Perspectiva narativă subiectivă

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

Nu știu de ce nu-mi vine să plec, de ce mă încăpățânez să mă joc iar cu lumina înșelătoare de

fosfor a ceasornicului meu oblong*. Dar acum jocul nu izbutește să mă mai câștige ca Ia
început. Ba se pare că i-am prins și secretul, dar n-am nicio satisfacție pentru asta. Aș dori să
plec și totuși de la ușă mă întorc la fereastră, privesc luminile orașului în negură și blocurile de
zid într-atât cât intră în cercurile felinarelor. Pe urmă iar vreau să plec… Mă aplec, cu o
îndrăzneală care mă înfioară abia după ce o săvârșesc, deasupra largii streșini a mansardei, să
văd dacă la capătul ferestrelor este lumină; dar îmi amintesc la timp că prințul Preda își are
dormitorul pe șirul odăilor Auricăi și Irmei, așa că e inutil să-mi exagerez curajul deasupra
abisului mut și întunecat. În sfârșit…

Gib I. Mihăescu, Donna Alba

*oblong – alungit

Notă Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea
limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1
punct).

În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50

de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
Perspectiva este subiectivă pentru că naratorul este și personaj implicat în acțiune, prin urmare
povestește la persoana I. Mărcile lexico-gramaticale ale eului narativ sunt formele pronominale
(„mi”, „mă”, „meu”, „îmi”) și verbele de persoana I („nu știu”, „să plec”, „mă încăpățânez” etc.

În plus, relatarea întâmplărilor este însoțită de evaluări personale asupra lor. Ni se povestește
cum personajul, aflat într-o cameră la etaj, se joacă la început cu lumina ceasului. Apoi, vrea să
părăsească odaia, dar se răzgândește și se apleacă peste pervaz să vadă dacă este lumină la
capătul ferestrelor. Renunță, dându-și seama că face un lucru inutil. Relatarea acestor fapte este
continuu asociată cu gândurile și emoțiile personajului în timp ce le face. De exemplu, naratorul-
personaj apreciază ca fiind o dovadă de încăpățânare din partea lui faptul că se joacă din nou cu
lumina ceasului, pentru că jocul nu-i mai provoacă nicio satisfacție. Apoi, după ce se apleacă
deasupra streșinii mansardei pentru a vedea dacă este lumină la capătul ferestrelor, se înfioară
retrospectiv de imprudența lui. Golul de sub el este apreciat ca fiind „un abis mut și întunecat”,
hiperbola și epitetele sugerând spaima conștientizată. Prin urmare, relatarea faptelor nu este
făcută pe un ton neutru, impersonal, ci este impregnată de emoția personajului.

În mod firesc, acest tip de perspectivă este lipsită de omnisciență, pentru că naratorul nu cunoaște
decât ce cunoaște personajul.

Pe de o parte, din realitatea externă, naratorul nu știe decât ce știe personajul. De exemplu,
cititorul nu află dacă la capătul ferestrelor este sau nu lumină, pentru că nici naratorul-personaj
nu știe. Un narator observator extern și omniscient ar fi știut.

Pe de altă parte, din realitatea internă (sufletească), nu aflăm decât ce gândește și simte
personajul-narator. Dacă ar mai fi fost și alte personaje, nu am fi știut ce gândesc și ce simt
acelea, pentru că nici naratorul-personaj nu ar fi avut cum să știe și să ne spună.

În concluzie, în fragmentul dat, perspectiva naratorială este subiectivă și lipsită de omnisciență,

pentru că naratorul este și personaj și nu povestește decât ce știe el, dând relatării orientarea
gândurilor lui și culoarea emoțiilor lui.
Subiectul al II-lea
Perspectiva narativă
Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în raport cu universul diegetic, viziunea
lui asupra lumii.
În textul...scris de...perspectiva narativă este una ...(subiectivă/obiectivă), întrucât narațiunea este...
(homodiegetică/heterodiegetică) fiind scrisă la persoana...(I/III-exemple de verbe și de pronume)
(Se va prezenta ideea textului/rezumat, 2-3 rânduri)
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator obiectiv, care știe mai mult decât personajele
și redă evenimentele fără să se implice afectiv. Prin urmare, în textul...naratorul este unul omniscient și
omniprezent, textul având focalizare zero și viziune ,,din spate’’.
Perspectiva subiectivă din textul dat presupune un narator subiectiv, care este și personaj și se
concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar din acest motiv lumea prezentată cititorului se
înfățișează dintr-un singur unghi. Prin urmare, în textul...naratorul este subiectiv și uniscient, textul
având focalizare internă și viziune ,,cu’’.

