1.

Perspectiva narativă de tip obiectiv

Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului asupra evenimentelor și personajelor din
universul ficțional, persoana la care se face relatarea determinând consecințe asupra modului de structurare a
textului.
În fragmentul dat, aparținând operei „Oraș patriarhal”, scrisă de Cezar Petrescu, perspectiva narativă
este de tip obiectiv, aparținând unui narator omniscient și omniprezent care știe totul despre personaje:
relatează faptele, descrie locurile, surprinde gândurile, sentimentele și evoluția personajelor pe parcursul
acțiunii. Omniscienţa naratorului îi permite acestuia să pătrundă în sufletul și gândurile personajului Cristina
Madolschi, să puncteze ceea ce simte și cugetă aceasta. Astfel, supravieţuitoarea Movileştilor, Cristina
Madolschi, așteaptă extrem de tensionată ca Stoenescu Stoian să citească scrisoarea. Toată viața femeii se
concentrase în această așteptare. Iordăchel Păun simte milă față de această bătrână, iar pentru Tudor
Stoenescu-Stoian scrisoarea nu avea niciun fel de însemnătate, cel mult doar de a îi satisface curiozitatea de
grafolog în situația în care ar fi trebuit să reconstituie slova dezordonată a lui Pintea Căliman. Totuși din
gândurile personajului aflăm că Iordăchel Păun îi adresase rugămintea de a afișa un oarecare interes față de
acest document, jucând, astfel, până la sfârșit comedia caritabilă cerută de el.
Relatarea se face la persoana a treia. Fiind o narațiune heterodiegetică, mărcile lexico-gramaticale
specifice sunt pronumele și verbele la persoana a treia: „întinse”, „părăsi”, „le”. Viziunea narativă este „din
spate” („par derrière”), ce evidențiază faptul că naratorul ştie mai mult decât personajele, instanța naratorului
fiind distinctă de cea a personajului. Narațiunea omniscientă are focalizare zero (nonfocalizată), presupunând
prezentarea neselectivă a tuturor informațiilor cunoscute naratorului.
În concluzie, fragmentul prezintă o perspectivă narativă de tip obiectiv, aparţinând unui narator
auctorial, ce relatează la persoana a treia întâmplările şi surprinde stările şi gândurile personajelor.

2. Perspectiva narativă de tip subiectiv

Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului asupra evenimentelor și personajelor din
universul ficțional, persoana la care se face relatarea determinând consecințe asupra modului de structurare a
textului.
În fragmentul dat, aparținând operei „Isabel şi apele diavolului”, scrisă de Mircea Eliade, perspectiva
narativă este de tip subiectiv, aparținând unui narator-personaj, care ia parte la acţiune ca protagonist: îşi
sondează gândurile, stările sau sentimentele. Astfel, găndurile naratorului-personaj dezvăluie nedumerirea
acestuia în legătură cu vorbele Isabelei. Este uimit, deoarece nu poate relata poveştile acesteia, fiind capabil să
înţeleagă doar modul în care le spune, nu şi cum ar trebui scrise.
Relatarea se face la persoana întâi, fiind o narațiune homodiegetică. Mărcile lexico-gramaticale
specifice sunt pronumele și verbele la persoana întâi: „mi”, „înţeleg”, „cunosc”. Viziunea narativă este
„împreună cu” („avec”), ce evidențiază faptul că naratorul ştie tot atât cât personajul, instanța naratorului fiind
aceeaşi cu a personajului. Narațiunea subiectivă are focalizare internă, presupunând prezentarea selectivă a
tuturor informațiilor ce privesc personajul.
În concluzie, fragmentul prezintă o perspectivă narativă de tip subiectiv, aparţinând unui narator
actorial, ce relatează la persoana întâi întâmplările în calitate de protagonist.