe om
şi trebuie să ştiţi că şi în tre oameni, cea m ai m are p a rte ,
sânt dobitoace, care trebuesc ţin u ţi din frâu, dacă ţi-i voea
să faci tre a b ă cu dânşii.
E i apoi... zi că nu-i lum ea de-apoi. Să te ferească D um ­
nezeu, când prinde m ăm ăliga coajă. V orba c e e a :
D ă-m î, D oam ne, ce n’am avut,
Să mă mir ce m’a găsit

Fetele atu n ci au lu a t a ltă vorbă, dar din inim a lor nu

s ’a şters p u rta re a necuviincioasă a spânului, cu to a te în ­
drep tările şi înrudirea lui, p entrucă b u n ă ta te a nu are de-a
face cu ră u ta te a . Vorba c e e a :
V iţa de v îe, to t învie^
Iară v iţa de boz, to t răgoz.

Şi din ceasul acela, au început a vorbi ele în-de-ele, că

sp ân u l de fel nu s a m ă n ă în p a rte a lor, nici la chip, nici
la b u n ă ta t e ; şi că Harap^ Alb, sluga lui, are o înfăţişare
m u lt m ai plăcută şi sam ănă a fi m ult m ai omenos. Pesem ne
inim a le spuneâ, că spânul, nu le este v ă r şi de aceea nu-1
p u tea u m istui. Aşâ îl urâse ele de tare acum, că dacă ar
fi fost în banii s’ar fi lep ăd at de spân, ca de Ucigă-1-
Crucea. D ar nu aveau ce se face de îm păratul, ca să nu-i
aducă supărare.
 Am u în tru u n a din zile, cum şedea spânul la ospăţ îm ­
preună cu m oşu-său, cu verele sale şi cu alţii, câţi se în­
tâm plase, li s’au adus m ai la urm ă în m asă şi nişte sălăţi
foarte m in u n ate. A tunci îm p ă ra tu l zice s p â n u lu i:
— N epoate, m ai m âncat-ai sălăţi de aceste, de când e şti?
— B a nu, moşule, zice s p â n u l; tocm ai eram să v ă în­
tre b de unde le aveţi, că tare-s bune !... O harabâ întreagă
aş fi în sta re să m ănânc şi parcă to t nu m ’aş săturâ.
— Te crede moşul, nepoate, dar când ai şti cu ce greu­
t a t e se c a p ătă ! P e n tru c ă num ai în grădina ursului, dacă-t
fi auzit de dânsa, se află sălăţi de aceste şi m ai rar om,
care să p o a tă luâ d in tr’însele şi să scape cu v iaţă . In tre to ţi
oam enii din îm p ă răţia m ea num ai un păd u rariu se bizueşte
la tre a b a asta. Şi acela, el ştie ce face, ce drege, de-mî
aduce din când în când, aşâ c â te puţine, de poftă.
Spânul voind să piardă acum pe H arap Alb cu orice
p re ţ, zise îm p ă r a tu lu i:
— D oam ne, moşule, de nu m i-a aduce sluga m ea sălăţi
de aceste şi din p ia tra seacă, m are lucru să fie !
— Ce vorbeşti, nepoate, zise îm p ă ra tu l; unul ca dânsul,
şi încă necunoscător de locurile acestea, cum crezi că a r
p u teâ face această slujbă ! D oar de ţi-i greu de v ia ţa lui.
— Ia las’, moşule, nu-i duce g r i j a ! p u n răm ăşag că are
să-mi aducă sălăţi întocm ai ca aceste şi încă m ulte, că ştiu
eu ce p o a te el.
Ş’o d a tă chiam ă Spânul pe H arap Alb şi-i zice ră s tit :
— Acum degrabă să te duci cum îi şti tu şi să-mi aduci
sălăţi de aceste din grădina ursului. H ai, ieşi răpede şi por­
neşte, că nu-i vrem e de pierdut. D ar nu cum vâ să faci de
altfel, că nici în b o rta şo a recului nu eşti scăpat de mine.
H arap Alb iese m âhnit, se duce în grajd şi începe a-şi
netezi calul pe coam ă, zicând :
— Ei, căluţul meu, când ai şti tu în ce năcaz am în tra t t
Sfânt să fie ro stu l tătân e-m eu , că bine m ’a în v ă ţa t ! Aşă-i
că dacă n ’am ţin u t sam ă de vorbele lui, am ajuns slugă
la dârloagă şi acum , vrân d -n ev rân d , treb u e s’ascult că mi-i
capul în prim ejdie.
— Stăpâne, zise atunci calul, de-acum înainte ori cu capul
de p ia tră , ori cu p ia tra de cap, to t a t â t a - i ; fii odată b ă rb a t
si nu -ţi face voe reâ. încalecă pe mine şi ]ia i ! Ştiu eu unde
te-oiu duce şi m are-i Dum nezeu, ne-a scăpâ el şi din aceasta î
H arap Alb m ai prinzând oleacă la inim ă, încalecă şi se
lasă în voia calului, unde a vreâ el să-l ducă.
 A tunci calul porneşte la pas, până ce iese m ai încolo, ca
să nu-i v ad ă nimene. Apoi îşi a ra tă puterile sale zicând ::
— Stăpâne, ţin e-te bine pe m ine, că :
A m să zbor lin ca vântu l,
Să cutricrăm păm ântul.

Mare-i Dum nezeu şi m eşteru-i dracul. H e lb e t! vom p u tea

veni de hac şi spânului celuia; nu-i e vrem ea tre c u tă .
Şi odată sboară calul cu H arap Alb până la nouri, apoi
o ia deacurmezişul păm ântului :
Pe deasupra codri lor,
P este vârful m unţilor,
P este apa mărilor.

Şi după aceea se lasă încet-încet, în tr ’un ostrov m ân ­

dru din m ijlocul unei m ări, lângă o căsuţă singuratică, pe
care erâ crescut nişte m uşchiu pletos de o podină de gros,
moale ca m ătasa şi verde ca buratecul.
A tunci H arap Alb descalecă şi spre m ai m are m irarea Iui»
num ai iaca-1 în tâm p in ă în pragul uşei cerşitoarea, câreia-i
dăduse el un ban de pom ană, înainte de pornirea lui de
acasă.
-— Ei, H arap Alb,' aşă-i că ai venit la vorbele, mele ? că
deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om. Află acum, că
eu sânt sfân ta D um inică şi ştiu ce nevoe te -a adus pela
mine. Spânul vrea să-ţi răpue capul cu orice chip şi de-
aceea te-a trim es să-i aduci sălăti din grădina u rsu lu i; d a r
i-or da eie o d ată pe nas... R ăm âi aici în astă-noapte, ca să
v ăd ce-i de făcut.
H arap Alb răm âne bucuros, m ulţăm ind sfintei Dum inici
p e n tru b u n a găzduire şi îngrijirea ce are de e l . ..............
— F ii în cred in ţat că nu eu, ci puterea m ilosteniei şi inim a
t a cea bună te aju tă, H arap Alb, zice sfânta D um inică ieşind
şi lăsându-1 în pace să se liniştească.
Şi, cum iese sfân ta D um inică afară, odată şi porneşte des­
culţă prin rouă, de culege o poală de somnoroasă, pe care
o fierbe la un loc cu o vadră de lap te dulce şi cu u n a de
m iere şi apoi ia m ursa aceea şi iute se duce de o to arn ă în
fân tâ n a din grădina ursului, care fân tân ă erâ plină cu apă
până în gură. Şi mai stân d sfânta Dum inică oleacă în prejm a
fântânii, num ai iaca ce vede că vine ursul cu o falcă în
ceriu şi cu u n a în păm ânt, m ornăind înfricoşat. Şi cum ajunge
la fân tân ă, începe a bea lacom la apă şi a-şi linge buzele, de
du lceaţa şi b u n ă ta te a ei. Şi m ai stă din b ă u t şi iar începe
a m ornăi; şi iar m ai bea câte un răstâm p şi m ornăieşte, până
ce dela o vrem e încep a-i slăbi puterile şi cuprins de ame-
ţală, pe loc cade jos şi adoarm e m ort, de pu teai să ta i lemne
pe dânsul.
A tunci sfân ta D um inică văzându-1 aşâ, în tr ’o clipă se duce
şi deşteptând pe H arap Alb chiar în m iezul nopţii, îi zice :
— Im bracă-te iute în pielea cea de urs, care o ai dela
ta tă -tă u , apucă pe ici to t înainte şi cum îi ajunge în răscrucile
drum ului, ai să şi dai de grădina ursului. A tunci sai răpede
înlăuntru, de-ţi ia sălăţi în tr ’ales şi câte-i vreâ de m ulte,
căci pe urs l-am pus eu la cale. D ar la to a tă întâm plarea,
de-i vedeâ şi-i vedeâ că s’a tre z it şi năvăleşte la tin e , zvârle-i
pielea cea de urs şi apoi fugi încoace spre mine, cât îi puteâ.
H arap Alb face cum îi zice sfânta D um inică. Şi cum ajunge
in grădină, o d a tă începe a smulge la sălăţi în tr ’ales şi leagă
o sarcină m are, m are, cât pe ce să n ’o p o a tă râdicâ în spi­
nare. Şi când să iasă cu dânsa din grădină, iaca ursul se
trezeşte şi după dânsul, Gavrile ! H arap Alb dacă vede reaua,
i-aruncă pielea cea de urs, ş> apoi fuge cât ce poate cu sar­
cina în spate, to t înainte la sfânta Dum inică, scăpând cu
obrazul curat.
D upă aceasta, H arap Alb m ulţăm ind sfintei Dum inici
p e n tru binele ce i-a făcut, îi să ru tă m âna, apoi îşi ia sălăţile
şi încălecând porneşte spre îm părăţie, Dum nezeu să ne ţie,
ca cuvântul din poveste, în ain te m ult m ai este.
Şi m ergând t o t cum s’a dus, dela o vrem e ajunge la îm ­
p ărăţie şi dă sălăţile în m âna spânului.
îm p ă ratu l şi fetele sale văzând aceasta, le-a fost de-a-mi-
srare. A tunci spânul zice în g â m f a t:
— Ei, moşule, ce m ai zici?
— Ce să zic, nepoate ! Ia când aş aveâ eu o slugă ca a ­
ceasta, nu i-aş trece pe dinainte.
— D ’apoi de ce m i l-a d a t t a t a de-acasă? Num ai de vred ­
nicia lui, zise s p â n u l; căci altfel nu-1 m ai luam după mine,
c a să-mi încurc zilele.

L a vro câ te v a zile după aceasta, îm păratul a ra tă spânului

nişte pietre scum pi, zicând :
— N epoate, m ai văzut-ai p ietra- nestim ate aşâ de m ari şi
frum oase ca acestea, decând eşti?
— Am v ăzu t eu, moşule, felurite pietre scumpe, dar ca
aceste, drept să-ţi spun, n ’am văzut. Oare pe unde se p o t
găsi aşâ p ietre?
 — P e unde să se găsească, n e p o a te ! Ia în pădurea Cer­
bului. Şi cerbul acela este b ă tu t to t cu pietre scumpe, m ult
m ai m ari şi m ai frum oase decât aceste. Mai întâi ci-că are
u n a în frunte, de străluceşte ca un soare. D ar 1 nu se poate
apropie nime de cerb, căci este solomonit şi nici un fel
de arm ă nu-1 p rin d e ; însă el, pe care l-a zări, nu m ai scip ă
cu vieaţă. Deaceea fuge lumea de dânsul de-şi scoate o c h ii;:
şi nu num ai a tâ ta , dar chiar când se u ită la cineva, fie om
sau orice dihanie a fi, pe loc răm âne m oartă. Şi ci-că o m ul­
ţim e de oam eni şi de sălbătăciuni zac fără suflare în pădurea
lui, num ai din astă p ric in ă ; se vede că este solomonit, în­
to rs dela ţâ ţă sau dracul m ai ştie ce are, de-i aşâ de p ri­
m ejdios. D ar cu to a te aceste treb u e să ştii, nepoate, că unii
oam eni îs m ai a dracului decât d ra c u l; nu se astâm p ără
nici în ru p tu l c a p u lu i; m ăcar că au p ă ţit m ulte, t o t cearcă
prin pădurea lui, să v ad ă nu l-or puteâ găbui cum va? Şi
care din ei are îndrăzneală m are şi noroc şi m ai mare, um ­
blând pe acolo, găseşte din întâm plare câte o p iatră de aceste,
p ic a tă de pe cerb, când se scutură el la şepte ani o dată, şi
apoi acelui om nu-i tre b u e altă negustorie m ai bună. Aduce
p ia tra la m ine şi i-o plătesc cât nu face : b a încă sânt b u ­
curos că o p o t căp ătă. Şi află, nepoate, că asemine p ie tre
fac podoaba îm părăţiei m e le ; nu se găsesc altele m ai m ari
şi m ai frum oase decât aceste la nici o îm părăţie, şi deaceea
s’a dus vestea despre ele în to a tă lumea. Mulţi îm p ăraţi şi
crai înadins vin să le v a d ă şi li-i deam irarea de unde le am.
— Doam ne, moşule, zise a tu n c i s p â n u l: să nu te superi»,
dar nu ştiu ce fel de oam eni fricoşi aveţi pe aici... Eu pun
răm ăşag pe ce vrei, că sluga m ea are să-m i aducă pielea
cerbului aceluia cu cap cu to t, aşâ îm podobit cum este.
Ş’odată chiam ă spânul pe H arap Alb şi-i zice : D u-te în
p ăd u rea Cerbului, cum îi şti tu , şi m ăcar fă pe dracul în
p a tru sau ori ce-i face, dar num aidecât să-mi aduci pielea
Cerbului cu cap cu to t, aşâ bătute^ cu pietre scumpe, cum
se găsesc. Şi doar te -a împinge păcatul să clinteşti vreo
p iatră din locul său, iară mai ales acea m are din fruntea
cerbului, c’apoi a tâ ta ţi-i leacul. H ai, porneşte iute, că nu-i
vrem e de pierdut.
H arap Alb vede el bine unde merge treab a, că doar nu
erâ din b u tu c i; dar neavând încotro, iese m âhnit, se duce
iar în grajd la cal şi netezindu-1 pe coamă, (îi) zice :

1 De aici şi pânăla pag. 224 îndreptările s’au făcut după m anuscriptul

Iui Creangă.
 — D ragul meu căluţ, la grea belea m ’a v â rît iar spânul.
De-oiu mai scăpâ şi din a sta cu v iaţă, apoi to t m ai am zile
d e tră it. D ar nu ştiu, zău, la cât m i-a s tă norocul.
— Nu-i nimica, stăpâne, zise calul. Capul de-ar fi sănătos,
că belelele curg gârlă. P o a te ai prim it poroncă să jupeşti
p ia tra morii şi să duci pielea la îm părăţie?
— B a nu, căluţul m eu ; a lta si m ai înfricoşată, zise H arap
Alb.
— Vorbă să fie, stăpâne, că tocm ala-i gata, zise calul.
N u te tem e, ştiu eu, năzdrăvănii de ale sp ânului; şi să fi
v ru t, dedem ult i-aş fi făcut pe obraz, dar lasă-1 să-şi m ai
joace calul. Ce gândeşti? Şi unii ca aceştia sânt treb u ito ri pe
lume câteodată, pentrucă fac pe oameni să prindă la m inte,...
Zi şi d-ta, că ai a v u t să trag i un p ăcat strămoşesc. Vorba
ceea : „ P ărin ţii m ănâncă aguridă şi fiilor li se strepezesc
d in ţii” . H ai, nu m ai s ta la g â n d u ri; încalecă pe m ine şi p u ­
ii e-ţi nădejdea în Dum nezeu, că m are-i puterea l u i ; nu ne-a
lăsâ el să suferim îndelung. Cum v rei? Ce-i e scris omului,
în frunte-i e pus. D oar m are-i Cel-de-sus ! S’or sfârşi ele şi
a c este dela o vrem e.
H arap Alb a tu n c i încalecă şi calul porneşte la pas, pânăce
ese m ai încolo departe, ca să nu-i iee, lumea la ochi. Şi
apoi încordându-se şi scuturându-se o d a tă voiniceşte, iară-şi
a ra tă puterile sale, zicând :
— Ţ ine-te zdravăn, stăpâne, că iar am să zbor :
In înaltul ceriului.
Văzduhul p ă m â n tu lu i;
Pc de-asupra codrilor,
P este vârful m u n ţilo r;
Prin ceaţa măgurilor.
Spre noianul m ărilor;
La crăiasa zânelor.
M inunea m in u n ilo r,
Din ostrovul florilor.

Şi zicând aceste, o d a tă şi zboară cu H arap Alb

In înaltul ceriului,
Văzduhul p ă m â n tu lu i:

•„şi o ie deacanneziş :

Dela nouri cătră soare

Printre lună şi luceferi,
Stele mândre lucitoare.
şi apoi se lasă lin ca v â n t u l :
In ostrovul florilor, ,
La crăiasa zânelor,
M inunea minunilor.

Şi când v â n tu l au aburit, iaca şi ei la sfânta D um inică

iar au sosit. S fânta D um inică erâ acasă, şi cum a v ăzu t pe
H arap Alb poposind la uşa ei, pe loc l-a în tâ m p in a t şi i-a
zis cu blândeţă :
— Ei, H arap Alb, aşă-i că iar te-a ajuns nevoia de m ine?
— Aşâ este, m ăicuţă, răspunse H arap Alb, cufundat în
gânduri şi galbăn la faţă, de parcă-i luase pânza de pe obraz.
Spânul vreă să-mi răpuie capul cu orice preţ. Şi de-aş m uri
m ai degrabă, să scap odată de zbucium: decât aşâ v iaţă, mai
bine m oarte de o mie de ori.
— Vai de m ine şi de mine, H arap Alb, zise sfânta Du­
m inică, parcă nu te-aş fi crezut aşâ slab de înger, dar după
câ t văd, eşti m ai fricos decât o femeie. Hai, nu m ai stâ ca
o găină plouată. R ăm âi la m ine în astă noapte şi ţi-oiu dâ
eu v ru n ajutoriu. Mare-i Dumnezeu 1 N ’a m a i’fi el după
gândul spânului. Insă m ai rabdă şi tu , fătu l meu, că m ult
ai a v u t de ră b d a t şi p uţin m ai ai. P â n ’acum ţi-a fost m at
greu, dar de-acum înainte to t aşâ are să-ţi fie, până ce-i
ieşi din slujba spânului, dela care ai să tra g i încă m ulte nă­
cazuri, dar ai să scapi din to a te cu capul teafăr, pentrucă
norocul te a ju tă .
— P o ate aşâ să fie, m ăicuţă, zise H arap Alb, dar prea m ulte
s’au îngrăm ădit deodată pe capul meu.
— Câte a d at Dum nezeu, H arap Alb, zise sfân ta D um i­
nică ; aşâ a tre b u it să se întâm ple şi n ’ai cui b ă n u i: pentrucă
nu-i după cum gândeşte omul, ci-i după cuin vre Domnul.
Când vei ajunge şi tu o d ată m are şi tare, îi c ă u ta să judeci
lucrurile de-a firap ăr şi vei crede celor asupriţi şi năcăjiţi
pentrucă ştii acum ce e năcazul. D ar până atunci m ai rabdă,
H arap Alb, căci cu răbdarea îi frigi pielea...
H arap Alb ne m ai având ce zice, m ulţăm eşte lui Dum ­
nezeu şi de bine şi de rău, şi sfintei Dum inici p en tru buna
găzduire şi aju to ru l făgăduit.
— Ia, acum m ai vii de-acasă, fătu l meu. Zică cine-a zice
şi cum a vre să zică, dar când este să dai peste păcat, dacă-i
înainte te sileşti să-l ajungi, iar dacă-i în urm a stai şi-l aş­
te p ţi. Mă rog, ce m ai la deal la vale? Aşâ e lum ea asta, şi
de-ai face, ce-ai face, răm âne cum este e a ; nu poţi s’o în­
to rc i cu um ărul, m ăcar să te pui în ru p tu l capului. Vorba
ceea : „Zi-i lume şi te m ân tu e” . D ar ia să lăsăm to a te Ia o
p arte, şi până la una-alta, hai să vedem ce-i de făcut cu
cerbul, că spânul te -a fi a şte p tân d cu nerăbdare. Şi dă !
stă p â n n u-i? Trebue să-l asculţi. Vorba ceea : „Leagă calul
unde zice s tă p â n u l” .
Şi o d ată scoate sfân ta D um inică obrăzarul şi sabia lui
Statu-P alm ă-B arba-C ot, de unde le aveâ, şi dându-le lui
H arap Alb, zice :
— Ţine aceste, că au să-ţi fie de m are tre b u in ţă , unde
mergem. Şi chiar haidem cu aju to ru l Dom nului, să
isprăvim o d a tă şi trebuşoara asta.
Şi pela c â n ta tu l cucoşilor, se ie sfân ta D um inică îm preună
cu "Harap Alb şi se duc în pădurea Cerbului. Şi cum ajung
în pădure, sapă o groapă adâncă de un s ta t de om, lângă
un izvor, unde în fiecare zi, pela am iază veniâ cerbul de
beâ apă, apoi se culcă acolo pe loc şi dorm iâ cât un beiu,
pânăce asfinţiâ soarele. Şi după aceea, sculându-se o luâ în
pom eală şi nu m ai dâ pe la izvor iar până a doua zi pela
amiază.
— Ei, e i ! acum groapa este gata, zise sfânta Dum inică.
Tu, H arap Alb, răm âi aici în tr ’însa to a tă ziua şi iaca ce ai
de făcut : pune-ţi obrăzarul cum se pune, iară sabia să n ’o
slăbeşti din m â n ă ; şi deam iază când a veni cerbul aici la
izvor să bee apă, şi s ’a culcă ş ’a adorm i cu ochii deschişi,
cum i-i feliuşagul, t u în d ată ce li-i auzi horăind, să ieşi în­
cetişor şi să p o triveşti aşâ, ca să-i zbori capul d in tr’o sin­
gură lo v itură de sabie şi apoi răpede să te arunci în groapă
şi să şezi acolo în tr ’însa până după asfinţitul soarelui. Capul
cerbului are să te strige până atu n ci m ereu pe num e, ca sa
te vadă, dar tu nu cum va să te îndupleci de rugăm intea
lui şi să te iţeşti la dânsul, că are un ochiu o tră v it şi când
l-a pironi spre tine, nu m ai tră e şti. Insă cum a asfinţi soa­
rele, să ştii că a m u rit cerbul. Şi atu n ci să ieşi fără frică,
să-i jupeşti pielea, iară capul să-l iei aşâ întreg, cum se gă­
seşte şi apoi să vii pela mine.
Şi aşâ sfân ta Dum inică se ie şi se întoarnă singură acasă,
iara H arap Alb răm âne de pândă în groapă. Şi când pela
am iază, num ai iaca ce aude H arap Alb un m uget înăduşit :
C erbul venea boncăluind. Şi ajungând la izvor, o d a tă ş i'în ­
cepe a he hâlpav la apă rece; apoi m ai boncălueşte şi iar
mai be câte un răstim p, şi iar mai boncălueşte şi iar m ai
be. până ce 1111 m ai poate. După aceea începe a-şi aruncă
ţă rn ă după cap, ca buhaiul, şi apoi scurm ând de tre i ori cu
piciorul în p ă m â n t se tologeşte jos pe pajişte, acolo pe
lo c ; m ai rum egă el cât m ai rum egă şi pe urm ă se aşterne
pe somn şi unde nu începe a m ână porcii la jir.
H arap Alb cum îl aude horăind, iese afară încetişor şi
când îl croieşte o d ată cu sabia pela mijlocul gâtului, îi şi
sboară capul cât colo dela tru p şi apoi H arap Alb se aruncă
fără sine în groapă, dupăcum îl povăţuise sfân ta Dum inică.
A tunci sângele cerbului o d ată a (şi) început a curge gâlgâind
şi a se răspândi în to a te părţile, îndreptându-se şi n ă b o in d 1
în groapă peste H arap Alb, de cât pe ce erâ să-l înece. Iară
capul cerbului zvârcolindu-se dureros, strigă cu jale, zicând
— H arap Alb, H arap Alb ! De num e ţi-am auzit, dar de
v ă z u t nu te-am v ăzut. Ieşi num ai oleacă, să te v ăd încaltea,
vrednic eşti de com oara ce ţi-o las, şi apoi să m oriu cu plă­
cere, dragul meu.
D ar H arap Alb tăcea molcum şi deabiâ îşi p u tea descleştâ
picioarele din sângele închegat, care erâ m ai-m ai să um ple
groapa.
Insfârşit, m ai strigă el capul cerbului, cât m ai strigă,
însă H arap Alb nici nu răspunde, nici nu se a ra tă şi dela o
vrem e se face tăcere. Şi aşâ, după asfinţitul soarelui, H arap
Alb iese din groapă, jupeşte pielea cerbului cu băgare de
samă, să nu zm intească vro p iatră din locul ei, apoi ie ca­
pul întreg aşâ cum se găsiâ şi se duce la sfânta Dum inică.
— Ei, H arap Alb, zise sfânta Dum inică, aşă-i că am scos-o
ia capăt şi a sta ?
— Aşâ ; cu ajutorul lui Dum nezeu şi cu al sfinţiei-voastre,
răspunse H arap Alb, am izb u tit m ăicuţă, să facem şi acum
pe cheful spânului, răm ânere-aş păgubaş de dânsul să ră ­
m ân şi să-l v ăd când mi-oiu vedeâ c e a fa ; atunci şi nici a­
tunci, că ta re mi-i negru înaintea ochilor.
— Lasă-1, H arap Alb, în p la ta lui Dumnezeu, că ş’a dâ
el spânul peste om v r e o d a tă ; pentrucă nu-i nici o fap tă
fără plată, zise sfânta Dum inică. Mergi de i le du şi acestea,
că i-or răm âne ele de cap odată.
A tunci H arap Alb, m ulţum ind sfintei Dum inici, îi sărută
m âna, apoi încalecă pe cal şi porneşte to t cum a venit,
m ergând spre îm părăţie, Dum nezeu să ne ţie, ca cuvântul

1 In m s. a fo st în tâia cuvântul „năbuşind” .

2 In ms. e şters cuvântul „izb u tit” şi înlocuit cu „hălăduit” ; dar pe
arm ă s’a revenit to t la cuvântul dintâiu.
clin poveste, în ain te m ult m ai este... Şi pe unde trecea,
lum ea din to a te p ărţile îl înghesuia, p en tru că p ia tra cea
m are din capul cerbului străluciâ, de se păreâ că H a ra p
Alb soarele cu el îl duceâ.
M ulţi crai şi îm p ă raţi eşiau în ain tea lui H arap Alb, şi
care dincotro îl ruga, unul să-i dee b ă n ă rit, c â t a cere e l ;
a ltu l să-i dee fa ta şi ju m ă ta te de îm p ă ră ţie ; a ltu l să-i
dee fa ta şi îm p ă răţia în treag ă p e n tru asem enea o d o a re ;
d ar H arap A!b ca de foc se feriâ şi urm ându-şi calea înainte,
la stăp ân u -său le duceâ.
Şi în tru una din seri, cum şedeâ spânul îm preună cu
m oşu-său şi cu verele sale sus în tr ’un foişor, num ai iaca
ce zăresc în d e p ărtare un sul de raze scânteietoare, care
veniâ înspre d â n ş ii; şi de ce se apropiâ, de ce ium inâ m ai
ta re , de le fu râ vederile. Şi deodată to a tă suflarea s’a
pus în m iş c a re ; lumea de pe lum e fiind în m are nedum e­
rire, alergâ să v ad ă ce m inune p o ate să fie? Şi când colo
cine e râ ? H arap Alb, care veniâ în pasul calului, ad ucând
cu sine pielea şi capul cerbului, pe cari le-au si d a t în m âna
spânului.
La vederea acestor m inunăţii, to ţi au răm as încrem e­
n iţi şi u itându-se unii la alţii, nu ştia u ce să zică? P e n tru c ă
în a d e v ăr erâ şi lucru de m irare !
D ar spânul cu viclenia sa obişnuită, nu-şi pierde cum ­
p ă tu l şi luând vorbă, zice în p ăratu lu i :
— Ei, m oşule, ce m ai zici ? A deveritu-s’au vorbele m ele ?
— Ce să m ai zic, nepoate, răspunse îm p ă ratu l u im it. Ia
să am eu o slugă aşâ de vrednică şi credincioasă ca H a ra p
Alb, aş pune-o la m asă cu m ine că m u lt p reţu eşte om ul
acesta.
— B a să-şi puie pofta ’n cuiu, răspunse spânul cu glas
răutăcios. A sta n ’aş face-c eu, de-ar m ai fi el pe cât e s te ;
doar nu-i frate cu m am a, să-l pun în capul cinstei. E u ştiu ,
moşule, că sluga-i slugă şi stăpânu-i s tă p â n ; s’a m â n tu it
vorba. Na. na, na 1 d ’apoi p en tru vrednicia lui mi l-a dat
ta ta , căci altfel de ce l-aş fi m ai lu a t cu m ine? Hei, hei !
N u ştiţi d-voastră ce poam ’a dracului e H arap Alb a ista .
P â n ă l-am d a t la brazdă, m i-am s tu p it sufletul cu dânsul.
N um ai eu îi vin de hac. Vorba ceea : frica păzeşte bostă-
năria. A lt stă p â n în locul m eu nu m ai face b rân ză cu H a ra p
Alb, c â t îi lum ea şi p ăm ântul. Ce te potriveşti, m oşule?
Cum văd eu, d-ta prea in tri în voia supuşilor. De aceea
n u -ţi dau cerbii pietre scum pe şi urşii sălăţi. Mie unuia
ş tiu că nu-m i suflă nim ene în b o r ş ; când văd că m âţa
face m ărazuri, ţ ’o strâ n g de coadă, de m ănâncă şi m ere
p ădureţe, căci n ’are încotro... D acă ţi-a a ju tâ D um nezeu
să m ă rândueşti m ai degrabă în locul d-tale, îi vede, mo­
şule dragă, ce prefacere are să iee îm p ărăţia ; n ’or m ai
şede lucrurile to t aşâ m oarte, cum sân t. P e n tru c ă ştii
vorba ceea : Omul sfinţeşte locul... F ost-ai şi d-ta la tin e ­
reţe, nu zic, d ar acum îţi c re d ; dă, b ă trâ n e ţe n u -s? Cum
n ’or stâ tre b ile b a ltă !
In sfârşit spânului îi m ergeâ gura ca pupăza, de-a
a m e ţit pe îm p ăratu l, în c â t a u ita t şi de H arap A !l> şi de
cerb şi de to t.
F e te 'e îm p ăratu lu i însă priveau la verişor... cum p ri­
v eşte cânele pe m â ţă şi li erâ drag ca sarea ’n ochi, p entrucă
le spuneâ inim a, ce om fără de lege este spânul. D ar cum
erau să iasă ele cu vorba în ain tea ta tă lu i lo r? Spânul
n ’aveâ de cine... Vorba ceea : găsise un sa t fără câni şi se
prim blâ fără b ă ţ, că a ltă ce pot să zic?

La vro câteva zile după a sta , îm p ă ra tu l făcu un ospăţ

fo a rte m are în cinstea nepotu său, la care ospăţ a u fost
p o ftiţi cei m ai strălu ciţi caspeţi : îm p ăraţi, crai, voivozi,
c ă p itan ii oştirilor, m ai m arii oraşelor şi a lte feţe cinstite.
In ziua de ospăţ, fetele îm p ă ratu lu i s‘a u pus cu rugă­
m in te pelângă spân, să dee voe lui H a ra p Alb ca să slu-
jască şi el la m asă. Spânul neputându-le strica h a tâ ru l,
chiam ă pe H a ra p Alb de faţă cu dânseie şi-i învoi a c ea sta ,
însă cu tocm ală ca în t o t tim p u l o sp ă ţu lu : să stee num ai
Ia spatele stă p â n u -să u şi nici m ăcar să-şi râdice ochii la
ceialalţi m e s e n i: Că de 1-oiu vede obrăznicindu-se cum va,
acolo pe loc îi şi ta iu capul. . . a
— A uzit-ai ce am spus, slugă netrebnică, zise spânul
a ră tâ n d lui H a ra p Alb tă iu şu l paloşului, pe care ju rase
credinţă şi supunere spânului la ieşirea din fântână.
— D a, stăpâne, răspunse H arap Alb cu u m ilin ţă ; sânt
g ata la poronca L um inării-V castre.
F etele îm p ăratu lu i a u m ulţăm it spânului şi p en tru a tâ ta .
Amu, tocm ai pecând erâ tem eiu l mesei şi oaspeţii to t
g u stân d vinul de bun, începuse a se chiurchiului c â te
oleacă, num ai iaca o pasere m ăiastră se vede b ă tâ n d la
fere a stă şi zicând cu glas m uieratic :
— M âncaţi, b e ţi şi vă veseliţi, dar de fata îm p ăratu lu i
Roş nici nu g â n d iţi!
 A tunci deodată tu tu ro r mesenilor pe loc li s’a stric a t
cheful şi a u început a vorbi, care ce ştia şi cum îi d u cea
capul : unii spuneau că îm p ă ra tu l Roş av â n d inim ă haină
nu se m ai s a tu ră de a vărsă sânge omenesc ; a lţii spuneau
că fata lui este o farm azoană cum plită şi că din pricina
ei se fac a tâ te a je r tfe ; a lţii în tă ria u spusele celoralalţi,
zicând că chiar ea a r fi venit în chip de pasere de a b ă tu t
acum la fereastă, ca să n u lese şi aici lum ea în pace. A lţii
ziceau că oricum a r fi, dar paserea aceasta nu-i lucru c u ra t
şi că tre b u e să fie un trim is de undevâ, num ai p en tru a
iscodi casele oamenilor. Alţii m ai fricoşi îşi stu p ia u în
sân, m enind-o ca să se întoarcă pe capul aceluia care a
trim is-o. Insfârşit unii spuneau în tr ’un fel, a lţii în altfel
şi m u lte se ziceau pe sam a fetei îm p ăratu lu i Roş, dar
nu se ştiâ care din to a te acele vorbe este cea a d e v ăra tă .
Spânul, după ce-i ascultă pe to ţi cu luare-am inte, clătină
din cap şi zise :
— R ă u e când a i a face to t cu oam eni, care se te m şi
de um bra lor. D -voastră, cin stiţi oaspeţi, se vede că paşteţi
boboci, de nu vă pricepeţi al cui fa p t e acesta.
Şi atu n ci spânul răpede îşi a ţin te ş te privirile asupra lui
H a ra p Alb şi nu ş tiu cum îl prinde zâm bind.
— A şâ... slugă vicleană, ce-mi e ş ti? Vra-să-zică t u a i
ştiin ţă de a s ta şi nu m i-ai spus? Acum degrabă să-m i ad u ci
pe fata îm p ă ratu lu i Roş, de unde ştii şi cum îi şti tu . H ai,
porneşte ! Şi nu cum va să faci de altfel, că te -a i dus de pe
fa ţa p ăm ântului.
A tunci H a ra p Alb eşind plin de m âhnire, se duce în
grajd la cal şi netezindu -1 pe coam ă şi sărutânclu- 1 , zice :
— D ragul m eu to v ară ş, la grea nevoie m ’a b ă g a t iar
spânul. Am u a scornit a lta ; ci-că să-i ad u c pe fa ta îm păra­
ţii] ui Roş, de unde-oiu şti. A sta-i c u ra t vorba ceea :
P o ftim p u n g ă la m asă,
Dacă ţ ’ai adus de-acasă...

