Dezvoltare curriculară

- repere terminologice
Cursul I
Conceptul de curriculum
 Perspectiva structurală
 Perspectiva procesuală
 Perspectiva produsului
 Perspective de definire a curriculum-ului
 Ipostaze ale curriculum-ului
 Demersuri de structurare a curriculum-ului
 Dezvoltarea curriculară / delimitări
terminologice
 Factori care determină profilul curriculum-ului
 Modele clasice ale curriculum-ului european
 Nivele de decizie curriculară
Ipostaze curriculare (D. Ungureanu,
1999)
 Curriculum ca reprezentare
 Curriculum ca reprezentare a acțiunii
 Curriculum ca acțiunii
 Curriculum - Curriculum -
reprezentare 1 acţiune

4
2 3

Curriculum –
reprezentare
a acţiunii

Zona 1: Concept, structuri şi domenii de cunoaştere abordabile în practică

Zona 2: Concept, structuri şi domenii cuprinse în documentele curriculare
Zona 3: Echivalentul activităţilor instructiv-formative desfăşurate în practică,
conform cerinţelor documentelor curriculare
Curriculum – o reţea conceptuală
CADRU LEGISLATIV
SISTEM EDUCAŢIONAL Un curriculum este pentru sistemul
Orice curriculum este de învăţământ asemeni constituţiei
asociat cu un sistem unei ţări
educaţional
FINALITĂŢI
În cadrul unei politici
educative, un
curriculum defineşte
CADRU DE REGLARE Conceptul de finalităţile unui sistem
Un curriculum pune în curriculum într-o educaţional
aplicare căi de evaluare şi perspectivă unificată
reglare cu scopul de a
adapta sistemul educaţional
la nevoile actualizate ale
societăţii în materie de
educaţie CADRU DE ORIENTARE
CADRU DE Un curriculum defineşte
OPERAŢIONALIZARE orientările ce trebuie imprimate
Un curriculum defineşte unui plan de acţiune pedagogică
toate elementele care permit şi administrativă
punerea în funcţiune a unui
plan de acţiune pedagogică
şi administrativă
Patru tendinţe semnificative în definirea curriculum-ului
(cf. S.Cristea)

a) tendinţa de extindere a conceptului de curriculum care „se întinde de la

definirea obiectivelor învăţământului, incluzând nu numai conţinuturile, ci şi metodele
şi modalităţile de evaluare, precum şi experienţele de viaţă necesare formării şi
dezvoltării elevului, studentului” (Drouin, Anne-Marie, 1993);

b) tendinţa de concentrare a conceptului de curriculum la „un ansamblu de conţinuturi

şi de situaţii de învăţare aplicate după o ordine de progresie determinată la nivelul
obiectivelor pedagogice” (Dictionare encyclopedique de le education et de la
formation, 1994, p.218);

c) tendinţa de deschidere a conceptului de curriculum de la „ansamblul de acţiuni

planificate” într-o ordine pedagogică determinată (definirea obiectivelor
învăţământului, stabilirea conţinuturilor, a metodelor şi a materialelor de predare-
învăţare-evaluare) până la „elaborarea dispoziţiilor necesare pentru formarea adecvată
a profesorilor” (Valerien, Jean, p. 203);

d) tendinţa de abordare managerială a conceptului de curriculum care vizează

„ansamblul infrastructurilor, situaţiilor şi interrelaţiilor pedagogice”, angajate la nivelul
sistemului de educaţie prin intermediul unui proiect global sau specific care permite
atingerea unor scopuri (pre)determinate de orientările şi valorile mediului social
(Dictionare actuel de l’education, 1993, p. 288)
Demersuri de structurare a
curriculum-ului
 Activități preliminare:
 Justificarea curriculum-ului
 Fundamentarea curriculum-ului
 Traducerea curriculum-ului în plan organizatoric și
administrativ
Demersuri de structurare a
curriculum-ului
Activități de structurare propriu-zisă a curriculum-ului:

