TULBURĂRI

DE
ÎNVĂȚARE
PETRE RALUCA-FLORENTINA
RADU MARIA-EMILIA
SIMIONESCU ANA-GABRIELA
ȘERBĂNESCU IOANA-MARIA
TOADER BIANCA-GABRIELA
Introducere
 
De la învățământul tradițional, clasic, la cel modern și
chiar cel postmodern, actual, pedagogia a încercat să se
raporteze la învățare din diferite perspective, născându-
se asftel diverse teorii asupra învățării, unele dintre
acestea fiind doar reluări sau reinterpretări ale unora
mai vechi, altele, dimpotrivă fiind total opuse,
contradictorii. Abordată când dintr-o perspectivă
empirică, perceptivă (ceea ce grecii numeau „doxa”),
fie dintr-o perspectivă teoretică, rațională (ceea ce
grecii numeau „noesis”), învățarea este și în prezent
subiect de dispută, controversă între specialiștii care se
apleacă exhaustiv asupra acestui domeniu.
 Delimitări conceptuale
Sintagma „tulburări de învăţare” este cunoscută în
literatura de specialitate sub denumiri sinonime cum ar
fi: deficienţe de învăţate, greutate sau dificultăţi de
învăţare.

Preocupările pentru definirea, caracterizarea şi

recuperarea copiilor cu tulburări de învăţare sunt relativ
recente şi datează de la începutul anilor 60.

Elucidarea diverselor aspecte, legate de tulburările de

învăţare a suscitat un interes deosebit în rândul
specialiştilor din diferite domenii de activitate: domeniul
medical, pedagogic, psihologic, asistenţă socială, cât şi în
rândul familiilor acestor elevi.
 Complexitatea deosebită a problematicii în discuţie a
necesitat soluţionarea acesteia într-o anumită manieră
interdisciplinară.

Sintagma tulburări (deficienţe) de învăţare a fost introdusă

în literatura de specialitate anglo-saxonă în 1963, la întâlnirea
unuigrup de părinţi americani cu copii cu dificultăţi de învăţare.

Grupuri din ce în ce mai numeroase de cercetători din

Europa de Vest şi Canada au continuat şi amplificat investigaţiile
începute de cercetătorii americani.

La începutul anilor 90, bogăţia informaţilor şi cercetărilor

realizate pe parcursul a câtorva decenii a permis apariţia unor
definiţii comprehensive şi generalizatoare a tulburărilor de
învăţare şi enumerarea trăsăturilor specifice ale acestora.
 Factori ce determină dificultățile de
învățare
Cauzele principale ale deficienţelor de învăţare, aşa cum
rezultă din definiţiile de mai sus, rezidă, în special, în disfuncţiile
cerebrale, configuraţia heterocronică şi funcţionarea defectuoasă
a proceselor psihice, caracterizat prin anumite greutăţi în
realizarea unor sarcini de învăţare şi realizarea unor performanţe
sub posibilităţile reale ale elevului.

Cercetările recente au pus în evidenţă faptul că acestor cauze

li se poate adăuga şi o alta, care rezidă în prezenţa la elev a unui
alt tip de inteligenţă diferită de inteligenţa şcolară, solicitată de
procesul de învățământ.
 Principalele tulburări întâlnite în mod frecvent la elevii cu
deficienţe de învăţare sunt următoarele:

1. Deficienţe de atenţie, 2. Deficienţe de 3. Dificultăţi în

datorită cărora elevii nu motricitate generală şi prelucrarea
se pot concentra asupra fină cu dificultăţi de informaţiilor
lecţiei predate, decât coordonare spaţială a perceptive, auditive şi
pentru foarte scurte motricităţii fine şi, în vizuale. Mulţi elevi au
perioade de timp, general, cu un nivel greutăţi de recunoaştere
atenţia fiindu-le uşor sărac al actelor motorii; a sunetelor limbi, dar
distrasă şi capacitatea recunosc uşor literele
de concentrare redusă; scrise sau prezintă
dificultăţi ale memoriei
de scurtă durată
(MSD);
 Principalele tulburări întâlnite în mod frecvent la elevii cu
deficienţe de învăţare sunt următoarele:

4. Lipsuri în 5. Tulburări ale 6. Dificultăţi de citire

dezvoltarea unor limbajului oral legate (prezente la aprox. 80%
strategii cognitive de de recepţie, dintre aceşti elevi);
învăţare. Majoritatea nedezvoltarea principalele greutăţi
elevilor sunt incapabili vocabularului, slaba sunt legate de
să-şi organizeze componentă lingvistică recunoaşterea,
activitatea de studiu şi şi prezenţa deficienţelor decodificarea şi
sunt lipsiţi de un stil de limbaj înţelegerea cuvintelor
propriu de învăţare; citite;
 Principalele tulburări întâlnite în mod frecvent la elevii cu
deficienţe de învăţare sunt următoarele:
7. Dificultăţi de scriere 8. Dificultăţi în
manifestate prin realizarea activităţilor
greutăţi în realizarea matematice,
unor sarcini ce solicită concretizate prin slaba
activităţi în scris; însuşire a simbolurilor
şi calculului matematic,
precum şi a noţiunilor
spaţiale şi temporale
folosite la această
disciplină;
9. Tulburări de
comportament social
datorate nivelului
scăzut al formării
deprinderilor sociale, ce
determină perturbarea
modalităţilor de acţiune
şi reacţie la diverse
situaţii specifice,
dificultăţi în stabilirea
de relaţii sociale;
deiniţiere şi păstrare a
relaţiilor de prietenie.
Cauzele tulburărilor de învățare
Până în prezent nu se cunosc cauzele deficiențelor de învățare. Totuși, unele observații generale se pot
face:
Unii copii se dezvoltă și
se maturizează într-un
ritm mai lent decât alții
de aceeași vârstă. Prin
urmare, aceștia nu pot
fi în stare să
îndeplinească sarcinile
cerute la școală. Acest
tip de deficiență în
învățare se numește
întărziere în dezvoltare.
Unele dificultăți de
învățare par să fie
legate de problemele de
ortografie, pronunție
sau structura limbii.
Unii copii cu vederea și
auzul normale pot
interpreta greșit
imaginile și sunetele de
zi cu zi din cauza unor
tulburări inexplicabile
ale sistemului nervos.
Problemele dinainte de
naștere sau din
copilaria timpurie pot
influența negativ
capacitatea ulterioară
de învățare a copilului.
Copiii născuți prematur
și copiii care au avut
probleme medicale la
scurt timp după naștere
pot avea deficiențe de
învățare.
Problemele de învățare
pot fi moștenite genetic.
Deficiențele de învățare
sunt mai frecvente la
băieți decât la fete,
posibil pentru că băieții
au tendința să se
maturizeze mai lent.
 Dificultățile de învățare apar de
timpuriu, în însușirea cititului
(dislexia), a scrisului (disgrafie), a
pronunției (dislalie) și a semnelor
grafice (discalculie) și duc la
manfestări de anxietate,
neîncredere în sine, pierderea
motivației învățării.
Dislexia (semne):
• Întârzâieri în dezvoltarea vorbirii;
• Dezvoltarea greoaie a vorbirii;
• Dislalie prelungită, greu corigibilă, torsiunea
cuvintelor;
• Vocabular sărac;
• Capacitate deficitare de exprimare;
• Dificultăți în găsirea cuvintelor;
• Dificultate în înțelegerea vorbirii.
• În evaluarea capacităților lexice ale copiilor,
specialiștii trebuie sa aibă în vedere 4 componente:
• Viteza (încetineala, ezitările, cititul cu efort, recitirea
cuvintelor și a rândurilor sunt semne de dislexie);
• Acuratețea (confuzii de litere ca p cu b, m cu n,
citirea cuvintelor de la dreapta la stânga: pom
–mop, omisiuni de litere sau silabe indică
prezența dislexiei)
• Înțelegerea celor citite (în cazul dislexiei sunt
prezențe trei situații: copilul citește încet dar
are o bună înțelegere a celor citite, copilul
citește încet și nu înțelege cele citite, copilul
citește repede dar nu înțelege nimic)
• Alți indicatori (copilul pune capul pe bancă
pentru a evita actul citirii, acuză dureri de cap
după o perioadă scurtă de citit, nu poate sta în
bancă, are ochii umezi și obosiți).
• Dislexia nu depinde de nivelul de inteligență.
Chiar și copiii cu un nivel ridicat de inteligență
pot avea avea dislexie. Se consideră că la baza
tulburărilor de învățare stau unele anomalii
neurologice.
 Disgrafia (semne)
• Confuzii de litere;
• Omisiuni sau adăugiri de litere;
• Opriri repetate în timpul scrisului;
• Dimensiuni neregulate ale literelor;
• Încetineală în scriere;
• Scriere de cuvinte fără sens pe baza
asemănărilor fonetice.
• În evaluarea scrisului, specialiștii trebuie
să urmărească tot patru componente:
• Viteza scrisului (încetineala este un indicator al disgrafiei);
• Acuratețea (scris ilizibil, substituiri de litere, erori de
punctuație, spații neregulate între litere etc.)
• Poziția corpului în timpul scrisului;
• Dificultăți în compunerea unui text (dificultăți în exprimarea
în scris a gândurilor, erori gramaticale).
Dislalia (semne)
• Criteriu simptomatologic și etiologic
• Mecanismele psihofiziologice implicate în această tulburare
• Eventualele leziuni ale sistemului nervos central
• Leziuni ale organelor de articulație sau aparatelor de recepție
 Discalculia (semne)
•Dificultăți în sortarea obiectelor după formă,
culoare, mărime;