Se vede că mi s’a a p ro p ie t funiea la par. Cine ştie ce­

rni s’a m ai în tâm p lă ! Cu spânul to t am dus-o, cum am
dus-o, cârie-câneşte, până acum . D ar cu om ul roş nu ştiu
zeu, la cât mi-a stâ capul. Ş ’apoi unde s’a fi găsind acel
îm p ă ra t Roş şi fata lui, care ci-că este o farm azoană cum ­
plită, n u m ai cel de pe comoară a fi ştiin d ! P arcă dracul
v răjeşte, de n ’apuc bine a scăpă din una şi d au peste a lta .
Se vede că m ’a născut m am a î n tr ’un ceas ră u , sau nu ş tiu
cu m să m ai zic, ca să n u greşesc în ain tea lui D um nezeu.
Mă pricep eu ta re bine, ce a r tre b u i să fac, ca să se curm e
o d a tă to a te aceste... D ar m ’am deprins a tâ r î după m ine
o v iaţă ticăloasă. Vorba ceea : să nu dea D um nezeu om ului,
c â t p o ate el suferi.
—• S tăpâne, zise a tu n c i calul, nechezând cu înfocare, nu
t e m ai olicăi a tâ ta . D upă vrem e rea, a fi el vro d ată şi senin.
D a c ’a r stâ cinevâ să-şi facă sam ă de to a te cele, cum chi­
te ş ti d-ta, apoi a tu n c i ar tre b u i să vezi to t oam eni m orţi
pe to a te cărările... N u fii aşâ de n erăb d ăto riu ! De unde ştii,
că n u s’or schim bă lucrurile în bine p e n tru d-ta ! Om ul e
d a to riu să se lu p te c â t a p u teâ cu valurile vieţii, căci ştii
că este-o vorbă : nu aduce an u l, ce aduce ceasul. Când sân t
zile şi noroc, tre c i prin a p ă şi p rin foc şi din toate, scăpi
n e v ă tă m a t. Vorba c â n te c u lu i:
Fâ-mă, mamă, cu noroc
. Şi macar m ’aruncă’n foc.
L a s’ pe m ine, stăpâne, că ş tiu eu pe unde te-o iu duce
la îm p ă ra tu l Roş ; pentrucă m ’a u m ai p u rta t o d a tă păcatele
pe acolo, cu ta tă -tă u , în tin e reţe le lui.— H ai, încalecă pe
m ine şi ţin e -te bine, că acu m am să-mi a ră t pu terile ch iar
de aici de pe loc, în ciuda spânului, ca să-i punem venin
la inim ă.
H a ra p Alb a tu n c i încalecă şi calul nechezând o d ată p u ­
te rn ic , zboară cu dânsul :
In înaltul ceriului,
Văzduhul pământului,
şi o ie deacurm eziş :
Dela nouri cătră soare,
Printre lună şi luceferi,
Stele mândre lucitoare.
Şi apoi dela o vrem e începe a se lăsâ lin ca v â n tu l şi
lu ân d dealung p ăm ân tu l, m erg spre^ îm părăţie, D um nezeu
sa ne ţie, ca cu v â n tu l din poveste, în ain te m u lt m ai este.
D ar ia să vedem , ce se m ai petrece la m asă, după d u ­
cerea lui H a ra p Alb.
— Hei, h e i ! zise spânul în sine, tre m u râ n d de ciudă : nu
te-am ş tiu t eu că-m i eşti de-aceştia, că dem ult îţi făceam
f e l u l !... D ar tră in d şi nem urind, te-o iu sluji eu, m ăibadeo !...
P aloşul ista a re să-ţi ştie de ştire... Ei, vedeţi, m oşule şi
cin stiţi meseni, cum h răn e şti pe dracul, fără să ştii cu cine
a i de-aface? Dacă nu-s şi eu un puişor de om în felul m eu,
dar to t m ’a tr a s H a ra p Alb pe şfară ? B ine-a zis, cine-a
zis, că unde-i c e ta te a m ai ta re , acolo b a te dracul războiu
m ai putern ic. .
In sfârşit îm p ă ratu l, fetele sale şi to ţi oaspeţii răm aseră
încrem eniţi. Spânul bodrogănind din gură nu ştiâ cum să-şi
ascundă u ra, iară H a ra p Alb, în g rijit de ce i s’ar m ai pu-
te â în tâm p la în urm ă, m ergea to t în ain te prin locuri pu stii
şi cu greu de s tră b ă tu t.
Şi când sa tre a c ă un pod peste o a p ă m are, iaca o n u n tă
de furnici trecea şi ea tocm ai a tu n c i podul. Ce să facă H a ­
ra p A lb? Stă el oleacă şi se sfătu eşte cu g â n d u l: să tre c
peste dânsele, am să omor o m u lţim e ; să d a u p rin apă»
m ă te m că m ’oiu înecâ cu cal cu to t. D ar to t m ai bine să
d a u prin a p ă , cum a dâ D um nezeu, decât să curm v ia ţa
a tâ to r gâzuliţ-e nevinovate.— Şi zicând D oam ne-ajută, se
aruncă cu calul în a p ă , o tre c e în n o t dincolo la cela m al
fără prim ejdie şi apoi îşi ie d rum ul în ainte. Şi cum m ergea
el, num ai iaca i se înfăţcşază .o furnică zburătoare, zicând :
— H a ra p Alb, fiindcă eşti aşâ de bun de ţi-a fost m ilă
de v iaţa noastră când treceam pe pod şi nu ne-ai strica t
veselia, vreu să-ţi fac şi eu un bine : n a-ţi a rip a a sta şi cân d
îi aveâ v ro d ată nevoie de m ine, să d ai foc a rip e i şi a tu n c i
eu, îm preună cu to t neam ul m eu av em să-ţi venim în tru
a ju to r iu .
H a ra p Alb, strân g ân d a rip a cu îngrijire, m u lţăm eşte fu r­
nicii p e n tru a ju to ru l făgăduit şi apoi porneşte to t în ain te .
Şi m ai m erge el c â t m erge, şi num ai iaca ce a u d e o bâ-
z â itu ră în ăd u şită. Se uită el în d re a p ta , nu vede nimica ; se
u ită în stân g a, nici a tâ ta ; şi când se u ită în sus, ce să v a d ă ?
U n ro iu de albine se în v â rte a u în zbor pe deasupra capului
său şi um blau bezm etice de colo până colo, n eavând loc u n d e
să se aşeze. H arap Alb, văzându-le aşâ, i se face milă de
dânsele, şi luându-şi pălăria din cap o pune pe iarbă la p ă­
m ânt, cu g u ra ’n sus, şi apoi el se dă î n tr ’o p a rte . A tunci
bucuria a lb in e lo r; se lasă jos cu to a te le şi se ad u n ă ciotcă
în pălărie. H a ra p Alb aflându-se cu părere de bine despre
a sta , aleargă în d rea p ta şi în stânga şi nu se lasă până ce
găseşte un b u ştih a n putregăios, îl scobeşte cu ce poate, şi-i
face urdiniş ; după aceea aşază nişte ţe p u ş iîn tr ’însul, îl freacă
pe d in ău n tru cu cătuşnică, cu sulcină, cu m ătăciune, cu
poala Sântă-M ăriei şi cu alte buruiene m irositoare şi priel­
nice albinelor, şi apoi luându -1 pe um ăr, se duce la roiu,
răsto a rn ă albinele frum uşel din pălărie în b u ştih a n , îî
întoarce binişor cu gura în jos, îi pune deasupra nişte căp-
tă la n i, ca să nu răz b a tă soarele şi ploaea în lă u n tru şi apoi
lăsându - 1 acolo pe câm p în tre flori, îşi c a u tă de drum .
Şi cum m ergeâ el m u lţăm it în sine p en tru a c ea stă facere
de bine, num ai iaca i se înfăţoşază în ain te crăiasa albinelor,
zicându-i :
— H arap Alb, pentrucă eşti aşâ de bun şi te -a i ostenit de
ne-ai făcu t a d ăp o st, v ra u să-ţi fac şi eu un bine în v iaţa
m ea : na-ţi aripa a sta , şi când îi aveâ v ro d ată nevoie de
m ine, aprinde-o şi eu în d a tă am să-ţi vin în tr u a ju to r.
H a ra p Alb luând arip a cu bucurie, o strânge cu în g rijire ;
apoi m u lţăm in d crăiesei p e n tru a ju to ru l făg ăd u it, por­
neşte, urm ându-şi calea to t înainte.
Mai m erge el c â t m erge, şi când la poalele unui codru,
num ai iaca ce vede o dihanie de om, care se pârpâliâ pe
lângă un foc de douăzeci şi p a tru de stânjeni de lemne
şi t o t atu n ci strigă c â t îi lua gura, că m oare de frig. Ş ’apoi
afară de aceasta om ul acela erâ ceva de sp ă rie t : aveâ
nişte urechi clăpăuge şi nişte buzoaie groase şi dăbălă-
zate. Şi cân d suflă c u dânsele, cea de deasupra se răs-
frângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de dedesupt
a tâ rn ă în jos, de-i acopereâ pântecele. Şi ori pe ce se oprea
suflarea lui, se puneâ prom oroaca m ai groasă de-o palm ă.
N u erâ chip să te apropii de dânsul, că aşâ tre m u ră de
ta r e de parcă-1 zghihuiâ dracul. Şi dacă ar fi tre m u ra t
num ai el, ce ţi-a r fi fost ? D ar to a tă suflerea şi fă p tu ra
de p rin p reju r îi ţin e a u h a n g u l : v â n tu l gem eâ ca un nebun,
copacii din p ă d u re se v ăicărau , pietrele ţip a u , vreascurile
ţiu ia u şi chiar lem nele depe foc pocneau de ger. Iară ve­
veriţele, găvozdite una peste a lta în scorburi de copaci,
suflau în unghii şi plângeau în pum ni b lăstăm ându-şi ceasul
în care s’a u născut. Mă rog, foc de ger e r â ; ce să vă spun
m ai m ult. H a ra p Alb num ai o ţâ r ă c â t a s ta t de s’a u ita t,
a fă c u t ţu r ţu r i la gură şi neputându-şi stăpâni râsul, zise
cu m irare :
— M ulte m ai vede om ul acesta c â t tră ie ş te ! Măi ta r-
torule, nu m âncâ haram şi spune d rep t, t u e şti G erilă?
Aşă-i că ta c i? ... T u tre b u e să fii : p en tru că şi focul în­
gheaţă lângă tin e , de arzuliu ce eşti.
-— Râzi tu , râzi, H a ra p Alb, zise a tu n c i Gerilă tre m u ­
rân d , dar unde m ergi, fără de m ine n ’ai să poţi face nimica.
— H ai şi t u cu m ine, dacă vrei, zise H a ra p A lb ;
C rean g ă.— O pere com plete.
 deabiâ te-i m ai încălzi m ergând Ia drum , căci nu e bine.
când sta i locului.
Gerilă a tu n c i se ie cu H a ra p Alb şi pornesc îm preuna.
Şi m ergând ei o b u c a tă înainte, H a ra p Alb vede a ltă dră-
cărie şi m ai m a r e ; o nam ilă de om m ânca brazdele de pe
urm a a 24 de pluguri şi to t a tu n c i strig ă în gura m are, că
cra p ă de foam e.
— Ei apoi, să n u b u fn eşti de râ s ? zise H a ra p Alb. Măi,
m ăi, m ăi 1 că m u lte-ţi m ai v ăd ochii. Pesem ne c ’aista-i F lă­
m ânzilă, foam etea, sac fără fund, sau cine m ai ştie ce pri-
copsală a fi, de nu - 1 m ai poate s ă tu râ nici p ăm ân tu l.
— Râzi tu , râzi. H a ra p Alb, zice atu n ci Flăm ânzilă, dar
unde m ergeţi voi, fără de m ine n ’a v e ţi să p u te ţi face nici
o isp ra v ă .
— D acă-i aşâ, hai şi t u c u noi, zise H a ra p Alb, că doar
n ’am a te duce în spinare.
Flăm ânzilă a tu n c i se ie după H a ra p Alb şi pornesc tu stre i
în ain te. Şi m ai m ergând ei o p o sta tă , num ai iaca H a ra p Alb
vede a ltă m in u n ă ţie şi m ai m are : o a ră ta re de om băuse
a p a dela 24 de ia z u ri şi o gârlă, pe care u m b lau num ai 500
de m ori, şi to t a tu n c i strigâ în gura m are, că se usucă de
sete.
— M ăi 1 da al dracului onânie de om e şi acesta, zise
H a ra p Alb. G rozav b u rd ă h a n şi nesăţios g âtlej, de nu pot
să-i potolească setea nici izvoarele p ă m â n tu lu i: m are ghiol
de a p ă tre b u e să fie în m aţele lui 1 Se vede că a cesta-i pră-
pădenia apelor v e stitu l Setilă, fiul secetei, născut în zodia
raţe lo r şi îm podobit cu d a ru l su p tu lu i.
— R âzi tu , râzi, H a ra p Alb, zise a tu n c i Setilă, căru ia în­
cepu a-i ţâ ş n i a p a pe nări şi pe urechi ca pe nişte lăptoace
de m o ri; dar unde vă d u ceţi voi, fără de m ine degeaba vă
d u c e ţi.
— H a i şi t u cu noi, dacă vrei, zise H a ra p A lb ; de-abiâ
nu te-i m ai linciuri a tâ ta în cele a p e ; îi scăpa de b lăstă m u l
broaştelor şi-i da răgaz m orilor să um ble, că destul ţi-a i făcut
m endrele până acum . Ce, D oam ne ia rtă -m ă ! îi face b roaşte
în p â n te c e de a tâ ta apă.
Setilă a tu n c i se ia după H a ra p Alb şi pornesc tu s p a tru
în ain te . Şi m ai m ergând ei o b u c a tă , num ai iaca ce vede
H a ra p Alb a ltă m inunăţie şi m ai m in u n ată : o schim onosi-
tu r ă de om aveâ în fru n te num ai un ochiu. m are c â t o sită,
şi când îl deschidea, nu vedeâ nimica ; da chior peste ce
ap u că. Iară câ n d îl ţin e â închis, dar fie zi, dar fie noapte,
spuneâ că vede cu dânsul şi m ăru n taele p ăm ân tu lu i.
— Iaca, începu el a răc n i ca un z m in tit: to a te lucrurile
m i se a ra tă g ă u rite ca sitişca şi străvezii ca a p a cea lim p e d e ;
deasupra c ap u lu i m eu v ăd o m ulţim e nenum ărată de v ă z u te
şi n e v ă z u te ; v ă d iarb a cum creşte din p ă m â n t; v ă d cum
se răstogoleşte soarele după deal, luna şi stelele cu fu n d ate
în m area, copacii cu vârfu l în jos, vitele cu picioarele în
sus şi oamenii um blând cu cap u l în tre um ere ; văd însfârşit
ceeace n ’aş m ai dori să v a d ă nimene, p e n tru a-şi osteni ve­
derea : v ăd nişte guri căscate uitându-se la m ine şi nu-m i
pot da sam ă, de ce vă m ira ţi aşâ, m irâ-v ’a ţi de... frum u-
seţe-vă ! ____ _____
H a ra p Alb a tu n c i se b a te cu m âna peste gură şi zice :
— D oam ne fereşte de om ul nebun, că ta re -i de jă lit, săr­
m an u l ! P e d e o p a rte-ţi vine a râde şi pe de a lta îţi vine
a-1 plânge. D ar se vede că aşâ l-a lăsa t D um nezeu. P o a te
că acesta-i v e stitu l Ochilă, fra te cu Orbilă, v ăr prim are cu
Chiorâlă, nepot de soră lui P ândilă, din sa t dela Chitilă,
peste drum de N im erilă ; cri din tâ rg dela Sa-l-caţi, m e­
gieş cu C ăutaţi şi de urm ă nu-i m ai d aţi. Mă rog, unu-i
Ochilă pe faţa p ăm ân tu lu i, care vede tc a te şi pe to ţi, altfel
de cum vede lum ea ceealaltă ; num ai pe sine nu se vede
c â t e de frum uşel. P arcă-i un boţ-chilim boţ-boţit, în fru n te
cu un ochiu, num ai să nu fie de deochiu !
—- R âzi tu , râzi, H a ra p Alb, zise atu n ci Ochilă, uitându-se
închiorchioşat, d ar unde te duci, fără de m ine ră u a re
să -ţi cadă. F a ta îm p ă ra tu lu i Roş nu se c a p ă tă aşâ de lesne,
cum crezi tu . D in g ard u l Oancei ţi-a da-o îm p ă ratu l, dacă
n ’oiu fi şi eu pe-aco]o.
— H ai şi t u cu noi, dacă vrei, zise H a ra p Alb, că doar
n ’avem a te duce de m ână, ca pe un orb.
Ochilă a tu n c i se iâ şi el după H a ra p Alb, şi pornesc tu s-
cinci în ainte. Şi m ai m ergând ei o b u c a tă , num ai iaca ce vede
H a ra p Alb a ltă bâzdâganie şi m ai şi : o pocitanie de om
um bla cu arcul după v â n a t paseri. Ş’apoi ch itiţi că num ai
în arc se încheiâ to t m eşteşugul şi puterea om ului aceluia ?
Ţ i-ai găsit ! Aveâ un m eşteşug m ai drăcos şi o p u tere m ai
pe sus, decât îşi po ate dracul închipui : când voia, aşâ se
lăţiâ de ta re , de cuprindea p ă m â n tu l în b raţe. Şi a ltă d a tă
aşâ se deşirâ şi se lungiâ de grozav, de ajungea cu m âna
la lună, la stele, la soare şi cât voia de sus. Şi dacă se în­
tâm p lă să nu nim erească paserile cu săgeata, ele to t nu
scap a u d e d â n s u l; ţ i le prindea cu m âna din zbor, le răsucea
g â tu l cu ciudă şi apoi le m ânca aşâ crude, cu pene cu to t.
Chiar a tu n c i aveâ un v ra v de paseri din ain te şi ospătâ din-
t r ’însele cu lăcom ie ca un v u ita n hăm isit. H a ra p Alb, cu ­
prins de m irare, zice :
— D ar oare pe a cesta cum m am a dracu lu i l-a fi m âi che­
m ând ?
— Zi-i pe num e să ţi-1 spun, răspunse a tu n c i Qchilă,
zâm bind pe sub m u ste ţe . •
— D ar te m ai duce capul, ca să-l b o tez i? Să-i zici Pă-
sărilă... nu g reşe şti; să-i zici L ăţilă... nici a t â t a ; să-i zici
Lungilă... asem enea ; să-i zici Păsări-L ăţi-L ungilă, mi se
p are că e m ai p o triv it cu n ărav u l şi a p u c ătu rile lui, zise
H a ra p Alb, înduioşat de m ila bietelor paseri. Se vede
că acesta-i v e stitu l Păsări-L ăţi-L ungilă, fiul săgetătorului
si nepotul arcaşului, b râu l p ă m â n tu lu i şi scara ceriului,
cium a sburătoarelor şi spaim a oam enilor, că altfel nu te
pricepi, cum să m ai zici.
— R âzi tu de m ine râzi, H a ra p Alb, zise a tu n c i P ăsări-
L ăţi-L ungilă, d ar m ai bine a r fi să râzi de tin e, ca nu ştii
ce p ă c at te paşte. C hiteşti că fata îm p ă ra tu lu i Roş num ai
aşâ se c a p ă tă ? P o a te n ’ai ştiin ţă ce vidm ă de fată e aceea :
câ n d vrea, se face pasere m ăia stră, îţi a ra tă coada, şi ie-i
urm a dacă poţi. De n ’a fi şi unul ca m ine pe-acolo, degeaba
v ă m ai b a te ţi picioarele ducându-vă.
— H ai şi t u cu noi, daca vrei, zise a tu n c i H a ra p Alb :
deabiâ mi-i lua pe Gerilă de ţu lu c şi li-i p u rtă cu nasul pe
la soare, doar s’a încălzi c â tu şd e câ t şi n ’a m ai clăn ţăn i
a tâ ta din m ăsele, ca un cocostârc de cei bătrâncioşi, că
p arcă mă strânge în sp a te când îl v ă d aşa.
Păsări-L ăţi-L ungilă se iâ atu n ci după H arap Alb şi por­
nesc ei tus-şese înainte. Şi pe unde treceau, pârjol făceau : Ge­
rilă potopiâ pădurile prin a rd e re ; Flăm ânzilă m ânca lut şi
p ăm ân t am estecat cu hum ă, şi to t strigă că m oare de fo am e ;
Setilă sorbiâ ap a ele prin b ă lţi şi iazuri, de sezbăteau peştii
pe uscat şi ţip a şerpele în gura broaştei de secetă mare, ce
erâ peacolo ; Ochilă vedea to a te cele ca dracul, şi num ai în­
gheţai ce dâ d in tr’însul :
Că e laie,
Că-i b ă la i e ;
Că e ciută,
Că-i cornută.
 M ă rog, nebunii de-a l u i :
Câte’n lună şi în stele,
D e-ţi venea să fugi de e l s ;
Sau să râzi ca un nebun.
Credeţi -m ă, ce v ă spun.

In ştârşit, Păsări-L ăţi-L ungilă adem eniâ zburătoarele, —

ş i j um ulite-nejum ulite, ţ i le p ăp â pe rudă pe săm ânţă, de
nu se m ai stăv eâ nimene cu păseri pelângă casă, de răul lui.
N um ai H arap Alb nu aduceâ nici o supărare. Insă ca to ­
v a ră ş erâ p ă rta ş la to a te , şi la pagubă şi la câştig şi p rie te ­
nos cu fiecare,pentrucă aveâ nevoie de dânşii în călătoria sa
la îm p ă ratu l Roş, care ci-că erâ un om pâclişit şi răutăcios
la culm e; nu aveâ m ilă de om nici c â t de un câne. D ar vorba
ceea : la unul fără suflet, trebue unul fără de lege. Şi gân­
desc eu că din cinci nespălaţi câţi m erg cu H arap Âlb, i-a
veni el vreunul de h a c ; ş ’a m ai da îm p ăratu l Roş şi peste
oameni, nu to t peste butuci, ca până atunci. D ar iar m ă în­
to r c şi zic : m ai ştii cum vine vrem ea ?
Lumea asta e pe dos,
Toate merg cu capu’n ' j o s :
P uţini sue, m ulţi coboară,
U nul m acină la moară.
■ ■

Ş’apoi acel unul are a tu n c i în m ână şi p â n e aşi c u ţitu l şi

t a e de unde vreâ şi cât îi plac: , tu te u iţi şi n ’ai ce face.
V orba ceea : cine poate, oase ro a d e ; cine nu, nici carne mc ale.
-Aşâ şi H arap Alb şi cu ai s ă i ; poate-or izbuti să iee fa ta
îm păratului Roş, poate n u ; dar acum deodată ei se to t duc
înainte, şi m ai la urm ă, cum le-a fi norocul. Ce-mi pasă m ie?
E u sânt dator să spun povestea şi vă rog s’a s c u lta ţi:
^ Amu H arap Alb şi cu ai săi m ai merg ei cât merg, şi în tr ’o
târzie vrem e ajung la îm părăţie, Dum nezeu să ne ţie, ca cu­
v ân tu l din poveste, înainte m ult m ai este. Şi cum ajung, o­
d a tă în tră buluc în ogradă, tus-şese : H arap Alb înainte şi
ceilalţi în urm ă, care de care m ai chipos şi m ai îm brăcat, de
se ţârâ ia u aţele şi curgeau oghelele după dânşii, parcă era
« a ste a lui P ap u c Hogea Hogegarul. Şi atunci H arap Alb se
şi înfăţoşază înaintea îm păratului Roş, spunându-i de unde,
cum, cine şi p en tru ce anum e au venit. îm p ăratu lu i i-a fost
•de-a^ m irarea, văzând că nişte^ golani au asemenea îndrăz­
neală, de vin cu neruşinare, să-i ceară fata, fie din p a rte a
oricui a fi. D ar nevoind a le strica inima, nu le spuse nici
da, nici ba, ci le dă răspuns, ca să răm âie peste noapte acolo
şi p ân ă m âni-dim ineaţă s’a m ai gândi el ce trebue să facă...
Şi pe de a ltă p a rte îm p ăratu l o d ată chiam ă în ta in ă pe un
credincios al său, şi dă poruncă să-i culce în casa cea de
aram ă înfocată, ca să doarm ă p en tru veşnicie, dupăcum
păţise şi alţi p e ţito ri p o a te m ai cevâ decât aceştia.
A tunci credinciosul îm păratului se duce răpede şi dă foc
casei celei de aram ă pe dedesupt, cu 24 de stâ n jin i de lemne,,
de se face casa roşă cum e jăraticu l. Apoi, cum înserează»,
vine şi pofteşte pe oaspeţi la culcare. Gerilă atunci, năzdră­
v an cum erâ el, chiam ă pe to v arăşii săi deoparte, şi le zice
încetişor :
— Măi, nu cum va să v ă îm pingă mititelul să în tra ţi îna­
in tea mea, unde ne-a duce omul ţap u lu i celui roş, că nu m ai
ajungeţi să vedeţi ziua de m âne. D oar unu-i îm p ăratu l Roş,
v e s tit prin m eleagurile aceste p en tru b u n ă ta tea fui cea nepo­
m enita şi m ilostivirea lui cea neauzită. II ştiu eu cât e d e
p rim itor şi de darnic la spatele altora. N um ai de nu i-ar
m uri m ulţi în a in te ; să tră ia sc ă tre i zile cu cea dealaltăeri.
D ’apoi feţişoara lui... a zis dracul şi s’a f ă c u t : bucăţică
ru p tă ta tă -s ă u în picioare, b a încă şi m ai şi... Vorba ceea :
capra sare m asa, şi iada sare casa. D ar las’ că şi-au găsit
ei om ul... De nu le-oiu veni eu de hac în astă noapte, nici
m am a dracului nu le m ai vine.
— Aşâ gândesc şi eu, zise Flăm ânzilă ; ş’a pus el îm pă­
ra tu l Roş boii în cârd cu dracul, dar are să-i scoată fără coarne.
— B a m i se pare, c’a da el şi teleagă şi plug şi otic şi
to t, num ai să scape de noi, zise Ochilă.
— Ia ascultaţi, m ăi 1 zise, Gerilă : vorba lungă, sărăcia
om ului. Mai bine haidem la culcare, că ne aşteap tă omul
îm păratului cu m asa întinsă, făcliile aprinse şi cu braţele
deschise. H a i ! ascuţiţi-vă dinţii şi porniţi după mine.
Şi odată pornesc ei, teleap, teleap, teleap ! Şi cum ajung
în d reptul uşei, se opresc puţin. A tunci Gerilă suflă de trei-
ori cu buzişoarele sale cele iscusite şi casa răm âne nici fier­
b inte nici rece, cum e m ai bine de dorm it în tr ’însa. A poi
in tră cu to ţii înlăuntru, se tologeşte care unde apucă şi...
ta c m ă chiam ă. Iară credinciosul îm păratului încuind uşa pe-
dinafară,^ cu răpegiune, le zice cu răutate-.
— L as’că v ’am găsit eu ac de cojoc. De-acum dormiţi,,
dorm ire-aţi somnul cel de veci, că v ’am aştern u t eu bine..
Vă veţi face voi scrum, până m âne-dim ineaţă. .
Apoi îi lasă acolo, şi el se duce în treab a lui. D ar H a ra p
A lb şi cu ai săi nici nu bindiseau de a sta : ei cum au d at
■de căldurică, pe loc li s’au m uiet ciolanele şi au început a
se întinde şi a se hârjoni în ciuda fetei îm p ăratu lu i Roş. B a
ancă Gerilă se întindea de căldură, de-i treceau genunchele
de gură. Şi hojm a m orocăneâ pe ceilalţi, zicând :
— N um ai din pricina v o a stră am răcit casa, căci pentru
m ine erâ num ai bună, cum erâ. D ar aşâ păţeşti, dacă te iei
cu nişte bicisnici. L as’că v ’a m ai păli el berechetul acesta
•dealtădată. Ştii că are haz şi a sta ! Voi să vă lăfăiţi şi să
(huzuriţi de căldură, iară eu să crăp de frig. B uunnă treab ă !
să-mi dau eu liniştea m ea pentru h a tâ ru l nu ştiu c u i ! Acuş
v ă târnâesc prin casă, pe rudă pe s ă m â n ţă ; încaltea să nu
se aleagă nim ica nici de somnul meu, dar nici de al vostru.
— Ia ta c ă -ţi gura, m ăi Gerilă 1 ziseră ceilalţi. Acuş se
sface ziuă şi tu nu m ai stincheşti cu braşoave de-ale tale. A
'dracului lighioaie m ai e ş t i ! D estul acum, că ne-ai făcut
capul călindar. Cine-a m ai dori să facă tovărăşie cu tine,
aibă-şi p a rte a şi p o arte-ţi p ortul, că pe noi ştiu că ne-ai am eţit.
Are cinevâ cap să se liniştească de răul tă u ? Ia auzi-I-ăi:
parcă-i o m oară hodorogită. N um ai gura lui se aude în to a te
p ărţile. H ojm a tolocăneşte pentru nim ica to a tă , c u ra t ca un
nebun. Tu, m ăi, eşti bun de tr ă it num ai în pădure cu lupii
ş i cu urşii, dar nu în case îm p ărăteşti şi în tre nişte oameni
cum se cade.
— Ia, ascultaţi, m ă i ! da, decând a ţi pus voi stăpânire
pe m ine? zise Gerilă. Apoi nu m ă faceţi din cal m ăgar, că
-vă v e ţi găsi m an tau a cu mine. E u îs bun, c â t îs bun, dar
şi când m ’a scoate cinevâ din răbdare, apoi nu-i trebuie nici
ţig an de laie îm p o triv a mea.
—- Zău, nu şuguieşti, m ăi B uzilă? D a am arnic m ai eşti
la v i a ţ ă ; când te m ânii, faci sânge’n baligă, zise Flăm ân­
zilă. Tare-m i eşti d ra g !... Te-aş v ârî în sân, dar nu încapi
de urechi... Ia m ai bine ogoieşte-te oleacă, şi m ai strânge-ţi
buzişoarele a c a s ă ; nu de altă, dar să nu-ţi p a ră rău m ai
pe urm ă, că doar nu eşti num ai tu în casa asta.
. 3 — E i apoi 1 vorba ceea : fă bine să-ţi auzi ră u , zise Ge­
rilă. Dacă nu v ’am lă sa t să în tra ţi aici în ain te a m ea, aşâ mi
se c a d e ; ba încă şi m ai r ă u decât aşâ. Cine-a face de a ltă d a tă
ca mine, ea m ine să păţească.
— Ai d rep ta te , m ăi Gerilă, num ai n u t e c a u ţi, zise Ochilă.
D ar cu p ru jitu ri de-a tale ia acuş se duce no ap tea şi vai de
■odihna noastră. M ăcar t u să fii acela, ce-ai zice când ţi-a r
s tr ic ă cinevâ som nul? Ba încă a i d a t peste nişte oameni a i
lui D um nezeu, dar să fi fost cu s.lţii, hei, hei ! m âneai pa­
p ara p ân ă acum .
— D ar nu m ai tă c e ţi, m ă i? Că ia acuş tre c cu picioarele
prin p ă re ţi şi es a fa ră cu aeoperem ântul în cap, zise L ă ţi-
Lungilă. P arcă nu fac e ţi a bine, de nu vă m ai a stâ m p ă ră
dracul nici la vrem ea a sta . Măi Buzilă, mi se pare că t u e şti
to a tă pricina gâlcevei d intre noi.
— Ba bine că nu, zise Ochilă. Are el noroc de ce are,,
dar ştiu eu ce i-ar treb u i.
— Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă şi p ân tecele
cobză, zise Setilă, căci a ltm in tre lea nici nu e de chip s’o
scoţi la c a p ă t cu buclucaşul acesta.
Gerilă, v ă z ân d că to ţi îi s ta u îm potrivă, se m ânie a tu n c i
şi unde nu trâ n te ş te o brum ă pe p ăreţi, de tre i palm e de
groasă, de a u început a c lă n ţă n i şi ceilalţi de frig, de săriâ.
căm eşa de pe dânşii.
— Na ! încaltea, v ’am făc u t şi eu pe obraz. D e-acum
în a in te sp u n eţi ce vă place, că nu mi-a fi ciudă, zise Ge­
rilă, râzân d cu hohot. Ei, apoi ci-că să nu te strici de râs !..„
De H a ra p Alb, nu zic, dar voi m angesiţilor şi farfasiţilor,
de câteo ri îţi fi dorm it în stro h şi pe tâ rn e m a tă , să am eu
acum a a tâ ţia bani în pungă, nu m i-ar m ai tre b u i altă ! O are
nu cum va v ’a ţi face şi voi nişte feciori de ghindă, f ă ta ţi în
tin d ă , că sâ n te ţi obraze s u b ţi r i !
— Iar c a u ţi săm ân ţă de vorbă, m ăi Buzilă ? ziseră ceilalţi.
Al dracului să fii cu to t neam ul tă u , în vecii vecilor, am in î.
— De a s ta şi eu mă anin şi m ă închin la c in stita fa ţa .
v o a stră , ca la un codru verde, cu un poloboc de vin şi cu
unul de pelin, zise Gerilă. Şi hai deacum să dormim, m ai
acu ş să ne trezim , î n tr ’un gând să ne unim, pe H a ra p Alb
să-l slujim şi to t p rieteni să f i m ; căci cu v rajb ă şi urgie
ra iu l n ’o să-l dobândim .
In sfârşit ce-or fi m ai dondănit ei, şi c â t or m ai fi don­
dăn it, că num ai iaca se face ziuă !... Şi a tu n c i credinciosul
îm p ă ratu lu i, crezând că s’a c u ră ţit de oaspeţi, vine cu
gândul să m ă tu re scrum ul a fa ră , după rânduială. Şi când
aju n g e m ai aproape, pe să v a d ă ? Casa cea de aram ă, în­
focată aşâ de straşnic decusară, ei'â acum to a tă num ai
un sloi de ghiaţă, şi nu se m ai cunoştea pedinafară nici
uşă, nici uşori, nici gratii, nici obloane la fereşti, nici nimica ;
ia r în lă u n tru se auziâ un tă ră b o i g ro z a v : to ţi bocăniau
la uşă c â t ce p u te a u şi strig au , cât le luâ gura, zicând :
— N u ştim ce fel de îm p ă rat e acesta, de ne lasă fără
s c ân te ie de foc în v a tră , să degerăm aicea. Aşâ sărăcie de
lem ne, nu s’a v ăzu t nici la bordeiul cel m ai sărăcăcios. Vai
de noi şi de noi, că ne-a în g h e ţa t limba în gura şi m ăduva
în ciolane de frig !...
Credinciosul îm p ă ra tu lu i auzind aceste, pe deoparte l-a
cuprins spaim a, iară pe de a lta s’a îndrăcit de ciudă. Şi
dă el să descue uşa, n u p o a te ; dă s’o desprindă, nici a tâ ta .
Pe urm ă ce să facă ? A leargă şi vesteşte îm p ă ra tu lu i despre
cele în tâm p late. A tunci vine şi îm p ă ratu l, cu o m ulţim e de
oam eni, cu cazm ale a s c u ţite şi cu cazane pline cu u n c ro p ;
ş i unii tă ia u ghiaţa cu cazm alele, a lţii a ru n c a u cu uncrop
pela ţâ ţâ n ile uşei şi în borta cheii şi după m u ltă tru d ă , cu
m are ce hălăduesc de deschid uşa şi scot. pe oaspeţi afară.
Ş i când colo, ce să vezi ? T.oţi erau cu părul, cu barba şi cu
m u steţele pline de prcm oroacă, de nu-i cunoşteai, oam eni
s â n t, draci sânt, ori a lte a ră tă ri. Şi aşâ tre m u ra u de ta re ,
de le d â rd â iau d inţii în gură. Iară m ai ales pe Gerilă, par-
că - 1 zghihuiau to ţi d ra c ii; pozne făcea cu buzişoarele sale,
în c â t s ’a îngrozit şi îm p ă ra tu l Roş, când l-a v ă z u t făcând
a ş â de frum uşel.
A tunci H a ra p Alb, ieşind dintre dânşii, se înfăţoşază cu­
viincios în ain tea îm p ăratu lu i, zicând :
•—■ Prea în ă lţa te îm p ă ra te ! Lum inarea sa, nepotul prea
puternicului V erde-îm parat m ’a fi a şte p tâ n d cu nerăbdare...
D e-acum în ain te cred, că m i-ţi da fa ta , ca să vă lăsam în
pace şi să ne ducem în tre a b a noastră.
— Bine, voinice, zise îm p ă ratu l, uitându-se la dânşii,
•cam a c ru oarecum : a veni ea şi vrem ea aceea... D ar acum
deodată, ia să o s p ă ta ţi cevâ ca să nu ziceţi, că a ţi eşit din
■casa m ea ca dela o casă pustie.
_— Parcă v ’a eşit un sfânt din gură, lu m in ate îm părate,
2 ise a tu n c i Flăm ânzilă, că ne ghiorăesc m aţele de foame.
— Poate ni-ţi da şi cevâ udeală, M ăria ta , zise Setilă, că
ne sfârâie g âtleju l de sete.
— Ia lă sa ţi m ăi, zise Ochilă, clipocind m ereu din gene,
că L um inarea sa ştie ce ne treb u e. .
—• Aşâ cred şi eu, zise P ăsărilă ; doar de-a putere-a-hi am
c ă z u t la casă îm p ărătească ; şi nu vă tem e ţi, că are în ă lţi­
mea sa a tâ ta p u rta re de grijă, ca să nu fim chinuiţi cu frig,
c u foam e şi cu sete.
— Mai răm âne îndoială despre a s ta ? zise Gerilă, tre m u ­
râ n d cum plit. D ar n ’a v e ţi ştiin ţă că Inălţim ea-sa este ta ta
•flămânzilor şi al în se ta ţilo r? Şi tocm ai de a sta mă bucur şi
€u că deabia m ’oiu m ai încălzi oleacă, bând sângele Dom­
nului.
— Ei, tac ă -v ă gura de-acum , zise Flăm ânzilă. D estul e o>
m ăciucă la un car de oale. N u to t c e tă ra ţi pe M ăria Sa, că
om e dum nealui... P e n tru nişte să ră c u ţi ca noi e greu de-
făc u t tre b i de acestea. D ar la o îm p ărăţie, ca cum te-a r pişcă*
un p u ric e ; nu se m ai bagă în sam ă.
— Din p a rtea m ea, m âncarea-i num ai o zăbavă ;b ău tu ric a
m ai este ce este, zise Setilă ; şi aş rugă pe L um inarea sa,,
că dacă a re de gând a ne ospătâ, dupăcum s’a h o tă rît,
apoi să ne îndesească m ai m u lt c u udeala, pentrucă acolo
stă to a tă p u terea şi îndrăzneala. Vorba ceea : Dă-i cu.
cinstea, să piară ruşinea. D ar m i se pare, că ne-am preai
în tin s cu vorba şi L um inarea sa nu ştie, cum să ne m ai
în tre în voie.
— Acum de ne-ar da o d a tă , ce ne-ar da, zise Flămânzilă,.,
căci m ă roade la inim ă, de foam e ce-m i e.
— Ia m ai în g ăd u iţi oleacă, m ăi ! zise Ochilă, că doar nu
v ’a u m as şoarecii în pântece. Acuoşser şi a d u c e b u c a te le
şi vinul, şi num ai de-aţi aveâ pântece unde să le puneţi..
— în d a tă vi s ’a aduce şi de m âncar, şi b ă u tu ră , zise îm­
p ă ra tu l, num ai de-aţi p u tea dovedi cât vă voi da eu : că de
nu-ţi fi m âncători şi b ă u to ri buni, v ’a ţi găsit beleaua cif
m ine... nu vă p ară lucru de şagă.
— De ne-ar da D um nezeu to t a tâ ta supărare, L um inarea
V oastră, zise a tu n c i Flăm ânzilă, ţin ân d u -se cu m ânile de
pântece.
— Şi In ălţim ei V oastre gând bun şi m ână slobodă, ca să
ne d a ţi c â t se p o a te m ai m u ltă m âncare şi b ă u tu ric ă , zise*
Setilă căruia îi lăsâ gura a p ă ; că din m âncare şi b ă u tu ră
la s ’ dacă ne-a în trece c in e v â ; num ai la tre a b ă nu ne prea>.
punem cu to ţi nebunii.
îm p ă ra tu l tăcea la to a te aceste, îi a scu ltă cu dezgust şi>
num ai înghiţiâ noduri. D ar în gândul său :
— Bine, bine : cercaţi voi m area cu degetul, dar ia să
vedem cum i-ţi da de fu n d ? Vă vor eşi ele to a te aceste
pe nas. —- D upă aceea îi lasă şi se duce în casă.
Insfârşit nu tre c e m ult la m ijloc, şi num ai iaca li se
ad u c 1 2 harabale cu pâne, 1 2 ialo v iţe frip te şi 1 2 b u ţi
pline cu vin de cel h răn it, de care cum bei c â te oleacă, pe
loc ţi se ta e picioarele, îţi steclese ochii în cap, ţ i se înclee
lim ba în gură şi începi a bolborosi tu rc e şte , fără să ş tii be-
chiu m ăcar. Flăm ânzilă şi Setilă ziseră a tu n c i celorlalţi r
 — Măi, m âncaţi voi întâi şi b e ţi cât veţi p utea, dar nu
•cumva să vă puneţi m intea cu to a tă m âncarea şi b ă u tu ra ,
c ’apoi al v o stru e dracul !
A tunci H a ra p Alb, Gerilă, Ochilă şi P ăsări-L ăţi-L ungilă
se pun ei de ospătează şi beu, cât le trebue. D ar ce are a
face? P arcă nici nu se cunoştea, de unde a u m âncat şi a u
b ă u t, că doar m âncare şi b ă u tu ră erâ acolo, nu şagă : dă !
ca la o îm părăţie...
—- H ai, ia daţi-vă deoparte, m ăi păcătoşilor, că num ai
a ţi crâm p o ţit m âncarea, ziseră atu n ci Flăm ânzilă şi Setilă,
care a ş te p ta u cu n eastâm păr, fiind ru p ţi în coş de foam e şi
d e sete.
Şi atu n ci, unde nu începe Flăm ânzilă, a cărăbănl deo d ată
în gură câ te o h arab a de pâne şi c â te o ialoviţă în tre ag ă ,
şi răpede mi ţ i le-a în fulicat şi le-a forfăcat, de parcă n ’a u
m ai fost. Ia ră Setilă dând fundurile afară la câte o bu te,
h orp ! ţi-o sugea d in tr’o singură sorbitură : şi răpede-răpede.
m i ţi le-a su p t pe to a te dearândul de n ’a m ai răm as nici
m ăcar picătură de vin pe doage.
D upă aceea, Flăm ânzilă a început a strigă în gura m are,
c ă m oare de foame şi a zvârli cu ciolane în oam enii îm pă­
ră te ş ti, care erau acolo de faţă .
Ia ră Setilă strigă şi el, c â t ce pu teâ, că crapă de sete şi
•zvârliâ cu doage şi cu fun d u ri de poloboc în to a te părţile,
ca un nebun.
îm p ă ra tu l atunci, auzind v u e t tocm ai din casă, iese afară
•şi când vede aceste, îşi pune m ânile în cap de năcaz.
— Măi, m ăi, m ă i ! A ceştia-s c u ra t sărăcie trim isă dela
D um nezeu pe capul m eu ! zise îm p ă ratu l în sine, plin de
^am ărăciune. Mi se pare, că ia acu m m i-am d a t eu peste oa­
m eni.
H a ra p Alb iese atu n ci din m ijlocul celorlalţi, şi iar se în-
făţoşază înaintea îm p ă ratu lu i, zicând :
— Să tră iţi, lum inate îm p ă rate ! De-acum cred că m i-ţi
da fa ta , ca să vă lăsăm în pace şi să ne ducem în tre a b a
■noastră, căci nepotul îm p ăratu lu i Verde ne-a fi a ş te p tâ n d cu
n erăbdare...
— A veni ea şi vrem ea aceea, voinice, zise îm p ă ratu l cam
cu ju m ă ta te de gură. D ar ia m ai a v e ţi puţină răb d are, căci
îfata nu-i de cele de pe drum uri, s’o lu a ţi num ai aşa cum
s ’ar întâm plă. Ia să m ai vedem, cam cum a r veni tre b u -
:şoara a s ta ? Nu-i vorbă, de m âncat a ţi m âncat şi de b ă u t
a ţ i b ă u t fiecare, cât şe p te sp re z e ce ; însă de-acum în ain te
m ai a v e ţi şi ceva tre a b ă de făcu t : iaca vă d a u o m erţă d e
săm ânţă de m ac. am estecată cu una de năsip m ă ru n ţe l
şi până m âne—dim ineaţă, să-mi alegeţi m acul deoparte,
fir-de-fir, şi năsipul de a ltă p a rte . Nu cum vâ să găsesc
v reun fir de m ac p rin tre năsip sau vreunul de năsip p rin tre
m ac, că a tu n cea am stric a t pacea. Şi dacă-ţi putea s e ra te
la c a p ă t tre b u şo a ra a sta , a tu n c i oiu m ai vedeâ eu... Iară
de 1111 — v e ţi p lăti cu capul obrăznicia ce a ii în tre b u in ţa t
faţă cu m ine, ca să prindă şi a lţii la m inte, v ăzând ele p a ­
tim a v o astră.
Şi apoi ducându-se îm p ă ra tu l în tre a b a lui. i-a lă sa t să-şî;
b a tă capul, cum vor şti.
A tunci H a ra p Alb şi cu a i săi a u în cep u t a strânge din
um ere, nepricepându-se ce-i de făcut.
— Ei apoi, şagă vă p a re ? Cu ch iţib u şu ri de a ceste să ne
zăbăvim noi ! P âclişit om e îm p ă ra tu l Roş, se vede el—zise
a tu n c i Ochilă. E u, nu-i vorbă m ăcar că e aşâ de întuneric,
deosebesc ta re bine firele de m ac din cele de n ă s ip ; dar
num ai iu ţa lă şi gură de furnică a r tre b u i să aibi, ca să poţi
apucă, alege şi culege nişte flecuşteţe ca aceste, în aşa scurtă
vrem e. Bine-a zis cine-a zis, ca să te fereşti de omul roş,
căci e liştai dracul în picioare, cum v ă d eu.
H arap ’ Alb îşi aduce a tu n c i am in te de arip a cea de fu r­
nică, o scoate de unde-o aveâ strânsă, apoi scapără şi-i dă
foc cu o b u căţică de iască aprinsă. Şi atu n ci, m inune m are î
num ai iaca a u şi început a curge furnicile cu droaia, c â tă
pulbere şi spuză, câtă frunză şi iarbă : unele pe sub p ăm ân t,
a lte le pe deasupra p ă m â n tu lu i şi altele în zbor, de n u se m ai
curm au viind. Şi î n tr ’un buc a u şi ales năsipul de-o p a rte
şi m acul de a ltă p a rte . Să fi d at m ii de m ii de lei, nu g'ăsiai.
fir de m ac p rin tre năsip sau fir de năsip p rin tre m ac. Şi
apoi, în zori de ziuă, când e som nul m ai dulce, de dcarm e
şi p ăm ân tu l sub om, o m ulţim e de furnici de cele m ărun­
ţele a u s tră b ă tu t în lă u n tru l p a la tu lu i şi a u început a pişcâ
din somn pe îm p ăratu l, de - 1 frigeau un altăceva. Şi văzân-
duse el cuprins de aşa usturim e, s ’a sculat cu nepus în m asă,
căci n u m ai erâ chip să doarm ă cum donneâ a lte dăţi, până
pela am ează, nesupărat de nimene. Şi cum s’a sculat, a şi-
început a cătâ cu dearnăr unt ui prin aştern u t, să vadă ce p o a te
să fie? D ar a găsit nimica to a tă , căci furnicile parcă întrase-
în p ăm ân t : s’a u m istu it, de nu se ştie ce s’au m ai făc u t.
— A dracului tre a b ă ! U ite, ce blândă mi-a ieşit pe t r u p .
 Să îi fost nim ica... parcă nu-m i vine a crede. Insă m ai ştiu
eu?... Ori părerea m ă înşală, ori s’a strica vrem ea, zise îm ­
p ă ra tu l ; din două una tre b u ie să fie num aidecât. D ar până
u n a -a lta ia să m ă duc să v ă d ales-au năsipul din m ac acei
nespălaţi, cari-m i rod urechile să le d au fa ta ?
Şi când se duce îm p ă ra tu l şi vede cum se îm plinise de
bine porunca lui, se um ple de bucurie... Şi nc m ai av ân d ce
pricină să le cau te, răm ân e pe gânduri.
A tunci H a ra p Alb iar iese din m ijlocul celorlalţi şi se in-
făţoşază în a in te a îm p ă ratu lu i, zicând :
1 — p re a în ă lţa te îm p ărate, de acum cred că m i-ţi da fata,
ca să vă lăsam în pace şi să ne ducem de unde am
venit.
— A veni ea şi vrem ea aceea, voinice, zise îm p ă ratu l, în­
gânând vorba p in tre dinţi, dar până a tu n c i m ai este încă
tre a b ă ; iaca ce a v e ţi de făcu t : fata mea a re să se culce de-
sară, unde se culcă to td e a u n a , iară voi să mi-o s tră ju iţi to a tă
noaptea. Şi dacă m âne dim ineaţă s’a aflâ to t acolo, atu n ci
poate, să ţi-o d a u ; iară de nu, ce-i p ăţi, cu nim e nu-i îm ­
p ă rţi... In ţe les-aţi?
— Să tră iţi, lu m in ate îm p ărate, răspunse H a ra p Alb, nu­
m ai de n ’ar fi m ai m u ltă întârziere : căci stă p â n u l m ă aş­
te a p tă şi grozavă urgie poate să cadă pe capul m eu, din
a s tă p ricin ă.
— S tă p ân u -tău , ca s tă p â n u -tă u ; ce ţi-a face el, asta-i
deosebit de başca, zise îm p ă ratu l, u itându-se chiorîş la
dânşii. Ieie-vă m ăcar şi pielea de pe cap, ce am eu cleacolo?
Insă p e m ine c ă u ta ţi să nu m ă z m in tiţi : fa ta şi ochii din
cap, căci atâta, vi-i le a c u l; v ’a ţi dus pe copcă, cu to a tă
şm ichiria v o astră.
D upă aceasta îm p ă ra tu l îi Iasă încurcaţi şi se duce la
ale sale.
— Aici încă tre b u e să fie un drac la mijloc, zise Gerilă,
c lă tin â n d din cap.
— Ba încă de cei b ă trâ n i, săgeata de n o a p te şi dracul cel
de am iază-zi, răspunse Ochilă. D ar nu ş ’a ju ca el m endrele
îndelung, aşa cred eu.
Insfârşit, durai-vurai, sara vine, fa ta se culcă şi H a ra p
Alb se pune de s tra jă chiar la uşa ei, iară ceilalţi se înşiră
to t c â te unul-unul până la p o artă, după poruncă.
Şi când pe ap ro ap e de m iezul nopţii, fata îm p ă ra tu lu i se
preface în tr ’o păsărică şi zboară nevăzută p rin tre cinci străji.
D ar când ajunge pela s tră je ru l Ochilă, el sireicanul m i ţi-o
vede şi dă de ştire lui P ăsărilă, zicând :
— Măi, feţişoara îm p ă ratu lu i ne-a tr a s butucul. A d ra­
cului sgâtie de fa tă : s’a p refăcu t în păsărică, a z b u ra t ca
săgeata pelângă ceilalţi şi ei hab ar n ’a u despre a s ta . Ei,
a p o i? L asă-te în sam a lor, dacă vrei să răm âi f ă r ’ de cap.
D e-acum num ai noi o putem găsi şi aduce la urm a ei. T aci
m olcum şi haidem după dânsa. E u ţi-o iu a ră tâ-o , pe unde
se ascunde, iară t u să mi-o prinzi, cum ţi-i m eşteşugul, şi
să-i strâm bi g â tu l oleacă, să se în v eţe ea de a ltă d a tă a m ai
p u rtă lum ea pe degete.
Şi atu n ci o d a tă şi pornesc ei după dânsa, şi nu m erg to c ­
m ai m ult şi Ochilă zice :
—* Măi P ăsărilă, iacătă-o, ia 1 colo, în dosul p ăm ân tu lu i,
tu p ila tă sub um bra e p u re lu i; pune m âna pe dânsa şi n ’o
lăsă !
Păsărilă a tu n c i se lăţeşte, cât ce poate, începe a bojbăi
prin to a te buruienile şi când să pună m âna pe dânsa, zbr !...
pe vârful unui m u n te şi se ascunde după o stâncă.
—- Iacătă-oiu, m ai, colo, în vârfu l m untelui, după stânca
ceea, zise Ochilă.
P ăsărilă a tu n c i se în alţă p u ţin şi începe a cotrobăi pe
după s tâ n c i; şi când să pună m âna pe dânsa, zbr !... şi de
acolo şi se duce, de se ascunde tocm ai după lună.
—- Măi P ăsărilă,iacătă-o iu ia ! colo după lună, zise Ochilă ;
căci nu pot eu s ’o ajung, să-i dau o scărm ăn ătu ră bună.
A tunci P ăsărilă se deşiră o d a tă şi se în alţă până la lună.
Apoi cuprinzând lu n a in b raţe găbueşte păsărică, mi ţi-o în­
şfacă de coadă şi cât pe ce să-i sucească g âtul. E a a tu n c i
se preface în fa tă şi strigă în sp ă im â n tată :
— D ărueşte-m i v iaţa, P ăsărilă, că te-oiu dărui şi eu cu
m ilă şi cu d a ru ri îm p ă răte şti, aşa să t r ă e ş t i !
—- Ba că chiar, că erai să ne dăru ieşti cu milă şi cu daru ri
îm p ă răte şti, dacă nu te vedeam , când ai paşlit-o, farm a-
zoană ce e ş t i ! zise Ochilă. Ştiu, că am tra s o durdură
bună, cău tân d u -te. Ia, m ai bine hai la culcuş că se face
ziuă acuş. Ş’apoi ce-a m ai fi, a m ai fi.
Şi o d ată mi ţi-o înşfacă ei, unul de-o m ână şi a ltu l de
c e alaltă şi hai, hai !... hai hai !... în zori de ziuă a ju n g la
p a la t şi tre c â n d cu dânsa prin tre stră ji o silesc să în tre
în odaia ei, to t cum a eşit.
— Ei, H a ra p Alb. zise atu n ci Ochilă, dacă nu eram eu
şi cu P ăsărilă, ce făceaţi voi a c u m ? Iaca aşa, to t om ul are
un dar şi un am ar ; şi unde prisoseşte darul, nu se m ai
b ag ă în sam ă am aru l.
Amar era să fie de voi,
De nu eram noi amândoi;
Şi cu străjuirea yoastră,
Erâ vai de pielea noastră!
H a ra p Alb şi ceilalţi ne-m ai a v ân d ce zice, pleacă ca­
pul ru şin aţi, m ulţăm ind lui P ăsărilă şi v e stitu lu i Ochilă,
căci li-au fost ca nişte fraţi.
Şi a tu n ci num ai iaca şi îm p ă ra tu l vine ca un leu-paraleu,
să-şi iee fa ta pe sam ă şi când o găseşte sub s tra jă , după
cum nu se a şte p tă el. num a-i scânteiau ochii în cap de
ciudă, d ar nu a v u ce face.
A tunci H a ra p Alb iar se înfăţoşază în ain tea îm p ă ratu lu i,
zicând :
— L u m in ate îm p ărate, de-acum cred că m i-ţi da fa ta ,
ca să vă lăsăm în pace şi să ne ducem în tre a b a n castră.
— Bine, voinice, zise îm p ă ra tu l p o so m o rit; a veni ea şi
vrem ea aceea. Insă eu m ai am o fa tă lu a tă de suflet, to t
de o v â rstă cu fata m ea şi nu e deosebire în tre dânsele
nici la frum useţă, nici la s ta t. nici la p u rta t. H ai. şi dacă-i
cunoaşte-o care-i a m ea a d e v ă ra tă , ie -ţ’o şi duceţi-vă de pe
capul m eu, că m i-aţi scos peri albi decând a ţi venit. Iaca
m ă duc să le pregătesc, zise îm p ă ratu l. T u vină după m ine,
şi dacă-i gâci-o, ferice de tin e a fi ! Iară de nu, lu aţi-v ă ca­
trafusele şi începeţi a vă cărăbăni dela casa m ea, căci nu
vă m ai pot suferi.
Şi ducându-se îm p ă ra tu l, pune de p ia p tă n ă şi îm bracă la
fel pe am ândouă fetele şi apoi dă poruncă să vie H a ra p Alb,
şi să gâcească, care-i fa ta îm p ă ra tu lu i? ^ _
H a ra p Alb, văzându-se pus în încurcală, nu m ai ştiâ ce
să facă şi încotro s ’o dee, ca să nu greşască tocm ai acum
la dică. Şi m ai stâ n d el pe gânduri oleacă, cum e om ul
t u lb u ra t, îşi aduce am in te de arip a cea de alb in ă şi scoţând-o
de unde-o aveâ strân să, scapără şi-i dă foc cu o bucăţică
de iască aprinsă. Şi atu n ci, num ai iaca se pom eneşte cu
crăiasa albinelor.
— Ce nevoie te-a aju n s de m ine, H a ra p Alb ? zise ea zbu­
rân d pe um ărul său. Spune-mi, căci sânt g a ta să te slujesc.
A tunci H a ra p Alb începe a-i spune to a te cu deam ăru n tu l
şi o roagă de to ţi D um nezeii, ca să-i dee a ju to r.
— N ’ai grijă, H a ra p Alb, zise crăiasa a lb in e lo r; la s ’ că
te fac eu s ’o cunoşti şi d in tr’o mie. H ai, în tră în casă cu
îndrăzneală, căci am să fiu şi eu peacolo. Şi cum îi în tră ,
stăi p u ţin şi te u ită la fete ; şi care-i vedeâ-o că se a p ă ră cu
n ăfram a, să ştii că aceea este fa ta îm p ă ratu lu i.
A tunci H a ra p Alb în tră , cu albina pe um ăr, în odaea
unde erâ îm p ă ra tu l şi cu fetele, apoi stă p uţin deoparte
şi începe a se u itâ când la una, cân d la a lta . Şi cum stâ
el d rep t ca lum ân area şi le priveâ cu băgare de sam ă.
crăiasa albinilor zboară pe obrazul fetei îm p ăratu lu i. A tunci
ea tre să rin d , o d a tă începe a ţip â şi a se a p ă râ cu năfram a,
ca de un duşm an. Lui H a ra p Alb, a tâ ta i-a t r e b u i t : în d a tă
face câţiv a paşi spre dânsa, o ap u că frum uşel de m ână şi
zice îm p ă ra tu lu i :
— L um inarea V oastră, deacum cred că nu m i-ţi m ai
face nici o îm piedecare, pentrucă am adus în tru îndeplinire
to t ceea ce ne-aţi poroncit.
— Din p a rte a m ea, poţi s’o iei deacum , H a ra p Alb, zise
îm p ă ra tu l, ovilit şi sarb ăd la fa ţă de su p ărare şi r u ş in e ;
dacă n ’a fost ea vrednică să vă răp u ie capul, fii m ăcar t u
vrednic s ’o stă p â n e şti, căci acum ţ ’o dau cu tc a tă inim a.
H a ra p Alb m u lţăm eşte a tu n c i îm p ă ratu lu i, şi apoi zice
fete i :
— D eacum p u tem să m ergem, căci stăpânu-m eu, Lum i-
n ârea Sa, nepotul îm p ăratu lu i Verde, a fi îm b ă trâ n it, aş-
te p tâ n d u -m ă .
— Ia m ai îngăduieşte puţin, nerăbdătorule, zise fata îm­
p ă ra tu lu i, lu ân d o tu rtu ric ă în b raţe , spunându-i nu-ştiu-ce
la ureche şi săru tân d -o cu d ra g ; nu grăbi aşâ, H a ra p Alb,
că te-i pripi. Stăi, că m ai ai şi cu m ine oleacă de Vorbă ;
în a in te de pornire, tre b u ie să m eargă calul tă u şi cu t u r ­
tu ric a m ea, să-m i aducă tre i smicele de m ăr dulce, şi apă
vie şi ap ă m o artă, de unde se b a t m u n ţii în capete. Şi de-a
veni tu rtu ric a m ea în ain te cu smicelele şi ap a, ie-ţi nădejdea
despre m ine, căci nu m erg, ferească D um nezeu ! Iară de-i
aveâ noroc, şi-a veni calul tă u m ai în tâi, şi m i-a aduce cele
poroncite, să ştii că m erg cu tine, oriunde mi-i d u ce; s’a
m â n tu it socoteala.
Şi atu n ci odată pornesc şi tu rtu ric a şi calul, fugând pe
î ntrecute, când pe sus, când pe jos, după cum cerea tre b u in ţa .
D ar tu rtu ric a fiind m ai uşoară, ajunge m ai în a in te ; şi
pândind tocm ai când erâ soarele în cruce, de se odihneau
m u n ţii num ai pentru o clipită, se răpede ca prin foc şi ia
tre i smicele de m ăr dulce şi apă vie şi apă m o a rtă ; si
apoi ca fulgerul se întoarce înapoi. Şi când pela po arta
m unţilor, calul îi iese înainte, o popreşte în cale şi o ia cu
măgulele, zicându-i :
— T urturică-rică, dragă păsărică,* adă la m ine cele trei
smicele de m ăr dulce, apa cea vie şi cea m o artă, şi tu du-te
înapoi de-ţi ia altele şi mi-i ajunge pe drum , căci eşti m ai
sprintenă decât m ine.—H ai, nu m ai stâ la îndoială şi dă-mi-
le, căci atunci are să fie bine şi de stăpânu-m eu şi de stă-
p â n ă -ta ; şi de mine şi de tin e ; iară de nu mi le-i da, stă ­
pânul m eu H arap Alb este în prim ejdie, şi de noi încă n ’are
să fie bine...
T u rtu rica parcă n ’ar fi voit, dar calul n ’o m ai întreabă
de ce-i e cojocul; se răpede şi-i ia apa şi smicelele cu
h apca şi apoi fuge cu dânsele la fata îm păratului şi i le
dă, de faţă cu H arap Alb. A tunci lui H arap Alb i s’a um ­
plut inim a de bucurie.
Vine ea şi tu rtu ric a m ai pe urm ă, dar ce ţi-e b u n ă ?
-— Alei, ţolină ce-mi eşti ! zise fa ta îm păratului, d a ’ bine
m ’ai v ândut. D acă e aşâ, h ai porneşte chiar acum la îm pă­
ra tu l Verde şi vesteşte-i că venim şi noi în urm ă.
A tunci tu rtu ric a porneşte, iară fa ta îm păratului îngenun-
che dinaintea tătâne-său şi zice :
— Binecuvintează-m ă, ta tă , şi răm âi sănătos ! Se vede că
aşâ m i-a fost sortit şi n ’am ce face; trebue să m erg cu H a­
rap Alb şi pace bună ! .
D upă aceasta, îşi ia cele tre b u ito a re la drum , apoi înca­
lecă şi ea pe un cal năzdrăvan şi stă gata de pornire. Iară
H arap Alb luându-şi oamenii săi, încalecă şi el şi pornesc
spre îm părăţie, D um nezeu să ne ţie, ca cuvântul din po­
veste, înainte m ult m ai este.
M ers-au ei şi zi şi noapte, nu se ştie cât au mers : şi
dela un loc Gerilă, Flăm ânzilă şi Setilă, Păsări-L ăţi-Lungilă
şi năzdrăvanul Ochilă
Se opresc cu to ţii’n calc.
Se opresc şi zic cu jale :
— Harap Alb, mergi sănătos !
De-am fost răi, tu ni-i ierta,
Căci şi răul câteodată prinde bine la ceva.
Harap Alb le mulţ&meşte,
Ş’apoi pleacă liniştit.
F ata vesel îi zâm beşte,
Luna’n ceriu au asfinţit.
Dar în pieptul lor răsare...
— Ce răsare ? Ia un dor :
Soare mândru, lum inos şi în sine arzător,
Ce se naşte din scânteia unui ochiu fărmăcător 1
Creangă. — Opere complete. 16
 Şi m ai m erg ei, cât m ai m erg, şi de ce m ergeau înainte,
de ce lui H arap Alb i se tu lb u ra u m inţile, uitându-se la
fa tă şi văzând-o c â t erâ de tân ă ră, de frum oasă şi plină
de v in ă ’ncoace.
Sălăţile din grădina ursului, pielea şi capul cerbului le-a
dus la stăpânu-său cu to a tă inim a, dar pe fata îm p ăratu lu i
Roş m ai nu-i veneâ s ’o ducă, fiind nebun de dragostea ei,
căci erâ boboc de tra n d a fir din luna Iui Mai, scăld at în
roua dim ineţii, desm ierdat de cele în tâ i raze ale soarelui, le­
g ăn at de adierea v â n tu lu i şi neatins de ochii fluturilor. Sau
cum s’ar m ai zice la noi în ţărăneşte, erâ frum oasă de m am a
fo cu lu i; la soare t e puteai uitâ, iar la dânsa ba. Şi deaceea
H arap Alb o prăpădeâ din ochi, de dragă ce-i erâ. N u-i
vorbă şi ea furâ cu ochii, din când în când pe H arap A lb,
şi în inim a ei parcă se petrecea nu ştiu-ce... poate vreun
dor ascuns, care nu-i veneâ a-1 spune. Vorba c â n te c u lu i:
F ugi de-acole vină ’ncoace I
Şezi binişor, nu-m i da pace I
sau m ai ştiu eu cum să zic, ca să nu greşesc? D ar ştiu
a tâ t că ei m ergeau, fără a sim ţi că m erg, părându-li-se ca­
lea scurtă şi vrem ea şi m ai scurtă, ziua ceas şi ceasul clipă ;
dă, cum e om ul, când m erge la drum cu dragostea a lă tu re a .
N u ştia sărm anul H arap Alb, ce-1 aşteap tă acasă, căci
nu s ’ar fi m ai gândit la de-al de acestea.
Insă vorba cântecului :
D e-ar şti om ul ce-ar p ăţi, •
D inainte s’ar păzi 1
D ar iaca ce m ’am apucat de spus. Mai bine vă spuneam ,
că tu rtu ric a ajunsese la îm p ăratu l Verde şi-l înştiinţase,
că vine şi H arap Alb cu fa ta îm p ă ratu lu i Roş.
A tunci îm p ăratu l Verde a şi început a face pregătire,
ca p en tru o fa tă de îm părat, dând şi poroncă să li iasă
în lru întâm pinare. Iară spânul icneâ în sine şi se gândea
num ai la răsbunare.
Insfârşit m ai m erge H arap Alb, cu fata îm p ăratu lu i,
cât m ai m erge şi dela o vrem e ajung şi ei la îm părăţie.
Şi când colo, num ai iaca ce le iese înainte îm păratul
Verde, fetele sale, spânul şi to a tă curtea îm părătească, ca
să-i prim ească. Şi văzând spânul cât e de frum oasă fa ta
îm păratului Roş, odată se răpede să o iee în braţe de pe
c a l ; d ar fata îi pune atunci m âna în piept, îl brânceşte
c â t colo şi zice :
— Lipseşti dinaintea m ea, spânule ! Doar n ’am venit pen-
t r u line ş’am venit p entru H arap Alb, căci el este adevă­
ra tu l nepot al îm păratului Verde.
A tunci îm păratul Verde şi fetele sale au răm as încreme­
n iţi de ceeace au auzit. Iară spânul, văzând că i s ’a d a t vi­
cleşugul pe faţă, se răpede ca un câne tu rb a t la H arap Alb.
şi-i zboară capul d in tr’o singură lovitură de paloş, zicând :
— N a ! aşâ trebue să păţească, cine calcă ju ră m â n tu l!
D ar calul lui H arap Alb îndată se răpede şi el la spân,
şi-i z ic e :
— P â n ’ aici, spânule ! Şi odată mi ţi-1 înşfacă cu dinţii
de cap, zboară cu dânsul în în altul cerului şi apoi dându-i
d ru m u l de-acolo, se face spânul până jos praf şi pulbere.
Iară fa ta îm păratului Roş, în vălm ăşagul acesta, răpede
pune capul lui H arap Alb la loc, îl încunjură de trei ori
cu cele trei smicele de m ăr dulce, toarnă apă m oartă, să
stee sângele şi să se prindă pielea, apoi îl stropeşte cu apă
vie şi atunci H arap Alb în d ată învie; şi ştergându-se cu
m ân a pela ochi, zice suspinând :
— E i, da din greu m ai adorm isem !
— D orm eai tu m ult şi bine, H arap Alb, de nu eram eu,
zise fa ta îm păratului Roş, sărutându-1 cu drag şi dându-i
iar paloşul în stăpânire.
Şi apoi îngenunchind am ândoi dinaintea îm păratului Verde,
îşi ju ră credinţă unul altuia, prim ind binecuvântare dela
d ânsul şi îm p ărăţia to to d ată...
D upă aceasta se începe n u nta, ş’apoi dă D oam ne bine '.
Lumea de pe lum e s’a strâns de priveâ.
Soarele şi luna din cer le râdeâ.
Ş ’apoi rfost-au fost poftiţi la n u n tă :
Crăiasa furnicilor,
Crăiasa albinilor
Şi Crăiasa zânelor,
Minunea minunilor
D in ostrovul florilor 1
Şi m ai fost-au poftiţi încă :
Crai, crăiese şi ’mpăraţi
O ameni în sam ă băgaţi,
Ş’un păcat dc povestariu,
Fără bani in buzunariu.
Veselie mare între to ţi erâ,
Chiar şi sărăcimea ospătâ şi bea.
Şi a ţin u t veselia ani întregi, şi acum m ai ţine încă. Cine
se duce acolo bea şi m ănâncă. Iar pela noi, cine are bani
bea şi m ănâncă, iară cine nu, — se uită şi rabdă-
 C I N C I P f i M 1.
oi oameni, cunoscuţi unul cu allul, călătoreau odată,
v ara, pe un drum . U nul aveâ în tra ista sa trei
pâni şi celalalt două pâni. D ela o vrem e, fiindu-le
foame, poposesc la um bra unei răchiţi pletoase,
lângă o fân tân ă cu ciutură, scoate fiecare pânile ce aveâ
şi se pun să m ănânce îm preună ca să aibă m ai m are
poftă de m âncare. Tocm ai când scoaseră pânile din traiste,
iaca un al treilea drum eţ, necunoscut, îi ajunge din urm ă
şi se opreşte lângă dânşii, dându-le ziua bună ; apoi se roagă
să-i dee şi lui ceva de m âncare, căci e ta re flăm ând şi n ’are
nim ica m erinde la dânsul, nici de unde cum păra.
— Poftim , om bun, de-i ospăta îm preună cu noi, ziseră
cei doi drum eţi călătorului s tr ă in ; căci, m ila D o m n u lu i! unde
m ănâncă doi, m ai poate'm ânca şi al treilea. C ălătorul străin,
flăm ând cum erâ, ne m ai aşteptând m ultă pofLire, se aşază
jos lângă cei doi şi încep a m ânca cu to ţii la pane goală şi
a be apă rece din fântână, căci altă u d ă tu ră nu aveau. Şi
m ănâncă ei la un loc tustrei, şi m ănâncă, până ce gătesc de
m âncat to a te cele cinci pâni, de parcă n ’au m ai fost.
D upă ce-au m ân tu it de m âncat, călătorul străin scoate
cinci lei din pungă şi-i dă, din întâm plare, celui ce avusese
trei pâni, zicând :
— Prim iţi, vă rog, oameni buni, aceaslă mică m u lţăm ită
dela mine, pentrucă m i-aţi d a t de m âncare la nevoie; veţi
cinsti m ai încolo câte un pahar de vin, sau veţi face cu
banii ce veţi pofti. Nu sâ n t vrednic să vă m ulţăm esc de
binele ce m i-aţi făcut, căci nu vedeam lum ea înaintea ochi­
lor, de flăm ând ce eram .
Cei doi nu prea voiau să prim ească, d a r după m u ltă