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

Poezia...scrisă de...este un text liric în care se exprimă, în mod direct, idei/sentimente de...în legătură
cu/generate de...Tema poeziei este...(natura/iubirea împlinită/neîmplinită, timpul, trecutul, trecerea
timpului, creația etc.) așa cum reiese din prezența motivelor.../elementelor din câmpul lexical al...
Discursul liric este unul confesiv (dacă identificăm verbe/pronume de persoana I-exemple)/adresat (dacă
identificăm verbe/pronume de persoana a II-a-exemple), obiectiv (dacă nu apar mărcile anterioare,
persoana I/a II-a), eul liric transmițând...Sentimentele care se degajă din text sunt de...(nostalgie, regret,
melancolie, veselie, exuberanță, euforie, admirație, revoltă, neliniște, detașare etc.), eul liric aflându-se
în ipostaza ...(meditativului, nostalgicului, romanticului, îndrăgostitului, observatorului, martorului) așa
cum reiese din versurile... .
Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor de stil și a
imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul epitetului/personificării/...(exemple) se sugerează/se face
trimitere la/este conturată...(fiecare figură de stil trebuie comentată). De asemenea, imaginile artistice:
auditive.../vizuale...indică/semnifică/exprimă...
Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a exprima încărcătură
afectivă/... .

Rolul notațiilor autorului

Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai numesc indicații scenice sau
didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a dramaturgului, făcând
legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca operă destinată reprezentării
scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații suplimentare despre decor, despre
vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la punerea în scenă a textului.
În textul fragmentar prezentat selectat din opera Z, acestea au rolul/notează succint detalii privind
decorul (ex.de citate), elemente nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-
exemple pentru fiecare. Totodată, acestea surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la
manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit: tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul,
geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii-dai
exemple de citate pentru fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru prezentarea acestor notații pe
care autorul le face, deoarece conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura
propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

Arta poetică
Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume și viață a
unui scriitor despre menirea artistului în societate și despre misiunea artei sale, într-un limbaj care îl
particularizează.
Textul citat...(titlul textului), scris de...(numele autorului) este o artă poetică, o creație lirică în care
autorul își exprimă concepția despre artă și despre rolul artistului în societate, întreg discursul liric
focalizându-se pe tema...(condiției artistului într-o societate meschină, superficială, incapabilă să-l
înțeleagă și să îi aprecieze efortul creator/condiției omului de geniu/iubirii/destinului etc.)
Încă din incipit este dezvăluită concepția autorului despre lume și despre viață. Demersul poetic are ca
punct de plecare tematica propriei opere/menirea artei/rolul artistului redat(ă) la nivel artistic prin
intermediul unei/unui...(figură de stil)...care...(rolul figurii de stil selectate).
Eul liric, în ipostaza de creator, transfigurează realitatea prin prisma propriei imaginații și a sensibilității,
bogăția expresivă a operei având menirea de a impresiona, de a sensibiliza și de a educa cititorul,
aspecte ilustrate în versurile.../prin intermediul...(figură de stil)...care este rolul acesteia....
De asemenea, arta, în concepția autorului are rolul de a trezi sentimentul de patriotism, de a insufla
respect față de valorile reale și față de măreția trecutului istoric național, de a convinge că libertatea și
unirea ar trebui să definească orice națiune.
Rolul artistului nu este de a judeca, ci de a educa, de a influența cititorul în vederea evoluției spirituale și
morale. Sunt versuri care dezvăluie caracterul de poem esențial pentru întregul program estetico-literar
al autorului, care transferă cititorului concepția creatorului despre rolul său și al artei sale în
societate...Indiscutabil, poetul și poezia aparțin lumii întregi, care poate valorifica informațiile transmise
în mod expresiv.

Versurile suprind condiția artistului, care își manifestă dorința ca receptarea operei sale să se
realizeze la timpul potrivit, pentru a-și atinge menirea.
Textul are caracter confesiv, prin utilizarea formelor verbale și pronominale de persoana I....eul
liric exprimându-și în mod direct crezul poetic.
Textul citat este o artă poetică (romantică, simbolistă, modernistă, tradiționalistă, neomodernistă,
postmodernistă) în care autorul își exprimă în mod direct, subiectiv, concepția despre lume și
viață, despre rolul artistului și despre menirea artei sale prin intermediul unui limbaj expresiv,
care-l particularizează, insuflându-i cititorului stări sufletești menite să îl sensibilizeze, să îl
educe și să îl determine să se autodefinească în raport cu lumea, cu creația și cu sine.

