Cursul Teoria și metodologia

curricuumului (Teoria și metodologia

curriculumului universitar)
A întocmit: Svetlana Rusnac, dr., conf. univ.
Cursul Teoria și metodologia curriculumului (universitar) face parte
din pachetul disciplinelor psihopedagogice.
Este structurat pe două dimensiuni:
• o dimensiune teoretică, ce vizează în principal familiarizarea cu
principalele concepteşi modele de interpretare modernă a
curriculumului, înţelegerea principalelor direcţii de evoluţie în
domeniu, interpretarea dintr-o perspectivă teoretică a deciziilor,
schimbărilor şi transformărilor promovate în învăţământul
universitar;
• o dimensiune practică, ce vizează dobândirea unor abilităţi specifice
de integrare şi utilizare în practică a unor demersuri de proiectare,
realizare şi evaluare a curriculum-ului universitar.
 Temele abordate în cadrul cursului
TEMA 1. ABORDAREA SISTEMICĂ A CONCEPTULUI DE
CURRICULUM (CURRICULUM UNIVERSITAR)

TEMA 2. PROIECTAREA CURRCICULUMULUI

UNIVERSITAR

Tema 3. PROIECTAREA CURSULUI/SEMINARULUI

UNIVERSITAR
 Bibliografie recomandată
1. Cadrul de referinţă al curriculumului universitar. Coord.: Vladimir Guțu.
Chișinău: CEP USM, 2015. 128 p.
2. Cristea S. Fundamentele pedagogiei. Iaşi: Polirom, 2010.
3. Dumbrăveanu R. Centrarea pe student în contextul Procesului Bologna.
Programul Tempus IV Teacher Education Review and Update of Curriculum.
Chişinău: Continental Grup (F.E.-P. „Tipografia Centrală”), 2014. 112 p.
4. Gherștega T. Managementul curriculumului universitar în contextual
autonomiei instituționale. Chișinău: IȘE, 2018. 168 p.
5. Negreţ-Dobridor I. Teoria generală a curriculumului educaţional. Iaşi:
Polirom, 2008.
6. Singer M., Sarivan L. QUO VADIS, Academia? Repere pentru o reformă de
profunzime în învăţământul superior. Bucureşti: Sigma, 2006. 416 p.
Sarcini pentru evaluare
1. Asimilarea conceptelor-cheie cu referință la
abordarea sistemică a curriculumului universitar
2. Analiza planurilor de învățământ de la programele de
studii de la catedră în vederea orientării în întocmirea
curriculumului la disciplinele predate
3. Întocmirea unui curriculum-model la o disciplină
predată (însoțit de avizul șefului catedrei)
4. Întocmirea planuui unui suport de curs la o disciplină
predată
Tema 1. ABORDAREA SISTEMICĂ A CONCEPTULUI
DE CURRICULUM (CURRICULUM UNIVERSITAR)
Subiecte
Subiectul 1. CURRICULUM CA ȘI CONCEPT / CONCEPȚIE
Subiectul 2. CURRICULUM CA DOMENIU / TIPOLOGIE
Subiectul 3. CURRICULUM CA STRUCTURĂ
Subiectul 4. CURRICULUM CA PRODUS
Subiectul 5. CURRICULUM CA ȘI CONȚINUT
Subiectul 6. CURRICULUM CA PROCES/ACȚIUNE
Subiectul 7. CURRICULUM CA FINALITATE/REZULTAT
Bibliografie recomandată
1. Cadrul de referinţă al curriculumului
universitar. Coord.: Vladimir Guțu. Chișinău: CEP
USM, 2015. 128 p.
2. Cristea S. Fundamentele pedagogiei. Iaşi:
Polirom, 2010.
5. Negreţ-Dobridor I. Teoria generală a
curriculumului educaţional. Iaşi: Polirom, 2008.
 Obiective
- definirea principalelor concepte teoretice specifice
acestei unităţi de învăţare;
- utilizarea/ operarea cu aceste concepte în diverse
contexte de instruire, metodice etc.;
- analizarea caracteristicilor noţiunii de curriculum;
- formularea judecăţilor de valoare privind
receptivitatea sistemului de învăţământ universitar din
RM, a teoriei şi practicii educaţionale, faţă de
evoluţiile recente din domeniu pe plan internaţional.
 Preliminarii
În contextul abordării sistemice se identifică șapte componente ale
curriculumului universitar, care se află în permanentă
interdependenţă şi interacţiune şi, în mare parte, determină
eficienţa/calitatea învăţământului superior: curriculum
concept/concepţie, curriculum domeniu, curriculum structură,
curriculum produs, curriculum conţinut, curriculum proces/acţiune,
curriculum finalitate/rezultat.
Structura acestor componente se încadrează în logica construirii
(sub)sistemelor educaţionale cu in- şi output-turi, funcţii proprii,
specifice în cadrul dezvoltării/funcţionării ciclice şi pe spirală.
Subiectul 1. CURRICULUM CA ȘI CONCEPT /
CONCEPȚIE