 Explorarea curriculară
 Selecția curriculară
 Interpretarea curriculară
 Deliberarea curriculară
 Negocierea curriculară
 Adaptarea curriculară
 Diversificarea
curriculară
 Dezvoltarea curriculară
 Demersuri de structurare a
curriculum-ului
 EXPLORAREA CURRICULARĂ – precede construcţia şi se referă la:
 analiza documentelor curriculare anterioare (care eventual nu mai corespund
momentului)
 exigenţele curriculumului naţional ca ofertă oficială, formală
 explorarea specificului beneficiarilor programului curricular
 SELECȚIA CURRICULARĂ – continuă explorarea curriculară şi presupune
deliberarea asupra elementelor curriculare relevante, actuale, oportune,
care răspund nevoilor identificate
 INTERPRETAREA CURRICULARĂ – trecerea de la curriculum ca
ansamblu de finalităţi şi conţinuturi la transpunerea acestora în
programul complex de predare şi învăţare; presupune decizia cu privire
la situațiile de învățare, resursele metodologice, materiale, umane şi de
timp utile în parcurgerea curriculumului
 DELIBERAREA CURRICULARĂ – operaţia de selectare și justificare a
criteriilor şi principiilor ce reglementează acţiunea educaţională
 NEGOCIEREA CURRICULARĂ – proiectarea curriculară în urma deliberării,
care implică acordul beneficiarilor proiectului curricular: a. prin motivare; b.
prin negociere propriu-zisă
Demersuri de structurare a
curriculum-ului
 ADAPTAREA CURRICULARĂ – reconfigurarea, în sensul
accesibilizării, a ofertei curriculare (în general, pentru întâmpinarea
nevoilor educaţionale speciale)
 C. ușor adaptat
 C. parțial adaptat
 C. semnificativ adaptat
 C. special adaptat
 C. total adaptat

 DIVERSIFICAREA CURRICULARĂ – multiplicarea manierelor concrete

de parcurgere a curriculumului:
 simultan sau/și prin acumularea experienţelor de adaptare curriculară
 În plan individual și/sau în ansamblul curricular
DEZVOLTAREA
CURRICULARĂ
 Reprezintă componenta pragmatică a teoriei și metodologiei
curriculum-ului

 – în sens larg – o consecinţă a celorlalte activităţi curriculare: noi

variante de curriculum
 - în sens restrâns: - identificarea de variante curriculare care să
conducă la dezvoltarea individuală a fiecărui destinatar al
curriculum-ului

 Vizează optimizarea practicilor curriculare existente

 În plan vertical, dezvoltarea curriculară se obiectivează în sporirea

bazei de date privind modalităţile de parcurgere a ofertei curriculare.
Factori care determină profilul
curriculum-ului în cadrul unui sistem
de învăţământ
Context
politic Factori sociali,
demografici şi
lingvistici
Cadre
internaţionale

Factori economici
Cadrul geografic CURRICULUM şi conjecturali

Cadrul istoric
Factori culturali,
Cadre organizaţionale, tradiţii şi religie
administrative şi
legislative
Ce alți factori se pot
identifica?
 Factori epistemologici:
 tradiții ale cunoașterii
 tendințe în definirea cunoașterii științifice
Perspective de definire (cf.
Jonnaert, Ettayebi, Defise, 2010)
 Perspectiva anglo-saxonă
 C. este general, depășește programele de studii
pe care le include
 C. este pragmatic, include situații de învățare care
fac trimitere la experiențe de învățare cu sens
 Are ca finalitate dezvoltarea individuală și inserția
socială
Perspective de definire (cf.
Jonnaert, Ettayebi, Defise, 2010)
 Perspectiva franco-europeană
 C. este centrat pe cunoștințele școlare
 C. vizează programarea conținuturilor învățării
 Se suprapune cu alte noțiuni: programă, seturi de
competențe
Modele europene de explicitare și structurare a
curriculum-ului (Holmes, McLean, 1988, cf. Crețu,
2008)
 Esențialismul: focalizat pe finalităţi esenţiale
 Enciclopedismul: focalizat pe transmiterea
cunoaşterii
 Politehnismul: focalizat pe inserţia socială şi
politică
 Pragmatismul: focalizat pe cunoaşterea utilă
DIRECŢII DE ABORDARE A CURRICULUMULUI
(după D. Ungureanu, 1999)
ABORDAREA BIROCRATICĂ
Curriculumul – document (oficial, normativ, prescriptiv, unic,
obligatoriu)
- ilustrează într-o oarecare măsură abordarea curriculară, dar
propunând un program curricular unic, ignoră beneficiile
educaţionale ale acestei abordări
- centrat pe parcurgere şi pe finalizarea acesteia prin primirea
diplomei, calificării.
ABORDAREA ACADEMICĂ
Curriculumul – conţinut (bogat, complicat, stufos, adresat elevului
model/modal)
- curriculumul este elaborat de specialişti ai domeniilor ştiinţifice
ilustrate
- este centrat pe conţinuturi şi pune în plan secund finalităţile
 DIRECŢII DE ABORDARE A CURRICULUMULUI (C)
ABORDAREA TEHNICĂ / TEHNOLOGICĂ
Curriculumul – inginerie curriculară
- pune accent pe elementele de politică şcolară, planificare şi organizare
instituţională
- se concentrează pe asigurarea relaţiei funcţionale resurse - obiective
operaţionalizarea rutinelor educatorului, care sunt flexibilizate, contextualizate
- analiza de sarcini – ca demers anterior predării şi învăţării
- acţiunea orientată spre succesul elevului prin definirea pas cu pas a
strategiei de abordare a acestuia.
ex: instruirea programată (Skinner), teoria şi practica obiectivelor (organizate
ierarhic şi operaţionalizate (Bloom), IAC