Caracterizarea de personaj
X este personajul principal/central/ protagonistul textului fragmentar, deoarece participă activ la
toate momentele acțiunii, iar celelalte personaje gravitează în jurul său.
Acesta este caracterizat direct atât de către autor, cât și de alte personaje, iar faptele, gesturile,
limbajul și relațiile cu celelalte personaje constituie puncte de reper în caracterizarea indirectă.
Încă din incipitul textului X (se precizează numele personajului) este caracterizat direct de către
narator, modalitate prin care se oferă informații legate de statutul social și originea sa...
Caracterizat de celelalte personaje...X apare...(se precizează o trăsătură dominantă). Portretul
moral este realizat prin mai multe procedee indirecte. Faptele și felul său de a vorbi sunt dovada
unui model/ sau nu...(alte trăsături care reies). Trăsăturile sale de caracter sunt completate de
atitudinea pe care o adoptă cu celelalte personaje...Caracterizarea prin nume constituie o altă
metodă indirectă...(menționarea autocaracterizării dacă apare).
În concluzie, protagonistul operei literare.../fragmentul operei literare...de...reprezintă prototipul
omului perseverent/ conștient/harnic/ răsfățat/needucat...care știe să se impună în fața celorlalți,
oferindu-le un model (sau nu) de comportament demn de urmat.

Încadrare în genul literar

Textul X de Y/Textul fragmentar X de Y (epic/dramatic) aparţine genului:
-LIRIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod direct, prin intermediul vocii eului liric, care îşi
face simţită prezenţa prin mărcile lexico-gramaticale (pronume/verbe la persoana I/a II-a- exemple).
Totodată, modul predominant de expunere este descrierea, care se îmbină cu monologul liric,
confesiv/adresativ. Nu lipsesc resursele expresive (exemplu de 3-4 figuri de stil).
-EPIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, prin intermediul vocii naratorului,
principala instanţă a comunicării şi îşi face simţită prezenţa prin indici morfologici la persoana I,
pronume şi verbe, fiind un narator subiectiv/la persoana a III-a, fiind un narator obiectiv. De asemenea,
sunt prezente personajele (care sunt?), implicate, într-o acţiune (ce se prezintă?). Nu lipsesc indicii de
spaţiu şi de timp (ex.)
-DRAMATIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, este o reprezentare scenică; textul
este selectat din actul/ scena (care?). Apare conflictul dramatic interior/exterior (care?). Numele
personajelor, înaintea replicilor, iar modul predominant de expunere este dialogul dramatic. Nu în
ultimul rând, apar indicaţiile scenice (care sunt şi ce rol au?)

Încadrare în curentul literar

Romantismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(conditia poetului, natura, timpul, iubirea imposibilă
istoria.) O primă trăsătură care încadrează discursul liric în romantism o constituie prezenţa
antitezei (ex. +comentat). Poetul apelează la vis/somn, care devin un factor al cunoaşterii de sine
şi o formă de evadare din real. Este prezent sentimentul naturii, poetul preferă nocturnul şi are
atracţie către straniu, neobişnuit, excepţional, ceea ce presupune mister şi fascinaţie (ex.) De
asemenea, se manifestă interesul pentru specificul naţional, iar poetul respinge imitarea
modelelor antice apreciate de clasicism. Nu în ultimul rând, stilul este bogat în tropi ca antiteza,
comparaţia, metafora, hiperbola (ex+ comentare).
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite sentimente
de...faţă de...care se află în deplin acord cu elementele...
Simbolismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(universul citadin-târgurile de provincie, fie marile
oraşe-, singurătatea, moartea, condiţia poetului într-o lume meschină, descompunerea materiei,
declinul). O primă trăsătură care încadrează discursul liric în simbolism o constituie
simbolul ...,care devine laitmotivul poeziei, şi are drept corespondenţe o serie de stări sufleteşti,
precum: spleenul, nevroza, angoasa, sufocarea, neadaptarea. Sunt prezente o serie de motive
literare: toamna, ploaia, odaia, parcul, cimitirul, marea, corabia, parfumul, culorile, florile,
instrumentele muzicale. Totodată, textul se caracterizează prin armonia şi prin muzicalitatea
versurilor datorită folosirii unor figuri de stil ale insistenţei: enumeraţia, repetiţia şi paralelismul
sintactic. De asemenea, pune accent pe muzicalitate, pe înnoirea orizontului tematic. Nu în
ultimul rând, este prezent versul liber (ex.)
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite sentimente
de...faţă de...care se află în deplin acord cu stările interioare..