Termenul provine din limba latină, curriculum (la

plural curricula) și înseamnă alergare, fuga,
întrecere, locul unde se desfășoară întreceri, se
folosește și în sens de mersul vieții (curriculum
vitae).
Conținutul învatamântului sau curriculum-ul
reprezintă un sistem sau ansamblu de valori
ideatice, gnoseologice, și de abilități practice, sau
de cunoștințe, abilități, atitudini, selectat din
totalul cunoașterii și practicii umane care se
transmit și se dobândesc, se învață deoarece
conduc la dezvoltarea personaliății în vederea
integrării sociale în sens larg, și în viața social-
profesională, în sens restrâns, a acesteia.
Curriculum-ul reprezintă:
•o alegere succintă, o selecție informațională în
conformitate cu nevoile învatamântului;
•un program general al acțiunilor instructiv-
educative;
•selecția conținuturilor științifice pentru
elaborarea și organizarea disciplinelor de
învatamânt;
•sistemul componentelor învățământului:
obiective, conținuturi, strategii, etc.
Aria semantică a termenului se extinde de la cunoştinţe,
cursuri sau discipline la întreaga experienţă de învăţare a
individului, deci şi modul în care aceasta este planificată şi
aplicată: ansamblul experienţelor de învăţare, pe care
instituţia îl oferă tinerilor, cu scopul de a-i antrena în
descoperirea şi valorificarea maximă a propriilor
disponibilităţi şi interese.
Curriculumul este un model pedagogic care realizează
politica educaţională a statului, fiind conceput în baza
teoriei factorilor şi a teoriei axiologice, constituit dintr-un
număr necesar şi deplin de elemente în interrelaţii corelate
la nivel de paradigmă, asigurând formarea–dezvoltarea
personalităţii.
În sens larg, curriculumul defineşte întreaga
filosofie a educației și politicile educaționale -
întregul sistem al proceselor decizionale,
manageriale şi de monitorizare care preced,
acompaniază şi urmează proiectarea, elaborarea,
implementarea, evaluarea şi revizuirea
permanentă şi dinamică a setului de experienţe
de învăţare oferite de instituția educațională.
În sens restrâns, curriculumul desemnează
sistemul documentelor de tip reglator şi
normativ, în cadrul cărora se consemnează
experienţele de învăţare recomandate (planuri de
învăţământ, programe, manuale, ghiduri
metodologice etc.); finalitățile/obiectivele,
conținuturile, activitățile și mijloacele de predare-
învățare-evaluare; programele pe discipline de
studiu – curricula disciplinelor.
 Curriculum

Sens larg: proiectare, elaborare,

implementare, evaluare, revizuire
Sens restrâns: documente normativ-reglatorii
și prevederile acestora
Curriculumul este considerat și o sferă largă de modele de gândire despre
experienţa umană, nu concluzii, ci modele din care aceste concluzii derivă şi
contextul în raport cu care aceste concluzii sunt fundamentate şi validate.
Al. Crişan defineşte curriculumul din două perspective –
procesuală şi proiectivă.
• În sens larg, procesual, înţelegem prin curriculum ansamblul
contextelor şi al experienţelor de învăţare, inclusiv al manierelor de
organizare a acestora, pe care elevul (studentul – n.n.) le parcurge în
cadrul şcolii (oricărei alte instituții educaționale – n.n.) şi care au
rolul de a-l sprijini în procesul autoformării sale conştiente.
• În sens restrâns, proiectiv, curriculumul cuprinde ansamblul acelor
documente şcolare de tip orientativ, în cadrul cărora se consemnează
datele esenţiale privind procesele educative, experienţele de
învăţare, dar şi modelele de organizare specifică a acestora pe care
instituția educațională le oferă obiectului educației.
 Curriculum