’) Tipărit întâi în .C onvorbiri ]it.“ an. X V I, 1883, pag. 485.

stă ru in ţă din p a rte a celui al treilea au prim ii. Dela o vrem e
c ălăto ru l străin şi-a lu a t ziua buna dela cei doi şi apoi şi-a
căutat de drum . Ceilalţi m ai răm ân oleacă sub răchită
la um bră, să odihnească bucatele. Şi din vorbă în vorbă, cel
ce avuse trei pâni, dă doi lei celui cu două pâni, zicând :
-— Ţine, frate, p artea dum itale, şi fă ce vrei cu dânsa. Ai
avut două pâni întregi, doi lei ţi se cuvin. Şi mie îmi o­
presc trei lei, fiindc ’am av u t trei’ pâni întregi şi tot ca ale
tale de m ari, după cum şlii.
-— Cum aşâ, zise celalalt cu d is p re ţ; pentruce num ai doi
lei, şi nu doi şi ju m ătate, p artea dreaptă ce ni se cuvine
fiecăruia? Omul puteâ să nu ne deie nimic, şi atunci cum
răm ân ea?
— Cum să răm âie, zise cel cu trei p â n i; atunci aş fi av u t
eu pom ană pen tru p a rte a ce mi se cuvine dela trei pâni.
iar tu — dela două, şi pace bună. Acum însă, noi am m âncat
degeaba, şi banii pentru pâne îi avem în pungă cu prisos :
eu trei lei şi tu doi lei; fiecare după num ărul pânilor ce
am av u t. Mai dreaptă îm părţeală decât aceasta nu cred că se
m ai poate nici la D um nezeu sfântul.
— B a nu, prietene, zise cel cu două p â n i; eu nu m ă ţin
că m i-ai făcut p arte dreaptă. H aide să ne judecăm şi cum
a zice judecata, aşâ să răm âie.
— H aide şi la judecată, zise celalalt , dacă nu te m ulţă-
m eşti; cred că şi ju decata are să-mi găsească d reptate, deşi
nu m ’am tâ rît prin judecăţi, de când sânt.
Şi aşâ, pornesc ei la drum , cu hotărîrea să se judece. Şi
cum ajung în tr’un loc unde erâ judecătorie, se înfăţoşează
înaintea judecătorului şi încep a spune îm prejurarea din ca­
p ă t, pe rând fiecare : cum a venit întâm plarea, de au călă­
torit îm preună ; de au s ta t la m asă îm p re u n ă ; câte pâni au
a v u t fiecare; cum a m âncat drum eţul cel străin la m asa lor,
deopotrivă cu d â n şii; cum le-a d a t cinci lei drept m u lţăm ită
şi cum cel cu trei pâni a găsit cu cale să-i îm p artă.
Judecătorul, după ce-i ascultă pe amândoi cu luare-am inte,
zise celui cu două p â n i :
— Şi nu eşti m u lţăm it cu îm părţeala ce s ’a făcut, omule?"
— N u, dom nule judecător, zise n em u lţă m itu l; noi n ’am
avut de gând să luăm plată dela drum eţul străin pentru
m âncarea ce i-am d a t; dar dac ’a venit întâm plarea de-aşâ,
apoi trebue să îm părţim drept în două ceeace ne-a dăruit
oaspetele n o s tru ; aşâ cred eu că ar fi cu cale, când e vorba
de dreptate.
 — D acă e vorba de d reptate, zise judecătorul, apoi fă
„bine de înapoieşte un leu istuialalt, care, spui c’a a v u t
tre i pâni.
— De a sta chiar m ă cuprinde m irare, dom nule judecător,
zise nem ulţăm itul cu îndrăzneală; eu am venit înaintea ju ­
decăţii să capăt d rep ta te şi văd că dum neta, care ştii
legile, m ai rău m ă acufunzi. De-a fi să fie to t aşâ şi jude­
c a ta dinaintea lui Dum nezeu, apoi vai de lu m e !
— Aşâ ţi se pare dum itale, zise judecătorul lin iş tit; dar
ia să vezi că nu-i aşâ. Ai avut dum neta două p â n i?
— D a, dom nule ju d ec ă to r; două am av u t.
— T ovarăşul dum itale avut-a trei p â n i?
— D a, d-le judecător, trei a avut.
— U d ă tu ră ceva a v u t-a ţi vreu n u l?
— Nimic, d-le ju d ecăto r; num ai pâne goală şi apă rece
•din fântână, fie de sufletul cui a făcut-o acolo în calea tre ­
cătorilor.
— Dinioarea, parcă singur m i-ai spus, zise judecătorul, că
a ţi m âncat to ţi to t ca unul de m u lt; aşâ este?
—• Aşâ este, dom nule judecător.
— Acum, ia să statornicim rânduiala urm ătoare, ca să se
p o a tă şti h o tărît, care câ tă pâne a m â n c a t: să zicem, că
s ’a tă ia t fiecare p ân e în câte tre i b u căţi deopotrivă de
m a ri; câte bu căţi ai fi av u t dum neta, care spui că avuşi
d o u ă p â n i?
— Şese bucăţi aş fi av u t, dom nule judecător.
— D ar to v arăşu l dum itale, care spui că av u tre i pâni ?
— N ouă b u c ă ţi ar fi a v u t, dom nule judecător.
— Acum, câte fac la un loc : şese b u căţi şi cu nouă
b u căţi?
— Cinsprezece bu căţi, d-ie judecător.
— Câţi oameni aţi m âncat aceste cinsprezece bucăţi de
fpâne ?
— Trei oam eni, d-le judecător.
— Bun ! Câte-câte bucăţi vin de fiecare om ?
— Câte cinci bucăţi, d-le judecător.
-— Acum, ţii m inte, câte bucăţi ai fi av u t d -ta ?
— Şese bucăţi, d-le judecător.
— D ar de m âncat, câte ai m âncat d -ta ?
— Cinci bucăţi, d-le judecător.
— Şi câte ţi-au m ai răm as de’n tre c u t?
— N um ai o bucată, d-le judecător.
— Acum să stăm aici. în ceeace.te priveşte pe dum neta.
 şi să luăm pe islalalt la rând. Ţii m inte, câte bucăţi d e
pâne ar fi a v u t tovarăşul d -ta le?
— N ouă bucăţi, d-le judecător.
— Şi câte a m âncat el de to a te ?
— Cinci bucăţi, ca şi m ine, d-le judecător.
— D ar de întrecut, câte i-au m ai ră m a s?
— P a tru bucăţi, d-le judecător.
— B un ! ia acuş avem să ne înţelegem cât se poate d e
b ne. Vra-să-zică, dum neta ai av u t num ai o bucată de în­
trecu t, ia tto v a ră ş u l dum itale, p a tru b u c ă ţi; acum, o bucată
de pâne răm asă dela dum neta şi cu p a tru bucăţi dela is-
ta la lt, fac la un loc cinci b u c ă ţi?
— T am an cinci, d-le judecător.
— E ste ad ev ărat că aceste cinci bucăţi de pâne le-a m ân­
cat oaspetele d-voastră, care spui că v ’a d a t cincilei drept
m u lţăm ită.
— A devărat este, d-le judecător.
— Aşa dar, dum itale ţi se cuvine num ai un leu, fiindcă
num ai o bucată de pâne ai a v u t de în tr e c u t; şi aceasta, ca.
şi cum ai fi avut-o de vânzare, de oarece aţi prim it b an i1
dela oaspetele d-voastră. Ia r tovarăşului dum itale i se cuvin
p a tru lei, fiindcă p a tru bucăţi de pâne a a v u t de în trecut.
Acum d a ră ,fă bine şi înapoieşte un leu tovarăşului dum itale.
Şi dacă te crezi n ed reptăţit, du-te şi la D um nezeu şi las”
dacă ţi-a face şi el judecată m ai d reap tă decât aceasta.
_ Cel cu două pâni văzând că nu m ai are încotro şovăi,,
înapoieşte un leu tovarăşului său, cam cu părere de rău, şi
pleacă r u ş in a t!
Cel cu trei pâni însă, uim it de aşâ judecată, m u lţăm eşte
judecătorului, şi apoi iese, zicând cu m ir a re :
— D a c ’ar fi pretutindene to t asemene judecători, ce n u
iubesc a li cânta cucul în faţă... cei ce n ’au d reptate, n ’ar
m ai năzui în veci şi’n p ururea la judecată.
Corciogarii, porecliţi şi apărători, ne m ai având chip d e
traiu num ai din m inciuni, sau s ’ar apuca de m uncă, sau a r
trebui, în to ată v ieaţa lor, să tra g ă pe dracul de coadă...
Ia r societatea bună ar răm ânea nebântuită.
 FAT-FRU M O SFIUL EPEi.
HHj mu, ci-că erâ odată un om, care aveâ o iapă. I n tr ’o
QsE|b zi vroiâ omul să bage eapa în ocol şi ea nu vreâ
i n*c* *n ru P -u ® c a p u lu i; şi înciudându-se omul pe
' dânsa începu a o b a t e ; atunci eapa a sărit peste
gardul de răzlogi şi a fugit în tr ’o pădure dep ărtată. E a p a
erâ a fătâ , şi peste noapte a fă ta t un băiet, în loc de m ânz,
care băiet s’a chem at F ăt-F rum os, fiul epei. Şi băiet ca
acela nici că m ai erâ altul prin m eleagurile acelea şi erâ
frum os şi creşteâ ca din a p ă ; cât creşteâ el în tr ’o zi, altul
creşteâ în tr ’un an. Şi când a îm plinit anul, socotind băietul,
în gândul său, că-i destul de voinic, s’a dus prin codru şi
a ch itit un stejar care erâ m ai gros, pe care a v ru t să-l
sm ulgă din p ăm ânt, dar n ’a p u tu t.
V ăzând el că s’a încurcat în slăbăciune, s ’a întors plin de
m âhnire la m ă-sa şi a rugat-o ca să-i m ai deie încă un an
de zile ţâ ţă . Mă-sa l-a mai lăsat un an de zile să sugă, şi
la anul, ducându-se băietul iar în codru, la stejarul cu pri­
cina şi umflându-1 în braţe, l-a smuls din p ăm ân t ca pe o
buruiană şi l-a svârlit în tr’o tihărae, ca pe o surcică. Apoi
îndată s’a dus la m ă-sa şi i-a zis : „M am ă, de-acum înainte
m ă dtfc să-mi caut. nişte tovarăşi după gândul meu, ca să
fac şi eu v ’o ispravă în lum e” . Şi cum a zis, a şi pornit,
şi m ergând el prin codri, de năduh ce erâ şi de osteneală,
a însetat şi nu găseâ nicăiri apă să b e ie ; dar to t horhăind
încoace şi încolea, dela o vreme a d a t peste un pârău, a
cărui apă veneâ grozav de tulbure.
— D ar ă st păcat ! Oare ce să fie de vine apa cu m âl în
două pe aşâ secetă m are, zise Făt-F rum os. Şi m ergând el

1 „Convorbiri lit.” , anul X X X I I (1898) pag. 209. Cu preţioase însem nări

în note, asupra schimbărilor şi adăugirilor de cuvinte, făcute de Creangă.
pe scursura pârăului, tot în susul apei, ca să afle care-i
pricina, num ai iaca ce întâlneşte un om care năruiâ m unţii
în m ână, de-i făceâ ţă rn ă şi apoi îi arunca în pârău. F ă t
Frum os văzând că om ul acesta tulbură apa, s’apropie de
dânsul şi-l întreabă r ă s t i t :
— Mă, da cu a sta ţ ’ai găsit de ju c a t? P e n tru ce nă-
rueşti m unţii şi tu lb u ri apele?
•—• Iaca vorbă ! d a ’ ce ai iu ? A ista-i m eşteşugul meu ; nu
ştii că m ă chiam ă S farm ă-Piatră ? Să nu cum va să m ai bleş-
teşti ceva din gură, c ’acuş te sfărm şi pe tine !
— Pe mine ? Pe semne tu n ’ai auzit încă de Făt-Frum os,, *
Fiul E pei?
— N ’am auzit nici de tre tin u l epei, necum (da-de-cum ) de
Fiul E p ei? zise Sfarm ă-Piatră, zâm bind pe sub m usteţe.
— încă te faci a râ d e ? L as’ că te fac eu acuş, să râzi
m ânzeşte. H ai la lu p tă, fărtate , să-ţi a ră t eu cine-i Fiul Epei.
— B ucuros; d a ’ din ce v rei? Din luptă să ne lupiăm,,
ori din săbii să ne tă e m ?
— B a din lu ptă, că-i m ai dreaptă, zise Fiul Epei.
Atunci S farm ă-P iatră um flând pe Fiul Epei în braţe, l-a
izbit în păm ânt, de-a în tra t până ’n genunchi. Fiul Epei se
scoală de jos, înşfacă şi el pe S farm ă-Piatră şi când îl trâ n ­
teşte odată, îl cufundă până ’n brâu. S farm ă-Piatră se scoală
de jos mânios şi când m ai apucă odată pe Fiul Epei în
b ra ţe îl trânteşte de se cufundă până ’n subsuori. Atunci
Fiul Epei se scoală şi el de jos înfuriat şi când m ai trâ n ­
teşte şi el odată pe S farm ă-Piatră, îl cufundă până ’n gât,
iuie îi ia paloşul şi vrea să-i reteze capul. Sfarm ă-Piatră vă-
zându-se atunci în prim ejdie, se roagă de iertare şi zice că
se prinde frate de cruce cu Fiul Epei şi-i va da ascultare
la to t ce i-a poronci. F ăt-F rum os îl iartă şi scoţându-1 din
păm ânt, îi dă paloşul să-l sărute şi apoi pornesc îm preună.
Şi m ergând ei câteva zile to t prin codru, Fiul Epei a b ă ­
gat de sam ă, pe unde m ai mersese el, că copacii care erau
atunci drepţi, acum sânt strâm bi şi cei strâm bi drepţi. Vă­
zând el asta, zise că tră Sfarm ă-Piatră :
— Mă, da oare ce dracul să fie, de copacii iştia din
d rep ţi se fac, strâm bi şi din strâm bi, d rep ţi?
— Ştiu eu ce băzdăganie să m ai fie şi asta, zise Sfarm ă-
P ia tră !
Şi mergând înainte to t m irându-se de asta, num ai
iaca ce văd un om, care tocm ai atunci apucase un copac
m are de vârf şi-l strâm bă, ca sa facă din el cujbă, de pus
ceaunul. Fiul Epei îl în tre ab ă :
— Mă, da ce te-ai ap ucat tu de slu ţit copacii ?
— D a ’ ce ai tu de a s ta ? Acesta-i m eşteşugul meu. N u
ştii că m ă chiam ă Strâm bă-Lem ne, şi de-i m ai crâcni ceva,
,acuş îţi sucesc g âtu l şi ţie.
—• Ce-ai zis, să m ă strâm bi? I D ’apoi se vede că tu n ’ai
-auzit încă de F ăt-F ru m o s, Fiul E p e i.
— Nici n ’am auzit şi nici nu vreau s ’aud, zise Strâm bă-
L em ne, îndârjindu-se.
— Apoi dacă n ’ai auzit, hai la lu ptă, să te fac eu ca
s ’a u z i !
— Bucuros ! a sta aştep tam şi e u ! H ai, din lu p tă să ne
iu p tă m , ori din săbii să ne tăem ?
— B a din lu p tă că-i m ai dreaptă, zise F ăt-Frum os.
Atunci Strâm bă-Lem ne apucă pe Fiul Epei în b raţe şi-l
trâ n te ş te de se cufundă p ân ă ’n glezne. Fiul Epei râdicân-
du-se de jos, apucă şi el pe Strâm bă-Lem ne şi când îl trâ n ­
te şte se cufundă p â n ă ’n genunchi. Strâm bă-Lem ne se râdică
m ânios şi apucă pe F ăt-F rum os, îl izbeşte de se cufundă
p â n ă ’n brâu. A tunci Fiul Epei se râdică şi el furios şi când
apucă pe Strâm bă-Lem ne, îl trâ n teşte de se cufundă până
"’n g ât, scoate iute paloşul şi vreâ să-i reteze capul. D ar
Strâm bă-Lem ne văzându-se în prim ejdie, se roagă de ier­
tare, zicând că se prinde şi el frate de cruce cu F ă t-F ru ­
m os, şi-i v a d a ascultare la to t ce-i v a porunci. Lui F ă t-
Frum os făcându-i-se m ilă, l-a ie rta t şi pe acesta, l-a scos
din p ăm ânt, i-a d a t paloşul să-l sărute şi apoi a pornit şi
s ’a dus îm preună cu dânşii la m ă-sa şi [cum a ajuns
i-a zis :
— Mamă, de-acum înainte răm âi sănătoasă, că eu mi-am
găsit tovarăşi şi m ă duc cu dânşii în lum ea lui D um nezeu.
Iaca-ţi dau năfram a a s ta şi când îi vedea trei p icături de
sânge pe dânsa, să ştii că atunci am m u rit şi să vii să m ă
cauţi. Şi cum a zis aceste, a şi pornit cu tovarăşii săi.
Şi to t m ergând ei zi şi noapte prin p ăduri şi codri pustii,
în tr ’o târzie vrem e au d a t de nişte cu rţi foarte m ari şi fru­
m oase ; şi ducându-se ei acolo şi în trâ n d în lău n tru , n ’au v ă ­
z u t pe nimine, ci num ai o m asă întinsă, plină cu fel de fel
de bucate, şi fiind ei grozav de flăm ânzi s ’au pus să m ă­
nânce. Bucatele erau foarte bune şi g u sto a se ; d ar nu se
pricepeau ei cine să le fi făcut, căci, după cum vă spui, nu
văzuse acolo pe nimine. D upăce s ’au s ă tu ra t ei bine, au
pornit la vânat, şi apoi în to ate zilele, pe vrem ea aceea.,
veneau de m âncau dom neşte şi iar se duceau la v ânat.
D ar dela o vrem e încoace au b ăg at ei de sam ă, că bu­
catele nu m ai sâ n t aşâ de bune ca m ai înainte şi se m irau
ce să fie o are? Şi stând ei pe gânduri, F ăt-F rum os z is e ­
— Fraţilor, mie mi se pare că bucatele acestea-s pripite, şi
trebue să fie cevâ la mijloc. Ia să răm âi tu , m ăi S trâm bă-
Lemne, şi să vezi, care-i pricina? Că noi ne ducem la v â n a t
şi m âne, când ne-om întoarce să ne dai răspuns.
Şi cum pornesc ei, Strâm bă-Lem ne se face o surcică şi se-
pune sub laiţă. N u trece m ultă vreme la m ijloc şi num ai iaca
ce vede el o pocitură în trâ n d pe uşă : la s ta t de o palm ă şi cu
b a rb a de un c o t ; cu capul cât nuca, cu ochii cât talgerile, cu
m anile cât fusele, cu picioarele cât drugii şi cu şezutul cât o-
faţă de arie. Acesta erâ ,,S tatu-palm ă-barba-cot” , uriaşul
zmeilor. Şi cum în tră pe uşă, odată ia un topor şi se duce
drept la surcică ş’o buchisează bine cu m uchia toporului.
Pe urm ă se aşază la m asă şi în tr ’o clipă linge to t ce erâ
pus pe d â n sa ; apoi iese şi se duce, el ştie unde.
Cum s’a dus zmeul, num ai iaca se scoboară din pod, p rin -
t r ’un loc tainic, trei zâne foarte frum oase şi răpede fac
alte bucate, le pun pe m asă şi apoi zânele Se fac ne­
văzute.
Strâm bă-Lem ne stâlcit cum erâ, vedea de sub laiţă tot ce
se p e tre ce a ; dar îl luase frica şi nu m ai aveâ nici o putere-
N u m u lt după aceasta, iaca vin şi F ăt-F rum os cu Sfarm ă-
P ia tră dela v ânat. Şi în trân d în casă încep a strigă :
— Unde eşti, m ăi Strâm bă-L em ne?
— Ia aici sânt şi eu-— şi stâlcit ca vai de el, eşind d e
sub laiţă, începu să le povestească ce i s ’a întâm plat.
Văzând Făt-F rum os, că Strâm bă-Lem ne n ’a făcut nici o
ispravă, a h o tărît ca să răm âie de pândă Sfarm ă-Piatră, iar
el şi cu Strâm bă-Lem ne au pornit la vân at. Şi cum s’au
dus ei, Sfarm ă-Piatră se făcu o pietricică şi se puse sub laiţă
Şi nu trece m ult şi num ai iaca vede întrând pe uşă poci­
tu ra de Statu-palm ă-barba-cot, care ia toporul, se duce dea-
dreptul la pietricică şi dupăce o buchisează şi pe dânsa
bine, apoi se pune la m asă şi m ănâncă. D upăce s’a să tu ­
ra t, a eşit şi s ’a dus în tre a b a lui. Iaca zânele, care se sco­
boară, fac iute alte bucate, le aşează pe m asa şi apoi iarăşi-
se fac nevăzute.
Când se întorc F ăt-F rum os şi Strâm bă-Lem ne dela vânat*
găsesc pe S farm ă-Piatră stâlcit ca vai de e l ! II întreabă, ce
a v ă z u l? D ar n ’a spus nici el m ai m ult, decât Lot ceeace
spusese şi Strâm bă-Lem ne.
— M ă i! d a’ tic ă iţi m ai sânteţi, zise Fiul Epei. D egeaba
v ă m ai lău d aţi voi cu strâm b atu l lem nelor şi cu sfărm atul
pietrelor, dacă n ’aţi p u tu t prinde o onânie ca aceea şi nişte
femei. Ia să răm ân eu acum şi duceţi-vă voi la v ân at, să
vedem ce are să fie?
A tunci tovarăşii lui pornesc, iar F ăt-F rum os se face un
paloş şi se pune în cuiu după uşă. Nu trece m ult la m ijloc
şi iaca, Statu-palm ă-barba-cot vine cu o falcă în ceriu şi cu
una în păm ânt, şi cum în tră pe uşă, F ăt-F rum os sare iute
din cui, apucă pe S tatu-P alm ă de b arb ă şi scoţându-1 afară
îl duce la un copac gros, pe care crăpându-1 dealungul cu
paloşul, bagă pe Statu-P alm ă cu b a rb a în c ră p ă tu ră şi apoi
scoţând paloşul, copacul se strânse la loc şi pocitura ră ­
m ase prins cu b a rb a în copac. Apoi F ăt-F rum os întorcân-
du-se în casă se sui prin locul tainic ca să prindă z â n ele ;
ele cum l-au văzut, au v ru t să fugă, dar n ’au av u t când,
căci F ăt-F rum os ca fulgerul a fost lângă ele şi le-a şi prins.
Tocm ai atunci iaca în tră şi tovarăşii lui.
—■ Ei, ei, m ăi fraţilor, iaca cine ne făcea nouă bucate
ş ’apoi încă să vedeţi, cine m âncâ pe cele bune. Să stăm m ai
întâiu la m asă, şi apoi vă voiu a ră tă eu ce face frum uşelul
■de oaspete. ■
Se pun cu toţii la m asă şi după ce ospătează în ticnă,
apoi se scoală şi se duc la copac. D ar când colo, văd că
copacul erâ zm uls din p ă m â n t! Se u ită ei în toate părţile
şi num ai iaca Fiul Epei zăreşte pe Scaraoschi suindu-se în
v ăzduh cu copacul a tâ rn a t de barbă...
— Ei las, că oiu pune eu v ro d ată m âna pe tine strigă
F ăt-F rum os înfuriat. Iară Statu-palm ă-barba-cot răspunse :
— Să ne întâlnim la g u ra iadului de acum în tr ’un an, şi
cum a zis, nu s ’a m ai văzut.
D upă asta, F ăt-F rum os a lu at de soţie pe zâna cea mică,
■care erâ cea m ai frum oasă din toate. Pe cea mijlocie o dădu
lui S farm ă-P iatră, iar pe cea m are lui Strâm bă-Lem ne.
L a săp tăm ân a după ce s’au însurat ei, F ăt-F rum os şi cu
tovarăşii săi fiind duşi la v â n a t, au venit la dânşii acasă
trei fii ai lui Statu-palm ă-barba-cot, au fu ra t zânele, s ’au
făcut nevăzuţi cu dânsele şi le-au lu at lor de neveste. Şi
câ n d s’au întors F ăt-F rum os şi cu ai săi dela v ânat, ia ne­
veste dacă ai de unde. N u se pricepeau ei unde să fie ! Şi
văzând că nu mai vin de nicăiri, au început să le caute
esVe t o t locul, dar negăsindu-le, se puse pe gânduri şi
n d a tă îi veni în m inte lui Făt-F rum os, că U riaşul zmeilor
rebuie să-i fi făcut şotia. Şi aşa s’a h o tărît Fiul Epei, să
plece num aidecât la gura iadului, ca să întâlnească pe S tatu -
palm ă-barba-cot. Şi luându-şi tovarăşii, au pornit. Şi m er­
gând ei cale lungă să le-ajungă, au tre c u t peste nouă mări
şi peste nouă ţă ri, călcând codri şi p u stie tă ţi îngrozitoare.
Şi însfârşit, după m u ltă tru d ă şi primejdie, pe care num ai
nişte voinici ca dânşii au p u tu t să le înfrunte, au ajuns la
g u ra iadului tocm ai în ziua, când se împlinise anul, de când
Statu-palm ă-barba-cot scăpase din m ânile lui F ăt-F rum os
cu copacul a tâ rn a t de barbă. Statu-palm ă-barba-cot îl aştepta
afară cu to a tă oastea lui, care erâ câtă frunză şi iarbă, de
n u m ai încăpea pe locurile acele.
F ăt-F rum os văzând a tâ ta am ar de oaste, întrebă pe
Strâm bă-Lem ne, cât poate să ta e ? Strâm bă-Lem ne răspunse,
că poate să ta e până ce va ajunge sângele la brâu şi atunci
m oare si el.
— D ar tu , Sfarm ă-P iatră, ce putere ai?
•— E u pot să taiu până* ce va ajunge sângele în subsuori
şi atunci m or şi eu.
’ — D ar tu , m ăi Făt-F rum os, cât poţi tă ia ? întrebară cei­
lalţi.
— Apoi, eu pot să ta iu până deasupra capului, cât oiu
puteâ ajunge cu vârful paloşului şi până ce a trece sângele
d e un cot deasupra paloşului ş’apoi m or şi eu.
— D acă-i aşâ, încep eu, zise Strâm bă-Lem ne : şi odată
şi începu a tă ia la zmei, de-i potopea, şi când sângele ajunsese
până în b râu , Strâm bă-Lem ne căzu jos şi muri.
A tunci S farm ă-Piatră începu a tăia înainte, până ce a­
junse sângele la subsuori şi apoi căzu şi el m ort. Venind
acum şi rândul lui F ăt-F rum os, începu şi el a tă ia înainte
p ân ă ce s’a ră d ic a t sângele de un cot m ai sus de vârful p a ­
loşului şi atunci num ai decât căzu şi el m ort.
In acest tim p num ai iaca se şi ara tă pe năfram ă cele tre i
picături de sânge, despre care spusese F ăt-F rum os m âne-sa,
când a pornit de acasă. Şi cunoscând eapa, că acesta este
sem nul pierderii fiului său, a şi pornit. în grabă să-l caute.
Şi fiind ea năzdrăvană, după m u ltă tru d ă şi căutare, l-a şi
a f l a t ; şi îm prăştiind sângele cu picioarele, suflă asupra fiului
s ă u şi atunci el a şi înviat. Şi deschizând ochii şi văzând
pe m ă-sa lângă dânsul zise :
— Doamne, mamă, Doamne ! din greu mai adormisem !
 — Dorm iai lu, fă tu l meu, m ult şi bine, dacă nu eram eu
să te înviez, dragul mamei.
— M amă, înviază încai şi pe Sfarm ă-Piatră, care s’a lu p ta t
voiniceşte alătu rea cu mine şi n ’a jignit până acum în tru
nimic frăţeasca noastră tovărăşie, căci nu m ai pot trăi fără
de dânsul. E a se înduplecă de rugăm intele fiului său, suflă
asupra lui S farm ă-P iatră şi-l învie şi pe dânsul.
— D ar pe Strâm bă Lem ne, m am ă, ai să-l laşi pentru veş­
nicie să zacă fără suflare în noroiul acest de sânge închegat? t
Inviază-1 şi pe dânsul, căci şi el sărm anul ş’a pus v ia ţa în
prim ejdie p e n tru sfân ta noastră tovărăşie. A tunci m ă-sa oftă
şi zise : — D ragul m aniei, drag ! eu am a v u t num ai trei
suflete şi dacă 1-oiu m ai da şi pe acesta, cu ce m ai răm ân ?
A tunci trebue să m or !
— M amă ! zise F ăt-F rum os, d-ta to t eşti de acum b ătrân ă ;
dă şi sufletul acesta lui Strâm bă-Lem ne şi ţi-oiu face o în­
gropare frum oasă, iară m orm ântul ţi 1-oiu acoperi cu flori.
A tunci eapa înduioşată de cuvintele fiului său, suflă şi’
asu p ra lui Strâm bă-Lem ne, care pe loc învia, iară ea şi căzu
jos m o artă ! F ăt-F ru m o s o îngroapă după făgăduinţă şi-ii
presură flori de-asupra m orm ântului.
D upă aceasta făcură ei un hârzob, cu care să-şi dee d rum ul
în iad, pentru a-şi cău ta nevestele, căci num ai în iad nu le
căutase şi tocm ai acolo trebuiau să fie.
Şi cum m ân tu iră ei de făcu t hârzobul, F ăt-F rum os zise
lui S trâm bă-L em ne să-şi dea el m ai în tâ i drum ul şi dacă
nu v a p u tea suferi să ajungă până jos, să scuture tare d e
hârzob, şi atunci ei îl vor trage afară. Strâm bă-Lem ne se
şi pune în hârzob, şi tovarăşii lui încep să-l sloboadă cu în­
cetul, dar nu ajunge până pe la ju m ă ta te şi scutură d e
hârzob. A tunci tovarăşii traseră hârzobul afară şi întrebând
pe Strâm bă-Lem ne de ce a scuturat, el spuse că se cutre­
m ură iadul de şuerături şi urlete îngrozitoare, de care m ’am
spăriet.
A tunci F ăt-F rum os h otărî ca să se scoboare Sfarm ă-Piatră,.
care se şi puse în hârzob, zicând ca să-l scoată şi pe dânsul,
când v a scutură. Şi dându-i drum ul, când a ajuns pe la ju ­
m ăta te a început şi el a scutura. A tunci tovarăşii lui îl scoa­
seră afară şi întrebându-1 de ce a scuturat a spus şi el to t
aceea ce spusese şi Strâm bă-Lem ne.
V ăzând F ăt-F rum os, că tovarăşii lui sânt aşâ de fricoşi„
se h o tărî să se scoboare el singur, şi le spuse că lui, de ce v a
scutura mai tare de hârzob, de ce să-i dea drum ul mai afund*
şi când nu v a m ai scutură de fel, să ştie ei că el a ajuns
jos şi că să-l aştepte acolo p ân ă ce se va întoarce cu zânele.
Şi cum a zis s’a şi pus în hârzob, iară tovarăşii lui au în­
ceput să-i dea drum ul. Şi de ce scutură el m ai tare, de ce-i
dădeau şi ei drum ul m ai afund, p ân ă ce însfârşit a ajuns în
fundul iadului. A jungând aici, se m ai odihni puţin şi apoi porni
să caute nevestele. Şi to t m ergând el înainte iaca vede nişte
c urţi m ari, şi apropiindu-se de dânsele, num ai iaca ce dă de
zâna cea m ai m are, care spălă nişte cămeşi la fântână. Cum
se văzură, se în brăţişară, şi intrând în casă F ăt-F rum os în ­
trebă pe zână că ce putere are zmeul ei şi unde se află el
acum ? E a spuse că-i dus la v â n a t şi când se întoarce zvârle
buzduganul de trei mile de loc şi izbeşte în poartă, din poartă
în uşă, şi din uşă se pune în c u iu ; şi atunci bucatele trebue
să fie nici reci, nici calde, cum îs m ai bune de m âncare. Şi
cum vorbeau, se şi aude buzduganul izbind în p o artă, din
p o a rtă în uşă, şi din uşă se pune în cuiu. A tunci zâna spăi-
m ân ta tă , zise lui F ăt-F rum os : fă-te ce te-i face, că te p ră ­
pădeşte z m e u l!
— D a că doar n ’am înviat eu din m orţi, ca să m ai mor şi
d e m âna unui câne de zmeu. Ş ’odată ia buzduganul din
cuiu şi-l zvârle înapoi de şase mile de loc şi apoi ese în ca­
lea zmeului, punându-se de pândă sub podul de aram ă, care
se află la p o a rta curţii.
Zmeul văzând că buzduganul trece înapoi cu a tâ ta putere,
o ftă şi zise : M ă i! da grei oaspeţi trebue să m ai fie la mine
acasă. Apoi întorcându-se după buzdugan, îl ia (în spinare)
şi porneşte sepre casă, şi când la podul de aram ă, calul zmeu­
lui începe a forai şi a d a înapoi. A tunci zmeul dă pinteni
calului şi zice : De ! cal zelud (n e b u n )! m âncâ-ţi-ar corbii
carnea, şi lupii oasele; că doar ştiu că nu-i fiul epei F ă t-
Frum os pe aici.
— B a dacă îl cauţi îl găseşti şi pe aici, răspunse F ă t-
Frumos, eşind de sub pod. Aşă-i, că mi-ai încăput în ghiare,
cane de zmeu ce e ş t i ! gândeai că nu te-oiu găsi ? H ai la luptă,
să te în v ă ţ eu cum să furi nevestele a lto r a !
— Din lu p tă să ne luptăm , ori din săbii să ne tă e m ?
:zise zmeul.
— B a din lu ptă, că-i m ai dreaptă, zise Făt-Frum os.
Şi descălecând zmeul, s’apucară la lu p tă şi se lu p tară ei o
■îi de vară p â n a ’n seară, şi pe la sfinţitul soarelui Făt-F rum os
birui pe zmeu şi-l lăsă m ort la păm ânt, după care îl hăcui în
foucăţi cu cal cu to t, făcând d in tr’înşii două grămezi. Apoi
în tră în casă şi spuse zânei că a scăpat-o de zmeu şi că să
fie g a ta de drum , căci el se duce să scape şi pe celelalte
surori ale sale dela cânii de zmei.
Zâna îl îndreptă încotro să apuce, ca să găsească m ai de
grabă pe soră-sa cea mijlocie şi F ăt-Frum os fără m ultă ză­
bavă îşi luă ziua bună şi porni. Şi m ergând el încotro îi ară­
tase, pe la am iază iaca vede nişte c u rţi şi m ai frum oase de
cât cele d in tâ iu ; şi apropiindu-se de dânsele, dă şi de zâna
cea mijlocie, care şi ea tocm ai a tu n c i spăla nişte căm eşi ]a
fân tân ă. Cum se văzură am ândoi se îm b răţişară. Şi în trâ n d
în casă, F ă t-F ru m o s întrebă pe zână, ca ce pu tere are zm eul
ei şi unde se află el a c u m ? E a răspunse că-i la v â n a t şi;
când se întoarce zvârle b u zd u g an u l de şase m ile de loc şi
izbeşte în p o a rtă , din poartă în uşă şi din uşă se pune în cuiu.
Şi a tu n c i b ucatele treb u ie să fie nici reci nici calde, cum îs
m ai bune de m ân cat. Pe când încă vorbeau ei, se şi aude buz­
duganul izbind în po artă, din po artă în uşă şi din uşă se-
pune în cuiu. A tunci zâna zise în sp ă im â n tată : Ascunde-te-,
F ă t-F ru m o s, că de te-a găsi zm eul aici, te face m ii şi fărâme»
— Ba 1-oiu fărâm a eu, cum am fă rm a t şi pe cânele d e
frate-său, zise F ăt-F ru m o s, care şi ia buzduganul din c u iu
şi eşind a fa ră îl azvârle înapoi de 12 m ile de loc. Şi apoi
ese în tru în tâm p in area zm eului, punându-se de pândă sub
podul de a rg in t dela poartă. Zmeul văzând că b u zduganul
său tre c e înapoi cu a tâ ta putere, suspină şi zise : Da grei
oaspeţi tre b u e să m ai fie la m ine acasă, de vrem e ce m i-au
trim e s b u zduganul înapoi. Apoi întorcându-se şi el după buz­
dugan, îl ia şi porneşte cu dânsul spre casă. Când la po­
dul de arg in t, calul începe a sări în două picioare, a sforă i'
şi a da înapoi. A tunci zm eul în fu ria t îi dă pinteni şi zice n
De ! cal nebun, m âncâ-ţi-ar carnea corbii şi oasele lupii. De
ce te te m i? Că dcar ştiu că nu-i F ă t-F ru m o s, fiul epei, pe aici f
—; Ba dacă-1 c a u ţi îl găseşti şi pe aici, răspunse F ă t-F ru ­
mos, eşind de sub pod. Aşă-i că m i-ai căzu t în labă, câne
de zm eu ce eşti ! H ai la lu p tă , să te în v ă ţ eu cum să m ai
furi nevestele, alto ra.
— D in lu p tă să ne lu p tă m , ori din săbii să ne tă ie m ? '
zise zm eul.
— Ba din lu p tă că-i m ai d rea p tă, zise F ăt-F ru m o s. Şi
luându-se la lu p tă, se lu p ta ră ei două zile de-a rândul şi a
doua zi, tocm ai pe la sfârşitul soarelui,' F ăt-F ru m o s îl b i-
rueşte, îl ta e în b u căţi cu cal cu to t şi m ai face a lte d o u ă
grăm ezi d in tr ’înşii.
 D upă aceea se duce în casă şi spune zânei, că a scăpat-o
şi pe dânsa de cânele de zm eu, şi ca să fie g a ta de drum ,
pe când se va întoarce pe aici, căci el se duce să scape şi
pe nevasta lui de cânele de zm eu, cel m ai m are. Zâna îl
în d re a p tă încotro să apuce, ca să găsească m ai de grabă pe
sora sa cea mică. Şi F ă t-F ru m o s fără m u ltă zăbavă îşi ia
ziua bună şi porneşte. Şi m ergând el încotro îi a ră tase , pe
la prânzul cel m are iaca vede nişte c u rţi m u lt m ai frum oase,
decât cele ce văzuse până acum a ; şi oprindu-se la dânsele,
num ai iaca ce vede şi pe iu b ita lui soţie, care tocm ai acum a
ghileâ şi ea nişte pânză la fân tâ n ă. Cum se văzură am ân­
doi, se îm brăţoşarâ cu ochii în ecaţi în lacrăm i şi în trâ n d în
casă, F ă t-F ru m o s întrebă că ce p u tere are zm eul ei şi unde
se află el a c u m a ?
E a spuse că e dus la v â n a t şi când se în to arce zvârle
buzduganul de 12 m ile de loc, şi izbeşte în p o artă, din p c a rtă
în uşă şi din uşă se pune în cuiu. Ş’a tu n c i bucatele tre ­
bue să fie nici reci, nici calde, cum îs m ai bune de m ân­
care. Şi când spunea ea acestea se şi au d e bu zd u g an u l iz­
bind în p o artă, din poartă în uşă şi din uşă se pune în cuiu.
A tunci zâna cuprinsă de spaim ă îm brăţoşe pe F ă t-F ru m o s
şi-i zice : F ă -te ce te -i face, că de te-a găsi zm eul aici, te
p răp ăd eşte.
— Ba 1-oiu p răp ă d i eu, cum am p ră p ă d it şi pe cei doi
câni de fra ţi a i lui. Ş’o d a tă şi ia buzduganul din cuiu şi-l
zvârle înapoi de 24 de m ile de loc şi apoi ese în calea zm eu­
lui, punându-se de pândă sub podul de a u r dela p o a rtă .
Zm eul văzând că buzduganul său trece înapoi cu a tâ ta
putere, zise î n g r ijit: Măi, d a ’ grei oaspeţi tre b u e să m ai fie
ia m ine acasă, de s’a întors buzduganul înapoi cu a tâ ta pu­
tere . Apoi întorcându-se după buzdugan, îl ia şi porneşte
cu dânsul spre casă. Şi când la podul de a u r, calul zm eu­
lui începe a sări, a forăi şi a da înapoi. A tunci zm eul dând
pinteni calului zice : De ! cal nebun, m âncâ-ţi-ar corbii
carnea şi lupii o a sele ; că doar ştiu că nu-i F ăt-F ru m o s, fiul
epei, pe aici.
— Ba dacă-1 cauţi, îl găseşti şi pe aici, răspunse F ă t-F ru ­
mos, eşind de sub pod. Aşă-i că m i-ai încăp u t în labă, câne
de zm eu ce e ş ti? H ai la lu p tă, să te în v ă ţ eu cum să m ai
furi nevestele alto ra.
■
— Din lu p tă să ne lu p tăm , ori din săbii să ne tă e m ?
zise zmeul.
— Ba din lu p tă, că-i m ai d rea p tă, zise F ăt-F ru m o s. Şi
I. Crtangă. — Opere complete. 17
luându-se la lu p tă, se lu p ta ră tre i zile şi tre i nopţi de-arân-
d u l ; şi a tre ia zi pe la am iază, când ard eâ soarele m ai ta re ,
încă lu p tân d u -se ei, de aprinşi ce erau , din gura lui F ă t-
Frum os eşeâ o p ară verde, ia ră din gura zm eului eşeâ o
p a ră ro ş ie ; şi tocm ai pe a tu n c i treceâ pe deasupra lor un
v u ltu r. Zm eul, cum îl vede, zice :
— V u ltu r, v u ltu ra ş ! D u-te şi a d ă două p icătu ri de
la p te , una rece şi una caldă, pe cea rece toarnă-o pe m ine
ia r pe cea caldă toarnă-o pe cânele ist de F ă t-F ru m o s, că
ţi-o iu dâ un h o it să m ănânci.
A tunci F ă t-F ru m o s îi zice şi el :
— V ultur, v u ltu ra ş ! D u-te de a d ă două p icătu ri de
lap te , una rece şi una caldă : pe cea rece toarnă-o pe m ine,
ia r pe cea caldă pe cânele ista de zm eu, că ţi-o iu dâ şese
h o itu ri să m ănânci. ^
V u lturul cum au d e a ceasta, aleargă iu te şi în tr ’o clipă
aduce cele două picătu ri de la p te : pe cea rece o to a rn ă pe
F ă t-F ru m o s, de se răcoreşte, ia r pe cea caldă o to a rn ă pe
zm eu, de se aprin d e şi m ai ta re , şi a tu n c i F ă t-F ru m o s bi­
ru i pe zm eu, scoase paloşul şi-l tă ia în b u c ă ţi cu cal cu to t,
de făcu d in tr ’înşii iar două grăm ezi. D upă aceasta în tră în
casă şi spune nevestei lui, că a scăpat-o şi pe dânsa. Apoi
Iuând-o c u dânsul se duse pe la celelalte surori, le luă şi
pe ele şi apoi cu to ţii se duse(ră) la gura iad ului. H ârzo-
b u l erâ scoborît şi F ă t-F ru m o s sc u tu ră ta re de el, ca să deâ
de ş tire to v ară şilo r lui, că a sosit. Apoi pun ân d zânele câte
una în hârzob, to v ară şii o tra s e ră a fa ră . Venind acu m rân ­
dul să scoată şi pe F ăt-F ru m o s, el care erâ năzdrăvan, ştiâ
că to v a ră şii lui v rea u să-l piardă şi de aceea, în loc sa se
pună el, puse un bolovan m are în hârzob şi to v a ră şii în­
cepură a-1 tra g e afară, dar când pe la ju m ă ta te , fra ţii lui
de cruce îi dădură drum ul cu hârzob cu to t, socotind că
de acum în ain te l’a u prăp ăd it ..................................................
DIVERSE
 FRAGMENT DE BIOGRAFIE1.
â n t născut la 1 M artie 1837 în sa tu l H um uleştii,

