Test de antrenament 3

1.
A.
1. Sensul din text al secvenței „ a găsit de cuviință” este de a considera.
2. Ziua din săptămână în care tânăra primește vestea că i s-a acordat bursa asociată premiului Herder
este duminică.
3. Discuțiile cu autorul Tudor Arghezi au un efect de dezvoltare interioară asupra tinerei studente,
deoarece aceasta mărturisește „Întâlnirile mele cu Tudor Arghezi – în vacanță și la întoarcere – au
fost, din păcate, destul de puține, dar un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat –
într-un timp foarte scurt – modificarea de calitate lăuntrică, substanțială din mine.”.
4. Motivul pentru care poetul alege să-i acorde bursa studentei Mihaela Tonitza este din bunăvoință
către bunicul acesteia, pictorul N. N. Tonitza, fiind un gest de prietenie, a solidariății față de acesta.
5. O atitudine a autoarei care se desprinde din ultimul paragraf al textului dat este de recunoștință
profundă la adresa autorului care a avut o imensă influență asupra viitorului tinerei având un efect de
dezvoltare. De asemenea o altă atitudine este aceea de mulțumire față de întâlnirile cu autorul, chiar
dacă au fost scurte.
B.
Din punctul meu de vedere, unii oamenii pot schimba viața celoralți în bine atunci când există dragostea care
să îi unească. Viața oamenilor poate fi presărată cu multe bucuri și probleme de-a lungul timpului.
În primul rând, sufletul reprezintă adevărata oglindă a omului, adevărata esență a lui. Astfel, dacă, de
exemplu, există oameni cu un suflet mare care demonstrează altruism, iubire și devotament față de alți
oameni, aceștia pot fi adevărați formatori și adevărați îndrumători pentru cei pe care își doresc să îi sprijine.
În acest caz, fiind dovedidă puterea dragostei, care este cu adevărat o formatoare de valori, de oameni cu un
caracter puternic, se poate realiza o schimbare în viața celor din jur, o schimbare în bine. De exemplu atunci
când tânărul are o anumită concepție asupra unui domeniu de activitate, iar părinții își expun punctul lor de
vedere, în modul obiectiv, acesta se gândește în amănunt și ajunge să hotărască cu o adevărată obiectivitate
dacă alege drumul dorit de el. Astfel, părinții și-au făcut datoria și și-au exprimat punctul de vedere, iar
tânărul a realizat prima decizie asumată din viața lui.
În al doile rând, oamenii au propriile lor viziuni despre viață, influențate de momentele frumoase sau mai
puțin frumoase trăite de aceștia. Însă, atunci când omul este pus în situația de a se confrunta cu o perspectivă
de viață opusă față de propria sa perspectivă asupra vieții, ajunge să ia contact efectiv cu realitatea și să
analizeze lucrurile din jurul său mai în amănunt decât a făcut-o înainte. De exemplu, discuțiile cu autorul
Tudor Arghezi care au avut un efect de dezvoltare interioară asupra tinerei studente, deoarece aceasta
mărturisește „Întâlnirile mele cu Tudor Arghezi .....m-au transformat, m-au maturizat” .
Așadar, în viața oricărui om pot exista persoane care pot aduce valori numeroase pentru a schimba viața altor
oameni pe care îi iubesc sau de care le pasă cu toată suflarea lor.

2.
Didascaliile (indicațiile scenice) sunt elemente specifice textului dramatic, menite să îndrume jocul actorilor
și să sprijine viziunea regizorală. Pentru cititor ele sunt importante, pentru că îl ajută să-și imagineze
acțiunea. Didascaliile vin în completarea replicilor personajelor, aducând informații despre cronotop (spațiul
și timpul întâmplărilor) și despre personaje (statutul, înfățișarea, acțiunile, gesturile, mimica, vocea etc.).
În fragmentul dat sunt trei indicații scenice, care acompaniază și completează replicile personajelor, aducând
informații și sugestii importante pentru înțelegerea textului.
Prima dintre ele conține o descriere a locului acțiunii. Este vorba despre o cameră bine aranjată. În planul din
față se văd o masă de lucru, în stânga și „o măsuță cu scaune și canapea, sub un palmier”, în dreapta. Pe
pereți atârnă tablouri pictate de o mână de amator și un orologiu cu lanțuri. Este seară. Lampa este aprinsă.
Decorul anticipează existența unor personaje de bună condiție materială, dar fără gust, dovadă fiind
alăturarea stupidă a unor obiecte care nu se potrivesc: palmier, tablouri fără valoare, orologiu. Abrevierea
„etc.” sugerează inutilitatea și arbitrariul obiectelor.
A doua didascalie cuprinde două părți. Prima este o descriere sumară a unuia dintre personaje, simbolic
numit „Prietena”. Substantivul comun – scris cu inițială majusculă – folosit pentru denumirea femeii și
trăsăturile ei – „mică și foarte grasă” – au cu siguranță o semnificație, pe care însă nu o putem înțelege din
acest mic fragment de text. A doua parte a didascaliei are rol în dezvoltarea acțiunii: „la măsuța din dreapta
și-au luat ceaiul”. Se întărește astfel ideea, desprinsă din analiza decorului, că acțiunea se petrece în lumea
bună a societății.
În sfârșit, ultima indicație scenică este inclusă într-o replică a personajului Grigore și prezintă un gest al
acestuia: „arată spre Prietena”. Coroborată cu replica – din care aflăm că doamna mică și foarte grasă se
numește Procopiu – această didascalie nu are rol decât pentru cititor. Lui i se semnalează că trebuie să fie
atent la această trăsătură a personajului: ori doamna se va dovedi o prietenă extraordinară, ori cuvântul e
folosit ironic. Replica lui Grigore pare să îndrepte interpretarea spre a doua variantă.
În concluzie, în acest fragment, prin folosirea didascaliilor, Blaga transmite regizorului și actorilor indicații
privind decorul și jocul scenic, dar sugerează și cititorului căi de interpretare a textului.