Sens larg - proces: ansamblul contextelor şi al experienţelor

de învăţare pe care le parcurge obiectul învățării

Sens restrâns - proiectare: documente privind procesul

educației
Curriculumul în învăţămîntul superior -
un sistem complex de procese
decizionale, manageriale sau de
monitorizare care preced, însoţesc şi
urmează proiectarea, elaborarea,
implementarea, evaluarea şi revizuirea
permanentă şi dinamică a setului de
activități de formare profesională oferite
în instituția de învățământ superior
 Subiectul 2. CURRICULUM CA DOMENIU /
TIPOLOGIE
I. Din perspectiva teoriei curriculum-ului și după gradul de
organizare se pot delimita ca tipuri:
1. Curriculum general, cel care oferă o bază de cunoştinţe,
abilităţi şi comportamente obligatorii pentru toţi, pe parcursul
primelor stadii ale şcolarităţii.
2. Curriculum specializat pe categorii de cunoştinţe
şi aptitudini, care se focalizează pe îmbogăţirea şi
aprofundarea competenţelor, pe exersarea abilităţilor înalte,
pe formarea comportamentelor specifice determinării
performanţelor în diferite domenii particulare de studiu.
3. Curriculum subliminar - generat ca experienţă de
învăţare din mediul psiho-social şi cultural al clasei de
elevi, al şcolii, al universităţii şi care influenţează în
mod special evoluţia afectivităţii.
4. Curriculum informal, tip care derivă din ocaziile de
învăţare oferite de: mass-media; ONG-uri; muzee;
instutuţii culturale sau religioase; atmosfera familială
etc.
Primele două tipuri prezintă curriculumul formal, cel
subliminar – non-formal, și informal.
II. După gradul de obligativitate.
1. Curriculumul obligatoriu/de bază/nucleu.
Exemplu de componentă obligatorie a curriculumului (planului de învățământ)
universitar. Conform Planului - cadru pentru studii superioare (ciclul I - licență, ciclul
II - master, studii integrate, ciclul III - doctorat), aprobat în 2015 - unităţile de curs
/modulele fundamentale (cod F) care se oferă în regim obligatoriu; componenta de
formare a abilităţilor şi competenţelor generale (cod G) – limba străină, tehnologiile
de comunicare informațională, etica domeniului de profesionalizare, educația fizică,
limba română pentru comunicare, predate studenților alolingvi. Totodată, unităţile
de curs/modulele din componenta fundamentală (cod F), de formare a abilităţilor şi
competenţelor generale (cod G) şi socio-umanistică (cod U), practicile de
specialitate, constituie trunchiul programului de formare, care reprezintă structura
formativă de bază obligatorie în pregătirea viitorului specialist la ciclul I şi în cadrul
studiilor integrate, comună mai multor domenii de formare profesională în cadru
unui domeniu general de studiu. Programele de masterat oferă în regim obligatoriu
unități de curs fundamentale și de specialitate, stagii de profesionalizare și cercetare.
2. Curriculumul optional. Unitățile de curs de
orientare spre specialitate (licență) sau de specialitate
(masterat) asigură elementul individual al formării
profesionale și reprezintă un pachet de unități de
curs/module, obligatorii și opţionale, care asigură
elementul distinctiv al formării profesionale, reieșind
din logica structurării domeniului, în conformitate cu
tendințele pieței muncii, asigurând, astfel, un nivel
sporit de relevanță a studiilor și angajabilitate a
absolvenților, oferind studentului posibilitatea
configurării propriului traseu educațional.
3. Curriculumul facultativ. În învățământul universitar planul de învățământ
oferă cursuri la liberă alegere – prin care pot fi accumulate credite
suplimentare la cele prevăzute de sistemul de credite transferabile (60 pentru
un an).
Unităţile de curs la libera alegere asigură extinderea cunoştinţelor şi
dezvoltarea unor aptitudini ale studenţilor în domeniul de formare
profesională ales sau în alte domenii adiacente. Acestea se introduc în plan la
propunerea catedrelor pentru fiecare domeniu de pregătire profesională, la
solicitarea studenţilor.
În cadrul studiilor superioare de licenţă, studentul poate obţine credite
suplimentare în proporţie de cel mult 10% anual din numărul de credite
