Testul de antrenament 11

Subiectul I
A. 1. Sensul secvenței ,,fără de sfârșit’’este continuu.
2. Două caracteristici ale Balcicului, datorită cărora este considerat de autoare un oraș pitoresc
sunt: dimensiune mică și populație mixtă.
3. Rolul farului din peninsula Caliacra este de a-i ghida pe cei aflați noaptea pe mare, așa cum
reiese din secvența ,,prin grija acelorași mâini care aprind la căderea întunericului lumina farului
pentru cei aflați noaptea pe mare’’.
4. Balcicul devine o destinație mai accesibilă, deoarece orașul este de puțină vreme teritoriu
românesc.
5. O dorință a Reginei Maria, apărută ca urmare a vizitării peninsulei Caliacra este de a se
contrui o culă pe creasta cea mai îndepărtată a țărmului. Acestă aspirație reprezintă consecința
viziunii pe care a avut-o în acel moment.
B.
Casa reprezintă mai mult decât o locuință în care omul se adăpostește, ea aflându-se, de cele mai
multe ori, într-o strânsă legătură cu stările acestuia.
În opinia mea omul se poate simți acasă în alte locuri decât în cele natale, întrucât o locuință nu
se raportează strict la locul de baștină și fiecare poate trăi emoțional în largul lui.
În primul rând, un anumit loc generează o trăire lăuntrică, iar omul își caută mereu liniștea,
alegând să evite zbuciumul exterior dat de aglomerație. De exemplu, în textul-suport, Regina
Maria simte că Balcicul și Caliacra sunt aproape de sufletul ei.spiritual în Balcic. Aceste
meleaguri, în viziunea ei, erau superbe și se caracterizau prin liniște. Interiorul ei rezona perfect
cu frumusețea Caliacrei, fiindcă marea fremăta necontenit, iar cerul se combina cu apa.
În al doilea rând, se întamplă ca locul natal să nu fie pe plac omului, iar casa în care acesta crește
nu este aleasă de către, ci este o întamplare a destinului. De pildă, o fire poetică va alege un loc
retras, chiar în mijlocul naturii, care ar putea deveni spațiu sacru, fiindcă acesta s-ar simți
protejat, iar pentru interiorul lui, casa are nevoie și de liniște și de împlinire.
În concluzie, casa reprezintă este spațiul în care omul merită să se simtă liniștit și împlinit, acolo
unde sufletul își găsește echilibrul și refugiul.
Subiectul al II-lea
Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai numesc indicații scenice
sau didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a
dramaturgului, făcând legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca
operă destinată reprezentării scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații
suplimentare despre decor, despre vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la
punerea în scenă a textului.
În fragmentul extras din ,,Năpasta’’ de I.L.Caragiale, notațiile autorului au rolul de a oferi
informații despre decorul și recuzita piesei de teatru: ,, Interiorul unei cârciume, clădite cu grinzi
de lemn. [...] la mijloc, ușa de la intrare; la stânga, fereastră mare și prăvălie cu oblon; lângă
fereastră, taraba. La stânga, planul întâi și al doilea, două uși care dau în două odăi. La dreapta,
planul întâi, chepengul* beciului și o ușă care dă în celar*. La stânga, în față, o masă de lemn și
scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.’’, sugestie a unei atmosfere de mister. De asemenea, se
reliefează și gesturile personajelor, ,,Gheorghe ține o gazetă în mână. Anca lucrează la o
cămașă.’’, arătând preocupările diferite ale celor doi. De asemenea indicațiile scenice mai au
menirea de a reda un element paraverbal al lui Dragomir, ,,Zâmbind’’, ce accentuează o oarecare
disimulare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Năpasta’’, de I.L.Caragiale este semnificativ
pentru prezentarea acestor notații pe care autorul le face, deoarece conferă informaţii preţioase
nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal
evenimentele şi personajele.