ABORDAREA PRACTICĂ / PRAGMATICĂ

Curriculumul – planificare şi derulare (activ, dinamic, flexibil)
- este un răspuns la inadecvarea ofertei curriculare la nevoile şi cerinţele sociale
- implică deliberarea şi negocierea volumului, relevanţei, priorităţii conţinuturilor
şi finalităţilor
- propune schimbarea curriculumului de jos în sus

Curriculumul trebuie să fie în acelaşi timp substanţial pragmatic, semnificativ

tehnic, consistent academic şi formal - birocratic
Modelul ideologiilor curriculare (Shapiro, 2008, cf.
Jonnaert, Ettayebi, Defise, 2010)

 Ideologia academică – scolastică: focalizare pe

transmiterea cunoașterii; centrat pe disciplinele
școlare;
 Ideologia eficienței sociale: focalizat pe finalitatea
școlii de a răspunde nevoilor societății; centrat pe
pregătirea pentru inserția socială;
 Ideologia focalizării pe elev: vizează dezvoltarea
personală și multidimensională a persoanei
 Ideologia reconstrucției sociale: focalizat pe
facilitarea construcției unei societăți mai
echitabilepentru toți; centrat pe o viziune asupra
societății.
 Nivele de decizie curriculară (1)
La nivel macro, al La nivel median, al La nivel micro, al
politicilor gestionării educaţiei acţiunii
educaţionale educative
Niveluri şi Finalităţile se situează la Programele de studii se Situaţiile de învăţare
produse de nivelul politicilor situează la nivelul se decid la nivelul
decizie educaţionale gestionării educaţiei acţiunii
educaţionale
Locul deciziei Parlament, minister de Administraţie, ministere, Săli de clasă
resort inspectorate judeţene,
instituţii şcolare
Actori Politicieni, administratori, Administratori, inspectori, Cadre didactice,
implicaţi specialişti, grupuri de consilieri, asociaţii de consilieri şcolari
presiune părinţi, consilii de etc.
administraţie
Produse Declaraţii de intenţie, Politici regionale şi locale, Activităţi de predare,
generale valori, finalităţi, materiale didactice, învţare şi
profiluri de absolvire, politici de evaluare evaluare în săli de
caiete de sarcini pentru clasă, inclusiv
manuale şcolare activităţi de
monitorizare a
rezultatelor
evaluării
 Nivele de decizie curriculară (2)
La nivel macro, al politicilor La nivel median, al La nivel micro, al
educaţionale gestionării educaţiei acţiunii
educative
Produs Documente cadru de orientare a Ansamblul prevederilor în Rezultate ale învăţării
e curriculum-ului, care reuneşte şi legărtură cu organizarea
speciali sintetizează ansamblul intenţiilor administrativă a procesului
zate / politice, al orientărilor şi al valorilor. educaţional,
operaţi Programe de studii; ansamblul suporturi de instruire (programe
onale prevederilor referitoare la organizarea iunformatice, curriculum
predării, învăţării, evaluării şi opţional)
certificării.
Suporturi didactice : manuale, ghiduri
metodice, programe informatice
Funcţii Definirea finalităţilor şi a orientărilor Operaţionalizarea unui plan de Operaţionalizarea
asigura majore ale educaţiei acţiune administrativ planurilor de acţiune
te la Fvorizarea coerenţei planurilor de Facilitarea dezvoltării şi educaţională
nivelul acţiune, a programelor educaţionale formării persoanelor în armonie Stimularea obţinerii
curricul Adaptarea sistemului educaţional, atât cu mediul lor social, istoric, reuşitei şcolare
um- în raport cu proiectul social, cât şi în cultural, economic, geografic şi Adaptarea acţiunii
ului raport cu tendinţele internaţionale. demigrafic educaţionale în funcţie
Instalarea mecanismelor de de proiectul social
monitorizare şi de ameliorare local şi naţional.
continuă
 Atribute ale Curriculum-ului Naţional (Cf.
Cadrului de referință al CN, 1998):

1. Adecvarea sa la contextul socio-cultural naţional;

2. Permeabilitatea sa faţă de evoluţiile în domeniu
înregistrate pe plan internaţional;
3. Coerenţa dintre curriculum şi finalităţile
educaţionale;
4. Pertinenţa sa în raport cu obiectivele educaţionale;
5. Articularea optimă a etapelor procesului curricular:
proiectare, elaborare, aplicare, revizuire;
6. Transparenţa sa pentru toţi agenţii educaţionali
implicaţi.
Piloni ai Curriculum-ului Național
(cf. Curriculum Național – Cadru
de referință, 2011)

 Centrarea pe elev
 Centrarea pe competențe
 Asigurarea calității