alocate programului de studii urmat. Studierea cursurilor la libera alegere se
programează pe tot parcursul formării profesionale și se realizează
suplimentar, în afara orarului de bază. Creditele suplimentare acumulate se
specifică în suplimentul la diplomă eliberat absolventului.
III. După gradul de generalitate
1. Curriculumul general - educatie de baza pentru toti,
trunchi comun de pregatire, curriculum nucleu, de baza.
În cadrul programelor de licență acesta este reprezentat de
unităţile de curs/modulele din componenta de formare a
abilităţilor şi competenţelor generale (cod G) şi socio-
umanistică (cod U).
În sensul documentelor de reglementare, curriculumul
general este prezentat prin Cadrul European al Calificărilor,
Cadrul Naţional al Calificărilor al Republicii Moldova şi Cadrul
Naţional al Calificărilor pentru învăţămîntul superior pe
domenii de formare profesională.
2. Curriculumul de profil. Curriculum-ul de profil,
specializat pe categorii de cunoștințe și
aptitudini (științe umanistice, ale educației, sociale,
tehnice etc.) este focalizat pe îmbogațirea și
aprofundarea competențelor, pe exersarea abilităților
înalte, pe formarea comportamentelor specifice
determinării performanțelor în domenii particulare.
3. Curriculumul specializat. Urmează finalitățile
formării pe speciaitățile din cadrul unor domenii mai
largi, se desprinde de la curriculumul domeniului.
IV. După modelul de proiectare
1. Curriculumul pe discipline. Proiectarea unităților de
curs/modulelor. Documentele operaţionale necesare
profesorilor de la toate disciplinele, de la toate ciclurile,
pentru proiectarea activităţilor concrete de instruire.
2. Curriculumul interdisciplinar. Raportarea la alte
curricule în sens interdisciplinar.
3. Curriculumul bazat pe obiective. Proiectarea
conținutului în conformitate cu obiectivele urmărite.
4. Curriculumul bazat pe competenţe. Demersul educaţional axat
pe competenţe reprezintă opţiunea cea mai răspîndită în
domeniul teoriilor şi practicilor curriculare contemporane. Acest
model este unul procesual, permiţând dezvoltarea treptată şi
ghidează elevul/studentul spre achiziţia integrată a unor
cunoştinţe, abilităţi/deprinderi şi atitudini purtătoare de valori
educaţionale relevante. În plus, un demers educaţional axat pe
competenţe încurajează oferirea unor experienţe de învăţare cât
mai apropiate de situaţiile autentice, reale de viaţă, devenind
miezul strategiilor actuale de formare şi dezvoltare prin învăţare.
5. Curriculumul centrat pe activitatea studentului. Curriculum
care „furnizează aptitudini pentru viaţă, creează persoane care
învaţă independent şi răspunde nevoilor în schimbare ale
studenţilor la nivel individual”.
 Subiectul 3. CURRICULUM CA STRUCTURĂ
Ține cont de:
1) mediile curriculare
exterioare universităţii:
- structura sistemului social;
- sistemul economic/piaţa
muncii;
- sistemul de comunicare;
- sistemul valoric;
2) mediile curriculare existente
în interiorul universităţii:
- mediul curricular managerial;
- mediul curricular cultural;
- mediul curricular didactic;
- mediul curricular de
cercetare;
- mediul curricular comunitar.
Include curricula pe cicluri de studii:
- învăţământul superior de licenţă;
- învăţământul superior de masterat.
- învăţământul superior de doctorat.
Se diferențiază în conformitate cu domeniile de
formare profesională și specialitățile conform
Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi
al specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în
învăţământul superior.
 Subiectul 4. CURRICULUM CA PRODUS
În acest context, curriculumul universitar reprezintă
ansamblul documentelor oficiale care stabilesc şi
reglementează Cadrul de referinţă la nivel universitar
privind conceptul, finalităţile, conţinuturile, strategiile
didactice de evaluare şi de cercetare.
Documentele/produsele curriculare sunt textele
scrise de tip conceptual, proiectiv şi metodologic.
 • Cadrul European al calificărilor
Documente de politici • Cadrul Național al Calificărilor
curriculare • Cadrul de referință al curriculumului universitar
• Planul-cadru