S ju d e ţu l N eam ţului, plasa de sus, din p ărinţi ro­

m âni : Ş tefan a lui P e tre a C iubotariul din1H u m u ­
leşti şi soţia sa Sm arandâ, născută D avid Creangă,
din sa tu l Pipirig, ju d e ţu l N eam ţului.
în tâ i şi’n tâ i am în cep u t a în v ă ţâ cruce-ajută, după m oda
veche la şcoala din H um uleşti, o chilie făcută cu cheltuiala
sătenilor, p rin îndem nul şi osârdia părin telu i lo an H um u-
lescu, care aveâ o m ână de în v ă ţă tu ră , un car de m in te şi
m u ltă b u n ă ta te de inim ă, D um nezeu să-l ierte 1 P o a te să fi
fost de vreo unsprezece ani, când am încep u t a în v ăţâ .
Ş tiu că eram a tu n c i un b ă ie t sfrijit, p rizărit şi fricos şi de
um bra m ea.
D ascălul nostru erâ un holteiu frumos, zdravăn şi voinic
şi-l chemâ Vasile a Vasilcăi. E l erâ şi dascălul bisericii din
sa t. Un sorocovăţ nem ţesc plătea t a ta pe lună dascălului ca
să m ă înveţe. Şi pe atunci îmi ziceau în sa t şi la şcoală :
Ionică a lui Ştefan a Petrei.
Peste vrun an, vornicul, prinzând la oaste cu arcanul pe
b ă d iţa Vasile, dascălul nostru, şcoala a răm as pustie, iară
noi şcolarii, cari eram peste patruzeci la num ăr, ne-am îm ­
p ră ş tia t pe la casele noastre. D upă v ru n an iarăş . s ’a des­
chis şcoala. D ar dascălul Iordache fiind cam cliilaciu, a,în­
ceput a ne râdicâ de urechi l a f â r t a , * deasupra uşei.şi a
ne preâ îndesi la spinare cu Sfântul Neculai, un biciu de
curele făcu t şi d ăru it şcoalei de moş Fotea, cojocariul sa­
tului. Şi aşâ, de unde p ân ă atunci mă duceam cu drag la
şcoală, am început a um blă hu ciu -m arg in ea: o zi m ă d u ­
ceam, două nu, dar to t deprinsesem a ceti oleacă. .
T a ta nu ştiâ carte de feliu şi nici m u lt haz nu făceâ de
dânsa. E l cam ades îmi z ic e â : „Logofete brânză ’n cuiu,
lapte acru ’n călăm ări, cam prea te codeşti la. tr e a b ă ; mă
tem că de a tâ ta cărturărie n ’a aveâ cine să ne trag ă
1 Apărut mai întâi în ediţia dela Iaşi şi anume la începutul bio­
grafiei lui Creangă, scrisă de Gr. I. Alexandrescu.
2. Numele slovei chirilice F.
ciubotele” . D a r m am a luând sam a cum învăţam eu, ajunsese
a ceti le ceaslov m ai bine decât m in e ; şi se bucură grozav,
când vedeă, că m ă tra g la carte. Din p a rte a tatei, puteam
să răm ân cum erâ m ai b i n e : „N ică a lui Ştefan a Petrei",,
om de tre a b ă şi gospodariu în sa t la H um uleşti. M am a însă
erâ în sta re să toarcă ’n furcă şi să în v ă ţ m ai departe. D ar
ce să m ai în v ă ţ în H u m u leşti? căci în biserică ceteam şi
cântam pe-din-afară to ate troparele ca şi dascălul Iordache.
I n tr ’o zi, aşâ prin câşlegile Crăciunului, aproape de câr-
nileagă, viind bunicu-m eu D avid Creangă din Pipirig pe la.
noi, m ’a lu a t şi m ’a dus la m unte, în şcoala lui Aleeu Ba-
luş din sa tu l B roşteni, ju d eţu l Suceava, şi m ’a aşezat în
gazdă cu to a tă cheltuiala lui, la u n a Irinuca, care aveâ două
capre pline de râe. De aice urm am la şcoală : şi ori s ’a prins
c a rtea de m ine ori nu, d a r râia căprească ştiu că s’a prins.
A proape de Florii, profesorul N anu m i-a d a t drum ul acasă*
şi dela B roşteni am v en it cu nişte plutaşi, pe B istriţa, la
B o rca; dela Borca, cu o rudă a m ea, pe P laiul-B ătrân în
Pipirig şi din Pipirig la H um uleşti. Şi când m ’a v ăzu t t a ta
şi m am a tu n s chilug şi plin de râe, bucuria lor n ’a fost proastă.
Ce să fa c ă ? Au început a m ă scălda b a cu leşie de ciocălăi»
b a cu usuc de lână, b a a m ă unge cu dohet şi în tr’o săp­
tăm ână m ’au izbăvit de podoabă. D ar şi eu le-am tra s în ziua
de P a şti un „ în g e ru l a strig a t” la biserică, de-au răm as to a te
babele din s a t cu gura căscată la m ine, iar fetele num a-şi dau
ghiont u n a alteia, văzând ce poate acum Nică a lui Ştefan
a P etrei ! D ascălul Iordache răm ăsese acum pe jo s; erâ a
cincea ro a tă la car. B iata m am ă, crezând că am să ies un al
doilea Cucuzel, s ’a pus cu rugăm inte pe lângă t a ta si m ’a
d a t să în v ă ţ psaltichie la un psalt de la biserica Adorm irea
din Târgul N eam ţului, peste b altă, la vreo două sv ârlitu ri
de p iatră departe de satu l nostru. Trei husăşi plătea acum
t a t a pe lună pentru mine. O iarnă am în v ă ţa t şi la această
şcoală, căci ia m a ce m ai puteam în v ă ţă ; iar v ara nu făceam
purici m ulţi pe la şco ală; trebuiâ s’a ju l acasă : la tors, la
peptănuşi, le nevedit, la făcut ţevi cu sucala şi la tors cu
roata. Câte tre i-p a tru oci de canură torceam pe z i; m ă în­
treceam cu fetele cele m ari din tors şi ele din ră u ta te m ă
porecleau „Io n Torcălău” l.

1. Această biografie scrisă de însuşi Ion Creangă, s’a găsit intre hârtiile
îui. După cât se vede ea este o prescurtare a A m in tirilo r d in co p ilă rie.
 RCCIL Şl BAROSUL1.
cul. Moşule 1 de ce eşti zurbagiu ? Te sfădeşti ne­

* contenit cu soră-ta nicovala, ţip a ţi şi faceţi larm ă

de-mi ţiue urechile. E u lucrez to a tă ziua şi nim eni
nu-m i aude gura.
— Iaca m ă i... d a de unde-ai eşit, p ăcală?
— De unde-am eşit, de unde n ’am eşit, eu îţi spun că
oiu faci bine ceeace faci.
— Na !... vorba ceea : a ajuns oul mai cuminte decât
■găina. Măi băiete, trebue să ştii că din sfădăliea noastră
ai ie ş it; ş’apoi tu ni cauţi pricină ?
— Mă rog, ertaţi-m ă ! că dacă n ’ar fi fost focul, foile,
.pleaftura şi omul care să v ă facă şi să v ă dee num e, a ţi fi
răm as m ult şi bine în fundul păm ântului ruginite, ca vai de voi.
— M ăsură-ţi vorbele, băete ! Auzi, soră nicovală, cum ne
•râde acuşorul ?
— Aud, dar n ’am gură să-i ră s p u n d ; şi văd, d a r trebue
■să răbd. a
— V orba ceea, soro : „Şede h â rb u ’n cale şi râde de oale".
Măi puşchiule ! ia să vedem ce-ai făcut tu m ai m u lt decât noi ?
— Ce-am făcu t şi ce fac, în d ată ţ ’oiu spune. Ca să nu lun­
gesc vorba, hainele b ărb ăteşti şi femeieşti, din creştet până ’n
tălpi, şi alte nenum ărate lucruri frum oase şi scumpe, fără de
anine nu se pot face. Mergi la croitoriu, în tră în bordeiu.
sue-te în palat, ai să m ă găseşti. Fetele m ă pun în cutiuţe
aurite, m ă înfig în perinuţe de m ătasă şi îngrijesc de m ine
ca de un m are lucru.
— D a în stogul de fân nu vrei să te pue, m ititelule?

1. D in „în văţătoru l copiilor” partea III, ed. IX , 1890. Limba în care

* scrisâ această bucată, ne face s’o atribuim lui Ion Creangă. De altfel şi
H. T iktin, în gramatica sa, o dă cu numele lui Ion Creangă.
 — Nici în stogul de fân, d ar nici trâ n tit în tr’un u n g h e r
al fierăriei, ca tine. Ia sp u n e -m i: te m ai ia cineva în m ână
decât fieraru l?
— Ia ascultă, te prea întreci cu şaga, piciule ! Dacă şăzi
la cinste şi to ţi îngrijesc de tine, cum zici, de ce le îm pungi
degetele ?
— D a, îm pung pe cască-gură cel somnoros, pentrucă voesc
să iasă din m ân a lui, prin ajutorul m eu, m ulte lucruri folo­
sitoare şi frum oase. T u pentruce b a ţi fierul cel culcat pe ni­
covală şi ruginit ca şi tine ? N u ca să faci din el lucruri m
bune şi m ai frum oase?
— M ăi... da bun eşti de gură !
— Şi de gură, d ar şi de lucru.
— Ei bine, tu m i-ai înşirat verzi şi uscate; ia stă i să-ţi
spun şi eu pe ale mele : toporul, barda, ciocanul, cleştele,
v ă tra riu l şi nenum ăratele unelte şi m aşini de fer, unele de o
m ărim e urieşă, iar altele mici şi bicisnice ca tine, p u tu tu -s ’au
face p ân ă n ’au tre c u t pintre nicovală şi baros?... Casa, bise­
ricile, corabia, puştile, tunurile şi alte lucruri nenum ărate,
aşă-i că n ’a r fi, de nu eram eu ? T u îm i spui de haine fru­
moase ; eu ţ ’oiu spune de casă, de sapă, de săcere, de coasă
şi de p lu g ; t u îmi spui m ai m ult de frumos, eu ţ ’oiu spune
de cele neapărat trebuincioase.
— Mă faci să te-apuc iar la scărm ănat, moşule baros.
H aine i-au tre b u it om ului în tâ iu ; căci nu erâ să um ble
cu pielea goală, şi desculţ ca gâştele.
— Te-ai încurcat în socoteli, m ăi b ă e te ; b a de m âncare
şi casă i-a tre b u it om ului în tâ iu ; ş’apoi haine frum oase cum
zici t u ; cu rufe de-ale tale îţi ghiorăesc m aţele de foam e.
Ai auzit vorba ceea că : „G o lătatea încunjură, iară foam ea
dă d ead rep tu l” .
— M ă i! d a ruginit m&i e ş t i !
— R uginit cum sânt, eu v ’am făcut şi trebue să ascul­
t a ţ i de sfaturile mele.
— Aşâ este, dar te prea la u z i; la s’ m ai bine să te laude
alţii. Şi tu faci trebi bune, şi e u ; num ai a tâ ta că tu faci
lucruri m ai din topor, eu m ai d e lic ate ; tu şăzi to td e a u n a cu
ferarul cel uns de cărbuni, iar eu şăd cu croitoriul şi cu
to t feliul de persoane.
— Iar ai început, ghibirdic fudul şi guraliu ? Croitoriul
tău trebue să îm pungă m ai m u lt de zece ori, până fera-
riul m eu m ă ridică o d a tă ; croitoriul tă u rupe altă d a tă pe
zi câte zece a c e ; ferariul însă, m ă are pe v ie a ţă : b a m ă
■poate lăsă şi de zestre la cop:i de copiii săi. Ş’apoi încă una :
cine d intre aceşti doi m eşteri e m ai grebănos şi m ai gubav?
Fierariul m eu ori croitoriul tă u ?
— Moşule ! eşti b ă trâ n şi m ulte m ai ş t i i ; fie pe-a du-
m itale.
— Bine, m ititelule ! Ia acum ai m ai venit deacasă. Zi m ai
bine că industria sau m eşteşugurile noi le-am adus în lu m e ;
că bogăţiile cele m ari, nouă se datoresc. Mi-ai zis ruginit,
şi ţi-ai zis cioplit; mie îmi pare bine ca st rănepoţii mei să
fie m ai ciopliţi decât m in e ; cu tim pul se cioplesc toate...
N um ai nu vă fuduliţi şi nu u ita ţi obârşia v o a s tr ă ; ca nu
cum va să v ă ciopliţi p rea tare , şi să răm âneţi care fără
urechi, care fără d in ţi; care fără gură, care fără z im ţi; ade­
că, nişte cioarse de nici o treab ă. C’apoi atunci iarăş m i-ţi
aju n g e drăguş la căuş şi soră-m ea nicovala v ă v a ţinea în
spate, ear eu vă voiu bate pe rudă pe săm ânţă, ca să p rin ­
d e ţi la m inte.
 CALICUL DE Lfl TRLPRRI\
ncă nu su n t 40 de ani, de când m ahalaua ce vine îrm

I p a rte a stângă de dindosul Academiei, se num eâ Cali-

cim ea D om nească; iar u liţa care astăzi poartă numele
de stra d a P e tru R areş, m ai înainte erâ ticsită de calici
privilegiaţi, cari m işuiau ca furnicile în to ate părţile.
In p a rte a aceea a locului tră ia un calic b ă trâ n şi orb din
naştere cu num ele H aralam bie. Ca unul ce erâ m ai vechi
decât to ţi calicii din acea m ahala, m oşu H aralam bie, căci
aşa-i ziceau to ţi poporănii, aveâ un loc anum e de cerşetorit
la uşa Bisericii T alpari, căreia i se m ai ziceâ şi Biserica din
Calicime.
Moşu H aralam bie cerşetoreâ la acea biserică şi în acea
p a rte de loc de m ai bine de 50 ani, aşâ că to ţi calicii de
m ai încoace, fie m ai tineri, fie m ai b ă trâ n i, îi păzeau cu
m u ltă sfinţenie colţuşorul lui, chiar şi în vrem ea când el
n ’ar fi ven it în ziua aceea la biserică.
O dată, de hram ul bisericii, nu ştiu de unde, se pripăşeşte
pe acolo un calic cu to tu l nou şi necunoscut de nimeni în
p a rte a aceea, şi cum în tră şi eşiâ lum e m u ltă, calicul cel ne­
cunoscut se aşeză pe locul b ătrân u lu i H aralam bie, care tocm ai
atu n ci venea şi el.
Când sim ţi orbul că i s’au încălcat drepturile vechi,
care p ân ă atunci nu îndrăznise nime să-i facă una ca asta,.

1. Ş ezătoarea an V . p. 168 : „A ceastă anecdotă am auzit-o din gura lui-

Ioan C reangă pe la jum ătatea lunei lui D ecem vrie 1889, adică cu 15 zile
înainte de a muri. Erâ cam bolnav când l’am v izita t, dar gata la glume
ca totdeauna. După ce m i-a spus anecdota îm i zise :— Bre, tare îm i pare
rău că-s bolnav şi mă tem c’am să mor şi n’am să p ot scrie anecdota cu;
moşu H aralam bie şi încă vreo două-trei ce le am în cap.
După doi ani am scris-o eu, aşâ cum m’a ajuns capul, şi am p u b licat-o
in ziarul „E ra N ouă” No. 116 din 22 Decem vrie 1891. (N ota d-lui 1 S .
1 on eseu, în Şezătoarea).
se înfurie grozav, ş’apoi vorba c e e a : ferească D -zeu de b ă­
ta ia o rb u lu i; când începu a în v ârti în d rea p ta şi în stânga,
credeai că se răsipeşte p ăm ântul.
Chiar în clipa aceea iată că soseşte şi M itropolitul Sofronie,
ca să slujească de hram , şi cum b ă trâ n u l orb erâ înfuriat şi
batjocorea cu vorbe aspre, rădică deodată cârja ca să dee în
capul vinovatului şi când colo tra g e una în spinarea M itro­
politului aşâ de tare, că i-a plesnit antereul. B ietul Mitro­
polit galbăn la faţă de spaim ă şi de durere, începu să do­
jenească pe b ă trâ n u l orb cu cuvinte m ai m u lt părinteşti.
— D a ce, Prea-sfinte, răspunse calicul, cum ai crede Sf-ta
să las pe un venetic, pripăşit din to a tă lum ea, să vie şi să-mi
calce to a te drepturile mele de calic vechiu — de baş calic ?
D a r cine nu ştie că neam de neam ul m eu aici am calicit cu
toţii, şi p ot zice că chiar întreg neam ul m eu a ţin u t şi ţine
încă pe um erii lor zidurile acestei biserici? Şi astăzi să vie
u n v â n tu ră -ţa ră , cine ştie de unde, şi să se atingă de drep­
tu rile m ele? L as’ că-i vin eu de h a c ; am să-i scot m ai întâi
ochii, să răm âie chior ca şi mine, şi când voiu m uri pot să-i
d a u de m oştenire locul, d ar până atunci să ferească D-zeu
pe to ată lumea, că nu mă las odată cu capul...
 VERSURI DIDACTICE DE I. CREANGA
OLTENII IN IAŞI \
Ce ră su n ă ? Ce s’aude?
Ce glas dulce rom ânesc?
Ce flăcăi ca b rad u l verde,
Ochii noştri îi uim esc?
Sânt Olteni, scăparea noa­
stră,
B ucuraţi-vă Ie ş e n i!
Voi cu inim a creştină,
C um păraţi dela Olteni.
O ltul falnic prin copii-şi
Zice P ru tu lu i scârbit :
— Dulce frate, fii în pace,
Steaua ta a r ă s ă r i t !...
La cel glas de m ângâiere
Geme sufletu’n d u şm a n i;
Voi cu inim a creştină,
Nici un ac dela J i d a n i !
Mică e lum ina încă !
D ar credinţă’n Cel de sus,
In părintele d reptăţii,
Şi ’ntunericu-i răpus !
Soarele frum os luci-va...
B ucuraţi-vă Ieşeni !
Voi cu inim a creştină,
C um păraţi dela O lte n i!
1 P u b licat în ediţia dela Iaşi. U nii zic că aceste versuri sunt făcute ds?
Miron Pom piliu.
Iazm ele otrăvitoare,
D uhul ră u şi necurat,
Vai ! destul ne-au supt pu­
te re a
Şi v iea ţa ne-au secat.
De pe ochii voştri rupeţi
P ânza ’ntinsă de duşm ani !
Voi cu inim a creştină,
Nici un ac dela J i d a n i !
F ra ţii certe-se ’n tre dânşii,.
Fiii cu părinţii lor !
D ar blăstăm cu foc s ’ajungă-
Pe acel cutezător,
Care fără de iubire
S’ar u ită la cei M unteni !
A scultaţi R om âni cuvân-
tu-m i t
C um păraţi dela Olteni !
Şi atunci v ia ţa noastră
Precum râu l cristalin,
Se va scurge lim pezită
De otrav ă şi venin.
Morţii noştri n ’or m ai plânge
Sub călcâe de duşm ani.
Sus dar inimile voastre !
Nici un ac dela J id a n i!
 CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI 1.

Când m ă ia lum ea ’nainte... De m ă ia de bine,

Ori de prost ori de cuminte N u m ă sim t în mine !
. (?0 De m ă ia de prost,
Ori de bm e on de rău, De când sânt, am fost.
De asta habar n’am eu : D e m ă ia de rău ,
De-mi zice cum inte... Acela sâ n t eu,
Lum ea, — Ştiu că minte ! Cu to t neam ul-m eu.

Iarn a ninge şi înghiaţă, Ci sbârlită şi ’n tris ta tă

Frigul creşte to t m e re u ;
Păsărică cea isteaţă
N u m ai zice cântul său :
Când afară viscoleşte
E a s ’ascunde trem urând
I n tr ’un dos unde găseşte,
N u ca v a ra c irip in d :
Flăm ândă ca vai de ea,
Pe la drum m âncare-şi cată,
Sărm ănica păsărea !
D um nezeu care-a făcut-o,
Pe dânsa ca şi pe noi,
O nutreşte ş’o ’ncălzeşte :
E l o scapă din n e v o i!

IA! CLOPOŢELUL SUNA •.

Clopoţelul dela gară Sare iute în tră s u ră

D ând sem nalul de pornire,
Toţi în grabă alergară,
T oţi cu to ţi în tr ’o unire.
R a r răm âne un drum eţ
Surd la a stă deşteptare —
Som norosul e isteţ,
Când e ora de plecare.
Călătorul în g r ijit;
T renu’n grabă se smunceşte,
Trenul iată-1 a pornit.
Fum ul ese, tren u l sboară,
Călătorii liniştiţi,
Orice vrem e-ar fi afară,
• Au pornit, îs buni porniţi.

1. P ublicat în ediţia^dela’'Ia şi. .

, 2. D in „M etoadă Nouă d e sc r ie re şi citire” de I. Creangă, C. Grigo-
fescu , G. Enăchescu, X. Climescu, V. R eceanu şi A . Sim ionescu, ed..
X X I I , Iaşi.
3. D in „în văţătoru l Copiilor” partea III ed. IV. 1890 Iaşi.
A nim alul ce odată
Sub jug greu se chinuia,
In tră s u ră astă d ată,
P a rte d reap tă şi el ia...
M aşinistu-i surugiu,
Ţ ipătoarea biciul său,
Ia r vaporii cai fugari,
îm boldiţi de foc m ereu !
Nici te sim ţi şi ai ajuns
L a părin ţi, rude, am ici;
Când o d ată puteai pierde
Interese m ari şi mici.
Iaca m intea omenească
P ân ă unde a ajuns :
A ajuns ca să domnească,
P ă n ’şi colo ’n aer s u s ...1

NU LUCREZI - ’fll CE MANCA 2.

Ar fi un m are p ăcat Bine-a zis b ia ta furnică

Om ul leneş d e -a ]u ta t —
Ş tiţi D um nezeu ce-a d a t
O m ului când l-a c re a t? —
M embre bune ’ndem ănoase
Creeri în cap de a ju n s ;
Minte, graiu, sim ţiri, v irtute,
T oate ’n el deplin a pus.
D acă lenea-1 stăpâneşte,
Singur este vinovat.
Cine ziua nu m unceşte,
D oarm ă n o aptea nem âncat.
Greerului calicind :
Ai petrecut astă-v ară?...
J o a c ’ acum de-i fi putând...
Ia r la v a ra viitoare,
Măi, ju p ân e grieruş,
Fii ca mine strângătoare,
N u to t trag e din arcuş.
Ţi-i dedă corpul la lucru?
Lenea nu te-a stă p â n i;
Şi la iarn ’având strânsură,
Lipsa-ţi vei îndeplini.

1. In ediţia a IX -a cele din urmă trei versuri au fost schim bate a ş â :

Apa, focul : i ’njugat
Şi de-atunci cu înlesnire
Ţări cu ţări m âna au dat.
2. D in „în văţătoru l Copiilor” 18 14. Carte de citit în clasele primare
cu litere, slove şi buchi. In ediţiile dii i urmă s’au înlăturat versurile 3— 9.
 POEZII POPULPLRE1.

Frunzuleană micşunele, Cu drag vine şi se culcă.

l a vezi lacrăm ile mele,
Cum se varsă cu durere,
F ă ră nici o m ângâiere !
Şi se varsă p e n tr’un puiu,
Numele nu vreu să-i spuiu.
De 1-oiu spune,
L ’oiu răpune !
De-oiu tăcea,
L ’oiu m ai aveâ.
Sărm ana inim a m ea,
Mai bine s’ar fi topit,
D ecât m ’aş fi d espărţit
De-un puişor ce-am i u b i t !
* Mă găseşti negru b u ştean .
Colo ’n vale la brad m are
M ândru codru se răsună
D răgălaş noaptea pe lună :
E ste glasul puiului
Ce-a sb u ra t din cuibul lui.
Stai, copile, te opreşte
Şi oftând la el gândeşte.
* P ’aici lupii m ă m ănâncă.
Foaie verde de cucută,
D rag mi-e puiul de pe luncă,
Cucu cântă, se sileşte,
Puiul locul şi-l găteşte,
P uica din poartă-1 priveşte.
Puica plânge şi-l jăleşte,
Puiul se călătoreşte.
*
Te-am iubit de copilaş
Şi-acum te duci şi m ă laşi,
Astăzi plec, m âne m ă ’ntorc
La pustiul de noroc.
— De-i m ai zăbovi o lună,
Mă găseşti pe drum nebună,
D a de-i zăbovi un an,
Frunzuliţă maghiran,
Mă m iram puică, m iram ,
Mă m iram de ce slăbeam :
E u nu slăbeam de v ru n rău ,
Ci slăbeam de dorul tă u .
Şapte văi ş’o vale-adâncă,
Stăi, lupe, nu m ă m âncâ,
P â n ’o răsări luna,
Să dau m âna cu ?p u ica;

1. Fiind publicate şi In celelalte ediţii ale opereloT lui Creangă, repro­

ducem şi aci poeziile aceste, deşi aproape toate sunt variante la cele cunos­
cute în ediţiile speciale de literatură populară.
Pe lună ca s’o ’ntâlnesc,
Trei vorba ca să-i vorbesc,
Ş’apoi să m ă prăpădesc !
F runză verde iarbă neagră !
Am av u t o puică dragă,
De dragă ce-mi erâ dragă,
O p u rta m cu basm a neagră,
Ş’o ţineam cu noaptea ’n-
(treagă.
Las să treacă să se ducă,
Mi-i u rîtă vorba lungă,
La N eam ţu la m ănăstire,
L a icoane să se ’nchine.
Să se duc’ să se sfinţească,
De min ’să se despărţească.
Iarb ă neagră din grădină !
Să ştii, puiculiţă, bine
Că eu m ă duc dela tine,
Să răm âie pajiştea,
Să vezi cum îi dragostea.
D ragostea de fa tă m are,
Ca fasolea din căldare,
Când îi pui un pum n de sare;
Ia r dragostea de nevastă
Ca garofa din fe re a s tă ;
D im ineaţa înfloreşte,
Peste zi se veştejeşte.
Cât oiu trăi, să iubesc,
Că de-oiu m uri, putrezesc,
Şi păm ân tu l creşte iarbă,
Nim ene nu m ai m ă ’n treab ă
Ce puicu ţă mi-a fost dragă !
Când ai şti şi te-ai pricepe,
D ragostea de u n ’ se’ncepe :
Dela ochi, dela sprâncene,
Dela buze subţirele,
M uşcare-ar neică din ele
Ca d in tr’un fagur de miere.
Cucuîeţ dela pădure !
D u-te la puica şi-i spune
Să nu se m ai poarte bine :
Că m i-a ru p t inim a ’n mine
Să se poarte m ai vlăvioasă,
Să-mi m ai văd şi eu de casă.
Zup, zup, zup !
D e-abia mi-o duc,
Şi mi-o duc cu m eşteşug
Pe două roate de plug.
Jo acă fa tă ce-i juca,
D u-te-acasă şi-i m ânca.
Că ţi-a frip t m ă-ta m âţa
Şi ţi-a lăsa t codiţa.
Fem eea care iubeşte
Spală n o aptea şi cârpeşte,
Ia r ziua se prim eneşte
Şi t o t la iu b it gândeşte.
Fem eia care-i u rîtă
Şede t o t posom orită,
H ainele pe tr u p nu-i vin,
O glinda-i pune venin.
Ziua doarm e din picioare,
N oaptea zace de lungoare...
Bată-1 focu de u r ît !
U i'îtu-i posom orit.
Fem eea care-i frum oasă
N u-i p ă c a t s ’o ţii la casă',
N oaptea-i veselă ca luna
Şi iubeşte ca n e b u n a !
Z iu a -i dulce ca un soare
Şi iubeşte p â n ’ce moare.
*
La c râ şm u ţa cea din deal
Vinu-i bun şi oca-i mare,
C râşm ăriţa slută ta re ,
B eu voinicii de călare.
La c râ şm u ţa cea din vale
Vinu-i r ă u ’ şi oca-i m ică,
C râşm ăriţa-i frum uşică :
B eu voinicii de se strică.
 CAND ERAM IN FLOAREA MEA 1
Când eram în floarea mea,
Zburam ca o păsărea
Şi zburam din cracă’n cracă,
N ’avea nime ce să-m i facă.
D ar un hoţ de v ân ăto r
MIELUŞICA
Pogoară, pogoară, pe plaiu
T o t nouă ciobani,
De sâ n t veri prim ari,
Şi cu unul z e c e ;
E l e streinşor,
Cu oiţe m u lte :
C âte p ietre ’n m unte,
A tâ te a -s c o rn u te ;
C âte p ietre ’n vale,
A tâ te a -s m io a re ;
C âte pietricele,
A tâ te a -s m ieluşele.
V ai ! N ouă ciobani
De sân t veri p rim ari,
E i că s ’a u vo rb it
Şi s ’a u sfă tu it,
L a ap u s de soare
Pe el să-l om oare,
B anişori să-i bea,
O iţe să-i ia,
Să le îm p ărţească,
Să le răspândească.
D ar o m ieluşică
(E a îi ocheşică)
E a mi-şi auzea,
Şchioapă se făcea,
Iţi urm ă răm ânea,
1 C on tem poran u l , Iaşi, 1881, p. 431.
2 A uzită în „Spitalul Brâncovenesc” dela „Mama Balaşa” , gardiancă
bătrână, de locul ei din Craiova.
X. Creangă. — opere complete-
îm i întinse-un lăţişor
Şi m ă prinse de-un p ic io r;
Şi mă băgă ’n colivie,
Mai m ult m oartă decât vie.
Şi-unde mi-şi zbieră,
Locul trem u ră,
Brazii veştezeâ,
Iarba se pârlea.
D ar stăp ân u l ei
Cârlig răsucea
Şi în loc stă te a,
Oiţa ’ntreb a :
— O iţă, lăiţă ,
Mie d răguliţă !
D e când te-a m v ă z u t
Şi te-a m cunoscut,
Aşâ n ’ai f ă c u t ;
D oar nu v ’am păscut
T ot prin livezi verzi,
Apă nu v ’am d a t
La izvoară răci,
Ori nu v ’am culcat,
P ’alea vârfuri nalte
U nde v â n tu l b a te 7...
Oiţa-m i grăiâ :
— Stăpâne, stăpâne,
Stăpâiorul nostru !
Ba t u ne-ai culcat
P ’alea vârfu ri nalte,
U nde v â n tu l b a t e ;
Şi t u ne-ai păscut
T ot prin livezi verzi Să-mi aud c â n ii:
Şi a p ă ne-ai d at Cârligelul meu,
La izvoară răci. Voi că mi-1 veţi pune
S tăpâne, stăpâne, S tâlp la căpătâiu.
Vai, nouă ciobani Iar ca m ângâiere,
De sâ n t veri prim ari, Fluieraş de soc,
Ei că s ’a u vo rb it Ce-mi zice cu foc,
Şi s’a u sfă tu it Voi că mi-1 veţi pune
La a p u s de soare In uşa tâ r le i;
Să mi te om oare, V ântul mi-o-adiâ,
Bănişori să-ţi beâ, Fluer mi-o m işc ă ;
Pe noi să ne ia, Fluierul mi-o zice,
Să ne îm p ărţească, Oile s ’or strânge,
Să ne răspândească ! Pe m ine m ’or plânge
S tă p ân u l g r ă i : Cu lacrăm i de sânge.
— Oiţă lăiţă, ..................................................... » * •
Mie drăguliţă ! A h ! strein de mine,
De m ’or om orî, M ult strein în lume,
Voi m ă-ţi îngropa Nici un ajutor
n tâ rla oilor, Dela Dum nezeu
m jocul m ieilor, Şi stăpânul meu *.
In dosul st anii,

B R fl T G 2

Are B ra tu tre i feciori, Şed feciorii B raţu lu i

Câte tre i sâ n t v â n ă to r i;
D ar m ai are, B ra tu , are
Pe D obrica fa tă m are,
Se prim blă pe a t călare,
Cu cozile pe spinare,
îm p le tite c u p a ra le -—
C unjurată cu pistoale.
F ru n z u liţa fragului,
Sus în plaiul m untelui
La tu lp in a fagului
La u m briţa b rad u lu i
Cu N iţ-a Ploscariului,
Cu M anea Şalariului,
Cu sora lor D obrica.
D ar ei to t beâ şi m âncâ,
Ia r D obrica se culca,
P u ţin te l că adorm ea
Şi u r â t vis că visa,
D re p t în picioare sărea
Şi din gură că grăia 1
— V aleu, neică S tanciule î
Voi b eţi, m ări, şi m ân caţi
Nici o grijă nu p u r t a ţ i ;

1.Contemporanul, 1881, p a g . 431—432.