Realismul
Textul fragmentar selectat din opera X de Y se centrează pe tema (moravurile unei epoci, ale
unui mediu-care? legăturile individului cu contextul istoric, politic şi social, evoluţia sau
involuţia personajului-care?). O primă trăsătură o constituie preocuparea pentru obiectivitate,
care se manifestă la scriitorul realist prin adoptarea unei viziuni omnisciente şi omnipotente,
nararea faptelor făcându-se la persoana a III-a (verbe si pronume la persoana a III-a). Naratorul
este neimplicat, impersonal, omniscient, apelând la observaţie şi la analiză, pentru descrierea
fidelă a aspectelor de viaţă surprinse (care?) Totodată, se creează tipologii de personaje (care?)
Stilul operei este sobru, impersonal, tinzând către precizie şi concizie, iar compoziţia este
circulară, simetria operei. Nu în ultimul rând, scriitorul adoptă o atitudine critică faţă de aspecte
înfăţişate, faţă de personaje, fără idealizarea sau caricaturizarea lor. Prin toate aceste trăsături,
textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie impresionantă pentru perioada realismului.

Modernismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(cunoaşterii, contemplării, condiţiei poetului, arta
poetică). Un prim argument care încadrează textul X în modernism îl constituie cultivarea
principiului unor trăiri contradictorii (care?) De asemenea, ambiguitatea limbajului reiese din
utilizarea unor metafore surprinzătoare (care?+comentare) Totodată, poetul preferă versul liber
care?), tehnica ingambamentului şi metamorfoza (ex.) Nu în ultimul rând, se observă
intelectualizarea emoţiei (ideea?) Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic,
astfel, Y transmite sentimente de...faţă de...care se află în deplin acord cu stările interioare.

N.B. În genul epic, se observă cultivarea romanului de analiză psihologică şi al experienţei, al dramei de
conştiinţă şi de idei. Se pune accentul pe civilizaţia citadină, pe dezvoltarea analizei psihologice, pe
interioritatea personajelor şi nu pe acţiune. Este ales un intelectual, frământat de numeroase probleme
de conştiinţă. Se foloseşte introspecţia, monologul interior, stilul indirect liber, tehnica fluxului de
conştiinţă involuntară, pentru a evidenţia bogăţia sufletească şi complexitatea personajelor. De
asemenea, este prezent personajul-narator, iar perspectiva narativă este subiectivă, cu relatarea
întâmplărilor la persoana I (ex.) Totodată, nu se respectă cronologia faptelor, dispare limita dintre
ficţional si nonficţional şi are un caracter deschis.
Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie impresionantă pentru
perioada modernismului.
Tradiţionalismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(copilăria, trecerea timpului, istoria, folclorul, lumea rurală). Un
prim argument care justifică încadrarea textului în tradiţionalism îl constituie întoarcerea în timp prin
evocarea unor vremuri care au reuşit să impresioneze prin frumuseţea lor (care?). De asemenea, se
promovează un text liric sensibil/interes şi pasiune pentru folclor/ promovează lumea satului, prezentat
ca spaţiu reprezentativ pentru specificul etnic şi al datinilor străvechi. Nu în ultimul rând, poetul
apelează la formule stilistice (care sunt figurile de stil+ comentarea lor), care pun în evidenţă
exuberanţa, frenezia, dar şi dezlănţuirea eului liric.
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
tradiţonalismului.

Neomodernismul sau Generaţia ’60

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(reinterpretarea miturilor, creatia, arta ca modalitate de
cunoastere, reacţia filosofică, problematica omului contemporan). Un prim argument care justifică
încadrarea textului în nemodernism îl constituie imaginile insolite într-un univers poetic original, cu un
imaginar poetic bogat şi inedit (ex.). Limbajul este presărat de o serie de metafore (care sunt +
commentate). Nu în ultimul rând, renunţarea la prozodia clasică şi adoptarea structurii astrofice, a
măsurii diferite de la vers la vers, a versului alb, a ingambamentului (ex.)
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
neomodernismului.
Postmodernismul sau Generaţia ’80
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(cotidianul, banalitatea, periferia). Un prim argument care
justifică încadrarea textului în postmodernism îl constituie extinderea narativităţii asupra poeziei, mai
ales sub forma scriiturii de tip jurnal/cultivarea efectelor exprimării directe (ex.). Totodată, se apelează
la citat, colaj, parodie, ironie, parafrază şi la alte forme de intertextualitate (ex.) Nu în ultimul rând, se
constată desolemnizarea discursului, valorificând prozaismul, refuzul stilului înalt, ermetic şi impersonal.
(ex.).
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
postmodernismului.

Pasoptismul
Textul liric/epic aparţine paşoptismului, deoarece scriitorul-poetul cultivă teme, precum (istoria, natura,
libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel, patriotismul). Apar o serie de motive literare...
(ex.) Principalul mijloc de expresivitate este antiteza...(ex.+comentarea).