• Plan de învățământ
• Curricula pe discipline
Documente de tip • Proiecte didactice
proiectiv • Proiecte de cercetare
• Documente pentru stagii de profesionalizare

• cursuri universitare; manuale academice;

Documente de tip ghiduri metodologice
metodologic • seturi multimedia; soft-uri educaţionale
• teste de examinare
1. DOCUMENTE DE POLITICI CURRICULARE
(CONCEPTUALE):
- Cadrul de referinţă al curriculumului universitar
(concepţia);
- Planul-cadru de învăţământ;
- Cadrul Naţional al Calificărilor.
Alte acte juridice
- Codul educației al Republicii Moldova nr. 152 din 17.07.2014
(Monitorul Oficial, 24.10.2014, nr. 319-324, art. nr: 634);
- Legea nr.142-XYI din 07 iulie 2005 privind aprobarea
Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al
specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţămînt
superior, ciclul I;
- Ghidul utilizatorului Sistemului European de Credite Transferabile
/ECTS;
- Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de finalizare a
studiilor superioare de licenţă;
- Regulamentul cu privire la organizarea ciclului II - studii superioare
de master, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 464 din 28 iulie
2015;
- Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat,
ciclul III, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1007 din 10
decembrie 2014;
- Recomandări-cadru pentru elaborarea Regulamentului
instituţional privind organizarea evaluării activităţii de învăţare a
studenţilor;
- Cadrul Naţional al Calificărilor al Republicii Moldova şi Cadrul
Naţional al Calificărilor pentru învăţămîntul superior pe domenii de
formare profesională, aprobate prin Ordinul Ministrului educaţiei
nr. 934 din 29 decembrie 2010.
2. DOCUMENTE DE TIP PROIECTIV:
- planuri de învăţământ pe cicluri, domenii şi
specializări;
- curricula pe discipline (programe);
- proiecte didactice ale cursurilor, seminarelor,
lucrărilor de laborator;
- proiecte de cercetare;
- documente privind organizarea-desfășurarea-
raportarea stagiilor de practică.
3. DOCUMENTE DE TIP METODOLOGIC:
- cursuri universitare;
- manuale academice;
- ghiduri metodologice;
- seturi multimedia;
- soft-uri educaţionale;
- teste de examinare.
Autonomia universitară oferă instituţiilor de
învăţământ superior dreptul şi
responsabilitatea de a elabora documente
curriculare de tip proiectiv şi documente de
tip metodologic în conformitate cu misiunea
şi strategiile proprii educaţionale, având ca
repere de reglementare documente de
politici curriculare, elaborate sub egida
MECC.
 Subiectul 5. CURRICULUM CA ȘI CONȚINUT
• Discipline fundamentale, de specialitate
Sistemul disciplinelor • Discipline obligatorii, opționale, la liberă alegere
• Discipline fundamentale, de formare a abilităților și
de studii (în sens larg) competențelor generale, de orientare socio-
umanistică

• Teorii și legități generale și particulare

Sistemul cunoștințelor • Noțiuni generale și particulare
și valorilor (în sens • Principii, fapte, fenomene generale și particulare
îngust) • Procese generale și particulare
• Valori generale și particulare