2. In Contemporanul, 1881, p. 483 cu nota lui I. Creangă la siarşit î
Auzită dela „Mama Balaşa“. Bucureşti 1881 Septemvrie.
 D ar eu, neică, m ă culcai,
P u ţin te l că adorm ii
Şi u râ t vis că visai :
N eică, pistoalele tale
Şedeâ’n cui f ă r ’ de o ţe a le ;
N eică, flintişoara m ea
Şedeâ’n cuiu f ă r ’ de vergeâ !
Nici c u v â n t nu săvârşiâ,
P o te ra că-i cotropea,
C ăp itan u l că grăia :
D ’alei Stance-al B raţu lu i,
Vrei tu , m ări, să te dai,
S au la poteră legat,
Ori tu , m ări, to t t ă i a t ?
D ar S tanciu că mi-i grăiâ :
•— C ăpitan B ălăurean,
N u sâ n t m uiere de sat
Să m ă d a u ţie legat,
C ă-s voinic cu com ănac,
Ii vedea ce-oiu să vă fac.
D ar soră-sa D obrica,
E a din gură că grăiâ :
— Taci, neică, nu zice-aşâ,
Că m i-ţi ră p u iu v ia ţa ;
Ci a d ’o ’ncoa pe durda.
P e d u rd a ’n m ână i-o da,
P ra v u l cu poala-1 tu rn ă ,
G loanţele cu ch iv ără,
E a de stânga ’ngenunchia
Şi pe d re p tu l mi-o puneâ,
O d a tă c ’o sloboziâ :
Ş ap tesp rece doborâ,
C eialalţi c â ţi răm âneâ
Pe to ţi greu că mi-i rănea,
N u m ai c ă p ita n scăpâ.
D ar ea din gură-i grăiâ :
— C ăpitan B ălău rean 1
T u du-te, m ări, de spune,
T u , m ări, tu , la domnie,
Să sloboadă pe m aica,
Pe m aica şi pe taica,
Că-i a p rin d puşcăria !
A şteptă ea ce-aşteptâ
Şi v ăzând că nu veniâ.
E a pe cal încăleca
Şi la dom nie p le c â ;
La pâin ariu se a b ă te â ,
P âne că mi-şi târguiâ
Şi felii că le tăiâ,
L a puşcărie m ergea,
Săreâ ici, săreâ colea
Ş ’un am ânoraş scoteâ
Şi din el că scăpărâ
Şi foc puşcăriei da,
V inovaţii to ţi scăpâ
Şi pânea că le-o ’m p ă r ţe â ;
Şi taic ă-să u şi m ă-sa
D in puşcărie scăpâ.
D ar B ucureştiu vedeâ,
D upă dânsa se luâ
Calul în loc îi oprea
Şi pe dânsa o prindea
Şi la domnie-o ducea ;
U n ou roş în p ar puneâ
T o ţi B ucureştii că da
Şi oul nu-1 nim erea.
D obrica că mi-i privea,
Inim a ’n tr ’ânsa fierbea,
P ân ă ce rân du-i v e n e â ;
Iaca rân d u l că-i venia,
Când o d a tă slobozea,
Oul fărâme-1 făcea.
D ar pe ea o cotropea,
La domnie-o rădică,
E a acolo că m ergea,
P ie p tu l că şi-l a r ă tă .
Dom nia d a c ’o vedeâ,
Ie rta re că-i dăruiâ,
i la fra ţi că se’ntorceâ,
ute ca o rândunea,
Cu p ărin ţii lângă ea.
 LINA CflTALINfl1.

In sus, Lina se ducea

Pe Mureş în sus, Şi m i-i aşternea,
Este-o casă naltă. Unde-i poroncea.
Da ’n ea cine şede? El vesel m ergea
Domnul Jem nai Craiu Şi m i se culca.
Şi cu Jecm ăneasă, D ară Jecm ăneasă,
Cinstita crăeasă, Cinstita crăeasă,
La m asă şedeau. Vezeteu chiema
Dar cu pahar cin’le da? Şi m i-i poroncea,
Lina Cătălină, Caii să m i-i pue,
Floare din grădină, Telegarii iuţi,
Fată de Română, Iuţii ca smeii,
Albă ca o zână ; N egri ca corbii.
De Rom ân bogat Apoi deîndată
Tot din Ţarigrad, Pe L ina chiema,
Cu paharul da. In b u tc’o punea
Dom nul Jem nai Craiu Şi cu ea pleca
Paharul lua, In sus,
De m ân’o strângea, Pe M ureş în sus
Dară Jecm ăneasă, La Lacul Rotund,
Cinstita crăeasă, Care n’are fund.
Ea că mi-şi vedea, Şi dac ’ajungea,
Nimic nu zicea, P e ea jos c’o da,
Masa ridica. P ietre aduna
Domnul Jem nai Craiu Şi ’n roche-i cosea,
Pe Lina chiema, Brânci în apă-i da,
Din gură-i grăia: Lina se ’neca.
„Lino Cătălină, Doam na Jecm ăneasă,
„Floare din grădină, C instita crăeasă,
„Fată de Română Acasă venea
„Albă ca o zână; Şi mi se culca.
„De rom ân bogat In vărsat de zori,
„Tot din Ţ arigrad, In m iros de flori,
„Du-te de-m i aşterne, D om nul Jem nai Craiu
„Tot în cea grădină El se deştepta
„In cap de răzor Pe Lina c h ie m a :
„In m iros de flori". „Lino Cătălină,
1. Publicat în „Convorbiri literare’’ voi. XV 1882 pag. 383, cu ur­
mătoarea însemnare a lui I. Creangă :
„Auzit în „Spitalul Brâncovenesc”, din gura unei bătrâne gar-
dience, numită „Mama Balaşa”, fără ştiinţă de carte, care spunea şi
ea că l’a auzit în copilărie dela un moş al ei din Craiova, de unde
era şi „Mama Balaşa”. Bucureşti, 1881, Septembrie.
 „Floare din grădină, Care n ’are fund,
„Fată de Română, Năvodarii da
„Albă ca o zână, Cu năvoadele,
„Adă-mi năstrapa Pe Lina găseau
„Ca să-mi spăl faţa!" Ş ’afar ’o scoteau.
Lina nu răspunde, Domnul Jem nai Craiu
Că n’are de unde... El dac’o vedea,
El că mi-o striga In braţe-o lua
Şi nu răspundea... Şi mi-o săruta
D ar o ţingăncuşă Şi mi-o d e sm ie rd a :
L a dânsul eşia, „Lino Cătălină,
Din gură-i grăia: „Floare din grădină.,
„Doamne, Jem nai Craiu, „Fată de Română,
„Lina nu răspunde „Albă ca o zână!"
„Că n’are de unde!" Şi degrab’ scotea
El dac’ auzea, Cuţit de argint
Iute se scula, Să m oară curând,
D egrab’ se ’m brăca, Şi mi se junghia
Robii şi-i strângea Ş’aproape de ea
La c h in 'îi punea. D egrab’ că m urea.
D ar o ţigăncuşă, Doamna Jecm ăneasă.
Ea că răspundea: Cinstita Crăeasă,
„Doamne, Jemnai Craiu, Ea când se scula
„Pe noi nu ne bate; Roabele-şi chiema,
„Că m ăicuţa voastră De fiiu le ’ntreba.
„Şi stăpâna noastră Ele răspundea:
„Doam na Jecm ăneasă, „Vai! Măria T a;
„Cinstita Crăeasă, „Stăpânaşul nostru,
„Pe Lin’a luat, „El că şi-a plecat
„Cu ea a plecat „La «Lacul Rotund»;.
„In sus, pe Mureş în sus „Care n ’are fund!"
„Şi’n Lacul Rotund, Ea dac’ auzea,
„Care n’are fund, Iute se scula,
„Pe Lin’a ’n e c a t!“ După el pleca,
Domnul Jem nai Crai La „Lacul R otund",
El dac’ auzea, Care n a re fund,
Năvodari chiema, Şi mi ţi-I găsea
Şi el se scula, Mort chiar lângă ea f
La dânsul lua D acaşa vedea,
Cuţit de argint Indărăpt venea,
Să m oară c u râ n d ; In iatac întră
Acolo m ergea Şi se otrăvea.
La „Lacul R otund",
 ROSTIRI, ZICRTORI, CUVINTE
IK

ele bune să s ’adune,

t Cele rele să se spele.

Cliirotia.
A sta să n ’o ponoseşti
Şi cu a lta să te înoeşti.

Um blă în pogheazuri.
Se are de bine cu nevasta lui.
S ă lipseşti de-aici, că acuş mi-i că nu te-oiu puteâ prinde
şi ţi-oiu face spinarea dobă şi pântecele coastă.
Gura lui erâ clopot.
D a cum ai făcu t de i-ai om orît? Cum să fa c ? Ia i-am
toropit pe to ţi, de parcă n ’au m ai fost vii, de când îs ei.
Dă trei bice calului, să sară tre i m u n ţi şi tre i văi.
Ticălos b ă rb a tu l m eu,
E l m unceşte şi eu beu.
Basta-i, de-acum s’a m ântuit.
E l nu vorbiâ pleavă.
’T ă-te pârdalnicul să te b a tă inimă, că to t aceea ai răm as.
Cioclej, hlujan.
Acuş te fu ră sfântul.
Trei zile tra p ă d u l şi un ceas praznicul.
M âncarea cam pe sponci, d a r apa... m ila D om nului.
Cu om ul prost să nu ai aface, nici în clin nici în m ânecă.
D ar d işă n ţa t (curios, straniu) m ai e ş t i !
H âlpav 2 (lacom).
H a la tu ri (ciocane, unelte).
Parcă nu eşti în to ate sim ţirile.
V ină-ţi în sim ţiri, D oam ne iartă-m ă !
A racan de mine (săracul de mine).
In to ate zilele sânt sfinţi, d ar nopţile sânt ale noastre.
1. Din voi. II al ediţiei dela laşi, 1892.
2. Creangă întrebuinţează şi forma „hâlpov”.
 V arga lui Dum nezeu, de aspru ce erâ.
Când sufletul îţi este gol şi inim a fără sim ţire, degeaba
m ai cauţi pricină cu lum ea din afară.
H ădărag.
Zăbavnic (dela zăbavă, întârziere).
A râde cu incot (chicote).
Rom ânului i-i greu până se apucă de treabă, că de lăsat,
în d a tă se lasă.
L-a d a t prin şperlă.
Bobotind.
D ator nu-s, că nu-mi dă nimene pe datorie.
B eţiv nu-s, că n ’am ce bea,
B ătău ş nu-s, că toţi m ă bat.

II *.

în tin a t, pângărit, spurcat. Im prilistită.

H ăm isit de foame. Motocei la rochie. Şi cu chiu cu vai.
N u se poate acioă de răul lor. Tare mi-i deşanţ sau de>a
m irare.
S’a zorcăit. Um blă ’n fleorţuri. Face m arazuri.
Ştie ea Sm aranda ce poam ă de om eşti tu , hâ ! hâ [
Măi Ioane, hai, gata e ş t i ? — G ata, g a ta ! Am legat cinci
şi m ai am cinci şi apoi pun pe Cârnu cu ochii la foc.
Mă m ănâncă, ce m ă m ănâncă, d a i-aş face-o eu.
Nu-i om a cătărei ( genetiv), de sam ă.
A istuia m ai n ’ai ce-i face.
Se vede că nu i-i cam îndăm ână Bălaei, că vine ta ta cu
pielea pe b ă ţ.
Am fost şi am v ăzut... E râ şi nu erâ.
A zic c’a veni-— dacă n ’a venit...
Se vede c’a venit, — de n ’a m ai v enit...
Cât a cură, n ’a d a ’n gură.
V orba c e e a :
Asista-i băietul gălăţanul,
Care ş’a băut sumanul
Şi-a rămas într’un (numa’n) ilic
Şi îl ie dracul de frig.

V orba c e e a : Ziua se tem e de bivo. şi noaptea încalecă

pe dânsul.

1. Publicate după manuscrisele lui Creangă de Gb. Teodorescu-Kirileanu

In Şezătoarea V. p. 212, de unde le reproducem.
 Strâm bii m ănâncă ţa ra şi drepţii n ’o lasă...
E rău să te pui slugă Ia dârloagă şi to a te au şartu l lor.
V rabia m alai visează şi calicul com ândare.
I n tr ’un crac bortos, şede dracul m ânios (puşca).
Supt u n cărpănaş, joac’un iepuraş : (furca şi fusul).

POVESTE1
(Prostiea om enească).
A fost o d ată, când a f o s t ; că dacă n ’ar fi fost, nu s’a r
povesti
Noi nu sântem de pe când poveştile, ci sântem m ai din­
coace cu vro două-trei zile : de pe când se potcoviâ puri-
cele cu nouă-zeci şi nouă de ocă de fier la un picior şi to t
i se părea că-i uşor 3. •
Ci-că erâ o d a tă un om în su ra t, şi om ul acela tră ia la un
loc cu soacră-sa. N evasta lui, care aveâ copil de ţâ ţă , eră
cam p ro astă ; dar şi soacră-sa nu erâ tocm ai h â tră .— In tru
una din zile, om ul n o stru iese de-acasă după treb i, ca fie­
care om. N evasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i
dete ţâ ţă , îl puse în albie lângă sobă, căci erâ i a r n ă ; apoi
îl legănă şi-l desm erdă, până ce-1 adorm i. Dupăce-1 adorm i,
s tă tu ea p u ţin pe gânduri, ş ’apoi începu a se boci, cât îi
luâ gura : Aulio ! copilaşul m eu, copilaşul m eu !
Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaim ă,
sv â rli fusul din m â n ă şi furca din b râ u cât colo, şi sărind
f ă r ă sine, o în tre b ă cu spaim ă :
— Ce ai, draga m am ei, ce-ţi este ?
— M amă, m am ă ! copilul m eu a re să m oară.
— Când şi cu m ?
— Ia tă cum : vezi drobul cel de sare pe h o rn ?
— II v ăd. Ş i? !•••
— De s’a sui m âţa, are să-l trâ n te a sc ă d rep t în capul co­
pilului, şi să m i - 1 om oare !

1. Publicată întâia oară în „învăţătorul copiilor11 ediţia V. 1878, Iaşi,

pag. 175—176, în forma din ediţia I-a „Minervei11. Aici o reproducem
■după cum a fost îndreptată şi adăugită în ediţiile din urmă ale „în­
văţătorului Copiilor'1. Manuscriptul acestei poveşti se află acum la
Biblioteca Academiei Române din Bucureşti.
2. In ediţiile dela început urmează : ,,ci ca un purice ar plesni1'.
3. In ediţiile dela început urmează: „şi încă se mai potcoveâ cu
o coajă de nucă şi se duceâ în înaltul cerului la sfânta rugă, poveşti
să ne-aducă11.
 — Vai de m ine şi de m ine, că bine zici fa ta m ea ; se vede
că i s’a u sfârşit m itite lu lu i zilele !
Şi cu ochii pironiţi la drobul de sare de pe horn şi cu
m ânile încleştate, de parcă le legase cineva, începură a -1
boci am ândouă, ca nişte sm intite, de clocotiâ casa. Pe când
se slu ţiau ele, cum v ă spun, num ai iaca şi ta tă l copilului întră
pe uşă, flăm ând şi năcăjit, ca vai de el.
— Ce e ste ? Ce v ’a găsit, nebunelor.?
A tunci ele, viindu-şi p u ţin în sine, începură a-şi şterge la-
crăm ile şi a-i povesti cu m are jale despre întâm p larea neîn­
tâ m p la tă ...
Omul, după ce le ascultă, zise cu m irare : Bre ! m ulţi
proşti am v ăzu t eu, în v iaţa m ea, dar ca voi n ’am m ai văzu t.
M ăăă... duc în to a tă lum ea ! Şi de-ciu găsi m ai proşti decât
voi, m ’oiu m ai în to arce a c a s ă ; iară de nu, ba...
Aşâ zicând, oftă din greu, ieşi din casă, fără să-şi iee ziua
bună, şi plecă su p ă ra t şi a m ă rît ca vai de cm !

Şi m ergând el bezm etic, fără să ştie unde se duce, după

o b u c a tă de vrem e, oprindu-se în tr ’un loc, i se în tâm p lă i a r
să v a d ă ceva, ce nu m ai văzuse : un om ţin e a p u ţin un oboroc
deşert cu gura spre soare, apoi răpede -1 înşfăca şi în tră cu.
dânsul în tr ’un b o rd e iu ; peurm ă iar eşiâ, îl punea iar cu.
gura la soare, şi to t aşâ făcea... D rum eţul nostru nedum erit
(se o pri şi) zise :
— B ună ziua, om bun 1
— M ulţăm esc dum itale, prietene !
— Da ce faci aic i?
— Ia mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul
ist de soare în bordeiu, ca să am lum ină şi nici că - 1 pot...
— Bre ! ce tru d ă , zise dru m eţu l. N ’ai v ru n topor la în-
dă m ână ?
— Ba am.
— Ie -1 de coadă, sparge ici, şi soarele va în tră singur
în lă u n tru ...
în d a tă făcu aşâ, iar lum ina soarelui în tră în bordeiu..
— M are m inune, om bun, zise gazda ; de nu te-a duceâ
D um nezeu pe la noi... eram să îm bătrânesc, cărân d soarele
cu oborocul.
încă un to n t, zise drum eţul în sine, şi plecă.

Şi m ergând el to t înainte, peste c âtva tim p, ajunse în tr ’un.

s a t şi din în tâm p lare se opri la casa unui om. Omul de-
gazdă fiind ro ta riu , îşi lucrase un car şi-l înjghebase în
c a să , în to a tă întregim ea l u i ; ş ’aeum voind să-l scoată
a fa ră , tră g e a de p ro ţa p cu to a tă p u tere a, d ar carul nu eşiâ.
Ş tiţi p e n tru c e ? — Aşâ : uşile erau m ai strâ m te decât carul.
R o ta riu l voiâ acu m să ta ie uşorii, spre a scoate carul. No­
roc însă că d ru m eţu l l-a în v ă ţa t să-l desfacă în to a te p ă r­
ţile lui, să le scoată pe rân d a fa ră , ş ’apoi iarăş să-l înjghebe
la loc.
— F o a rte m ulţăm esc, om bun, zise gazda ; bine m ’a i în­
v ă ţa t. Ia u ită -te dum neta ! E râ să dărâm b u n ă ta te de casă
din pricina carului...

De aici d rum eţul n o stru m ai num ărând un n ă tă rău , m erse

to t în ain te , până ce aju n se iară la o casă. Acolo ce să v a d ă ?
U n om c ’un ţă p o iu în m ână voiâ s ’arunce nişte nuci din
tin d ă în pod.
Din ce în ce, d a u peste dobitoci, zise dru m eţu l în sine.
— Da ce t e fră m â n ţi aşâ, om b u n ?
— Ia vreu să svârl nişte nuci în pod şi ţăp o iu l ista, bată-1
scârba să-l b a tă , nu-i nici de-o tre a b ă ...
— Că degeaba t e tru d e şti, nene 1 Poţi să-l b lastăm i c â t
1-ei blăstăm â, h a b a r n ’a re ţăp o iu l de scârbă. Ai un oboroc?
— Da cum să n ’am.
— P une nucile în tr ’însul, ie-1 pe um ăr şi sue-le frum uşel
în p o d ; ţă p o iu l e p e n tru paie şi fân, iar n u p e n tru nuci.
Omul ascu ltă şi tre a b a se făcii în d ată .

D rum eţul nu zăbovi nici aici m u lt, ci plecă m ai num ărând

şi a lt neghiob.
Apoi d e a ic i m erse m ai departe, până ce ajunse ca să m ai
v a d ă aiu rea şi a ltă năzbâtie (la care nu se p u tu opri de râs).
U n om legase o vacă cu funia de g ât şi suindu-se pe-o şură,
unde aveâ a ru n c a t oleacă de fân, tră g e a din răsp u te ri de
funie, să urce vaca pe şură. Vaca răgeâ cum plit, şi el nu
m ai p u tea de ostenit.
— Măi o m u le! zise drum eţul, făcându-şi c ru c e ; dar ce
vrei să faci ?
— Ce să fac, mă ’n tre b i? Da nu vezi?
— Ba v ăd , num ai nu pricep.
— Ia h ăram u l ista, e hăm isit de foam e şi nu vre nici în
ru p tu l capului să vie după mine, sus pe iastă şură, să m ă­
nânce fân...
 — S tăi p u ţin , creştine, că spânzuri vaca ! Ie fânul şi-l dă
jos la vacă !
— D a, nu s ’a irosi?...
— N u fii scum p la tă r â ţe şi e ftin la făină.
A tunci om ul a scu ltă şi vaca scăpă cu vieaţă.
— Bine m ’a i în v ă ţa t, om bun ! P e n tr ’un lucru de nim ica,
erâ c â t pe ce să-m i g â tu i vaca !

Aşâ, d rum eţul n o stru m irându-se şi de această m are

prostie, zise în s in e : „M âţa to t s ’a r fi p u tu t întâm plă să
deie drobul de sare jos de pe h o r n ; dar să cari soarele în
casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţă p o iu l şi să
tra g i vaca pe şură la fân, n ’am m ai g â n d it !
Apoi dru m eţu l se întoarse acasă şi petrecu lângă a i săi,
pe cari-i socoti m ai cu duh, decât pe cei ce vSzuse în că­
lăto ria sa.
Ş’am încălecat pe-o şea,
Ş am spus povestea aşâ ;
Ş’am încălecat pe-o roată,
Ş’am spus’o to a tă ;
Ş’am încălecat pe-o căpşună,
Ş’am spus, oameni buni, o mare minciună !

(JRSGL PACflLIT DE VULPE

E râ o d ată o vulpe vicleană, ca to a te vulpile. E a um blase
o no ap te în treag ă după hrană şi nu găsise nicăiri. Făcân-
du-se ziua albă, vulpea iese la m arginea drum ului şi se culcă
sub o tu fă , gândindu-se ce să m ai facă, să poată găsi ceva
de m âncare.
Şezând vulpea cu b otul întins pe labele de dinainte, îi
vine m iros de peşte. A tunci ea râdică p u ţin capul şi u itân-
du-se la vale, în lungul drum ului, zăreşte venind un car tra s
de doi boi. .
— B un ! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o a şte p ta m eu. Şi
în d a tă ese de sub tu fă şi se lungeşte în m ijlocul drum ului,
ca şi cum a r fi fost m oartă.
C arulapropiindu-se de vulpe, ţă ra n u l ce m ână boii o vede
şi crezând că-i m oartă cu a d e v ă ra t, strigă la b o i : Aho !
aho ! Boii se opresc. Ţ ăran u l vine spre vulpe, se uită la ea

1. Din „Metoda nouă de scriere şi cetire*'.

de a p ro ap e şi văzând-o că nici nu suflă, zice : Bre ! da cum
naiba a m u rit vulpea a s ta a ic i? ! T i i i !... ce frum oasă ca­
ţav e ică am să fac nevestii mele din blana istu i vulpoiu. Zi­
c â n d aşâ, apucă vulpea de după cap şi tărân d -o până la
car, se opin teşte ş ’o aru n că deasupra peştelui. Apoi strigă
la b o i : hăis 1 Jo ia n , cea ! B ourean. Boii pornesc.
Ţ ă ra n u l m ergea pe lângă boi şi-i to t îndem na să m eargă
m a i iute, ca s’ajungă degrabă acasă şi să iee pielea vulpii.
Insă, cum a u pornit boii, vu lp ea a şi început cu picioa­
rele a îm pinge peştele din car jos. Ţ ă ran u l m ână, caru l scâr­
ţâ ia , şi peştele din car cădea.
D upă ce’ hoaţa de vulpe a a ru n c a t o m ulţim e de peşte
pe drum , biniii...şor ! sare şi ea din car, şi cu m are grabă,
începe a strânge peştele de pe drum . D upă ce l ’a strân s
grăm ad ă, îl ia, îl duce la bizunia sa şi începe a m ânca, că
ta a a ...re -i m ai erâ foame.
Tocm ai când începuse a m ânca, iaca vine la dânsa ursul.
— B una m asa, c u m ătră ! T i i i ! da ce m ai de peşte a i !
D ă-m i şi m ie că ta a a ....re ! mi-i poftă 1
— Ia m ai pu n eţi pof ta ’n cuiu, cum ătre, că doar n u pen­
t r u gustul a ltu ia m ’am m uncit eu. Dacă ţi-i aşâ de poftă,
d u -te şi-ţi m oaie coada ’n b a ltă ca mine, şi-i av eâ peşte să
m ănânci.
— In v aţă -m ă , te rog, cum ătră, că eu nu ştiu cum se
prinde peştele.
A tunci vulpea râ n ji dinţii şi zise : Alei, cum ătre î da nu
ştii că nevoia te duce pe u n d e'nu ţi-i voia şi te în v a ţă ce nici
gândeşti. A scultă, cu m ătre : vrei să m ănânci peşte? — D u-te
desară la băltoaga cea din m arginea pădurii, vâră-'ţi coada
în a p ă şi s tă i pe loc, fără să te m işti, până despre ziuă :
a tu n c i sm unceşte v â rto s spre m al şi ai să scoţi o m ulţim e
de p eşte,poate îndoit şi ’n tre it de c â t am scos eu.
U rsul ne m ai zicând nici o vorbă, aleargă ’n fuga mare.
la băltoaga din m arginea pădurii şi-şi v âră ’n ap ă to a tă
coada !...
In acea n o ap te începuse a b a te un v â n t rece, de îngheţă
lim ba ’n gură şi chiar cenuşa de sub foc. în g h ea ţă z d rav ăn
ş i ap a din băltoagă, şi prinde coada ursului ca în tr ’un cleşte.
Dela o vrem e, ursul ne m ai p u tâ n d de durerea cozii şi de
frig, sm unceşte o d a tă din to a tă puterea. Şi sărm anul urs !
în loc să scoată peşte, răm âne f ă r ’ de coadă l
începe el acum a m ornăi cum plit ş ’a sări în sus de du­
rere. Şi ’n ciu d at pe vulpe că l-a am ăgit, se duce s ’o ucidă
în b ă ta e . D ar şire a ta de vulpe ştie cum să se ferească de
m ânia ursului. E a eşise din bizunie şi se vârîse în scorbura
unui copac din a p ro p ie re ; şi când văzu pe urs că vine f ă r ’
de coadă, începu a strigă :
— Hei, cum ătre ! D ar ţ ’au m ân cat peştii coada, ori ai
fost prea lacom ş ’ai v ru t să nu m ai răm âie peşti în b a ltă ?
U rsul au zin d că încă - 1 m ai ia şi în râs, se înciudează şi
m ai ta r e şi se răpede iu te spre c o p a c ; dar gura scorburii
fiind s trâ m tă , ursul nu p u teâ să încapă în lău n tru . A tunci
el c a u tă o creangă cu cârlig şi începe a cotrobăi p rin scor­
bu ră, ca să scoată vulpea a fa ră şi să-i deie de cheltuială...
D ar când apucă ursul de piciorul vulpii, ea strigă : „T rage,
n ă tă ră u le ! m ie nu-m i pasă, că tra g i de co p ac...” Iar când
an in ă cârligul de copac, ea striga : „V aleu, c u m ătre t nu
tra g e , că-m i rupi p ic io ru l!”
In z a d ar s’a n ăcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că to t
n ’a p u tu t scoate vulpea din scorbura copacului.
Şi iaca aşâ a răm as u rsul pâcâlit de vulpe !

INUL ŞI CRMEŞfl 1
— Ştii t u căm eşă dragă, ce erai o d a tă ?
— Ce să fiu ? E ram ceeace m ă v e z i : căm eşă albă, cu
care se îm bracă oamenii.
— N u-i aşâ ! a i fost o s ă m â n ţă ; apoi o b u ru ean ă c lă ti­
n a tă de v â n t, ca to a te buruenele : aşa n altă, subţirea, to c­
m ai de p o triv a m ea ; erai in c u floricică a lb a stră , fata m ea.
Când ai fost crescut şi copt, cum sâ n t eu acum , oamenii
te -a u sm uls din p ăm ânt, te -a u legat în fuioare, te -a u pus
copăcel şi te -a u lăsat la soare ca să t e usuci. D upă aceea
te -a u cu lcat pe ţol şi te -a u b ă tu t cu beţe, ca să-ţi scoată
săm ânţa ; apoi b ă tu t şi stâ lc it cum erai, te -a u dus la baltă
şi te -a u pus în lopiioare (topilă), unde-ai s ta t vro zece zile,
ca să te to p e ş ti; adecă, să-ţi putrezească hlu ju l. D upă a sta ,
te -a u scos şi te -a u pus iarăş la soare ca să te u s u c i, răză-
m ân d u -te de g ardul pe care eşti în tinsă acum . F iind uscat,
te -a u m eliţat şi h lujul tă u s ’a prefăcut în posderie, ia r cojiţa
ta , în fu io r ; femeile apoi te -a u răg ilat, te -a u periet şi te-a u

1 Din ,,învăţătorul Copiilor", partea I, ediţia X, Iaşi, pag. 95—96,

făc u t fuior frum os şi m oale ca m ăta sa ; din fuior te -a u fă­
c u t caer, te -a u pus în furcă şi a u în cep u t a toarce, prefă-
cându-te în tort sa u a ţă . T o rtu l l ’a u d e p ă n at (răşchiet) pe
râşchitoriu, spre a - 1 face căleap; călepele s ’a u fiert eu le­
şie, să se în ă lb e a s c ă ; apoi le-au pus pe vârtelniţă, de pe
care a u început a le depănă pe mosoare c u letca : de pe
m osoare te -a u u rzit pe u rzo iu ; te -a u lu a t şi te -a u în v ălit
pe sulul de dinapoi, punând vergele p in tre p ă tu ri, ca să
nu se hrentuească urzala; şi fuscei p in tre rost, ca să nu
se încâlcească natra. D upă a s ta te -a u nevedit, tre c ân d u -te
prin iţe şi prin spată; şi, cu a ju to ru l slobozitoriului, a l ză­
vorului şi al lopăţelii, te -a u în tin s în stative, legându-te
de sulul de d inainte, de unde se începe gura-pânzii. Căle­
pele lăsate p e n tru b ă tă tu ră , le-au d e p ă n a t pe ţevi cu sucala;
apoi punând ţev ile în suveică, a u în cep u t a ţese : adecă a
tre c e bătătura prin urzală cu a ju to ru l tălpigilor (călcă­
torilor), al scripţilor şi al iţelor. Ca să se îndesească firele,
b ă tă tu ra se b a te cu vatale, în tre care e aşez a tă spata. Şi
iaca aşâ te -a u p refăcu t în pânză. Când erâ cald afa ră şi fru ­
mos, fem eile te -a u dus la b a ltă şi te -a u ghilit', apoi te -a u
fie rt cu leşie şi ia r te -a u ghilit, până te -a i în ălbit. Când
erai albă curn treb u e, te -a u uscat, te -a u făcu t v ălătu c, te -a u
croit şi au fă c u t din tin e , ceeace eşti acum .
Mică bu ru ean ă, nu ş tiu de unde-ai m ai scos a tâ te a
despre m ine.
„ „Hei, dragă, d ar poate că nu ştii, că oamenii m ai fac
pânza şi dm sora n oastră cânepă şi din fra tele n o stru bum­
bac ; ba şi din în g h im p ăto area urzică m ai fac un feliu de
pânză. D ar în fabrici se ţe s feliu-de-feliu de pânzeturi, m ult
mai uşor şi în tim p m u lt m ai scu rt.
— Bre 1 m u lte m ai a u z i !
— Mai aşteap tă că n ’am sfârşit încă. Din cămeşă sau rufă,
peste câtv a tim p ai să te faci tearfă, din care se face scam ă
pentru bolnavii din spitale şi p en tru soldaţii răn iţi în bă­
tălie. Apoi te cau tă ca iarba de leac, să facă la fabrică din
line hârtie.
Mare m inune mi-ai spus, dragă buruiană, zise cămeşa.
D e-ar 1 aşa, apoi to ate lucrurile nu sânt ceeace se v ă d ; ci
altaceva au fost odată, altăceva sânt acum , — şi altăceva
âu sa 1 1 6 *
— Tocm ai aşâ, soro !
“TT Ga? ulJ e - a[-e e,ş li tu A tinsă acum a fost a ltă d a tă
pădure. Ce are sa fie de-acum înainte ?
 M ă ta s a : frunză de dud în tra tă în pântecele unor gân­
daci... Varul, ce-a fost m ai în ain te?... D ar funiile şi odgoa­
n ele?... ş. a.

FEMEILE LENEŞE DELA ŢARĂ AU CÂNTECUL ACESTA

Puseiu pânza, Şi de lată... toată-i spartă I

Când da frunza, Pe sulul de dinapoi,
Ş’o gătiiu O sută de lătunoi;
La Sân-Văsiiu, Pe sulul de dinainte,
Şi-mi părţi că mă grăbiiu... Cioprea le mai ţine minte.
Ţesuiu un cot Pintre iţe şi ’ntre spată,
Şi-l svârliiu în pod; Paşte-o iapă deşălată;
Ţesui o natră, Pintre iţe şi fuscei,
Ş’o svârliiu în vatră. Paşte-o scroafă cu purcei...
Şi de lungă-i ca o pungă
 MISIUNEA PREOTULUI Lft SATE1
sătenii p ronunţă cu drag cuvintele de moş-popă
i nănaş-pîrinte; prin urm are, to ţi v ăd în pas-
rul lor sufletesc un ta tă iubit şi bun, precum se
şi cade să fie.
Cum trebue însă ca acest părinte să conducă p e
sătenii, care cu m ândrie şi dragoste se numesc ei singuri
copii a i.lu i?
Mai întâi de toate, preotul sătean trebue să-şi înceapă ca­
riera cu blândeţe şi d e v o ta m e n t; să fie un model de mo­
ralita te şi de m uncă, fără de care m isiunea lui nu v a p u tea
produce roadă bună. Inim a lui trebue să fie totd eau n a des­
chisă, sfaturile lui să fie o com oară nesfârşită. P rin aceste
mijloace încrederea poporenilor fiind cucerită în tim p foarte
scurt, preotul trebue apoi să ştie profită răpede de asta»
p entru a p u tea pune temelie solidă misiunii sale de con­
ducător al poporului, care i s ’a încredinţat de c ă tră D-zeu
şi naţiune.
P e n tru ca preotul la sate să-şi poată îndeplini m isiunea
cu destulă dem nitate, trebue să fie m ai nainte de to ate eco­
nom bun, silitor şi m uncitor, care să întrunească to td e o d a tă
cele trei calităţi indispensabile unui a p o s to l: să fie învăţă­
tor blând şi conştiincios, doftor fără sete de argint şi giu-
decător im parţial. Cu aceste trei c alităţi succesul m isiunii
preoţeşti este pe deplin asigurat.
Precum am zis, înfăţoşarea preotului p e n tru întâia oară

1 Tipărit în „Columna lui Traian” , anul III (1872), pag. 78—79. E sem­
nat : „Preotul I. Creangă”. Acest articol e interesant atât prin ideile au­
torului asupra chemării preotului la sate, cât şi prin limba cea prea
plină de neologisme, care arată cât de mult s’a schimbat Creangă în pri­
vinţa aceasta ; căci toate scrierile lui de mai apoi sânt pilda cea mai stră­
lucită de limbă curată românească.
între poporeni trebue să fie astfeliu, ca să facă o bună im~
presiune asupra lor şi să le câştige sim patia şi încrederea.
Acestea vor constitui o arm ă puternică, care-i va servi m i­
siunea de m inune. P ornit pe astă cale, preotul trebue să
viziteze pe to ţi fiii săi sufleteşti. Când un preot se iveşte
pen tru în tâ ia oară în com una sa, el e v izita t dacă nu de
că tră to ţi, cel p u ţin de o m are p a rte a poporanilor săi. D a­
toria lui e să le întoarcă vizita, întrând în căsuţele popore-
nilor. A stă întrare să fie însă însoţită de sfaturi şi de în­
v ă ţă tu ri sincere. Cu această ocaziune, preotul m ai întâi de
to ate trebue să pună în vederea sătenilor şi să le laude
frum useţile locului, să le explice în mod poporal plăcerile şi
foloasele ce p o t trage din n a tu ra ce-i încongioară şi de care
lor m ai m ult de cât la to ţi le este d a t a se bucurâ. Prin­
tre aceste conversări să amestece anecdote m orale, exemple
de iubire reciprocă şi dreptate, şi să le nareze câte un pa­
sagiu m ai glorios din istoria străm oşilor, prin care să deş­
tepte în tr ’înşii m ăcar cât de puţin conştiinţa naţională, a tâ t
de am o rţită. D upă aceasta preotul să facă poftiri tu tu ro r
de-a rândul, cu b ă rb a ţi şi femei, cu b ă trâ n i şi tineri, ca să.
vină în D um inica cea m ai de aproape cu to ţii la biserică,
deoarece are să le spună ceva folositor. A tenţiunea lui apoi
să se concentreze m ai ales asupra şcoalei — dacă există. Să
între în m ijlocul copiilor, să le spună câte-o rugăciune fru­
m oasă şi să-i înveţe a p ă stra dragoste şi supunere că tră
p ărin ţi, că tră în v ăţă to r şi cătră to ţi oamenii... Aceşti copii
apoi, la reîntoarcerea lor acasă, vor spune părinţilor ce fru­
mos le-a vorbit popa, şi a sta v a câştiga p en tru dânsul şi
m ai m u lt încă sim patia şi încrederea poporanilor.
A stfeliu d ară în D um inica viitoare — sătenii îm brăcaţi în
costum ele lor naţionale serbătoreşti, se vor afla de sigur la
biserică cu to ţii, dim preună cu femeile şi copilaşii lor, şi se
vor grupă în giurul preotului p en tru a ascultă ceea ce le-a
promis. A tunci preotul, învestit în haine sacerdotale^, să facă
o întrerupere pe la m ijlocul liturghiei, şi cu o c ă u tă tu ră
blândă, dar serioasă to to d a tă , să înceapă c’un lim bagiu po­
poral şi clar a vorbi cam astfeliu :
„F iii m e i ! E u aici înfăţoşez pe D o m n u l'n o stru Isus Hris-
!os, care v ă zice prin gura m e a : i u b iţ i- v ă unii pe alţii, pre­
cum eu v ’am i u b i t pe voi, căci de pe aceasta v ă vor cu­
noaşte to ţi că sânteţi creştini, dacă veţi aveâ dragoste între
v o i ! D ragii m e i! Toţi avem t r e b u i n ţ ă unii de alţii, cei să­
raci de cei bogaţi şi cei bogaţi de cei săraci. Când cei
I. Creangă. — Opere complecte. 19
 bogaţi vă înlesnesc la treb u in ţă, voi cei m ai p u ţin avuţi nu
c ru ţa ţi braţele voastre pentru a le veni în tr ’agiutor, când
aceia v ă chiam ă. N u pism uiţi fericirea vecinului vostru, căci
şi el ca şi voi a câştigat-o prin sudoare şi bună economie.
Siliţi-vă ca prin hărnicie şi cinste to ţi să v ă faceţi deopo­
triv ă . Iubiţii m e i! Ia tă fiii voştri, îngriţiji de d-1 înv ăţăto r,
care asem enea este părintele lor şi fratele vostru, căci el le
dă h ran a m inţii şi a inimii. In curând vor şti a ceti, a scrie,
a socoti şi a se ruga lui D um nezeu. Ei vor şti peste puţin
şi v ă vor povesti lucruri frum oase despre iubita noastră
ţa ră şi despre D-zeu. N u în tâ rzia ţi a-i da la în v ă ţă tu ră şi
nu c ru ţa ţi nimic p e n tru în v ă ţă tu ra l o r ; căci prin în v ă ţă tu ră
ei se vor face şi m ai buni la inim ă şi m ai lum inaţi la m inte.
Ei vor şti să înţeleagă m ai bine, care este dreptul vecinu­
lui şi care sete d reptul lor, p en tru a şi-l p u tea apăra. Ei
vor şti m unci m ai bine p ăm ân tu l, din care vor trage fo­
loase m ai m ari. E i vor şti să-şi îngrijească vitele, dela care
a tâ rn ă în p a rte h ran a lor de to ate zilele. In scurt, ei vor şti
a -şi statornici gospodăriile pe tem elia economiei şi a bu­
nei rândueli, tră g â n d singuri folosul din m unca l o r ; pe
când om ul fără în v ă ţă tu ră şi fără bună creştere din casa
părintească, este înşelat de to ţi şi uşor se asvârle în b ra­
ţele lenevirii, beţiei şi altor ră u tă ţi, pierzând pe lângă săn ă­
ta te încă şi num ele cel bun şi roada m uncii sale câştigată
cu sudoare. D ragii m e i! Siliţi-vă cu to ţii a plăti la vrem e
dările voastre c ă tră obşte şi cătră cârm uire, pentrucă tot
spre folosul vostru şi al ţă rii o faceţi aceasta. Veţi fi auzit
că H ristos încă a p lă tit bir, m ăcar că a fost fiul lui D-zeu.
Fiii m e i! I n tr ’un an sân t 52 de Dum inici şi alte sfinte să r­
b ăto ri ; în to ate să ne întâlnim aicea, pentru a v ă în v ăţa
cele ce sânt bune şi de folos, precum ne porunceşte D-zeu.
D upă sfân ta leturghie m ergeţi pe la casele voastre şi daţi
trupului h ran a sa, apoi în tru n iţi-v ă la mine acasă, unde vă
poftesc cu to a tă dragostea, ca să petrecem această sfântă zi
îm preună. B inecuvântarea D om nului să fie peste v o i !”