•Dificultăți în efectuarea celor patru operații de

bază;

•Calcul lent, nesigur;

•Incapacitatea de a învăța tabla înmulțirii;

•Copierea greșită a cifrelor;

•Dificultăți în recunoașterea și scrierea cifrelor;

•Incapacitatea de a rezolva probleme de

matematică;

•Efectuarea cu dificulatate a calculelor mintale;

•Absența noțiunii de cantitate

Recuperarea elevilor cu deficienţe de învăţare este un proces complex, ce se desfăşoară
în echipe interdisciplinare de specialişti, conform unor programe adaptate şi
individualizate, pentru categoria de deficienţe de învăţare cărora li se adresează.
 Tulburări de învățare
• Studiile de cercetare arată că mai multe zone ale creierului lucrează împreună în procesul de învățare.
• Aceste părți separate ale creierului comunică reciproc la viteze extrem de rapide. În cazul în care timpul de
comunicare este chiar ușor oprit, pot exista deficiențe în capacitatea de a învăța.
• Noi cercetări arată că "formarea de conectivitate" pare să îmbunătățească în mod constant dificultățile de
învățare.
• Neurofeedback îmbunătățește, de fapt, abilitățile de învățare prin antrenarea zonelor creierului responsabile cu
abilitățile de învățare sau de execuție, cum ar fi matematica, citirea și prelucrarea auditivă și vizuală.
• Formarea neurofeedback poate îmbunătăți coordonarea și comunicarea între diferitele zone ale creierului.
• Timpul îmbunătățit în creier are un impact semnificativ asupra abilității de a învăța. Neurofeedback vizează direct
coordonarea și comunicarea între zonele creierului pentru a îmbunătăți învățarea.
• https://youtu.be/P8XgOi7HnOg

18
  
BIBLIOGRAFIE:
- Emil Verza - Psihopedagogie specială
https://www.academia.edu/35096750/Emil_V
erza_Psihopedagogie_Speciala_pdf
https://www.academia.edu/25361372/psihope
dagogia_copiilor_cu_dificultati_de_invatare
https://www.reginamaria.ro/articole-medical
e/ce-sunt-tulburarile-specifice-de-invatare
http://www.neuroviva.ro/tulburari-de-invata
re.html