Limba și literatura română
SUBIECTUL I
A.
1. Indică sensul din text al secvenței „nu eram în largul meu”.
Secvența „nu eram în largul meu” se referă la faptul că bărbatul îl considera
pe Camil Petrescu ca fiind o persoană cu „personalitatea... intelectuală” și din acest
motiv, în preajma lui „nici în gândurile cele mai intime” nu se simțea oarecum
relaxat, se simțea incomod.
2. Menționează locul unde se petrece întâmplarea relatată de autor,
utilizând informațiile din textul dat.
Întâmplarea relatată de autor se petrece „pe Calea Victoriei în colțul Capșei
de altădată și de acum”.
3. Precizează o trăsătură fizică a lui Camil Petrescu, justificându-ți
răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
O trăsătură fizică a lui Camil Petrescu este faptul că acesta era subțire după
cum susține și secvența „ acest om puțintel la trup”.
4. Explică motivul pentru care Camil Petrescu îi cere poetului
rețetele.
Camil Petrescu îi cere poetului rețetele deoarece poetul era „ zdrențăros și
scofâlcit de foame și frig” iar Camil văzându-l și așa de bolnav i s-a făcut milă de
el și i-a cumpărat el medicamente pe rețetă.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, în ce constă complexitatea
personalității lui Camil Petrescu.
Complexitatea personalitații lui Camil Petrescu constă atât în luciditatea și
intelectualitatea acestuia cât și în erudiția și rigoarea care sunt dublate de simplitate
și naturalețe.
B.
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să
argumentezi dacă omenia este condiționată sau nu de experiență,
raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul O
retrospectivă de Ion Th. Ilea, cât și la experiența personală sau culturală.
Omenia este un complex de calități alese, proprii unei persoane, cum ar fi
bunătatea, ospitalitatea, amabilitatea, atitudinea înțelegătoare și chiar empatia.
În opinia mea, omenia este influențată de experiență, iar aceasta trebuie
dabândită în primii ani de viață de la cei din jur.
În primul rând, omenia nu este o calitate pe care o întâlnim la oricine
deoarece lumea a uitat care sunt adevăratele valori și nu mai luptă pentru scopuri
[Link] și lăcomia au pus stăpânire pe omenire, iar ei nu realizează că o
viață de succes nu înseamnă o carieră strălucitoare, ci o inimă care strălucește.
În al doilea rând, inteligența fără caracter nu face nimic deoarece nu
strălucirea minţii este cea care pune toate lucrurile în mişcare, ci strălucirea
interioară.Dacă se foloseşte inteligenţa ca armă în scopuri josnice, atunci calitatea
de om este distrusă.Însă în caz contrar în acest text Camil Petrescu și-a arătat cea
mai depreț calitate de care dă dovadă: [Link] nu a mai stat pe gânduri când
l-a văzut pe tânărul poet cum era de bolnav și i-a cerut rețeta pentru a-i putea
cumpăra medicamentele necesare, afirmând încă o dată proverbul "Să fii om e
lucru mare".Pentru că aceasta este greutatea fiinţei umane:omenia.
În concluzie, omenia este o însușire care ar trebui să ne caracterizeze pe toți
și să luăm exemplu de la Camil Petrescu deoarece acesta nu își folosește doar
inteligența și luciditatea de care dă dovadă ci și adevărata trăsătură care îl definește
ca om.
SUBIECTUL al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de
caracterizare a personajului dintr-un text dramatic, identificate în
fragmentul dat.
Din textul "Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, se desprinde atât o
caracterizare directă a autorului cât și o caracterizare indirecta, în ceea ce privește
comportamentul, faptele și limbajul personajelor.
În primul rând, caracterizarea directă a naratorului se desprinde încă din
primele indicații scenice ale textului și are in vedere prezentarea ținutei a celor
doua personaje ale operei : Corina - "Într-o rochie caldă de casă" și Ștefan - " în
pantaloni gri, pulover albastru, cu mâneci lungi si închis la gât".
În al doilea rând, se desprinde o caracterizare indirectă a personajului
Ștefan: în acest context, se remarcă o atitudine nepăsătoare și ignorantă a acestuia
față de Corina, incomodat fiind de afirmațiile acesteia, atitudine care reiese prin
intervenția scenică:"fară să-și întrerupă lectura"; didascalie care reprezintă lipsa de
importanță cu care acesta o trateaza pe Corina, prin raspunsul dat.