Peste două-trei ore, sătenii se adună la casa parohială,

unde preotul trebue să le prepare o petrecere nobilă şi a tră ­
gătoare. Mai nainte de toate să le vorbească despre trebile
gospodăriei, să le deâ unele în v ă ţă tu ri practice despre agri­
cultură şi despre cultivarea viilor. Apoi să introducă n ara­
ţiuni istorice, să-i pună a recitâ balade şi doine poporale
despre faptele străm oşilor şi despre pornirile inim ii lor. Apoi
să se întindă o horă drăgălaşă de eătră junii şi junele Ro-
m âncuţe, în care tim p preotul să converseze cu b ă trâ n ii
despre educaţiune, căsătorie şi despre v irtu ţile familiei. Apoi.
să le arate stricăciunea ce provine din beţie, pentru care
scop să le desfăşure prin exemple degradarea şi nenoro­
c ire a ce se nasc din acest v iţiu odios, ce conrupe din ce în
ce m ai tare sângele cel cu rat al săteanului, slăbindu-i iste­
ţim ea şi vigoarea braţelor. In feliul acesta sătenii se vor
reîntoarce ca renăscuţi la vetrele lor, vor vizita m ai ra r
crâşm ele şi vor preferi petrecerile cele dum inicale la casa
preoţească, şi m ai târziu pe la unii din fruntaşii satului.
Cine nu recunoaşte apoi, c â t bine a r rezultă din acest sis­
tem , din a stă reformă a vieţii sociale de la s a te ? Sătenii
ocupaţi în fiecare zi de sărb ăto are cu în v ă ţă tu ri m orale, sfa­
tu ri folositoare şi petreceri nobile, ar şti să întrebuinţeze
zilele de lucru cu m ai m u ltă vigoare şi ar scăpâ în scurt
tim p de m reaja prim ejdioasă şi sugrum ătoare a veneticilor,
ce au curagiul a profită de sim plicitatea lor, pentru a-i
speculă şi exploatâ. D ânşii ar deveni av u ţi şi din ce în ce
m ai folositori societăţii. P roprietarul ar trage m ai m u lt fo­
los din proprietatea sa, căci lucrul său ar fi făcut la tim p.
P reotul n ’ar m ai fi peritor de foame, căci vrednic este lu­
crătorul de p lata sa.
U n lucru e n eapărat de a nu se scăpâ din vedere. Preo­
tu l, pe lângă alte bune calităţi, m ai treb u e să poseadă o
doză bună de curagiu şi energie, pentru a b rav ă obstacolii,
ce are să întâm pine chiar la cea în tâi încercare a grelei sale
m isiuni. Cei m ai puternici obstacoli trebue să-i aştepte din
p a rte a crâşm arilor evrei, cari sunt cei m ai neîm păcaţi duş­
m ani ai m oralităţii şi deşteptării poporului. Veninoasa lor
b ă u tu ră nu poate aveâ trecere, decât până atunci, până când
poporul este ţin u t în orbie sufletească. T ot asemeni obsta­
coli se pot aşteptă şi din p a rte a arendaşilor străini, al căror
interes este : exploatarea bietului popor. Misiunea preotului
însă poate găsi un sprijin puternic în proprietarii rom âni
cu sim ţim inte loiale şi naţionale. Avem chiar unele exem­
ple despre asemeni proprietari, c a ri'în unire cu preotul, au
ştiu t să facă din comunele lor un cuib de bună gospodărie
şi m o ra litate ; durere însă, că azi aceste exemple binefăcă­
to are sunt cam rare !...
A sta este în scurt nobila misiune a preotului la ţară . Deâ
cerul ca ea să se p o a tă îndeplini c â t m ai urginte şi cu re­
zu lta te cât de strălucite, căci — ardet P hlegonl... P e n tru
aceasta însă se cere o instucţiune suficientă şi o poziţiune
m aterială m ai convenabilă pentru preoţii noştri. Sustrageţi
dela dânşii aceste mijloace n eapărat trebuincioase, şi mi­
siunea lor la sate va răm âne m ai pe jos decât a celui de pe
urm ă păzitor de vite... Şi prin a sta nu sufere oare prospe­
rita te a ţării şi a n aţiu n ii?
 TĂLMĂCIREA CUVINTELOR MAI NEORIŞ3VUITE
FĂCUTĂ DE
A l. V a s il iu , î n v ă ţ ă t o r (T ă lă ru şi-S u cea v a ) şi G. T. KIRILEANCJ
' (B ro şten t-S u cca v a ).
A. -
v a : a m â n c â = v a m âncă.
La viitor Creangă întrebuin­
ţează form ele m o ld o v e n e şti:
o iu , î i , a , om . îfi, or în loc de
voiu, v e i, v a , vom , v e ţi, vor.
A lte în ţe le su r i: îm i erâ acum
a scăpare = de-a scăpare, să
m ă m ântui. O fost = a fost.
A b u r c , „râdic sau ajut să se ră­
d ice” . Mă aburc = Mă suiu.
A burcă-m i sacul -în sp ate =
ajută-m i să râdic sacul.
,A c iu â (a se), a se adăposti.
A d a o s , vezi : porn esc In lr’adaos.
.A d u lm e c . Cânii găsesc urm a v â ­
natului sau a stăpânului după
miros.
-A gh ezm u it, se zice de cel ce a
b ă u t prea m u l t ă „aghiazm ă” ,
adică rachiu sau vin.
A h o tn ic, doritor, lacom , pofticios.
A is ta , a ia s ta , a iş tiia , a iesle a , a­
cesta, aceasta, aceştiia, acestea.
A lb ie , co v a tă (copae) în care se
leagănă şi se scaldă copiii m ici.
M atca unei ape.
.A leg, aleg ştergare, scoarţe alese ;
se fac (se aleg) adică la ţe su t
felurite flori.
1 Tălmăcirile puse în semnul citaţiei sânt ale Iui Creangă. (Vezi .Şezătoarea'1
folticeni, voi. 8 (1904), pag. 156).
A lin t, desm ierd prea m u lt, răs-
gâiu, răsfăţ.
A livanta, căzuse aliv a n ta = că­
zuse c â t e de lung.
A liv e n c i, tu rte de făină de pă-
puşoiu, cernută prin sita cea
deasă, frăm ân tate cu chişleac
în loc de apă şi cu brânză. Ca
să fie m ai m oi se pun şi car­
tofe fierte. Se coc în cuptioriu
pe frunze de curechiu şi se ung
cu unt ori cu sm ân tână.
Am andea, pe uşă, ,,fu ga pe u şă ” .
A m ar, atâta am ar de grâu = a­
tâ ta m ulţim e de grâu.
A m â n a re , lem ne ciop lite în patru
m uchi şi puse în picioare cu
un cap ăt în talp a casei şi cu
celalalt în costoroabe. Intre
am ânare se p u n, unul deasu­
pra altuia, lem nele care for­
m ează păreţii casei şi care se
zic în fu n d ă tu ră .
Am ână, t e apucau pe-a-m ânile =
te apucau în m âni.
A m ii, a m u ş, acum , acuş.
Anapoda, pe dos, de mirare, ciu­
dat, îndrăcit.
A n in , acăţ, atârn, spânzur.
A n ta l, b u te, p olob oc, vas mare
de stejar, de ţin u t vin.
A n tifo n , o parte din cântările ce­
lor 8 glasuri la slujba biseri­
cească.
A p ă r a ie sau a p ă r ie , apă m ultă
vărsată pe jos.
A r a = form ă scurtă din zicerea :
să ra ca ’n -d e -m in e , sau săracu de
m ine (rostită ăăăra !), arată o
mirare am estecată cu ciudă şi
cu mânie.
A r z u liv , focos, arzător.
B ă b ă tie,, babă m ică de sta t, dar
bună de sfat. In dicţionarul
lui D am 6 e greşit băbătie.
B ă d ă d ă e sc , um blu în neştire,
horhăesc.
B â h lită , se zice de apa care şe-
zând m ultă vrem e în tr’un va s,
capătă un m iros greu şi dis­
plăcut. Apei stătătoare din
m laştini i se zice de asem e­
nea bâh lită.
B a ia , negaţiunea ba.
B â lb â it, gângav, om care vor­
b eşte greu.
B a lc ă ză , mare de trup şi grosolană.
B â lm u j, o m âncare aleasă ţă ­
rănească. La stân ă se face din
ji n tu it ( = scursură grasă din
caşul dulce frăm ân tat) şi făină
de păpuşoiu, ferbându-se şi
m estecând u-se ca m ăm ăliga. In
sa t se pune sm ân tână în loc
de jin tu it. Iar pentru copiii
mici se pune groscior, adică
sm ân tână cea m ai bună, ce se
prinde câ tev â ceasuri după ce
s ’a străcurat laptele dulce.
B ă lm u jile , ,, încurcate” . Bălm u-
jesc, încurc.
B ă n a t, b ă n u i a l ă , v in ă, învinovă­
ţire, displăcere, greutate, răs-
pingere, părere de rău. Să nu
v ă fie cu bănat.
B ă n u e s c , pripun, suspectez. A lt
înţeles : n ’aveâ cine să-i bă­
nuiască = cine să-i reproşeze,
cine să se supere. D a in (ian)
lu aţi, mă rog, şi ospătaţi şi
A ş te rn , m ă aştern pe gânduri *=.
m ă pun, cad pe gânduri. M ă
aştern pe m â n c a r e ; m ă aştern;
pe som n.
A s tră g a c iu , ,,un instrum ent d e
ciobotărie în form ă de hârleţ.
ce serveşte la întins talp a m ol­
d o v e n e a sc ă ” .
A lip e s c , m ă prinde som nul, apuc
s ’adorm.
A v a n , straşn ic, cu m p lit, crud.
iu te la m ânie, răutăcios.
nu băntiiţi (nu vă fie cu su­
părare).
B ă ră n e sc , stăruesc cu to t dina­
dinsul. .
B ă rb â n fă , b erb in ji, pu tin ă în form a
unui polobocel lungăreţ în care
se ţin e brânză sau lapte acru.
D e obîceiu sân t făcu te pentru
trei vedre.
B â rd ă h a n , porecla pântecelui. P ie­
lea din stom acul vitelor, care
se pu neâ înainte vrem e în fe -
reştile ţăranilor în locul gea­
m urilor de sticlă. Se m ai zice
şi b ârdăzan .
B â r lig a t, c â r lig a t; cum e coada
porcilor, a caprelor.
B â rlo g , bizunia ursului.
B â ză esc , zgom otul făcut de m u­
şte când zboară. B âzâiam la
strană, ţineam isonu l (acom pa­
niam entul) dascălului la strană.
B a ş , baş calic, cel în tâiu între
calici.
B ă tă tu r ă , firele întreb u in ţate la
ţesu t su n t de două feluri : u ­
nele pentru u r z a lă . altele pen­
tru b ă tă tu ră , care se bat Ja
ţe su t cu vatalele.
B a te , un puiu. de bate, o b ătaie
straşnică.
B ă te liş te , băteliştea flăcăilor ş’a
fetelor = locul de întâlnire. U n -
de-i stan işte de fete, parcă-i
sta n işte de epe.
B a tâ r , barem , măcar.
B a za c o n ie , drăcie idee, năstruş­
nică, ciudăţenie.
B ă z d ă g a n ie , m inunăţie, ciu dăţe­
nie, drăcie, arătare.
B e c h iu , fără să ştii bechiu m ă­
car = fără să ştii un cu v â n t, o
boabă.
B e d rea g , „bu tucul pe care se cro­
iesc cişm ele” .
B e le ă , belele, necaz, greutate.
Cap să fie că belelele curg.
B e lş u g , îndestulare.
B e n c h iu , sem n negru în frunte,
făcut cu stu p it şi colb de pe
călcâiul în călţăm in tei, ca să
nu se cleoaclie copiii. Benchiu
bogliet, benchiu mare. B enghiu.
B e rech et, uşurinţă, noroc, în les­
nire, in d estu ia re ; alt în ţeles :
pleşcariu bun de m inciuni.
B e r n e v ic i, cioareci, îm brăcăm inte
ţărănească în locul pan talon i­
lor. Se fac din sum ani albi (di­
m ie). E ise leagă sus cu o sfoară
de lână nu m ită b ră c in a riu .
B etea g , b oln av, neputincios.
B ezm etec, zăpăcit, în neştire, te ­
hui de cap, năuc, fără ţin tă.
B ib ila r i, un fel de horboţică (triun­
ghiulară) pe la poalele căm eşii.
B ic h ire sc , tocm esc ce-i stricat.
B ic is n ic , „im becil, p ăcătos, sla b ” .
B in d is e s c , nu bin disesc, nu-m i
pasă, nu duc grijă, nu m ă
sinchisesc.
B iz u i (m ă ), m ă în tem eiez, mă
razim , m ă cred puternic.
B iz u n ie , v e z i : vizunie.
B la jin , bun la inim ă, răbdător,
paşnic.
B lâ n d ă , roşaţa pielii cu m âncă-
rim e. Ţăranii zic că-i a ploae.
B le a n d ă , izbitură, răpezeală, îm ­
brânceală.
B leşiesc , „abia bleştesc, înseam nă :
abia m ai dau sem ne de v ia ţă ” .
A bia vorbesc. Crâcnesc.
B lid , strachină, farfurie şi cas­
tron ţărănesc. Blidele se ţin în
b lid a riu .
B o a ită fă ţa rn ic ă , „ ep itet dat nu­
mai popilor şi călugărilor (în
batjocură). Cihac crede că e
vorbă de origină m aghiară şi
înseam nă in stig a to r” . Se m ai
zice şi şo a ilă .
B oarfe, flenduri, rufe, bulendret
straie vech i şi rupte.
B o b letic, greoiu, grosolan. „U rsu l
este trân d av şi b ob letic” .
B obote, „vorb eşte în bob ote, a
aiura, a vorbi fără să ştie cum
e lucru l” . A vorbi in d o d ii.
B ocănesc, ciocănesc, lovesc cu
m âna sau cu altceva în uşă, spre
a face v u ie t. Vine dela boc I boc I
B o c n ă , se făcuse ciu botele bocnă,
se udase şi apoi în gh eţase, fă-
cându-se tari de p u teai bocăni
în ele.
B o d a p ro ste, ca un puiu de boda-
proste, ca un fiu de cerşetor,
slab, închircit şi îm brăcat ca
v a i de lum e. M’au u m p lu t de
bogdaproste, m i-au făcu t o greu­
ta te .
B odrogăn esc, vorbesc singur cam
încetişor şi n eînţeles, cu ciudă
şi nem ulţăm ire.
B oesc, v o p s e s c ; bine l-am boit,
bine l-am p o tco v it, bine' l-am
înşelat.
B ogh etă, găină bogh etă e acea
cu pene pe la urechi, având
capul o înfăţoşare rotundă.
B o ia , vopsea,
B ojbăesc. bâjbăesc, caut.
B o jd eu că , „casă tu p ila tă şi rău
îngrijită” P oreclă.
B olborosesc, acelaş înţeles cu bo­
drogănesc.
B o liş te , b oleşn iţă, epidem ie.
B on călu esc, tau rii, cerbii rag, m u­
gesc.
B o n d a r, nişte m uşte mari care
bonzăese tare.
B o n d ilă , „un fel de cojoc de miel
fără m âneci şi scurt până la
brâu” . D im in u tiv dela bondă.
B on goase, p alotii, istorioare sau
poveşti hăzoase, palavre, glu­
me.
B o rtă , gaură. B o rto s, boşteoros,
găunos.
B oscorodesc, vorbesc în c et, spre a
nu fi înţeles ; descânt, vrăjesc.
B o s t ă n ă r i e , locul unde se cu lţivă
bostani, d ovleci.
B o(, bu cată de m ăm ăligă, de
brânză, de omăt. — de formă
 sferică. M ăm ăligă prăjită cu
brânză înlăuntru. B oţ cu ochi
— num ai ochi are, încolo e
uniform ca un bot.
B r a z d ă , s’a dat la brazdă, s’a
dedat la treab ă, s’a deprins.
B u c , în tr’un buc, în tr’o clipă. A lt
în ţeles : p leava ce răm âne după
ce vân tu ri săm ân ţa de cânepă
şi de haldani. . B u lic h e riu . porecla unui cu ţit rău,
B u ch isesc, b at mereu în ceva,
apăsând în jos.
B u c i, num ai la plural. Cânepa
după ce se to p e şte şi se usucă,
o r u p i în m eliţoiu, o tra g i în
m eliţuică, apoi o ragili şi cap eţi
fu io r u l din care se toarce ur­
zala p â n z e i de f u io r (dacă fu ­
iorul tras prin ragilă se perie,
ies p ă cişele care se torc şi se
fac din ele ştergare m ai groase)
şi c d l { i i ; câ lţii îi pieptini şi
răm ân din ei b u c i i ; bucii îi
m ai dai odată prin piep tin i şi
ies bucii cei mai răi. C ă iţii se
întrebuinţează ori ca urzală
spre a ţese p â n ză de c ă lii în
care caz urzala e unsă cu m â n ­
ia tă , ca să nu se rupă urzala,
să nu se scăm oşeze şi să se
ţeasă uşor, ori se întreb uinţează
ca bătătură : cei m ai buni la
pânza de câ lţi, cei mai răi ca
bătătură la lăicerele de rând
care se pun pe vatră, pe cup-
tior, pe lăicioară şi din care se
fac ţolin cile. Cu bucii cei răi
se a ţâ ţă şi focul (vezî şi bu­
cata lui Creangă „In u l şi Că­
m eşa” ).
B u clu c, încurcătură, pricină, câr-
cotă. B u clu ca ş, cârcotaş.
B u d ih a ce, arătare, sperietoare, uri-
ciu ne, m atahală fioroasă.
B u f t u m p lu t, „un fel de dobă” .
JBuhaiu , taur. B u h a iu mai este
şi o un ealtă cu care m erg băeţii
cu uratul in sara spre Sf. Va­
sile. E făcut din tr’o putinică
fără funduri, având o piele în­
tinsă la unul din capete, prin
m ijlocul căreia se leagă un
sm oc de păr de cal, pe care-
udându-1 îl trage cu m anile u n
b ăiet, spre a im ită m ugetuî'
buhaiului.
B u h u l, mi se dusese buhul, mer­
sese vestea , pom ina.
B u im a c , zăp ăcit, b ezm etic, năuc,,
ta h u i, am eţit.
B u lh a c, lac m ic, b ăltău , smârc.
cioarsă.
B u lu g h ea n ă , cartofă, barabulă, pi-
ceucă.
B u lu c , întră buluc, to ţi grăm adă,
to ţi odată.
B u ra n g ic , „m ătasa de pe gogoa-
şele opărite se deapănă pe m o­
soare ori se face sculuri, atunci
ea se num eşte burangic” .
B u ra le c , brotăcel, o broscuţă ver­
de ce trăeşte pe copăcei şi prin
iarbă.
B u rc a , „ D acii se îm brăcau, cum
se îm bracă şi astăzi cei m ai
m ulţi dintre ţăranii R om âni
dela m unte : cu suman ori co­
joc de piele de oaie, şi sarică
sau burcă ; purtau căciule ţur-
căn eşti, de piele de m iel ori
de lână îm p letită ” .
B u rd u h o s, burtos, bârdâhănos.
B u r d u f, sac de piele în care cio­
banii îşi ţin de obiceiu făina
şi în care ţu ţu en ii (mocanii}-
bateau brânza de oi.
B u r z u lu it, m ânios, sborşit de m â­
nie. V e r b u l: m ă bu rzu lu esc. Sub­
sta n tiv u l : bu rzu lu ia lă . S’a bur­
zuluit vrem ea, s’a stricat.
B u şesc, trân tesc, îm pingând pe
cin eva.
B u s la , dau bu sta, dau năvală
grabnică.
B u ş tih a n , buştean.
B u lu c , trunchiu de lem n tă ia t ,
partea cea groasă. N e-a tras.
butucul — ne-a în şelat, ne-a tras
pe sfoară, ne-a făcu t şotia. N u
era din b u tuci, nu eră om
prost, om de rând Şi pă­
cătos.
V a i e r , lână sau fuiorul de câ­
nepă legat la furcă pentru
tors.
C ă in ă (a), a plânge, a jăli, a-i fi
m ilă de cineva. A se c ă in ă , a
se plânge, a se tângui.
C a la m a n d ro s, am estecătură de
m ulte şi felurite lucruri, nere­
gulă în tr’o lucrare, încurcală,
harababură.
C ă lă to rie sp râ n cen a tă, călătorie
bună I (ironic) Călătorie sprân-
. cenată, câţi te-or în tâln i to ţi
să te bată...
C ă le p e de to rt, „un băţ lung a­
vând două crăcane la fiecare
din capetele lui, pe care se dea­
pănă lâna toarsă ; dacă însă se
deapănă cânepa, atunci se chea­
m ă răşchitoriu". Vezi însă altă
tălm ăcire a acestui cuvânt to t
de Creangă, în bucata sa „Inul
. şi Cămeşa” . Această din urmă
tălm ăcire e singura care se po­
triveşte asupra întrebuinţării
cuvântului dela pag. 76. In dic­
ţionarul lui D am e din 1893
e greşit.
•Calic, în Moldova înseam nă nu­
m ai sărac, sărman, cerşetor.
C a lu p , calapod, unealtă a ciubo­
tarului : calup de sopon, bu­
cată de săpun.
■Camai. Se cam ai dusese, se to t
dusese. Se întrebuinţează în
aceste două fe lu r i: se .camai
duse, cam ai ba să vezi tu de
la m ine vorbă bună, adică nu
vei m ai aveâ n iciodată vorbă
bună. E un fel de întărire ne­
gativă întrebuinţată des şi de
M itropolitul D osoftei în Pro-
loagele Sfinţilor.
C ă m eşo iu , căm eşă de câlţi fără
platcă, făcută de-a ’ntregul.
■Canavală, o ţesătură m ai de rând.
C â n ep a d ra c u lu i, porecla părului
fem eesc.
C â n eriu , rău la inim ă ca şi cânele.
C ân os, pizm ătareţ, rău la inim ă ca
un câne.
Cântece sculălele, „cântece la auzul
cărora te scoli la joc” .
C a n u ră , ca n u ri. Lâna după ce
se spală, se scarmănă şi se piap­
tăn ă, se trage apoi în uşor cu
m âna şi se scot deoparte fi­
rele m ai lu n gi, care se num esc
p ă r şi care, torcându-se, se în ­
trebuinţează ca urzeală. R estul
de lână care a răm as în p iep­
te n i, se trage prin pieptănuşi
(foşalăi) şi se num eşte canură
sau ca n u ri, care se torc mai
grosuţ şi mai dezlânat ca pen­
tru băteală (bătătură).
C a p ă t, capătul osiei la căruţe.
C ă p c ă n , căpcăun, om cu capul de
câne, din p oveşti.
C ă p ifă , când se adună pologul
(fânul cosit) se clăd eşte ma!
în tâ i ori în grămezi m ai mic:
n u m ite p o rşo ri (porcşori), care
se cară de un om sau doi pe d ru c i,
până unde au a se clăd i în
claie sau s t o g ; ori în grămezi
m ai m ărişoare aşezate pe tă rş i
(m ici m esteceni cu ram uri cu
to t) nu m ite c ă p iţe , care de o-
biceiu se cară cu boii.
C a p ta la n , un fel de podbal cu
frunze foarte m ari, ce creşte
pe m arginea apelor la m unte
(brustur, P anţu). La ştiub ee e
un acoperem ânt de scoarţă ju-
p ită de pe brazi (foltău).
C ă p tu şesc, am căp tu şit n işte ie-
puroi, i-am prins.
C ărăbăn esc, iau repede, cu fuga.
Mă cărăbănesc, îm i iau catra­
fusele, plec. C ărăbăneşte-te de
aici I — pleacă, fugi repede, ca-
ră-te de-aici I
C arâm b, partea care îm preună
cu sp etezele alcătu eşte coşul
căruţei. E ste carâm bul de sus
şi cel de jos, care vine legal
cu perinocul. Mai înseam nă şi
tu relei la ciubota.
C a r b o a v ă , m onedă rusească de
argint în valoare de 5 iei.
Cârcele, o un ealtă de lem n cu
care se leagă tân jala de proţap
când se pune în 4 boi. C âteo­
dată se leagă cu un lan ţ de fier.
C â rla n , m ielul după înţărcat până
la un an.
C â rn ilea g ă , In p rivin ţa acestui
 cu vân t se îm part părerile. Dl.
Profesor V. Bogrea a dat lă­
muriri filologice în N e a m u l R o ­
mânesc (1917), iar Păr. D . Fur­
tun ă în revista Ion Creangă
(1921). A cest cu v â n t are două
în ţe le su r i: 1) to a te câşlegile de
iarnă (carnavalul), 2) săptă­
mâna penultim ă a câştegilor de
iarnă, în ain te de postul m are.
Creangă tălm ăceşte cuvântu l
acesta astfel : „Săp tăm ân a
H ârţei sau Cârnileaga — săp ­
tăm ân a cea din urmă
carn avalu lu i” . Tălm ăcire gre­
şită, căci săp tăm âna cea din
urm ă a câşlegilor, adică cea
din ain te de postul m are se
zice săp tăm âna a lb ă sau a
b râ n zei, pentru că atun ci nu
se m ănâncă decât frupt a l b :
la p te şi brânză. Săptăm âna di­
n ain tea celei albe, se nu m eşte
vrâ sta tă , pentru că se m ănâncă
şi de frupt (dulce) şi de p ost
(de post M iercurea şi V ine­
rea). Iar în săp tăm âna dinain­
tea v râstatei este h âr(, adică
deslegare de p ost M iercurea şi
Vinerea, precum este h â rl, şi
in săptăm âna Crăciunului şi în
săp tăm âna lum inată. Unii ţă ­
rani spun că s’ar num i câr-
nileagă săp tăm âna ante-penu l-
tim ă a câşlegilor de iarnă.
C ă rn esc, fără să cârnească din
loc, fără să se m işte, fără să
se urnească. A cârni din drum
— a face în dreapta sau în
stânga.
C â şleg i, carnaval, tim p u l când se
m ănâncă de frupt (de dulce).
C ârn osesc, rup carnea în bu căţi,
m ăcelăresc.
C a rp ă n . U n copac cu lem nul tare.
„Carpănul în apă tră eşte foarte
m ult şi dela o vrem e se îm pie­
treşte. D in lemn de c a rp ă n îm ­
p ie tr it, se face cu tea, pe care
ascut bărbierii bricele” .
C ă rp ă n o s, sgârcit, avar. C ă rp ă -
n oşie, — „sgârcenie, avariţie” .
C ă so a ie, o casă făcu tă în ogradă
lângă casa principală. In că­
soaie stau oam enii vara. Pe-
unelocuri căsoaea e un fel de
cam ară de ţin u t ciu vee (v a se
şi alte lucruri de gospodărie)..
Căsoaie se m ai num esc şi p i­
cioarele podurilor dela m un te,
făcu te din patru păreţi de
bârne în form ă rom bică, şi
um p lu te cu piatră, spre a se
îm p otrivi m ai bine furiei apelor.
C ă lin e i, încetişor.
C â t pe ce, c â t p ’aci.
C a tra fu se, lu a ţi-v ă catrafusele !—
a lu aţi-vă to t cc a v eţi şi plecaţi î
C a lrin fă , hain ă fem eiască în lo ­
cul fu stei. Se încheie din ain te
p este brâu legându-se cu bâr-
neţe. E ţe su tă de lână b oită
în fel de fel de culori, predo­
m inând roşul : num ai dosul e ne­
gru. Când s’a face m ai m ărişor,
are să înceapă a-i m irosi a ca-
trin ţă — are să înceapă a se
u ită la fem ei...
C ă lu şn ic ă o p lan tă plăcut-m iro-
sitoare, cu care se freacă ştiu -
beele, până a nu aşeză roiu)
în ele (M arrubium).
C ă ză tu ră , porecla m oşnegilor ne­
pu tin cioşi, care de-abia se poartă
de colo până colo.
C a zm ă , târnăcop. E deosebit de
hârleţ, căci cazm aua este ca
un ciocan lung cu un capăt
m ai ascu ţit. Cu cazm aua se
sapă păm ântul când e tare sau-
pietros, b ătân d ca cu ciocanu l.
Cu hârleţul se sapă păm ântul'
m ai m oale, apăsând în hârleţ
cu piciorul.
C e ă ţ a !, ceală! — strig ă t că­
tră boii înjugaţi (celui din stâ n ­
ga) ca să o ia la dreapta.
C e ea lu m e , vezi cu vân tu l lu m e.
C eapcăn , om rău la inim ă.
C e tă ra ti, nu to t cetăraţi pe Măria
Sa, nu-i t o t b ateţi capul.
C etlu esc, leg strâns. D upă ce ba­
ciul scoate caşul din budacă
şi-l frăm ântă bine ca să iasă
jin tu itu l din el, îl pune în tr’o
străcătoare (strecurătoare) de
lână, înoadă capetele străcă-
toarei, il spânzură în tr’un cu iu
 şi trece pe sub nodul străcă-
toarei un băţ scurt num it ceat-
lă u , pe care învârtindu-1 strânge
caşul bin e şi se scurge to t
jin tu itu l, din care se alege un ­
tu l de oi.
•Ceucă, stân că, cioară m ică.
•Chebe, m an ta albă şi lungă (ghebă).
'Chef — voe bună, v e se lie , petre­
cere cu băutură, b eţie. V erbul
e s t e : c h e f ă lu e s c , c lie f m s c .
■Cheii, toane.
•C h elfăn eală, b ătaie, păruială.
•C hersin, o co v a tă scurtă şi adâncă.
La B r o ş te n i: Căuş mare rotund.
C h eln ă, adăugirea coşului la că­
r u ţe din ain te sau dinapoi. .
■C h ia b u r , b ogat, avut.
‘C h ia g , stom acul m ieilor, care îm-
p lu t cu sare, slu jeşte la înche­
gatul la p te lu i, spre a face brânză.
P orecla m oşnegilor neputincioşi,
cărora li se m ai zice : jap, că­
zătură.
'C h ich ion , întâm plare displăcută
încurcătură, necaz.
■ C hiclazuri, un fel de piatră verde
otrăvitoare.
,C h ico tesc , râd mai m ulţi pe as­
cuns, râd înfun dat, râd cu haz
de cin eva.
/C h ila ciu , om b e ţiv , căruia-i place
să chilească, să tragă la m us-
teaţă. V e r b u l: c h ile sc .
C h ilo s, „greoiu la m işcare sau
la treab ă, dar persistent când
se apu că” .
C h ilo tă , bagaj, borfărie.
■Chilug, n e-a tu n s chilu g, ne-a
tu n s p ân ă la piele, de-a rămas
capul ca un chilug. Chilug sau
pilug e u n ealta cu care se p i­
sează sarea în piuă (chiuă).
C h im ă , C h im a răului pe m alul
pârăului. Cuvânt neînţeles as­
tă zi de ţăran ii pe care i-am
întrebat. D l. Al. P hilipp ide zice
că e dela un cuvânt grecesc care
însem nează : v a l ■ D l. V . B o-
grea pune în legătu ră acest cu­
v â n t cu o înjurătură din Glo-
sariul m s. ai iu i Iordache Go-
lescu , unde i se dă tălm ăcirea
aceasta : „Se zice la lucruri
de m irare11. (D aco-R om ania, II,
6S4). Ş tim a banilor este d u ­
hul cel rău, arătarea care a­
pără banii răi (daţi dracului)
din com orile puse în păm ânt.
C h im eriu , chim ir, curea de incin s,
în care ţăranii păstrează banii.
C h iolh ăn os, cu vân t de batjocură.
C h ira le isa , K yrie eleison, Doam ne
m ilueşte ; strigătura copiilor ee
m erg cu preotul la ajunul Cră­
ciunului, dar m ai cu seam ă la
ajunul B ob otezei, căci la a ­
junul Crăciunului b ăeţii tre­
bue să strige ; o, m iiih o h o , —
im itân d strigătu l de bucurie al
dobitoacelor când s ’a născut
H ristos M ântuitorul lum ii.
C h irfosală, „(som n olenţă, piro-
te a lă ” ). P aran teza pusă de
Creangă la tălm ăcirea acestui
cu vân t, arată că el nu ştiâ de-
anum e în ţelesu l, care este : a­
m estecătură, harm alae, încurcată.
C h irolesc, p irotesc, picur de som n,
clipocesc, cliposesc, adorm din
picioare.
C h işcă , m aţele porcilor curăţite
şi um p lu te cu carne hăcuită
şi cu p ăsat, se chiam ă c h işc ă ”.
C h işleag. Când pui la p tele de
vaci la prins în budâe sau în
oale, p este câ tev a zile se alege
sm ân tână deasupra, iar ceeace
răm âne sub sm ân tân ă se nu­
m eşte chişleag. Chişleagul da-
că-1 scoci (îl în călzeşti), Se
preface în brânză de v a c i, iar
restul este zerul care se scurge
prin strecurătoare de pânză
şi se dă la câni sau la porci.
D acă nu-1 strecuri, ci-1 pui la
păstrare în bărbânţă la un loc
cu brânza de v a ci, se num eşte
la p te sc o p t, un fel de lapte acru
mai de rând.
C h ită de câ n ep ă , „o ch ită se com ­
pune din 12 fuioare, iar fuior
se num eşte un m ănunchiu do
fire de cânepă” . (V ezi şi cu­
vântu l bu ci).
C h iţc ă it, c h itit, so c o tit, care nu
se apucă de ceva până ce
face 10 planuri. n (]_si
C h itesc, chitesc cu p iatra ori cu
puşca, ţin te sc , ochesc sau ni­
m eresc. B ine am c h itit-o , bine
am nim erit-o, bine am reuşit.
Cum c h iteşti? cum gândeşti,
cum socoteşti ? cum crezi ? Mă,
chitesc eu în m ine, plănuesc,
m ă gândesc eu în m ine. Chi-'
te sc un copac care erâ m ai
m are, ochesc un copac.
C h ilii, de la c h ite s c : socotit,
ch ib zu it, cu m ăsură.
C h iu ă , p iu ă, p lu r a l; chiu e, pive.
U n fel de moară a cărei roată
pune în m işcare în locul pie­
trelor de m ăcin at n işte cio­
cane mari de lem n , care bat
sum anii aşezaţi în gavane şi
m uiaţi în apă căld u ţă, spre a-i
face deşi, groşi, moi şi mai
păroşi.
C h iu i (a), a striga tare, cum fac
ciob anii când îşi vorbesc de pe
un deal pe a lt d e a l: u 1 măi
T oadere, măi 1
C h iu ita (cu) le făceam cu chiuita
cu nem ilu ita, nenum ărate.
C h iu rcu lu esc (m ă), m ă chirclii-
lesc, mă îm băt.
C h iu rlu it, „ a m e ţit, b a t” . Chir-
ch ilit, chiarhuz.
C i-c ă , zice că.
C ie r iu , ceair, locul unde pasc caii.
C ih ă esc, b at capul, stăruesc în
to t felul.
C ă lii, v ezi la cu vân tu l bu ci.
C im ilitu r ă , ghicitoare, gâcitoare.
C i m o t i e , rudenie, rubedenie,
neam .
C im p o ia ş , cântăreţ cu cim poiul.
C in , c in u r i, dregătorie, p ost, rang.
C in ă lu e sc , ,,a cen ătui înseam nă a
curăţ! o găină, adică a o spăla
pe dinlăuntru, aruncându-i m a­
ţele afară” .
G io a r s ă , cu ţit rău, sricat.
Ciolan, os.
Cioiănos, osos.
C io a n că , p ip ă, lulea. Se m ai zice
cio a n că şi la vaca cu un corn
ruDt.
C io a n d ă , încep ut de sfadă, de
ceartă. Verbul e s t e : mă d o n ­
dănesc.
C io a r e c i vezi : B e r n e v e c i.
C io că lă u , ciucalău, ştiu lete de p ă -
puşoiu, după ce s’a deşfăcat
grăunţele (boabele) de pe el.
E i se ard, iar cei dela sem incerî.
se îm prăştie pe drum spre a fi
m ănoasă săm ânţa, sau să nu
facă tăciune.
C iocărtesc. Taiu rău un lem n ; po-
reclitor pentru : cioplesc.
C io clej, partea din tu lp in a păp u­
şoiului care răm âne după ce
au tă ia t-o cu secerea. Locului-
cu ciocleji, adică de unde s’au
tă ia t păp uşoii, i se zice ciu c ă -
lă işle (porum bişte).
C io flin g a r, porecla celor ce îm -
blă îm brăcaţi în straie nem ­
ţe şti.
d o n d ă n e s c (m ă), m ă cert, m ă sfă ­
desc, m ă ciorovăesc.
C io ric , şoric. Prin un ele părţi
când se ta e porcii, nu li se
ju p eşte pielea, ci se pârlesc în
pae cu piele cu to t, ş’atunci,
slănina răm âne cu pielea, care
piele astfel pârlită se chiam ă
şoric.
d o i c ă , cioatcă, grăm adă, una peste
alta.
Ciorii, diavol.
C irea d a , m ulţim e m are de v ite
cornute.
C ir ile i, „P rin codri, lunci şi dum ­
brăvi se află şi m ulţim e de co­
păcei, cari fac desişul pădu­
rilor. A ceştia s u n t : c ir ile i sau
tu fan i de fag, de carpăn, de ju-
gastru şi de a lu n ; sângeri, m ă-
cieşi sau păducei, poru m b ei,
călini, lem nul cânelui şi a lţi
copăcei” .
Ciwlă, necaz.
Ciut, ciută , lip sit de coarne. Se
zice şi şut-ă.
C islu esc, ,.cislu iţi, puneţi la c a le 'v
C is lă , se zice astăzi întrunirea
sătenilor, când e vorba să se
vadă câte cât trebue să p lătea­
scă fiecare la m utare (m un te de
păşun at), aruncându-se plata pe
cap de vită.
C iu b o tă , c is m ă ; ciubotele cism u—
liţe. Ciubotar, cismar.
C iu cu r, plin ciucur de râie, plin de '
râie p este to t trupu l, b ob otit.
C iu tu ră , găleată la fântân ă.
C la că , clacă de deşfăcat (dez-
ghiocat) p ă p u ş o i: p ăp uşoii cu­
leşi de pe strujeni (tu jlen i) se
duc acasă şi serile se adună
tineri şi Bătrâni ca să rupă
pănuşile de pe ştiu le ţii (ciu-
c ălăii) de p ă p u ş o i; se spun
p o v eşti, sc petrece şi se fac şi
jocuri. Clacă se chiam ă şi m unca
fără p lată, ce-o fac să ten ii la
P opă în unele sărbători.
C lă m p ă n esc, vu etu l ce-1 face cin eva
cu clam pa u ş i i : clăm pănesc
din gură, dârdâesc, lehăesc,
vorbesc de rău, în zadar, fle-
căresc ; abia clăm p ăneşte (vor­
beşte) de bătrân. Clem pănesc
ceaslovu l. închid repede şi cu
sgom ot cartea.
C tâ p ă u g , urechi clăpăuge, urechi
mari lăsate în jos. Se zice şi
c ă p lă u g .
C len ciu , nod în papură, încep ut
de ceartă.
C lo n i, cioc, plisc de paseri. Mai
m oae-ţi clonţul, mai m oaie-ţi
gura.
C o a ce-p ă leşte (se), un cireş v ă ­
ratic care se co cea -p ă lea de D u­
m inica Mare, dădea în cop t, de
abia se înroşiau cireşele.
C o a rd ă , o grindă de-a curm ezi­
şul în casă.
C o b ă it, zăbavnic, bun de nim ica.
C obe, o boală a găinilor, care
se şi poreclesc uneori : cobe, co­
b ai. Semn rău, prevestire de
rău.
C o b liza n , lungău, b ăet mare eşit
din rândul copiilor.
C ocio a b ă , casă m ică şi rea, bujdă,
bojdeucă.
Cociorvă, unealtă de lem n , cu
care se trage jăraticul din cup­
tor.
C o c la u ri, ,,râpi prăpăstioase” .
C ocolesc, alint, m ădăresc, îngri­
jesc din cale afară ne coDii 5. a.
C odesc (m ă), mă las mai încet
cu lucrul, mg feresc de treabă,
m ă las mai în coadă.
C odoşea, m ijlocitoare de trebi de
curvie şi preacurvie.
C ojăel, o cofiţă cu capac.
C ogeasea-V ech e, „(num e propriu
de cotu n ă sau de sat, p re su ­
p u n )” . Şi aşâ este, căci Co-
geasca-V eche e un sat în jud.
Iaşi.
C olb, p r a f : îi m erge colbul —
necăjesc pe cin eva peste m ă­
sură, de iese colbul din el.
D ă-le colb (cartofelor) — m ă-
nâncă-le răpede. C o lb ă it ■— plin
de colb, de praf.
C o lla r, un m ic dulapaş, uneori
fără u şiţi, aşezat de obiceiu
în ungheriul dinspre răsărit —
m iazăzi a caselor ţărăneşti.
Are forma prizm atică triu n­
ghiulară. C o lla ri se m ai zice
unor vergele de fier cu din-
ţişori la cap ete, care slujesc
să ţie pânza întinsă în tim pul
ţesutu lu i.
Comanac — un fel de căciulă
a ciobanilor cu forma ascu­
ţită , făcu tă în două feluri : 1)
îm p letită cu andreaoa din lână
albă, iar m arginea de jo s d in
lână neagră ; 2) din sum ani ne­
gri, având partea de jos răs­
frântă. Călugării poartă şi ei
în chilie cum anac îm p letit cu
andreaua sau făcut din postav
călugăresc.
Com&nd, ban ii, v itele şi lucru­
rile treb uincioase pentru în ­
m orm ântarea şi pom enirea u­
nui m ort.
C on ăcărie, oraţie (cuvânt în ver­
suri) ce se rosteşte la nunţi şi
colăcării.
C on el, cap ăt, sfârşit. I-am făcut
coneţul-— i-am făcut capătul,
pozna.
C o n ta , în Conta Sf-sale — în sa­
m a, în grija, în socoteala Sf-
sale. A luzie la protopopul Con­
ta . ca tih et la F olticen i.
C on lăş, „o haină blăn ită a căreia
fată este îm brăcată cu un fel
de p o sta v siniliu ; o poartă m ai
m ult răzeşii (m oşnenii) în Mol­
d ova” . Scurteică bărbătească.
C orch ezesc, corcesc, stropşesc, a­
m estec, îm pestriţez lim ba ro­
m ânească.
C o rc io g a ri, cârciogari, cei ce caută
pricina cu lum ânarea, apără­
torii de pela judecătorii.
C o rh a n ă , „coastă de deal cu su ­
prafaţa neregulată, unde pasc
v ite le ” . Coastă de deal râ-
poasă.
C o ro p ca r negustor am bu lan t prin
sa te , ce îm blă cu coropca, o
ladă cu m arfă m ărunţiş, în
m ai m u lte deschideri, şi care
se p o a te purtâ în cârcă (în
sp ate). T olbaş. M archidan.
C oşcogem e, coşcoge, coşcogem ite,
foarte mare.
C oşesc, b at pe cin eva rău, de-1
rup în coş. S tăteam coş să sar
la e l —-eram gata să-l înşfac
la b ătae. C o ş ii d e bube se zice
de om ul al cărui corp e plin
de bube. N e-au coşit ţân ţarii —
ne-au p işcat şi beşicat ţâ n ­
ţarii.
C o şo lin ă , ovăs cosit de verde
pentru a-1 face fân.
C osloroabe, n işte bârne late şi
groase aşezate pe capetele grin­
zilor casei, sus în dreptul pris­
pei. In ele se prind căpriorii a­
coperişului casei. Cosoroabe.
C o ta rlă , poreclă dată cânilor.
C o tco d ă c in d , făcân d cotcod ac ca
găinile. Se zice şi cotcozin d.
C otei, te -a pune la co teţ, te-a
îngraşă ca pe porci în coteţ.
C o tig esc, cotesc, ocolesc, nu ţin
drum ul în ain te.
C o tlo n , adân cătu ră în tr’un zid
făcu tă anum e, loc ascuns. Mân-
cătura fă cu tă în m alul ape­
lor, unde trăesc m ai cu sam ă
racii.
C o trobăesc, caut de-a m ărunţelul
în ceva.
C o lru tă , un covru, o adâncătură
em isferică, lăsată între gura
cuptiorului Şi părete, în drep­
tu l lăicioarei, unde stau deo-
biceiu m âţele (pisicile).
. C ovălca, co v ă lic ă , albiuţă, copae.
C r a in ic , vestitor.
C ra m ă , clădirea unde e şi p ivn iţa
şi în care se face tescu itu l şi
to a te cele trebuitoare la fa c e ­
rea vinului-
C ra n ca lâ c, petrecere lum ească cu
băuturi şi fem ei, nebunii. Crailâc.
C râ m p o fesc, fac b u căţi, m ăcelă-
esc. N um ai aţi crâm p oţit m ân­
carea, num ai aţi stricat m ân­
carea, m âncând fără regulă, de-
ici oleacă, de dincolo oleacă.
C râ şc, crâşc din m ăsele, scrâş­
nesc, crâşnesc, frec m ăselele
unele de altele, de ciudă ori
m ânie.
C ro iesc , v ă croesc de vă m erg p e­
tecele, v ă bat.
C ro şn ă , a tâ ta avere cât o poţi
duce în sp ate. Omul îm brăcat
gros, cu hain e m ulte, se zice
că-i tn cro şn a l.
C u c a rm en esc, p u p ă z ă : num ită
aşâ din cauza cuibului său şi
a unei cunoscu te credinţi po­
pulare despre armeni.
C u cu et, urcat sus pe ceva, c o ­
c oţat. Cu u iu s e chiam ă şi um ­
flătu ra ce se face când t e lo­
v e şti u n d eva la cap. Găina
cu cu iată e aceea ce are deasu­
pra capului um sm ocuşor (m oţ)
de p e n e : găină m oţată.
C u d a lb , bou cu vârful cozii alb.
C u ib ă r it, deprins să steie num ai
în Casă ca găina în cuibariu.
C u leşer, C u liş e r, băţ cu care se
m estecă m ăm ăliga, cule şa. Me-
lesteu , m estecău , făcăleţ.
Cupă, vas de lem n, în care cio ­
banii m ulg oile.
Cuptior, boltă zid ită pe vatra
din casa ţăranilor, în care-Şl
coc pâin ea, m ălaiul, plăcin tele
ş. a. D easupra acesfei b oite,
între horn (coş) şi păreţii casei
de apus şi m iază-noapte se
culcă ţăran ii iarna la căldură,
zicând că dorm pe cuptior.
C u rea , dacă te ţin e cureaua dacă
îţi dă m âna, dacă îndrăzneşti.
 La trân tă m ult te ajută, dacă
eşti bine încins cu o curea.
C u rcch iu , varză.
C u rm e iu , bucată de fun ie de frân­
ghie, de coajă de teiu .
D ă b u tă za t, buzoae dăb ălăzate, bu ­
ze mari ce atârnă, spânzură
în jos.
D ă n d ă n a e , dandana, dănănae, năz­
drăvănie, m inunăţie, prostie.
D a ra b a n ă , dobă, tobă.
D â rd ă esc, îi dârdâesc din ţii în
gură, îi clănţănesc d in ţii de
frică sau de frig. Vorbesc de
geaba, flecăresc. D ârdală e p o ­
recla cailor răi şi slabi.
D â rz, cel cu privire m ândră şi
cu ţin u ta dreaptă.
D ecio că lcz, deciocălez căruţa, o
desfac în părţile din care e
alcătu ită. Dej ghioc sau iau pă-
nu şile de pe păpuşoi. Desbrac
hain ele de pe corp.
D e rd ic , deretec, grij esc şi aşez
lucrurile prin casă.
D e s ă g ă rijă , fem ee săracă, care
um blă de-a căpătatului cu de­
sagii.
D cşa n t, m i-i deşanţ, m i-i de-a
m irare, ciudat.
D ezg h io c. deşfăc, curăţ păpuşoiul
(ciucălăul) de pene (pănuşi).
D ia tă , testam en t.
D ic ă , când la dică, nu-i nim ică,
la sfârşitul unei trebi.
D ic h ic iu „un instrum ent de lemn
cu care se fac florile pe ta lp ă
pe căpută, etc., astăzi num it
g ă te a n t.”
D ic h iu , îngrijitor, adm inistrator,
econom la m ănăstiri.
D ih a i, mai dihai, mai ceva,- mai
abitir.
D ih a n ie , fiară sălbatică şi stri­
cătoare, jiganie, lighioae. Ca
p oreclă: fiin ţă în sens rău.
D ih o n ie , vrajbă, ură.
D â m b , o mică ridicătură de pă­
m ân t, deal mic.
C u rte, casă boerească.
C u şm ă , căciulă.
C u stu ri tă io a se , „n işte c u ţite ” .
C u jita ş, briceag.
D im e r tic , m ăsură vech e de capa­
c itate pentru cereale : ban iţă.
D in tă r itu t, „p la ta ce se zice că
plăteau creştinii unui turc, fi­
indcă şi-a ostenit d in ţii m ân­
când în casa lor” .
Discotorosesc (m ă), mă cotorosesc,
mă m ântui, mă scap de cin evâ
sau de ceva.
D o b ă , tobă.
D o b ză lâ , tc-oiu dobzălă eu, te-o iu
bate la spinare, ţ ’oiu ven i de
hac.
D o d ii (în), vorbeşti în dodii, vor­
beşti intr’aiurea, în n eştiinţa
lucrurilor.
D ohot, un fel de păcură cu care
se ung ciu botele, răbuială.
D on dăn esc, „dondăneau, fredo­
nau” . Tălm ăcirea aceasta a lui
Ion Creangă e greşită. D upă
chipul cum e întreb uinţat în
scrierile lui Creangă, acest cu­
v ân t în se a m n ă : trăncănesc,
flecăresc, vorbesc degeaba.
D ră g u ţ, a ajunge drăguş la căuş,
a ajunge să te rogi. Zicătoarea
am inteşte îm prum utul unui căuş
de făină.
D r â m b o e s c (mă), las buzele în
jos de supărare.
D r a n ilă , şindrilă, şiţă.
D rele, drehle, un fel de ciupercă
ce creşte pe lem n.
D ric , dricul iarm arocului, pute­
rea, to iu l, m ijlocul bâlciului.
Dricul carului, locul de dina­
in te la car unde e vârât un
cuiu prin vârtej, in im ă şi osie.
D roagă, „un fel de căruţă sau
car” .
D rob, drob de sare, bulgăre de
sare.
D rugă, d ru g i, fus cu roată im -
 b lătătoare, îm p ăn ată. Slujeşte
la răsucit. A ltele fără roată,
servesc ca fuse m ai mari de
tors canuri, buci.
D ru g h in ea lă , creangă groasă ca
un par.
D u b a lă , argăseală. P oreclă pentru
v itele m oi şi leneşe.
D u ce (secam ai), se to t duce.
D u g h ea n ă , p răvălie, băcănie.
D ă g liş , som noros, len eş, căruia
i-i drag a face treab ă ca şi
cânelui a linge sare.
D u h o a re, m iros rău, putoare.
D u la m ă , m anta lungă.
D u m a n , num ele boului fătat D u­
minica.
D u m b ra vă , „păd ure de o în tin ­
dere m ică, ce se află pe loc
E n a ch e, som nului i se zice Ena-
che şi Ene. A ven it moş E n e
pela g e n e , a v e n it somnul.
E p u r e , „D um nezeu să-l epure” ,
F a c, îi fac feliul, îl omoară.
F a lce, m ăsură vech e de suprafaţă,
m oldovenească, având lungim ea
de 80 prăjini (prăjina 3 stâ n ­
jeni, adică 6 m. 69) şi lăţim ea
4 prăjini. Cam 3 pogoane sau
1 ha. 43.
F â n a r i i i , felinar.
F a r fa s it, o poreclă (afectat ?).
F a r m a zo a n ă , fărm ăcătoare, vrăji­
toare, drăcoaică.
F ă r n ă it, forn ăit, om care vorbeşte
pe nas şi cân tă pe nas.
F a ta l, fă ta t nu ou at, om voinic,
nu păcătos şi slab.
F e le g u n su l, poreclă luătoare în
râs pen tru cei tu n şi prea m ic.
F eleştio c, păm ătu f. U n băţ scurt,
despicat la un cap ăt, având în
despicătură o bu căţică de pe­
tecă (cârpă) sau nişte câlţi.
E ste feleştioc de uns osia că-
rutei cu păcură şi feleştioc de
uns ciu b otele cu răbuială.
drept şi este alcătu ită din c o ­
paci to t unul şi unul, răriţi
frum os şi curăţiţi de u scă tu ri1'.
D u m b ra v n ic , o p lan tă cu frunze
m irositoare, pe care ţărăncele
o pun între căm eşi (M elittis
M elissophylum ).
D u p u ro s , cu părul mare ici c o ­
lea. D upi sunt gogoloţii de păr
ce se iau de pe anim ale când
năpârlesc. A nim alele ţin u te rău
nu năpârlesc la vrem e, răm ân
dupuroase, cu dupi.
D u r a t, tim p ; în durătul ista.
D u r d u r ă , necaz, greutate plină de
griji.
D u şc ă , cât p oate beâ om ul fără
să se răsufle.
să-l alunge cum fuge e p u r e le ;
joc de c u v in te ; ep u re în loc
de a p ere” .
F e liu şa g , feleşag, obiceiu, fire, fel,
soiu.
F e rfelifă , ferfeniţă, bu căţi, rupte
de to t.
F eştelesc, murdăresc. Ai feştelit-o,
ai păţit-o.
F lecu şteţ, dim inu tiv dela fleac, lu­
cru de pu ţin ă însem năttae.
F locăesc, scot flocii (perii), bat,
trântesc, necăjesc.
F o jg ă esc, m işună.
F r ă sin e l, să um blaţi frunza frăsi-
nelului, să um blaţi creanga, în
zadar, hoinari, derbedei.
F recu ş, b ătaie bună.
F u m u r i, num ai la plural. U n fel
de .prafuri m ercuriale, pe care
le pui pe cărbuni şi om ul stă
deasupra cu partea bolnavă.
Iau fum uri cei bolnavi de cel
perit sau frenţe (sifilis). Dacă-i
bolnav rău ia 12 fumuri în 6
săptăm âni, m ănâncă num ai lăp­
tarii şi nesărat.
G ăbuesc, găbjesc, prind pe cineva
fără veste la strâm toare, de
unde nu mai poate scăpâ.
G a j u i, răsuflu din greu, când sunt
ostenit.
G ă g ă lic i, fiin ţi m ici şi gingaşe.
G ă in u şă , o constelaţie nu m ită şi
cloşca cu pui.
G ă lă m o z, „m i se pare că însam nă
un fel de m ocirlă, sau că este
o m etateză din vorba gom oloz
sau gagoloz, nişte bob iţe de
pâne sau de lu t, cu care se
asvârle în joc de glum ă” . B a t­
jocură, am estecătură. A m estecă­
tură de lu t şi păm ânt cu pae,
cu care se lipesc casele, ca un
fel de tencuială din gros. (Tă-
tăruşi-Suceava).
G ă lb in ea lu , g ălbin ele, coloare gal­
benă, pe care o scot fem eile din
felurite p la n te : drobiţă, ră-
ch iţică, ş. a.
G â lcea va , ceartă, neînţelegere, ne-
pace.
G ă lca n t, vezi d ich iciu .
C ă lite , pasări de ogradă, de curte.
G ojbăliţi, cobăi.
Gânsac, gâscan.
G ârdiu, suflu greu, făcând un
v u et deosebit în gât d in pri­
cina guşei. U n fel de v u e t în
gât şi la oam eni fără guşă,
care se ia ca sem n c ă ai să
cin steşti în curând v in sau
rachiu. U n fel de v u e t al m a­
ţelor în pântece.
Gard, din gardul O ancei, sau din
gard, se zice când refuzi pe
cin eva. Sar gardul, nu-s fem ee
cin stită.
G â rn eţ, un par grosuţ.
G ă teje, vreascuri, crengi uscate.
G ătesc, gătesc de a s c u lt a t ; ispră'
vesc, m ântui, sfârşesc de as­
cultat.
G ă vo zd it, î n g r ă m ă d i t , ghem uit,
strâm torat.
G â ză , m uscă, bâză.
G a zd ă , cel ce prim eşte musafiri
se chiam ă gazd ă; am tras în
gazdă la cutare. Şed în gazdă
I. Creangă. — Opere complecte.
la cutare, însem nează că şed
cu chirie în casa lui.
G eas, vorbă ţigănească care în­
seam nă : du-te repede, fugi,
pleacă, rade-o ! şterge-o !
G en u n ch eriu , sum an până la ge­
nunchi.
G herghiriu, cămară boltită, baş-
că, unde se păstrează lucruri
m ai de preţ.
G h iavol, diavol.
G hibăcie, dibăcie, isteţim e.
Ghibăcesc, fac ceva cu dibăcie,
tocm esc, dreg ceva stricat.
G liib ird ic, „copil sau om m ic de
s ta t” . Poreclă.
G h idu şie, com icărie, caraghiozlâc,
bufonerie.
G higosesc, îndes unul peste altul,
bătându-i, bat pe înfundate.
G h ijoagă, poreclă pentru caii bă­
trâni şi slabi.
G h ileală, pudră.
G hilesc, albesc pânza prin spă­
lare şi clătire în apă. D upă ce
se scoate pânza din stative,
de-i iarnă, se lasă până m ai pe
vară, şi apoi se duce la fân­
tână. Acolo se pune pânza pe
un capăt al unei coveţi pline
cu apă, apoi se prinde pânza
de capăt şi se poartă mereu
prin apa din covată, punân-
du-se partea purtată prin apă
pe celalalt capăt al coveţii,
până ce se poartă prin apă
to a tă pânza. Apoi se pune
pânza la uscat, pe iarbă şi iar
se ghileşte, până ce se face albă.
Aşa se ghileşte pânza unde
nu-s ape curgătoare. U nde sunt
ape curgătoare, pânza se ghi­
leşte deadreptul în aceste ape.
G hinf, „un lem n în forma nasului
de om, care dă putere de se
lărgeşte ciu b ota” .
G hiol, băltoâgă.
G hiotura (cu ), cu nem ilu ita, fără
măsură.
Ghi(os, sarică ghiţoasă, haină cu
lână lungă pe dinafară. Ghiţ
e un m oţ, un sm oc dc păr. Se
20
 rosteşte şi bghi(. ,, Asinul are
la vârful cozii numai un m oţ
sau gh iţ de păr” .
GhizcUle, ghizduri, un fel de gard
de lem n (de formă rotundă, pă­
trată, pentagonală sau exago-
nală), făcut la gura unei fân­
tâ n i, înalt de 50— 100 cen ti­
m etri.
G ia m b a ş, negustor de cai. Om
bun de gură.
G ig, giguri, pănură de sum ani.
Un gig de sum ani este o roată,
un val ca de 70— 100 m etri.
In Ardeal vig . Pentru pânză
se întrebuinţează cu vintele val,
vă lă tu c, vuiug.
G irea d ă , şiră de pae.
G iu ru esc, făgăduiesc.
G ivo rn ilă , viforn iţă, vifor, viscol
m are.
G lagore, m in te, pricepere, isteţim e.
G lig a n , om crescut mare şi cam
prostolan. Cât mi ţi-i gliganul,
cât m i ţi-i m orunul. (La m i­
tropolitul D osoftei însem nează
porc să lb a tic).
H a b a r (n’am ), n ’am grijă, nu-m i
pasă. Se mai z ic e : habar de
grijă n ’am.
H ă b ă u ca , a um b iâ hăb ăuca, a
umblă în zadar, creanga,
razna.
H ă b u c, „bu cată dintr’o h ain ă” ; a
rupe hăbuc, a rupe bu căţi” .
H a c , i-a v e n i de h ac, îl v a birui,
îl v a ţin e în frâu, îi v a face
capătul, îl v a omorî. H ac, ha­
curi — cuie asem ănătoare ca-
ielelor ce se bat iarna la p ot­
coavele cailor, ca să nu lu­
nece. I-am p lă tit hacul, leafa.
H a id ă u , servitor însărcinat cu
paza vitelo r m ari, m ai ales boi
şi vaci. Bouar, văcar.
H a im a n a , pierde-vară, om de
nim ic, flueră-vân t, om fără că-
pătâiu, vagabon d, fără stăpân.
jH ă is !— strigăt către boii în ju ­
gaţi (celui din dreapta ) ca să
o ia la stânga.
G loabă, am endă, despăgubire. Şi
o poreclă a cailor bătrâni, slabi
şi păcătoşi.
G odac, goadin, godinaş, purcel.
G lod, noroiu.
G on itor, bou de doi ani.
G ospodar, om ce-şi are casă, v ite
şi to a te cele trebuitoare la o
gospodărie.
G otcă, partea fem eească a coco­
şului de m un te (sălbatic). Co­
coşii de m un te au o creastă
roşie de to t şi de aici vorba :
s ’a făcut roş cum îi gotca (de
ruşine).
Grcbănos, ghebos, cocoşat. Cu
greabănul (şira spinării între
sp ete) foarte eşit în afară.
G riju liu , îngrijitor de gospodăria,
treburile şi lucrurile sale.
G r o b ia n , m ojic, necioplit, rău
crescut, grosolan.
G u bav, slăbănog, bolnăvicios, găl-
băgios la fa ţă , buged.
G u lea iu , chef, petrecanie cu bău­
tură m ultă.
H a ită , căţeâ.
H a l, stare de plâns, de batjocură.
H ă lă d u c sc , izb utesc, petrec cu
bine.
H ă lă g ic , gălăgie, zgom ot, vu et.
H a ld e u , poreclă dată de călugări
preoţilor de mir.
H a lesc , iau un lucru repede şi
cam pe ascuns. H alesc m ingea.
H â lp o v , h u lp av, h ălp ov, la co m .
H a m b a r, clădire unde se păstrează
grâne, m erinde, ori u n elte de
ale m oşiei.
H ă m is it, lih n it, rupt în coş (coşul
p ieptulu i) de foam e. H âm nea
este porecla oam enilor hfim isiţi.
H a n g u l, acom paniam ent, ison. I*
ţii hangul, îi dai v â n t, ţii par­
tea cuivâ.
H a p s in , lacom , răutăcios, îndră­
c it la inim ă.
H a ra b ă , căruţă mare de două
vite.
H a ra b a g iu , căruţaş care duce cu
 p la tă oameni sau m ărfuri, în
căruţă sau harabă.
H a ra m , poreclă pentru v itele pă­
cătoase : nea haram , hărămuri,
D e haram , pe nedrept.
H a r a m in , h o ţ, puternic.
H a r a - p a r a , mare am estecătură
mare învălm ăşală, mare b a t­
jocură.
H a r a p n ic , biciu m are cu codă-
râştea scurtă, cu care pocnesc
cei ce m erg cu uratul în seara
spre Sf. Vasile. Cu harapnicul
m ână boii plugarii dela plu­
gurile boereşti.
H a r a r ş , ierarh.
H â rb , „un fund de oală stricată,
în care se pune oloiu, cala-
can, e tc .” .
H â rb u esc. stric, prefac în hâr­
buri.
H a rb u z , pepene verde, lub en iţă.
H â r c ă , ţeastă, c r a n iu ; poreclă
pentru babele urâte.
H a rc liin ă , bucată de m ăm ăligă,
o halcă, atât cât poţi ţinea în
mână.
H â r jo a n ă , „un fel de joc al flă­
căilor şi fetelor de ţară, în
care se îm brâncesc, se întind ,
se pum nesc râzând cu mare
haz” . Verbul : m ă h ârjon esc.
H ă r s it, răutăcios, sgârcit, avar.
H â r ş c â it, ciorsăit, scrijălat.
H â r ş ti. hârşti câte-un colac, hap !
ştergem , luăm cute un colac
(dela biserică).
H â r ţ, hârţ încoace, pârţ încolo
— încercare fără reu şită de a
cârm i din loc un lucru greu.
IIa rţa g , se zice că are harţag
om ul care-i gata de h arţă, de
ceartă,' pentru un lucru de
nim ic.
H a rlo esc (carul), dau carul mai
ia o parte, îl cârm esc din drum.
H ă rju e s c (m ă), m ă lupt.
H a sc ă , „m ai m ulte piei, ce se
pun spre a lărgi căputâ dea­
supra (la ciubotă)” .
H a t, „înseam nă o cărărue între
două ogoare, care serveşte de
h o ta r” . H at este făşia de pă­
m ânt nearată, care serveşte de
hotar între ogoare. D acă pe
acea făşie este loc de um blat
se zice că este o că ra re pe
hat.
H a t, a t, cal bun (tu rceşte).
H ă t, „foarte, prea : turbă de cap
hăt bine, m ult şi bin e” .
I lă ja ş u l c ă p rio a re lo r cu sprân cen e
„(drum ul căprioarelor la păscut,
sau chiar locul unde pasc)” .
Creangă pune explicarea în pa­
ranteză, pentru că tălm ăcirea
adevărată este : „cărarea călu ­
găriţelor duse de sim ţiri lum eşti
prin pădure...
H â tru , d eştep t, ajuns de cap,
cum inte.
Ila v a te a , h a va lele, îndatoririle ce
aveau m ai de m ult sătenii pe
vrem ea clăcii şi a bocrescului :
p od vezi, clăci, zile de mere-
m et ş. a. A stăzi înseam nă n e­
voi zilnice, griji m ateriale.
H a zn a , v isterie, tezaur de bani.
H azna de apă.
H a z u tiu , hazliu.
H e iu , h e in r i, acarete, dependinţe ;
„casa şi to a te heiurile dimpre-
jurul ei” .
H elb et, las’ pe m ine, om îs eu !
H elge, „se m ai chiam ă altm in­
trelea n e v ă stu ic ă (m ustela vul-
g a r is ); helgea se întrebuinţează
num ai în expresia : alb cum e
h elgea” . A d ică alb cum e za-
pada, cum e ghiocul.
H ergh elie, grupă mare de cai.
H teab, lucru rău, stricat, hâr-
buit, hrentuit.
H lizesc (m ă), se zice cu înţeles
rău de cei ce râd prosteşte şi
fără r o s t ; m ă rânjesc.
H lu ja n tu lp in a păpuşoiului, stru-
jan, tujlean.
H l u j — tulpin a cânepei, inului.
îlo a n g h in ă poreclă dată femeilor
b ă tr â n e ; băborniţă.
Ilo b o t, o broboadă a miresei.
In tim pul nunţei hobotul e
pus num ai pe u m e r i; îm bro­
bod ită e m ireasa la sfârşitul
m esei celei m ari.. înainte
vrem e hob otul se puneă pe
