C1- Curriculumul în context

sematic. Curriculumul școlar–

abordare conceptuală
Conf. Dr. Gabriela Alina Anghel
Evoluția semantică a conceptului curriculum
Pentru
Sens propriu Sens figurat domeniul
educațional
Curriculum
Teren, cursă solis
Traseu de
propriu zisă; Curriculum
învățare bine
(Landshere, lunae
definit
1992) Curriculum
vitae
 Evoluție istorică a conceptului
• Concept apărut inițial în documentele universităților medievale (1582
în Olanda la Leiden; 1633 în Scoția);
• ,, curs obligatoriu de studiu sau instruire, dintr-o școală sau
universitate” (The Oxford English Dictionary);
• La jumătatea secolului XIX-lea: conținuturi instructiv educative,
cunoștințe școlare;
• La anglo-saxoni : program de studii al unui sistem de educație
(jumătatea sec. XX);
• La francofoni -,, program de studii”;
 Repere evolutive majore

Tyler, R.W. 1950

Dewey,J.1902
,,The child and Curriculum”
• Informație +demers • Întreaga experiență de
didactic de administrare a
informației;
• Întregul organizat al
adevărului asimilat prin
cunoaștere;
Bobbit, F. 1918
,,Basic Principles of
,,The curriculum”
Curriculum and Instruction”
• Componentele
învățare a copilului curriculumului: obiective
dobândită în contexte: educaționale,
formale, nonformale prin experiențele de învățare/
intermediul școlii; conținuturi, metodologia
organizării acestor
experiențe, evaluarea
rezultatelor învățării;
 Curriculum în România

Ansamblul structurat al Ansamblul

SENS LARG experiențelor de documentelor școlare
predare, învățare în care reglementează
vederea atingerii desfășurarea activității

SENS RESTRANS
obiectivelor prestabilite școlare: plan de
învățământ, programe,
manuale, ghiduri –
curriculum formal sau
oficial
 Delimitări conceptuale
Definiția UNESCO (1975)
• Orice activitate educativă
elaborată de școală și dirijată cu
un scop care are loc în interiorul
unei instituții sau în afara ei;
• Orice experiență personală
dobândită în diferite contexte și
situații socio-culturale;
Definiția MEN
• Concept cheie;
• Ansamblul proceselor educative și al
experiențelor de învățare prin care
trece elevul pe parcursul său școlar;
• Ansamblul documentelor școlare de
tip reglator, în cadrul cărora se
consemnează datele esențiale privind
procesele educative și experiențele
de învățare pe care școal le oferă
elevului;
 Curriculumul....este

orientează, organizea-ză şi conduce procesul

proiect pedagogic
de instruire şi învăţare.

Proiect (Potolea, 2002)

plan de acţiune educaţională ;

Experiență curriculară
experienta de învatare, în toatăcomplexitatea ei.
Include:
finalităţi, conţinuturi, timp de instruire/învăţare
Indică (modelul triunghiular), sau finalităţi,
conţinuturi, timp de instruire/învăţare, strategii
de predare-învăţare şi strategii de evaluare
finalităţi de atins
(modelul pentagonal);

Se concretizează în:
plan, conţinut sau discipline
v documente curriculare: plan de învăţământ,
(programă analitică), rezultate şi
programă şcolară, manual şi materiale
sistem. (perspeciva tradiționalistă)
curriculare auxiliare.
 Termeni derivați din curriculum

Dezvoltare curriculară Aria curriculară

proiectarea curriculum-ului si inovarea lui poate cuprinde mai multe discipline, zone
permanenta; interdisciplinare, module tematice care
urmăresc realizarea aceloraşi finalităţi şi care,
în procesul educaţional se raportează la
Experiență curriculară aceleaşi competențe specifice; .

experienta de învatare, în toata

complexitatea ei. Conţinutul învăţământului
ansamblul resurselor pedagogice informaţionale,
conform finalităţilor educaţiei care determină
Activitate de învățare criteriile de elaborare a planului de învăţământ, a
programelor şcolare/universitare, a manualelor
unitate de situaţii de învăţare subsumate unor finalităţi şcolare/cursurilor universitare, a altor materiale
instrucţionale şi unor obiective operaţionale definite, derulată necesare pentru stimularea activităţii de învăţare.
în baza unui conţinut precizat şi restrâns, cu o metodologie
adecvată atât finalităţilor şi conţinuturilor cât şi specificului de Ciclurile curriculare
vârstă şi individual al celor ce învaţă.
periodizări ale şcolarităţii pe mai mulţi ani de studiu, care au în comun anumite finalităţle
educaţionale şi sisteme metodologice; ciclul achiziţiilor fundamentale (grădiniţă-clasa a II-a),
ciclul de dezvoltare (clasa a III-a – clasa a VI-a), ciclul de observare şi orientare (clasa a VII-a
– clasa a IX-a), ciclul de aprofundare (clasa a X-a – clasa a XI-a), ciclul de specializare (clasa a
XII-a; clasa a XIII-a).
 Componentele curriculumului
Finalităţile şi obiectivele situaţiei de
învăţare;
produsele demersurilor educaţionale pe diferete
metodele de instruire (predare-învăţare)
trepte de derulare: ciclu şcolar generic, cicluri
şcolare, ani şcolari, discipline pe ani şcolari cu
integrare în cicluri şcolare etc. Parametrii calitativi Green marketing is a practice whereby
ai acestor produse sunt exprimaţi de standardele companies seek to go above and beyond.
educaţionale

metodologia evaluării

Green marketing is a practice whereby

Conţinutul situației de învățare companies seek to go above and beyond.

mijlocul sau elementul intermediar al realizării

finalităţilor educaţionale; ansamblul de cunoştinţe
(educaţiei formală, non-formale şi informală.

Timpul de instruire și de evaluare

Principalele componente ale curriculumului

Finalități
• generale/ ideal educațional; intermediare/ciclu școlar/ arii curriculare;
punctuale/ standarde pe domenii: cognitiv, afectiv, atitudinal și
psihomotor;
• (competențe, sistem de valori, niveluri ale finalităților ale educației)

Obiective
• concept pedagogic corelat procesului educaţional, cu rol de trasare a
drumului către finalităţi; componente ale obiectivelor de învățare; sunt
măsurabile; se elaborează la nivelul fiecărei lecții; sunt corelate cu
competențele generale și specifice, nivelul clasei, condiții de desfășurare a

educaționale lecțiilor, mijloace didactice disponibile; exprimă finalităţile unei activităţi

didactice sub forma unor comportamente observabile şi măsurabile la
elevi.

Conținuturi/ •
•
mijlocul sau elementul intermediar al realizării finalităţilor educaţionale;
Conținut vs. conțiuturi; Specialiştii afirmă că se utilizează termenul de
Situații de conţinut pentru a indica ansamblul de cunoştinţe iar cel de conţinuturi
pentru că este vorba de conţinuturile educaţiei formale, non-formale şi
învățare informale.
Principalele componente ale curriculumului

Metode de instruire • Metode, procedee, tehnici, mijloace de instruire (TMI)

(predare și învățare)

Metode de evaluare
(tradiționale, • Metode, procedee, tehnici, mijloace de evaluare (TME)
moderne)

Timpul de
• variabile ale sistemului de învăţământ, ce acţionează atât pe verticală cât şi
pe orizontală: anul şcolar, săptămâna şcolară şi ziua şcolară.
• organizarea activităţii instructiv-educative pe ani de studii, semestre,
săptămâni, zile de şcoală se realizează în funcţie de un ansamblu de

instruire variabile: structura vieţii sociale, culturale, condiţiile geografice, cerinţele

de natură psihopedagogică privind asigurarea randamentului fizic şi
intelectual al elevilor
Bibliografie obligatorie
• Dewey, J. ( 1977).Trei scrieri despre educaţie : Copilul şi curriculum-ul
şcolar ; Şcoala şi societatea ; Experienţă şi educaţie. București: EDP.
• Negreț, D. (2008). Teoria generală a curriculumului național. Iași:
Editura Polirom
• Potolea, D. (2002), Conceptualizarea curriculum-ului. O abordare
multidimensională, în Păun E., Potolea D. (coord). Pedagogie.
Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Iaşi: Polirom