 capul m iresei aşa fel că-i aco-
pereâ fa ţa şi nu p u teâ v e ­
deâ pe nim eni (T ătăruşi-Su-
ceava).
H o d o ro g , zgom otul produs de că­
derea unor lucruri, ori de mer­
su l carului.
H o jm a , m ereu, în tr’una, fără con­
tenire.
H o jm a lă u , om în a lt, lungău. P o­
reclă.
H o lb a t, cu ochii h olb aţi, cu ochii
m ari, b old iţi, de m irare, m ânie,
H o lerc ă , rachiu, horelcă.
H o lte iu , bărbal tâ n ă r n e'n su rat,
necăsătorit.
H o r ă i, sforăi, dorm dus cu gura
deschisă, făcând hor-hor !
H orh ăesc. um blu în neştire, ră­
tăcesc.
H o r n , coşul pe care iese fum ul
la casele ţărăn eşti.
H o ro p s it, asuprit, ch in u it, ne­
căjit de alţii.
H o rp , zgom otul ce-1 faci când
sorbi dintr’odată ?i repede. Ver­
bul : horpăesc
H b ştin c . Ceea ce răm âne din
fagurii storşi de m iere, după ce
se stoarce ceara prin încălzire.
Cu h oştin e se fac legători la
felurite dureri.
llr c a p c ă , un fel de greblă fără
coadă cu co lţii lu n gi, ce se
aşează vertical la brăţarea coa­
sei. H reapca slu jeşte la co­
situ l ovăsu lu i, orzului, aşe­
zând m ănunchele pe brazdă, în ­
tocm ai cum le pune cel cu
secera. H rep cu esc orz, SI cosesc
la c ă tă , ia, u ite, v ezi.
la lo v ifă . vacă m are şi grasă.
Ia rm a ro c , bâlciu sau târg.
I b r iş in , aţă de m ătasă de cusut.
„N e trage câte-un ibrişin. N e
face observaţii fine, dar cam
pe departe". A lu zii.
Ic n e sc , gem în n ăd u şit, cu ciudă
şi necaz.
I!ă u , n icovală, u n elta pe care
bate ţiganul cu ciocanul, cu
cu coasa în soţită de hreapcă.
H re n tu esc, „ a strică ceva. dar
nu de t o t ” .
H rin c ă , bucată mare de m ăm ă­
ligă (de obiceiu ju m ătate), ură-
jită la foc.
H u c iu , huceag, „rădiul, crângul
sau hu ciu l este o pădurice o-
drăslită din rădăcinile răm ase
în păm ânt în urm a unei pă­
duri tă e te ” . Lăstar. — A u m ­
blă huciu m argineâ, a um blă
hoinar, derbedeu, vagabon d.
H u d iţă , u liţă.
H u d u le l, se zice şi huludeţ. Vargă
de destu pat ţe v i de soc, de
încărcat p istoale şi puşti vech i.
Vărguţă la suveică.
H u lu b a ş i, porum bei.
H u m ă , m al (păm ânt) alb cu care se
dau păreţii dacă n’ai var. H um ă
neagră, cu care se fac brâe
în partea de jos a păreţilor
şi în jurul ferestrelor dela ca­
sele ţărăn eşti.
H u r tă , „num ai în e x p r e s ia : cu
hurta, en gros (a vind e cu
hu rta)” . Cu top tan u l.
H u s ă ş , o m onedă vech e de 100
parale, ca şi sorocovăţul.
H u ştiu lu c , sgom otul ce-1 face
cin evâ când cade deodată în
apă.
H u ţa , dându-ne h u ţa, ne luâ pe
piciorul lui şi ne legănă, ră-
dicându-ne în sus şi lăsându-ne
în jos.
H u r s u z , răutăcios, supărăcios.
H u zu re sc , trăiesc pe p lac, m ă
b ate fericea.
barosul, când lucrează la
fer.
Im b ă le z (tortu l), ud tortu l cu
bale (scuipat) ca să fie m ai
lesne de tors sau de în v â rtit
pe fus.
îm b ă ia t, cu degetul îm b ăiat, a­
dică înm uiat în gură. D ela îm ­
băiat v in cuvintele :
îm b ă ia tu r i, p o r n o g r a fii;
Im b ă lo rez (îm i) gura, vorbesc
 ceeace nu-i de vorb it, m ustru pe
cin evâ, fără ca el să se ştie v i­
n o v a t. Propriu îţi um pli gura
de b a l e ; fig. spui vorbe de
ocară.
I m b lă c iu , unelta com pusă din
două lem ne, leg a te cu o curea,
cu care oam enii bat ovăsu l,
orzul, grâul, secara, cânepa.
I m b l ă t e s c , b at cu îm biăciul.
îm b u jo ra t, roşu ca bujorul.
In c , in c u r i, in cole, sburdăciuni,
hârjoane, obrăznicii, jocote co­
p ilăreşti, râsete, p oftă de joc.
Î n c a l t e a — încai.
In ch io rch io şa t (uitând u-se), uitân-
du-se chiorâş sau cu ochii a ­
proape închişi.
In ch ip u esc un car, îmi fac, îmi
întocm esc un car.
În c h ir c it, pipernicit, răm as m ic
de trup. Inchircitură.
In c in c h it, lăsat pe vine. In c in -
c h it m ai are şi înţelesu l d e :
n em işca t.
In crâ n cin â . Ţi s’a încrâncinat
carnea pe tin e , ţi s’a încreţit
carnea de frică ; de groază te
încrânceni, te m inunezi, te spe­
rii, te apucă fiori.
l n d sesc. ascund.
în d r u g , torc cu druga (un fel
de fus m are cu ro tiţă îa ca­
p ătu l de jos). F ig u r a t: în­
drug n işte vorbe, spun la pa­
lavre.
în f i r i p e z (m ă), îmi vin în fire,
m ă însănătoşez. A lcătuesc.
Î n f r u p t (m ă), mă îndulcesc. Nu
te-ai mai înfruptă, nu te-ai
m ai căpătă. A m âncâ de frupt
(de dulce) în zile de p ost. F ig.
a m ă îm părtăşi dintr’un lucru
în chip cam oprit.
In g ă im a t, cu îndoială, cam în
doi peri. In g ă im e z lucrul, dau
nădejde că 1-oiu face azi, m âne.
caut m ijloace ca să am ân o
treabă.
Ingh esu esc (m ă), mă îngrăm ădesc,
m ă îm bulzesc.
In g u rzesc. încreţesc opincile spre
a luă forma de încălţăm inte
'p oate dela g u rg u iu l (vârful
ascuţit) opincei vin e c u vân tu l).
I n ş fă c , apuc ceva cu pu tere, c a
grabă.
In şo m o llo cesc, fac şom oltoc, m o­
to to l, învârtesc, înfăşur ca să
pară că-i ceva lnlăuntru. Ş o­
m oltoc, zm oc, m ănunchiu în ne­
regulă.
In le r c ă to ri. nume com un de lo­
ca lita te, care înseam nă că a­
colo obişnuiau m ai de m ult m o­
canii (ţu ţu en ii) să înţarce meii,,
să ia m eii dela oi.
In tă ln iş , bun întâlnişul 1 b u n ă
calca. Când îţi zice cin ev ă
bun fn tâ ln iş u l în loc de bună1
ziu a , treb ue să r ă sp u n z i: h a t
de-a p r ă v ă liş u l...
Î n tin a tă , abiâ se m ai ţine.
în to r s dela ţâ ţă , e copilul acelas
căruia, după ce l ’a în ţărcat
m aică-sa, de m ilă că-1 v e d e
plângând şi tânjind începe a i
da din nou ţâ ţă . Asemenea»
copi i deoache ori pe ce ar
pune ochii.
I n tu n erecu l, „ b a tă -te întunerecufc
să te b a tă ” , Intunerecul iadului;
In z ile sc (m ă), trăese de azi pe
m â n e : Dum nezeu să te în z i-
lească = să-ţi dea zile.
I r m ilic , m onedă turcească de 1-î1
lei vechi.
Iro sesc, părăduesc, risipesc, as-
vârl în dreapta şi ’n stânga.
I r u r i, un fel de m edicam ent bă­
besc : pui to t felu l de flo ri,
tăm âe, răşină, ceară, unt de
vacă şi de oi, untură de porc.
le fierbi la un loc în tr’o tigae
şi le scurgi în tr’un blid cu apă
rece, unde se fac sloişori cai
ceara. Se pun la ori şi ce fel)
de rană.
Iscă (se). ,,D acă se iscă în ţară
lăcu ste” . Se ivesc, vin.
Is p a ş ă , cercetarea la faţa locu­
lui când e vorba de stricăciu­
nea făcu tă pe ogorul sau în-
iarba cu iva.
Isp ă şe sc, ispăşesc un păcat sau;
o greşaJă — sufăr pedeapsa;
m eritată. S ’a is p ă ş it câne­
p a strica tă = s ’a făcut is p a ş ă
 ( = cercetare la fa ţa louclui)
şi s'a preţăluit despăgubirea
ce va p lăti vin ovatu l.
Iscodesc, cercetez, caut de-a mă-
r'unţălu, născocesc ceva.
Iso n u l, hangul, acom paniam ent.
I ş t i a , iestea, a ceştia , acestea.
Is l, i a s t ; ista , ia sta , acest, aceasta.
Isvo d esc, plănuiesc.
Ifa r i, (num ai la plural), panta-
J a v r ă , poreclă pentru câni şi m oş­
negi. Se m ai zice ja p . - ju g ă rii. Şi locul unde se plăteşte
J i l ţ , scaun, fotoliu.
J ita r , pândarul (păzitorul dela
poarta ţarinii).
J itie , p oveste, întâm plare, is­
torie.
J iv in ă , fiin ţă , v ieta te , suflare.
J n ă p ă ie sc , bat pe cin eva cu băţul.
J o r d ie , nuia, vărguţă, cu care se
bat copiii obraznici, ori v iţeii,
ori căţeii.
J u g ă r ii, plata unui jug de lemn
I.ă fă ia tă , dormind lă fă ia tă , adică
dorm ind fără a fi în v ă lită bine,
cu m ânile întinse în lături şi
picioarele to t cam aşa. întins
în voie. Verbul : m ă lăfăesc.
L ă ic e riu , un fel de scoarţă în­
gustă (până la 1 m .), de lână
sau buci coloraţi, de îm podo­
bit păreţii şi lă iţele în casele
ţărăneşti. . L a p o v ită , ninsoare în două cu
L ă ie ş, ţigan de lae (ceată). Lăieţ.
L a in ic , un leneş care îm blă pe
drumuri fără nici o treabă.
L a ifă , la v iţă , o scândură lată şi
lungă, aşezată pe c â te doi tu -
murugi de-alungul păretelui de
m iază-zi şi răsărit în casele
ţărăneşti. Slujeşte în locul scau­
nelor. L ă ic io a ră , o laiţă mai
m ică intre uşă şi vatră, slujind
ca scaun pe aproape de foc.
L ă iu , la e, lâna la e = lâ n ă neagră
am estecată cu pu ţin e fire albe,
deci c e n u şie ; oae lae, oae cu
lâna l a e ; sum an lă i, cioareci
Ioni ţărăneşti de vară.
Iţesc (m ă), mă ivesc num ai cu
capul ca şi cum ar fi pe furiş.
Izb elişte (de), de necaz, ca a
nim ărui, de izb it cu capul de
to a te nevoile şi necazurile. De
bătu t ca apa de maluri.
Izn o a v ă , ghiduşie. De iznoavă,
din nou.
(unui car de lem ne) se num eşte
la ieşirea din pădure.
J u tfă , un fel de mâncare de post,
făcută din săm ânţă de cânepă.
J u m u le sc , curăţ de pene o pasăre
tăiată.
J u p e sc , iau pielea de pe un ani­
m al : a jupi pe cineva înseam nă
a-i luâ bani, lucruri, până ce
vezi că a rămas gol, de n ’are
de unde să-ţi m ai dea.
J u ru esc, făgăduesc.
lă i= h a in e de ţesătură la e ;
om lăiu = om cărunt.
L ă lă ie sc , cânt un cântec numai
m elodia, fără cu vin te, zic nu­
m ai la, lâ, la.
L ă lâ iu , m olatic şi înalt.
L a m b a , frânghia sau lan ţu l ce
leagă crucile căruţei de capă­
tu l osiei.
ploaie şi vânt.
L ă p to c , lă to c, jghiabul pe care
vin e apa la roata morii.
L a s (m ă ), m ă întind să dorm.
L ă tu n o a e, scândura cu o latură
dreaptă şi alta convexă. La ţe
şu tul pânzei se chiam ă lătunoi
răriturile urzelei.
L ău toare, apă fiartă cu fel de fel
de flori (vâzdoage, boncioi, bu­
suioc, flori cojocăreşti, năfurică
ş. a.) cu care după ce o stâm -
pără (o fac călduţă) se spală
pe cap (se Iau) sătenii în toată
sâm băta dim ineaţa. U n ta-m ă
 m am ă, un om cam prostalău,
care nici nu-i în stare a se la
(spălâ pe cap) singur. Verbul :
Iau, m ă Iau.
L eac, fără leac de ajutor = fără
oleacă de ajutor = fără ajutor
cât de puţin.
L e /le ria , ţ ’ai m âncat letteria —
ţ ’ai m âncat cinstea, trecerea,
crezarea.
L eh ăm etesc (m âl, mi-i leham ite,
mi-i destul, m ’am săturat pân'
in gât, m ’am p lictisit, mi-i silă,
desgust. La Broşteni-Suceava,
m ă lehălucsc. Mi le-ai lehă-
m etit dela inim ă.
L ela , „vagabond” . „A um blă lela,
a vagabonda” .
L esp eg io a ră , lespede m ică, pia­
tră lătăreaţă cu care copiii se
joacă aruncând-o de-a latul pe
faţa apei şi de câteori a să l­
ta t, atâtea p lă cin te, se Chiamă
c ’ai făcut. Iar asvârlind-o în sus
ca să cadă în apă cu dunga,
făcând un sgom ot scurt şi surd,
se chiam ă c ’ai în cu ia t pe ne­
curatul în adâncul apei. In
sfârşit lespegjoarele se pun la
urechi (după ce te-ai scăldat
şi te-ai cufundat în apă) ca să
scoată apa.
M ă g u lea lă , „a-1 luâ cu măgu-
lele = a-i face laude pentru a-i
întinde curse, fabula : Vulpea
şi Corbul” .
M ă c iu lie , partea mai groasă şi ro­
tundă a unei m ăciuci.
M a h m u r, starea in care se gă­
seşte omul după beţie.
M a h o rcă , un fel de tutu n.
A /a/am = M ieiu . Mălai m ărunţel.
U n fel de pâne dospită, făcută
num ai din făină de păpuşoiu.
Se face la praznice şi în posturi.
M â tită , plină de m âl, n ecurăţită,
de glodul ce erâ aşezat la fun­
dul fântânii-
M â n ă ; îm i d ă m â n a , p o t, dis­
pun, îndrăznesc. A pune m ân ă
d ela m a n ă , a contribui fiecare
L etcă, o roată ce se ’n vârte cu»
mâner pentru luat bum bacul
de pe scule pe mosoare. Se
întrebuinţează şi în loc de su­
cală.
L in ch esc, sorb cu lim ba întocm ai
cum fac cânii când beau apă,
zer sau lapte.
L in ciu resc (m ă), m ă port prin apă
scăldându-m ă.
L eoarbă, poreclă pentru gură. A
leorbăi, a vorbi prostii.
L ip c ă , stau lip că pe capul cu iva,
stăruesc din to a te puterile.
L ip s e ş ti dinaintea m ea, pleacă
din faţa mea 1 fugi !
L iş iţă , pasere neagră de baltă
(vânat).
L iş ta i = r u p tă bucăţică, chiar, ai­
doma.
L o d b ă , „despicătură mare de
lem n” . Pe la B roşteni-Suceava
se pronunţă lobdă.
L o z i i = U n fel de răchiţi (sălcii),
pletoase.
L u m e (ceea), cealaltă lum e, ce­
lalalt tărâm ; lum ea în care se
duc sufletele morţilor.
L u n că, „P ădurile de pe lângă ape
se num esc lu n că ” .
L u p e ştc, m âncând lu p e şte = m â n -
când repede şi cu lăcom ie.
cu ce poate. Le vine ca m p e s te
m ân ă târgul, le vine departe.
P este m â n ă este opusul lu i în ­
d em â n ă , comod.
M ă n â n c , m ănânci ca în târgu l
Iui Cremene, se zice când m ă­
nânci şi nu vrei să dai şi altuia-
M a n g o sit, mare la trup şi prost
la m in te ; netrebnic.
M â n tu esc, scap, sfârşesc, gătesc,
isprăvesc.
M â n tu ia lă , de m ântuială, de-a-
scăpare ; să-ţi m ântui urechea
să scapi.
M ă r it, în sens figurat : m ă m ân­
tu i, mă scap, vând cu preţ de
nim ic un lucru de care-s sătu l.
Prepeleac m ă rită capra.
M a ia : , m oft, fason, naz.
M â r n ă e sc , a vorbi neînţeles din
pricina p lâ n su lu i; a scân ci (ca
c ă ţ e ii) ; un fel de plâns fără
lacrăm i al copiilor alin taţi.
M a r tin , num ele ursului.
M â r ş a v , necurat.
M a s u l, dorm itul peste noapte, dela
verbul a m â n e , care se conjugă
întocm ai ca ră m â n . Ţ ’au mas
şoarecii în p â n tece= veşnic eşti
flăm ând şi nu te m ai ţii sătul
niciodată.
M ă lă c iu n e , o plantă foarte m iro­
sitoare, plăcută albinelor (Me-
lissa officinalis).
M ă lă h ă esc, um blu de colo până
colo ca un bezm etic.
M a ta h a lă , o arătare, o nălucă
m are ce s ’ar fi arătând noap­
tea . M atahală se zice şi celor
mari la trup şi m olâi.
M ă tr ă ş e s c , m ătur, iau, duc.
M â z g ă , seva copacilor, noroiu li­
picios şi alunecos.
M a z il, răzeşi (m oşneni) însărcinaţi
cu execuţiile şi cu împlinirea
birurilor.
M e c le a n , „p ia ţă “.
M e g ie ş , vecin.
M e h e n g h ia , ,,ab ii, viclean , jir e t“.
M e le a g u ri, îm prejurim i, vecin ătăţi.
M e le sle u , culişeriu, făcăleţ.
M e lia n , „om în alt şi făcut bine” .
Zdrahon. Poreclă.
M e liţă — u n ealtă ţărăncască de
b ă tu t cânepa şi inul, spre
a dispărţi partea lem noasă de
firu l pentru tors. D ela zgom o­
tu l făcu t de lim ba m eliţei s’a
lu a t vorba p e n tr u c e i gu ralivi:
îţi um blă gura ca m eliţa. M e-
liţo iu l este mai m are. Meli-
ţu ic a mai mică.
M e n d r e le , plăcerile, gusturile.
M e n e sc , prezic, proorocesc. Des-
tin ez.
M e r jă , m ăsură de cap acitate pen­
tru cereale, cuprinzând 10 stam -
boale (băniţi).
M e z ii- p ă r e s ii, ju m ătatea postului
. m are. A ceastă zi cade Mier­
curi în săptăm âna a IV-a din
post. La M ie z ii- p ă r e s ii se nu ­
m ără ouăle.
M e z in , copil mai m ic la părinţi.
M ic h id u ţă , d răcuşor; se zice şi
la cop iii drăcoşi.
M ig ă e sc , m ă necăjesc făcând trea­
ba cu încetineală.
M ijo a r c a ,num ele unui joc de copii,
de a m ija.
M ir o z n ă , „T ot florile ne dau şi
parfum urile sau m iroznele cele
a tâ t de plăcute. Fără aer n’am
fi pu tu t sim ţi plăcutul miros
al florilor şi al m irezm elo r, nici
scârboasa duhoare a lucrurilor
n ecurate” .
M is tu e sc , ascund. Se zice şia m is-
tuesc.
M â (a , p is ic a ; m âţ-m âţi, pisoi.
M itite lu l, diavolul, necuratul.
M o a re, zam ă de curechiu m urat,
sau de castraveţi m uraţi. Fire,
toan ă, acreală, apucătură, par­
te a rea a unui om când se m â­
nie. Firea om ului la m ânie, ca­
racter.
M o a r tă ’n p ă p u şo i, să vă faceţi
m oarte’n păpuşoi : să tă c eţi ca
chiticul, să nu ziceţi nim ic.
L a s-o m o a rtă ’n p ă p u ş o i, las-o u i­
ta tă ; nu m ai descoperi ade­
vărul. A tă c ea ca porcu ’n p ă ­
puşoi.
M o c n it, „ tă c u t, ascuns în sens
rău. Se zice de focul ce nu
arde şi num ai sbucneşte d e­
od ată” . F oc m ocnit, foc ce arde
înăduşit.
M ocoşesc, „ N u te m ocoşl, nu face
încet lucrul sau treab a ce ţi s’a
d a t” . M igăesc, fac greu o treabă.
M o g la n , „un m ojic grosolan şi
p rost” .
M ogorogesc, „M ă m ogorogeşti, mă
bodogăneşti, „ tu b ou des” .
M o lc u m (tac), nu zic nim ic, tac
cum îi chiticul.
M o lfă esc, „înseam nă vu etu l ce
produce cin evâ când m ănâncă
• cu gura plină. Se zice de babe.
cari n ’au dinţi“ .
M om ele, am ăgele, înşelăciuni-
M o rn ă esc, fac mor 1 mor I ca ur­
sul pe nas.
M orocăn esc, m ustru pe cin eva mai
m u lt pe înfundate.
M o sc h ic e şti, m uscăleşti, ruseşti.
M o tâ n , cotoiu.
M o to c ei, un fel de ghem uşoare,
canafi.
M u jd e iu , usturoiu (căţei
dintr’o
căciulie de usturoiu) curăţit de
coajă şi pisat cu bătălăul în tr’o
scafă de lem n, în care se pune
puţină apă şi sare. Se m ănâncă
N ă b o eşle, când apa se um flă de
îngheţ şi iese din m atcă. N ă -
boiu sau in ie este ghiaţa în
form aţie (m oale şi sfărâm ă-
cioasă) care p lu teşte p e apă.
N ă c ă fa le , în treb u in ţat num ai la
p lu r a l: p o p ia a re m u lte năcă­
f a le = popia are m uîte socoteli,
m u lte necazuri.
N a d o le n c e , săm ânţa de găini mari
de Anadol (A natolia).
N ă d u f , „amar, năcaz".
N ă j i t , un fel d e boală de urechi.
N ă n a şa d in coardă. Varga dela
grindă, ce se pune pentru a
jnăp ăl băeţii obraznici.
N a n d ra lă u , prostalău. nandrăş.
N ă s ă lie , un fel de pat um blător
pe care se pune săcriul cu mortul
şi se duce la groapă, purtat în
m âni de doi oam eni.
N ă stru şn icie, năzdrăvănie, gro­
zăvie, m inunăţie.
N ă tă ră u , prostăîău, m ărginit la
m inte.
N a tră , partea urzelii dintre iţe
şi sulul de dinapoi.
N ă zb â tie , poznă, năzdrăvănie, dră-
cărie, năzbutie.
Oblânc, gâtul şelei, tarniţei.
Oboroc, un vas făcut din scoarţă
de te i, înfundat la un capăt.
Cu el-se cară păpuşoi, etc. B a­
niţă.
O braf, distanţă de loc, lungă şi
la tă de 4 prăjini fălceşti (o pră­
jină 3 stânjeni).
O b ră za riu , mască.
O cn ifă , firidă la sobele ţărăneşti.
de obiceiu cu cartofe fierte, în>
posturi.
M u r să , o zamă dulce scoasă din
flori, m iere, zahăr. „M ii de al­
bine bâzâind, zboară de pe o
floare pe alta, ca să aducă mursă
pentru miere şi ceară” .
M u şch ea , ,,o tu rteâ de batfon , cu.
care se aşează calupul şi se
bate ta lp a ” .
N ech ibzu it, fără chibzuială, fără
socoteală, fără m ăsură.
N e c h itit la m inte, prostălan, fără
socoteală, lip sit de judecată.
N en eacă, mamă.
N em ern ic, rătăcitor, necunoscă­
tor de locuri străine.
N e m e r n ic in d , um blând ca un ne­
m ernic (adică ca al nim ărui),
ca un pribeag, fără căp ătâiu ,
rătăcitor.
N i m i c ă , pe n im ic pe ceas, acuş-
acuş. Se mai zice : pe m ică pe
ceas.
N iv id e sc , trec urzala prin iţe şi
prin spată.
N iz n a i (te făceai), te făceai c ă
nu ştii.
N oaten , n o a ten i, lână tu n să în
al doilea an de pe oi. Lâna tun să
în anul în tâi se chiam ă mi/e,
în al treilea : lână mare.
N o jijă , bortă făcută cu c u ţitu l
la opinci de-o parte şi de alta,
prin care se trec aţele sau cu­
relele. N ojiţele se fac şi lăsându-
se cureau de îngurzitură m ai
lungă în dreptul acela.
Ocol, loc îngrădit în care se în­
chid vitele.
O dae, târlă cu grajduri bune.
O g ă rjit, închircit. Se zice şi po-
g â r jit cânilor slabi.
Ogoesc, m ângâi, potolesc.
O gradă, curte.
O g r in ji, ceea ce rămâne din fân,
după ce au m âncat vitele par­
tea cea m i bună. Tiirişte,
O licăesc (m ă), m ă vaet, m ă jă-
luesc, m ă plâng, m ă cain.
V lo iu , uleiu (d e săm ânţă de cânepă,
de nuci, de săm ânţă de bostan).
O m ă t, zăpadă, neaua.
O a â n ie, arătare groaznică, fiin ţă
mare de to t şi îngrozitoare.
O p a iţ, un hârb de ceaun, de oală
ori anum e tăcut de fier, în care
se pune său ori untură de porc
şi un fitil de petică (cârpă) în ­
făşu rată, num it şter( sau u ş-
tern ic. O paiţul erâ lam pa obiş­
nu ită la ţărani înainte de a se
întreb uinţâ petrolul.
O ploşesc, a d ă p o stesc pe cin eva, găz­
du iesc, primesc în gazdă, pri­
m esc la sălaş.
P â c liş it, rău, îndrăcit, negru la
su flet, avan.
P ă c o r n i\ă , vas de lem n în care
se ţin e păcura şi feleştiocu l de
uns carăle. D e obiceiu um blă
legată de inim a căruţei.
P aco ste, pagubă, păcat, nenoro­
cire.
P a ie le , le dai paifele copiilor, le
dai v â n t,le prim eşti obrăzniciile.
P ă lă lă e s c : „îi pălălăiau pletele,
palalaie însam nă p a ră m are de
foc, ce face v u e t, dar trece ră-
pede. Se zice m etaforic îi p ă -
lă lăeşte o b ra zu l de r u ş in e ” . Ii
pălălăeau pletele = îi um blau
pletele în vân t ca o pălălae.
P a la n c ă , dăm cânepa to a tă pa-
lancă la păm ânt = o călcăm
o pătulim .
P a lce, nuiele subţiri.
P ă lesc (m ă), m ă lovesc.
P ă n tic e , burtă. In B ucovina se
zice şi p ăn cile.
P ă n u ş ă , „D in frunzele num ite
pănuşe de păpuşoi, se face
h ârtie” .
P ă p u şo iu , p o p u şo iu , porumb.
P a rp a lec, negustor sărăcăcios.
Poreclă.
P â rp ă le s c , frig cevâ num ai aşa
în grabă la para focului.
P ă r p ă r ă , foc de pae, ferbinţeală.
O p sa su l, partea din dosul încăl­
ţăm intei, cuprinzând şi călcâiul.
O răn dă, crâşmă, cârcium ă (dela
arendă).
O jerăsc (m ă). "îmi schim b căută­
tura, pare că m'aş m ânia, în ­
creţesc din sprâncene şi scutur
trupul cam trem urând, ca şi
cum m ’ar apucă fiori de fri­
guri, ca şi cum aş bea oţet.
O tâ n je sc , „ologesc sau ciuntesc
pe cin eva” .
O tit, băţul sau lopăţica de curăţit
brăzdarul plugului la arat.
Otrocol, fac târcol, turburare.
O vilit, u gilit, biruit, smerit.
O zana, „num ele unui râuleţ de
lângă T .-N eam ţ” .
Pârpăra însuratului : dorul, toa­
na însuratului.
P â r li, verb onom atopeic pentru
„vân tu ri” ...
P â r tie , urmă, drum deschis prin
zăpadă.
P a s ă , mai pasă de dă ochii cu
m ătuşa = m ai îndrăzneşte.
P ă sa re (fă r ă ), fără să-i pese,
fără grije.
P ă sa t, m ieiu pisat, m ălaiu mărunţel.
P a şcă , tutu n prost.
P ă ş i n , sm erit, cum inte, lin iş­
t it — dar şi în chip prefăcut.
P a şlcse, „Nu-1 cunosc bine, dar
pare că-i fu g ” . însem nează : o
iau Ia săn ătoasa, fug.
P a şn ic. Vornicelul şi paşnicii vor
purtă grijă ca cislele în sat să
se facă cu dreptate şi v a sta
zapciu pentru plata birului.
(Manual adm inistrativ al Mol­
dovei, II, 669).
P ă tă r a n ie , întâm plare, păţanie.
P ed ep sie, epilepsie.
P elcea-pelcele, piele m ică (de m iel,
bunăoară).
P ep en e, castravete.
P e rje , prune, poame.
P eşch iş, dar.
P estrif la m ate, răutăcios.
P etec, petece, bucată, cârpă,
zdreanţă.
P id o s n ic , sucit, care face totd ea­
una treaba pe dos.
P ie p tă n u ş i, după ce se scarmănă
Jâna, o dai în piepteni, ca să
capeţi p ă ru l (firele lungi şi
alese), cealaltă lână se chiam ă
c a n u ri şi pe aceasta o am es­
te ci, cu m iţe (lâna m eilor) şi
o dai în foşalăi sau p ie p tă ­
n u şi (vezi Dam e, Term inologie,
pag. 139).
P erd ea pentru oi, acoperiş pentru
adăpost şi apărare de vânturi
şi zăpadă.
P ită , pâne mare. P ânea făcută
din făină de orz sau de secară
se zice şi p ita n , ch ita n , chită.
P la c h ie , p ila f de orez sau de mă­
lai jn ă ru n /e l.
P lâ n so ri, un fel de boală a co­
piilor, ce-i zic şi sancă, care
se iscă ori pentrucă se pome­
neşte necuratul în casă, ori
pentru că se lă mama copilu­
lui şi acesta văzând-o desple­
tită se sparie şi-l apucă plân-
sorile.
Pleaftură, praftoră, p ăm ătu f cu
care ţiganul ferar stropeşte jă ­
ratecul, spre a-1 mai potoli.
Pleaşcă, ch ilip ir ; verbul : pleş-
cuesc.
P loscă, vas de lem n cu formă sfe-
roidală, în care se ţin e rachiu.
Poala Sântă-Măriei, o p lan tă
frum os m irositoare cu care se
freacă stu p ii albinelor când se
prind roii.
P o a ră , nu te pune ’n poară cu
cineva, nu te pune rău, nu te
pune de pricină. ■
p o c la d ă , p o clă zi, plocadă, p lo că zi,
un fel de cergă lată, ca de-un
m etru şi lungă după voe, ţe­
sută din lână (canuri) albă
şi neagră (rareori boită altfel)
şi purtată în ştează (o învâr­
titoare de apă) spre a o face
păroasă.
P o cin o g , „început de bun augur
la vânzare mai ales şi la altele” .
P o cit, m enit rău, sucit, sluţit.
P o clil. Acoperăm ânt făcut la că­
ruţe. cât ţine coşul. Se iau
nuele şi se îndoaie viin d cu ca­
petele în nişte lem ne aşezate
de o parte şi de alta a draghi-
nilor căruţei. P e aceste nuele
se aşază un ţo l sau rogojină.
Acesta este poclitu l. C o v iltir,
un ţo l pus pe corciu pentru a
acoperi carul.
P oclon , plocon, dar.
P a d in ă , (de-o podină de gros),
gros de un la t de m ână, de
un pod de mână. P o d in ă se
mai zice şi stogului de fân cam
până aproape de jum ătate şi
atâta de înalt cât ajungi să dai
fân la clădit cu furca sau cu
ţăpoiul şi mai pe urm ă, după ce
se m ai înalţă, cu tru p in a r iu t
(ţăpoiul).
P o d u ri, pânză care se aşterne
înaintea m ortului, să treacă cu
secriul (cosciugul) şi care în-
chipueştc podurile depe ceea
lume (9 la număr). In alte părţi
se zic punţi.
P o g a n , „urât şi murdar” .
P ogheazu ri, .grupuri de oam eni
ce umblă după pradă” .
P oghibale, fiin ţe înrăutăţite.
Pohoaţa de babă, hoţom an ă ne­
ruşinată, înşelătoare.
Fohonţ, sold at muscal.
P o ia tă . Locuinţa găinilor. Coteţ
pentru păsări.
P o jă rn icie, pompierie.
P o jijie , to t ce alcătueşte, ţine de
o gospodărie la casa om ului.
Calabalâc.
P o lifă , o scândură aşezată lângă
un părete. D edesubtul ei sânt
2 sau 3 cuie mari bătu te în,
părete spre a o sprijini. P e
poliţă se pun blidele, lingu­
rile ş. a.
P o m o ştin ă , scândură aşezată in
partea de jos a coşului, la că­
ruţă, pentru a puteâ pune ceva
Şi să nu cadă jos.
P on oare, locuri grele de stră­
bătut, râpoase. cu huceag şi
mâncături de ape.
P o n o sit, „îm păratul, însă, având
frică de spioni, um blă îm­
brăcat eu nişte haine mai
 ponosite” , adică mai vech i, mai
stricate.
P o n o s, hu lă, pată, nume rău. Eu
sânt cu ponosul şi tu cu fo­
losul.
P o p ă c , tronc 1 (interjecţie).
P o p o sesc, stau puţin la hodină.
P opas.
iP o rn ea lă , când ciobanii se duc
sara după muls cu oile la păs­
cut, se zice că se du c cu oile
în porn eală.
P o rn tsc în tr’a d a o s,„pornise în-
tr’adaos, a deveni îngreunată,
în p oziţie” .
I ’oru m 'bre.l, p o r u m b r e i , copăcei
deşi şi m ici, care fac nişte
fructe acre num ite porumbrele.
P o sd eris, „m ulţim e m are, paele
cânepei rupte de m eliţă în mii
de bucăţi se numesc p o sd e rie.”
P o sm a g i, un fel de pâne uscată,
pesm eţi.
P o şta lă , lungim e de loc neho-
tărîtă, poate fi de 1 prăjină,
de 2 şi mai mică. Cuvântul
postată se întrebuinţează mai
m ult la prăşit şi secerat. Am
prăşit ca o postată bună. Mai
am de prăşit sau de secerat
ca o postată, porţiune de loc
dintr’un ogor.
P o steu că , pentru a puteâ unge
osia carului cu înlesnire, se
ridică cu un drug, de dinainte,
sau de dinapoi, apoi se pune
un lem n scurt, cu un capăt în
m ijlocul osiei şi cu celalt ca­
p ăt în păm ânt, p otrivit aşa ca
să ţie carul rădicat de partea
aceea. Lem nul cel scurt se nu­
m eşte posteucă.
P o ta ie , „potaie de lupi, haită de
lupi, cete de lupi care umblă
după pradă iarna”.
P otcovesc, l ’am potcovit, 1’am pă­
călit, l’am înşelat.
P o zn ă , m inune, obrăznicie.
P r ă jin ă , un lemn lung 'şi nu
prea gros pe care se întind
strae sau a lb itu r i; prăjina de
3 stânjeni este u n itate de m ă­
sură ; o falce are 80 prăjini în
lung şi 4 în lat.
P râ n z, pe la prânz sau aprânz,
e pe Ia 9 ceasuri dim ineaţa.
Aprânzul cel mare, prânzişor.
P ră p ă d e n ie , primejdie, m ânia lui
D um nezeu.
P ră sn e l, titirez, sfârlează.
P rep elea c, un par cu crengile
scurtate, aşâ că poate sluji ca
un cuier în ogradă, în care se
pun oalele, după ce au fost
spălate. Sărcier.
P ric h ic iu , m argină ieşită puţin
în lături la horn, sobă, vatră.
P r ic o p s ii, procopsit. Are şi în­
ţeles poreclitor: păcătos.
P r ip o r , deal povârnit foarte tare.
P risa c ă , „locul unde stau stupii
cu albine, iar p ris ă c a riu om ul
ce le p ăzeşte şi îngrijeşte” .
P r iv ig h iu , petreceri şi jocuri cu
pâcâlele ce se fac n op ţile, cât
este mort în casă la săteni.
Privighitoriu, sub-prefect.
P riz ă r it, slăbănog, m ic, piper­
nicit, puţin dezvoltat.
Probozesc, mustru pe cinevâ.
P rocilesc, ascult lecţia pe un
şcolar.
P r o c l e t , afurisit, blestem at.
Prohodesc, fac slujba prohodu­
lui (când se duce m ortul la
groapă).
P r o p e ă , p r o p e le , propteâ, ceea ce
sprijină să nu cadă.
P rom oroacă, stură, chiciură.
P ro ja p , partea de dinainte a ca­
rului, la al cărei capăt se pune
jugul. M ă projăpesc, m ă ţin
bine, cu putere, cu îndărăt­
nicie.
P r u jitu r i, îm băiaturi, glume, şăgi
porcoase, fleacuri.
Puezesc (se), fac pui, se înm ulţesc.
P u n e (m i se) soarele drept ini­
mă, a ajuns soarele la amiază,
am flăm ânzit.
P u rced, pornesc, plec.
P u rica te, „tot felul de fructe ;
mere, pere, etc.”
P u ş c l i i u , ştrengar m ititel.
P liu ! interjecţie batjocoritoare,
sau când te sperii,parc’ai stupi,
scuipă. P tiu 1 drace.
R ă b e g it, pătruns, îiilem nit de frig.
R ă b u ia lă , unsoare (de ciubotă).
R ă b u iesc, ung cu unsoare ciu­
botele.
R ă b u ş, răboj, un băţ cioplit în
4 m uchi, pe care ţăranii ne­
ştiutori de carte îşi înseamnă
socotelele.
R ăcăduesc (m ă), m ă răpăd la
cineva ameninţându-1 şi răstin-
du-m ă la el.
R a clă , cosciug, se c r iu ; un vas
de lem n cu capac în care-şi
ţin drum eţii brânza ori untul.
R a g ilă , o scândurică pe care sânt
înfipţi cu ascuţişul în sus şi
în formă de cerc m ai m ulţi
dinţi de fier deopotrivă de lun-
'g i. Cu ragila se răgilează câ­
nepa şi inul.
R ăgoz, un fel de iarbă mare, tă­
ioasă pe m argini ce creşte prin
fâneţele m lăştinoase (Carex ri-
paria). Rogoz.
R a ită , fugă, alergătură.
R ă p ă n o s, plin de rapăn, adică
colb unit cu sudoare şi prins
de piele. Se mai zice lip .
R ă p c iu g ă , o boală şi o poreclă
a cailor.
R ă sp in ten e, răspintenele, răspin-
tiile, răscrucea, crucea drumului.
R ă sp u te ri (din), „cu to a tă pu­
terea”.
S ăcelal, grijit cu săceala, cu pri­
vire la cai, mai cu samă.
La fig u r a t: bătut, clielfănit.
Ş agă, glumă.
Ş egaln ic, glumeţ.
S a la m u ră , „apă cu sare m ultă” .
S a lb ă , colan de bani de argint
sau de aur, pus ca podoabă
pe piept la femei. Se mai zice
şi zgardă.
S a lcie, salce, rădăcina unei plan­
te (radix sarsaparillae) care se
fierbe de ţărani cu rachiu ori
cu vin şi o beau pentru nădu-
şală şi alte boale din lăuntru.
R ă tă că n ii, mâncături adânci pe
drumuri, din pricina puhoaie­
lor de apă. R ădicaturi şi scu­
fundaturi.
R atoş, han.
R ăzeş, ră ză ş, moşnean.
Răzlogi despicături de copaci în
2, 4 ori 6, din care se fac gar­
durile la ţară.
R eau a, Dacă vede reau a, dacă
vede că n’are încotro, dacă
vede că nu mai are altă ce să
facă.
R ăe, să scap de râea asta, de
capra asta. Poreclă a caprei.
R ă lă (într’o), culcat pe o parte
şi răzăm at în cot.
R obace, m uncitoare şi supusă ca
o roabă.
R obotesc, „a lucră clacă şi în ge­
nere a lucră” .
Rogojină, îm pletitură de pap ură
care în locu eşte covoru l la oa­
m enii săraci.
R oh atcă, barieră.
R d p o t, răstâm p, fugă, joc, aler­
gătură, zgom ot.
Roşcovă, fructul roşcovului, lun g.
lă tă re ţ şi dulce, nu m it şi coar­
n ă de mare. R oşcovu l e un
m ic arbore din A rabia şi de ps
ţărm ul M editeranei (Ceratonia
Slliqua).
Salcea fiartă se chiam ă păzită.
Cea care se ia nefiartă, se chia­
mă îm blătoare.
Samă (îm i fac), îm i pun singur
* capăt v ieţii.
S â m b r i e , leaiă, salar, plata ser­
vitoru lu i.
Ş a n şa n u ri, „ Un lem n în forma
pulpei, pe care ciobotarul în­
tinde pielea turetcilor. A trage
la şan, a întinde pielea pe lem ­
nul num it şan”-
S an ch i, bag samă, pe sem ne, cum
s’ar zice.
S ă n iu ş, loc pe coastele unui deal
 sau dâmb, unde se dau copiii
cu săniuţele.
S â n tilie ş ti (pere), care se coc pe
la Sântilii, Sf. llie.
S ă â â ra I S ă ra cu l, de m ine I
S ă ra d , găitan, aţă grosuţă de
lână îm p letită în 3 sau mai
m ulte v iţe , cu care se cos nişte
înflorituri, nu m ite zgărdU e, pe
m arginea sumanelor. V erbul:
sărădu icsc.
S a rb ă d , slăbănog, anem ic. Laptele
dulce se sărbezeşte, se strică.
S ă rd a c , sărdace un fel de su­
m an scurt cam până la brâu.
S ă r i n d a r , darul c e se face la
biserică pentru pom enire la 40
de letu rgh ii.
S a rs a ilă , dracul, necuratul.
S iisâ ia c, coşăriu pentru popuşoi.
S ă u , grăsime. Sameni a aveâ său
la rărunchi — pari a fi bogat,
puternic.
S b o rşit, sbârlit, m ânios, înfuriat.
S bu rătăcesc, ajut, salt pe cinevâ
ca să reuşască.
S că fâ rlie (capului), ta sta capului.
S ch im b u ri — Cămeşi şi izm ene de
primeneală.
S chim oscsc, sluţesc, îngân, im it in
râs. Se zice şi schimonosesc.
Scâncesc, plâng ca căţeii.
S c h in g iu it, chinuit.
S clifosesc, plân g în silă. Sclifo-
sală — plân set prefăcut — N u­
mele luător în râs al plânsului.
S clip u esc, adun, strâng câte pu­
ţin ; închipuiesc.
S coarfă, m am ă de scoarţă, soră
de scoarţă — m am ă, soră v i­
tregă.
S co fa lă , pricopsală, lucru mare,
folos.
S co p t, „P iele sco a p lă , piele us­
cată prea ta r e ” . Lapte scopt,
chişleag încălzit şi pus să se
facă acru.
S co rn itu ri, vorbe iscodite spre a
face supărare cuiva.
S corl, scorfu ri, un fel (le ţesă­
turi alese de lână boită, pen­
tru îm podobit păreţii.
S crip c ă , vioară, violină. Scrip-
car — lăutar.
S croam be, porecla ciubotelor (cis-
melor) răle şi uscate. Se m ai
zice şi scrabe.
S cro m b ă it, „Nu-1 cunosc” (Crean­
gă zice aşâ). însem nează s tr i­
cat, cu privire la ciubote.
S cu lăţel, vezi cântec sculăţel.
Ş eia c, postav ţesu t m ai ales de
călugăriţe.
S fărcăesc. trag tabac pe nas, fă­
când sfârc-sfârc.
S fârloage, „nu-l cunosc" (Creangă).
Poreclă pentru opinci răle.
S fa ro g il, uscat foarte tare, cum
îi toaca. ■
Ş fic h iu l, vârful biciului sau bi-
ciu ştei, la sat, despletit anum e.
F ig u r a t: atingere cu cu v in te
înţepătoare.
Ş fic h iu esc, ating pe cin eva cu
vorba, aşâ încât să nu-i v ie în-
dămână. Dela cuvântu l şfichiu.
S f r ijit, slab, uscăcios.
S g ă lic, se zice de fete şi copile
cu înţeles de : diavol, drăcuşor,
ştrengăriţă.
Ş in d ilă , draniţă, şiţă.
S itişc ă , strecurătoare m ică de păr
sau de sârmă pentru strecurat
lapte dulce.
Şleah, drumul m are, şleau.
Ş m ich irie, înşelăciune, vicleşug.
S m ărlog, poreclă dată calului
slab de tot şi rău, du p u ros;
se zice şi mârţoagă.
S m ocu l de ch ib ritu ri, „cutia sau
m ănunchiul de chibrituri” .
S m om csc, adem enesc cu înşelă­
ciune.
Ş m otresc, m uştruluesc, fac exer­
ciţii m ilitare sau gim nastice.
S o lo m o n ii, vrăjitorii privitoare la
Schimbarea vrem ii şi la În­
depărtarea sloatelor (grindini­
lor). Solom onar.
S om n oroasă, un feliu de buru­
iană ce produce som n, celui
ce beâ zeama ei.
Ş o p â rca i, ţi-ai făcut gustul cu
cine ţi-ai făcut, dar cu m ine
nu mai merge.
S o p o n , săpun. „Să-ţi dăm sopon
şi frânghie” , să te spânzurăm.
Soroc, term en.
 SoTOcovăl, monedă veche de 2 v2 lei
vechi sau 100 parale.
Ş o tie, „fr. niche, to u r ”. Poznă.
Ş ovâlcăiesc, merg din greu, fiind
şchiop.
S o vâ rv , o plantă (O riganum v u l­
gare) care creşte mai ales
prin pădure, şi m iroasă fr u ­
mos. Se întrebuinţează la fa­
cerea florilor (vopselelor).
Ş p a rle sc , am şparlit-o la baltă,
am tu lit-o , am şQers-o, am fu ­
g it la scăldat.
Ş p e rlă , „însam nă cenuşa cu căr-
bunaşi ap rin şi; metafora m ă
vei 'da p r in şp erlă , trebuie să
fie luată • dela f r ip tu r ă ” .
S p etea ză , lopăţică la spatarul
sc a u n u lu i; lopăţică cu care
baţi la ţesutu l b â rn eţelor; lo-
păţica pe care se fac iţele.
■Spirituş, spiriduş, drăcuşor de
care se zice că se slujesc vră­
jitorii la farm ecele lor. Copil
foarte deştept.
S p o n ci, apa-i rea şi lem nele pe
sp o n ci, apa-i rea şi lem nele
puţine şi scumpe, căci nu se
prea găsesc.
/Sprâncenată, vezi : călătorie.
S p rin ţa r, uşuratic, am ăgitor, ne­
astâm părat, sprinten. Sprinţă-
roiu e augm entativul.
S lă lcit, bătut măr, ucis în bătaie.
■Stănchesc, contenesc, m ântui,
sfârşesc.
S tă n işte , „locul unde se adună
oile, etc.”
. S ta d ie i, n işte pete galbene ruginii,
uneori verzui, care ies pe trupul
unor bolnavi îţiainte de m oarte.
S t a r o s t e , m ijlocitor, stăruitor la
facerea căsătoriilor.
S ta tive, război de ţesu t.
.Ş terg a riu , ştergare, broboadă albă
ţesu tă în casă cu alesături fru­
moase. Se atârnă şi în cue
pe păreţi ca podoabă în casele
ţărăneşti.
. Şterpelesc, am şterpelit-o de-a­
casă, am fugit de-acasă fără
ştirea părinţilor. Fur cevâ.
.Ş tio a ln ă , loc mai adânc în albia
unui pârău.
Ş tiu b eiu , lem n gros şi lung ca
de un m etru, scobit dela un
capăt la altul în forma unui
vas cilindric în care se ţin al­
binele (stup), sau se vâră în
păm ânt la izvoare spre a se
face fântână.
S tocii, pântice stocit de apă, supt
de apă, m ieşurat, stors.
Stog de fân, clae m are de fân.
S tra iu pl. stra ie, haină.
S tra d a ln ic, harnic, răzbătător, care
se strădu eşte m ult.
Străpesesc, m i se străpezesc din ţii,
sen saţia neplăcută ce-o ai la
dinţi dupăce m ănânci fructe ne­
coapte şi acre.
S lroh , scuturătură de f â n ; bun de
scăldători şi de dat la găini.
S tro iu , bătaie la tălpi cu vergi
cum se băteau în zilele vechi
catanele şi h o ţii prinşi. B ătaea
la stroiu, zic alţii, că erâ aşâ :
vinovatul treceâ printre două
rânduri de soldaţi, prim ind de
la fiecare câte o lovitură.
S tropşesc (m ă), am eninţ pe cineva,
făcând urât la el.
S tro p şit, îndrăcit, apucat, ză­
păcit, ţicn it.
S tru jesc (pene), curăţ penele de
cotori.
S tru jesc, dau un lemn la strug.
B utuci slru jU i, nestrujiţi.
S tru n esc, ţin în frâu pe cinevâ,
pun stăpânire, disciplinez.
Stu pesc, scuip, arunc saliva din
gură asupra cuivâ. Când te
stupeşte cinevâ, să nu te ştergi
căci are să te lingă el pe ceea
lum e. I j i stu p e şti su fletu l, îţi
scuipi sufletul, îţi iese sufle­
tul până izb uteşti.
Stu rlu batec, uşuratec la m inte,
vântu it întru câ tv â , nebunatic.
S u ca lă , ,,un instrum ent de de­
pănat bătătura pe ţ e v i”. Merge
cum îi sucala, merge repede.
S u călesc, stărui prea m ult pen­
tru a căpătă un lucru. Bat ca­
pul cuivâ.
Şu gu băf, prim ejdios, înşelător, a­
m ăgitor.
Ş u gu iesc, glumesc, prujesc.
S u h a t , im aş, islaz, loc de păşune.
Ş u iu , om cam zăpăcit, într’o
ureche, ţicn it.
S n lc in ă , sulfină, plan tă m irosi­
toare pe care o pun sătencele
printre albituri spre a le da
miros p lăcu t.
S u lh a r, un copac gros cam cât
piciorul.
S u m a n , su m an e, haină făcută din
sumani.
S u m a n i (num ai la plural), ţesă­
tura, pănura de lână neagră,
albă sau laie, din care se fac :
T abacioc, tu tu n .
T âbărccsc, aburc, rădic.
T ă b ă u ej , săculeţ, sac mic, t-ă-
bultoc. Se zice şl fetelor scurte,
groase.
T aclale, „vorbe deşarte, palavre,
cozerii” . N um ai la plural se
întrebuinţează.
T a la n că , clopot la t ce se pune
la gâtul vitelor.
T ă lă şm a n , nume de bou.
T ă lp ă şi(a ( îş i ia ) spre casă, îşi
ia drumul spre casă.
T ă lp o iu , băboiu, porecla babelor
ce vor merge la talpa iadului
după moarte.
T ăm ădu esc, lecuiesc, îndrept.
T am an , tocm ai.
T am azlâc, cârd de v ite mari
cornute.
T ă m u iel, afum at, am eţit de băutură.
T ă n ja lă , „este oiştea carului de
care e prins ju g u l; expresia me­
taforică a se lă sd pe tă n ja lă ,
însam nă a se le n e v i” . Proţapul
se potriveşte cu a ceastă ex-
pl’caţie a lui I. Creangă. Tânjală
e un proţap mai mic portativ
ce se acaţă de proţapul cel
mare prin cârcee, când e ne­
voie de pus în 4 boi. Cu tân -
jala şi cioflâncul se cară lem ­
nele din pădure.
T â n jesc, slăbesc, ducând dorul
unui lucru care-mi lipesşte şi
la care am ţin u t m ult. Are şi
înţelesul de jă lesc.
sum an, pl. sum ane (sucm an,
ţundră), cioareci sau b em eveci,
m antale.
S u m u f, un fel de zgom ot ce se
face din buze când mână ci-
nevâ caii, sau copiilor mici.
Ş u pu resc (mă), m ă strecor, m ă
furişez.
Ş u ră , un loc acoperit, unde se
pun ciuvee, căruţe şi alte u~
nelte de-ale gospodăriei.
S u rg u n , exil.
S u rlă , sfârlă, râtul porcului.
| S u rp ă lu ră , hernie.
Ţ anfoş, mândru, fudul, cam o­
braznic, sem eţ, sever, dârz.
T apan gele, palm e date la spinare
m ai ales copiilor când îi baţi.
Ţ ă p o iu , furcă mai m are de lem n
sau de fier cu care svârli fânut
la facerea clăii, ori stogului.
Ţ A poş la coarne, bou cu coar­
nele nu încovoiate, ci drepte-
ca un ţăpoiu.
Ţ â ră , leacă, pu ţin , n iţel, mă fac
ţâră, mă tem .
T ărăboan fă, roabă cu care se
cară păm ânt sau prund ş. a.
T ărăboiu , vu iet, sgom ot, zarvă,
ceartă, larmă.
T are de ca p , răbdător.
Ţ a r i n ă , câm p lucrat, arătură,
holdă, ogor.
T ărn ăesc, târăsc de păr pe cin eva.
T a rn ifă , şea de lemn- Verbul : ti
în lă rn itâ . Partea ascuţită de
dinainte (gâtul) se chiam ă o-
blânc.
T ă rn o m a tă ,tu rişte (ce răm âne
dela v ite după ce au m âncat
fân) cu gunoiu, grăm ădite la
un loc.
T â rn o sire, „nu-1 cunosc. Cihac
p. 413 zice „consecration d ’une
^glise” . (Creangă). Şi aşa este ;
târnosire însem nează sfinţirea
unei biserici.
T â rso a g ă , poreclă pentru bar-
bele mari. Se mai zice şi tă r-
sin ă .
T ă sm ă , cordca, p a n g lici la pă­
lărie.
Ţ âşn esc, ies repede de undeva,
ca cum ar ieşi apa cu putere
din putină că ml scoli cepul.
T ă u n , ,,1111 fel dc bondar cu ac
veninos”.
T eafăr, pl. teferi, neatins, zdra­
văn, sănătos.
T e a p a , firea, caracterul, soiul.
Om ul la teapă şi apa la
m atcă.
T e a r f ă , cârpă, otreapă, zdreanţă,
l ’orecla opincilor rupte. Fem ee
rea, polloagă.
Teleagă, căruţă fără coş, mimai
cu nişte lemne puse in peri-
tiocul (le dinainte şi dinapoi,
în care-s râzem ate leucele. Te­
leaga la plug, este făcută din
o osie cu 2 rotiţe, ( ’jrindeiul
plugului vine aşezat eu un ca
paf pe leleagă.
T elea p , leleap, leleap. se zice când
merge omul cam încetişor, tro­
păind câte oleacă şi cam lâ-
rându-Şi picioarele.
T eleleu -T ă n a să , fără niciun căpă­
tâi u (ca un gură cască).
Ţ encuşă. „un joc copilăresc, ce
constă din înl'igerea cuţitului
în păm ân t, e le .; ţencuşă se.
mai zice bucăţica din harbuz
(pepene verde) ee se scoale eu
cuţitul spre a vedea dacă-i
c o p l“.
T eşi tu ră, cioata de copac ce a
fost tăiat cam pieziş, oblic.
Teslar, un fel de stoler, care lu­
crează bine cu tesla.
Ţ ib ă l interjecţie cu care alungi
cânii.
Ţ ieu, măi ţâcă, formă scurtată
din băeţică.
T ic ă it, m ocăit, păcătos, bicisnic,
care lucrează încet şi a-lene.
T ic sit, plin de, bucşit de.
Ţ âfnos, om care se mânie şi ho­
dorogeşte pentru fiece lucru.
T igoare, putoare. Poreclă celor
leneşi.
T ih ă rn e, „râpă (ravin fr.)”.
77/7, „aseminea" aşişderea, idem.
I, Creangă. — Opere com plete.
Ţ in la t în frunte, bou cu o pată
(ţin tă) albă în frunte.
Ţ in terim , locul dim prejurul bi­
sericii unde se îngroapă m orţii.
Cimitir.
T ip ic , „iar slujba bisericească se
face după rânduiala întocm ilă
de sfinţii părinţi, num ită tip ic " .
Ţ in e, vuet. lung, înăduşit şi
subţire, ce seam ănă cu vu ietu l
produs prin lovirea ciocanului
de ilău sau de batcă. Şi lem ­
nele ţiue câteod ată când ard.
T iv a , cu fuga, înlr'un suflet.
T oiag, o lumânare de ceară ce
arde în mâna omului mort.
Ea e făcută lungă cât. e omul
şi e Învârtită în spirală.
Tolociinesc, vorbesc, vrute şi ne­
vrute, şi bune şi r e le ; vor besc
repede şi pe n e r ă su fla te ; bat
capul cuiva cu vorba.
Ţ o lin ă , muiere neascultătoare,
vicleană şi înşelătoare.
Tologesc (mă), mă culc tntin-
zându-m ă cât îs de lung.
T ologit, tolănit, culcat a lene şi
necuviincios.
T o n i, „nătărău” , „ d o b ito c” , „ne­
ghiob” , prostalău, prost. Tânt.
T o p o r , figurat înseam nă p ă ru ­
ială : ba ş ’uii topor iţi fac, îţi
fac o moară în cap.
T oropesc, a face lat pe cineva
dintr'o lo v itu r ă ; m ă toropeşte
som n u l, cad de som n. Toro-
pală= um fel de m ăciucă.
T o ii. Vezi explicaţia acestu i cu­
vân t în bucata lui Creangă
In u l şi căm eşa.
Toşcă, plină, tic s ită , um flată, dol­
dora.
Ţ răgăn at, deal trăgănat, deal pe
care sui cam pe nesim ţite.
T ruftuloagă, carte v e c h e .'
T râ n d a v, len eş, dugliş, Irânlor.
T rân tor, partea bărbătească la
a lb in e; figu rat; leneş, trândav,
dugliş.
T ra la ji, tratajii sau tartaşii, nu­
m iţi Şi tratage, au fost la noi
cea întâiu carte începătoare,
t ratajii erau nişte cărţulii scrise
2}
 de m ână pe un fel de hârtie
groasă. P e pagina întâia, la în­
ceput, erâ o cruce făcută cu
cerneală : şi apoi urmau slovele
una după alta în şir alfabetic.
După slove, pe paginele cele­
lalte, urmau silabe ele câte 2 şi
3 slove pentru exerciţii de slo-
venire. Pentru a se econom isi
tratajii, se scriau buchile pe
câte-o bucată de carton sau
pe câte-o bucată de hârtie,
care se lipiâ pe scândurică.
A cestea se num iau lăblile. Pe
tăbliţe ca şi pe trataji erâ fă­
cută la început o cruce cu cer­
neală şi când se începea a în­
văţâ. se ziceâ mai întâiu cruce-
a ju lă ; şi de aceea tăb liţele
se mai num aiu şi cru ce-aiu lă !
Hle se aninau în tr’un băţ cu
crăcană şi puteâ să în veţe mai
m ulţi copii deodată.
T rea m p a , schim bul. A face
tream pa, a face schim b, luând
un lucru şi dând altul în lo­
cul lui, cam de aceeaşi va­
loare.— Când la facerea schim ­
bului nu se mai adaugă ni­
m ic la preţul lucrului schim bat,
se zice că schim bul s ’a făcut
p ă r pe. p ă r.
T rela -lela , „tra-Ia-la, însă fiind
lela — a vagabondă, de aceia
aice Irnla s ’a schim bat în
tre ia ” .
T rem lu ro s, flenduros. cu hainele
rupte, sdrenţeros.
T re lin , cal de trei ani.
U d ă tu ră , Ca să nu mănânci mă­
m ăliga goală ai nevoie de u-
dătură, adică de un fel sau
mai m ulte feluri de bucate, ori
brânză, lapte ş. a. „Curechiul
şi verile şi murat este cea mai
trebuitoare udătură la casa o­
m ului”.
U g ilil, um ilit, rugător.
U n crop Când ies oamenii (lela masa
Troseol, un fel de iarbă ce creşte
pe lângă drumuri (Polvgonum
aviculare).
T u fă , şi copii tufă, adică de fel,
de loc.
T n flesc cu şm a in ca p , pun, arunc
căciula în cap.
T uh ăieşte, răcneşte, batjocoreşte
ca şi cum ar striga tio, ho f
Ţ ulu c, zuluf, smoc de păr, chică.
T u m u ru g , o bucată de. butuc
scurt şi gros.
T u p ile : (mă), m ă pitulez, mă
plec pe vine, ca să mă ascund.
T u p ila t, pitit, mic.
T u p ilu ş , merg tu p ilu ş, tiptil, tu ­
pilat., pe ascuns, târându-te
plecat la păm ânt.
T u n de-o ! pleacă, ia-o la sănă­
toasa, fugi.
T u reatcă, partea ciubotei, care
învăleşte piciorul dela glezne
până la genunchiu.
T a rtu re, dacă-i „mere. tu rlu re "
fără virgulă, atunci însem nează
un fel de mere. D acă este vir­
gulă, atunci tu rlu re sânt nişte-
păsăruici de pâne care. se pun.
în pom ul mortului.
Ţ u rţu ri, ghiaţă prinsă de m uşte ţi
şi barbă iarna când c ger.
Ţ u ş li, fac ţuşti din baltă = ies
repede fără de veste spre a
nu fi văzu t, sau spre a nu se
băga de samă.
tu sp a tru , tu scin ci, câte
T u s tre i,
trei, toţi trei, toţi patru, ele.
cea mare şi se duc cu toată
nunta la crâşmă, se zice că au
ieşit cu uncropul. Atunci se bea
rachiu fiert. Uncrop e apă clo­
cotită.
U r d in iş , locul de întrare al albi­
nelor în ştiubeiu (stup).
U rsită . In mai m ulte feluri se
face pe ursită, ('.el mai obiş­
nuit e. acesta. Se duce baba
 farmazoană eu fata cea ce vrea
să-şi facă pe ursită în pădure
şi face chip de om şi-i bate
cuc peste toL locul (iu cap,
inim ă) şi aşa se curăţă (moare)
V a l de pânză, pânză învălătucită.
V ânzolcsc (m ă), mă lupt.
V ă rza re, plăcinte de post făcute
cu , cartofi sau cu curechiu
fiert bine şi prăjit cu oloiu şi
ceapă. Şi după ce s ’au copt se
ung pe deasupra tot. eu oloiu
sau untdelem n prăjit cu ceapă.
V a la lc , o parte din uneltele care
alcătuiesc războiul de ţesut.
In valalc se aşează sp a la , prin
care trec firele. ValaJele cu
sp ăla Ia un Toc, slujesc la bă­
ţului firelor pe care le poartă
su veica cu ţevile.
V ălăm an , ajutorul vornicului ta
îm plinitul dărilor în sate, mai
dem ult.
V elcal, durata vieţii.
V ergile (îţi duc), îţi duc frica.
V czi-biiie, de sigur.
V id m ă , vrăjitoare bătrână, dră-
coaică, slrigoaică.
V ine, dracul îşi ia coada între vine,
/.abau a, întârziere.
Z ăbovesc, zăbovesc, întârzii.
Zăigncatu, focul din uscături la
gura cuptorului, spre a se ru­
m eni pânea sau acecace coci
în cuptior. F ig u r a t: dă-i zăg-
ncată, dă-i îndem n.
Z ă h ă it, „u itat, părăsit” . Ii ză-
h ăit prin casă = neîngrijit, in
neorânduială. Nu te-oiu mai
zăhăi = nu te-oiu necăji, nu
te-oiu mai întrerupe dela trebi.
Z ălog, am anet.
Z ă lu d , nebun.
Z ăm orăsc (mă), îmi prind poli a,
n ’am de mâncare decât numai
abia să-m i ţin zilele de azi pe
mâne.
Z ă m o s, pepene galben.
femeea bărbatului pe care tata
vrea să-l iee.
U şărn ic, cave um blă dela casă
la casă prin uşile oamenilor.
Uşor, stâlpii uşii se zic uşori.
intre picioare. A se lăsa pe vine.
a se pleca cu bucile şezutului
spre glezne.
V in derea, „o pasere, ialco pere­
grin us” .
V ârşă, unealtă ele prins peşte.
V â rteln iţă , instrum ent ce slifjcştc
la depănat aţa pe ţevi (depe
scule).
V iz u in ă , adăpostul fiarelor săl­
batice. B izunie, vizunie.
V lăgu icsc, storc de putere pe ci­
neva, slăbesc, obosesc, Irudesc.
V o lin tin i, ostaşii înrolaţi de bu­
năvoie care .s’au lup tat cu tu r ­
cii pe vremea revoluţiei dela
182 t .
V ornic, slujbaşul care mai de­
mult îm plinea dările prin sate.
Erâ un fel de perceptor şi
primar.
V olch i, băutură beţivă la liu.şi.
V reascu ri, crengi, crăci uscate.
V u lla n , hultan, vultur.
ZaniparaQ ii d u g l i ş i , flăcăii mari
cât u-ţ i-i oam enii, dar leneşi
ce-şi trec vrem ea mai m ult
cu som nul şi nelucrarea.
Z a p la z, gard, uluci.
Z ă p sesc, prind pe cineva la un
lucru oprit.
Z ă rg h it, „sm in tit, fr. loq u e” . Să­
rit din m inte.
Z ă lien ea lă , uem ulţăm ire, stânje-
nire, deranjam ent.
Z b ă n lu it, obraznic, neastâm pă­
rat, care se acaţă p e toate
gardurile şi pe unde nu tre­
buie.
Z b o rşit, înfuriat, înciudat, m â­
nios.
Z bu ciu m , năcaz, chin, trudă.
Z burd, fug, sărind cu veselie.
Z d ra v ă n , m are, puternic, tare.
Z d ru m ic , sfarm, fărm.
Z g ă id ifă , un fel de colan te-1
p un fetele la gât. E lat ca
de două degete şi făcut din
m ărgele m ici dc felurite co­
lori. Alt înţeles vezi-1 la sarad.
Z g â rc ii, avar.
Z g â ric-b ră n ză , cărpănos, sgârcit,
avar.
Z gh ih u c (m ă), mă scutură ne­
curatul, mă sgâlţie, mă cu­
tremură.
Z ţ/icm lu ro s, „scoarţa poate fi ne­
tedă sau sgreinţuroasă”.
Z g rib u lit, merg zgribulit de frig,
Înlem nit dc frig, ca şi cum ai
li strâns grămadă dc c in e v a ;
trem urând dc frig.
Z im li, crcstătuirlc dc pe dunga
monezilor dc argint şi dc aur
F ig u r a t: bani.
Z m n rdoarc, fiinţă m ârşavă, scâr­
boasă. Se zice şi smârd.
Z m o lil (la faţă), negricios la
faţă. (Cuvântul vin e dela
zm oală).
Z m ocul de ch ib ritu ri „cutie sau
mănunchiu dc chibrituri” .
Z odieru l, accl ce-ţi caută viitorul
în zodie, după luna în care te-ai
născut. Zodiile sânt tipărite în
„calendarele aşezate pe şapte
p lan ete” .
Z orcăil, se zice dc ruCc, pc care
num ai le-ai m uiat p u ţin în apă
şi le-ai purtat oleacă prin
m âni, în loc să le speli bine,
cum se cade.
 CUPRINSUL
Vap.

AMINTIRI

Amintiri din copilărie...................................................................... 17

Popa D uhu........................................................................................ 81
Moş Ion R oată.................................................................. 87
Moş Nichifor Coţcării.............................................................. !)7

POVEŞTI

Soacra cu trei n u ro r i...................... ............................................... 113

Capra eu trei ie z i............................................................................ 122
Dănilă Prepeleac ............................................................. . 128
Punguţa cu doi b a n i ...................................................................... 140
Povestea porcului............................ ............................................... 144
Fata babei şi fata m oşneagului................................................... 158
Povestea lui Stan P ă ţitu l........................................ . . . . lf>4
Ivan Turbincă . ............................................................................. 1S3
Povestea unui om leneş . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Povestea lui Harap A lb................................................................. 199
Cinci p â n i .................................................................................... 244
i'at Frumos Fiul Epei . . . . . . . . . , . . 248

DIVERSE

Firagment dc biografie................................................................... 261

Acul şi barosul . . , . , . , ,. , , 263

«
 Pag.
Galicul de la Talpalari....................................... .................. 266
Versuri d i d a c t i c e ........................................ ...................... 268
Poezii populare ................................................................................ 271
Rostiri, zicători, cuvinte . ........................................................... 278
Poveste (prostia omenească).................. ... . . ...................... 280
Ursul păcălit do v u l p e .......................... ............................. 283
I n u l şi c ă m e ş a ............................ ................................................................. 285
Misiunea preotului la s a te ............................................................ 288
Tălmăcirea cuvintelor mai neobişnuite ..................................... 293

Cfteşeă d e tip a r s'au strecurat f f în ed iţia a~

ceasta. f/iu<jŞărri pe cetitori a Ce în d rep tă cu duhul
bCăndeţei..,