• Competențe generale
• Competențe transversale
Sistemul competențelor • Competențe specifice programului de studii
• Competențe specifice disciplinei de studii
 Subiectul 6. CURRICULUM CA
PROCES/ACȚIUNE
Curriculumul ca proces include trei categorii de
activităţi:
1. Activităţi preimplementare:
- cercetare/diagnosticare;
- conceptualizare;
- proiectare/aprobare.
1.1. Cercetarea curriculară poate fi:
1) concepută ca realizarea proiectelor de lungă durată,
de scurtă durată, operaţionale;
2) realizată de universităţi, catedre, laboratoare de
cercetare; grupuri temporale de cercetători;
individual;
3) inițiată de MECC, instituţii de cercetări ştiinţifice;
instituţii de învăţământ superior.
1.2. Cercetarea currciculară se definitivează prin
conceptualizarea produsului curricular.
1.3. Proiectarea curriculară (designul instrucţional)
reprezintă un demers complex şi sistemic de anticipare a
desfăşurării activităţii de instruire. Acţiunea de proiectare
poate viza fie nivelul macro – cel al procesului de învăţământ
luat în ansamblu, mezzo – la nivel de programe de studii, fie
nivelul micro – cel al temelor, secvenţelor de instruire,
activităţilor didactice realizate în cadrul unei discipline
academice.
În viziune modernă, acţiunile de proiectare constau în
gândirea, anticiparea şi prefigurarea procesului de instruire, a
strategiilor şi tehnologiilor didactice. Se definitivează cu
elaborarea și aprobarea documentului curricular.
2. Activităţi implementare/funcţionare:
- implementare;
- monitorizare.
2.1. Implementarea unui curriculum se
referă, în primul rând, la aplicarea proiectului
curricular respectiv, urmărirea indicatorilor
cantitativi şi calitativi care vor fi supuşi
evaluării pe parcursul derulării şi la finalul
acestuia.
 Obiective,
resurse,
termene

Suport Comunicare,
exterior, de participare,
la superiori motivare
Implemen
tarea
produsului
curricular
Înlăturarea Formare-
rezistențelor dezvoltare
la schimbare personal

Flexibilitate
și
modificare
2.2. Monitorizarea prevede:
- monitorizare administrativă, care se referă la
urmărirea/supravegherea respectării dispoziţiilor legale referitoare la
planul de învăţământ, curriculum, manuale, organizarea şi
desfăşurarea procesului educaţional etc.;
- monitorizare formativă, axată pe monitorizarea procesului de
învăţare, cum ar fi, spre exemplu, administrarea periodică a testelor
criteriale care vizează esenţa unui program de studii, permite
identificarea problemelor, a dificultăţilor în derularea acestuia etc.;
- monitorizarea/pilotajul randamentului academic, care se realizează,
în general, cu ajutorul testelor normative ce au rolul de a informa, în
plan comparativ, cu privire la ceea ce „produc” instituţiile superioare
de învăţământ.
3. Activităţi postimplementare:
- realizarea conexiunii inverse;
- dezvoltarea/optimizarea.
3.1. Realizarea conexiunii inverse. Se
realizează prin raportul administrație-cadre
didactice, consilii/comisii de calitate –
structure administrative, studenți-cadre
didactice etc.
3.2. Dezvoltarea/optimizarea curriculumului.
Dezvoltarea curriculumului universitar este un concept
şi o activitate care presupune:
• dezvoltarea teoriei curriculare prin noi abordări,
concepte etc.;
• dezvoltarea cadrului conţinutal şi structural prin
introducerea noilor elemente/componente curriculare;
• crearea noilor produse/documente curriculare;
• elaborarea de noi tehnologii educaţionale etc.
Dezvoltarea curriculumului universitar este un proces
continuu şi are drept scop raportarea curriculumului la
schimbările permanente şi la tendinţele dezvoltării
curriculumului la nivel national şi internaţional. Dezvoltarea
curriculumului se axează pe:
- rezultatele cercetărilor ştiinţifice respective;
- experienţele de funcţionare a curricula academice;
- transferul tehnologic etc.
Conceptul de dezvoltare a curriculumului face parte dintr-o
abordare mai largă – cea care vizează asigurarea calităţii
învăţământului superior.
Subiectul 7. CURRICULUM CA FINALITATE/REZULTAT
Competenţa, în cadrul unui curriculum universitar modern,
reprezintă unitatea de bază, dar şi finalitatea de studii la sfârşitul
unui ciclu de învăţământ superior – la ieşire din sistem. Ieşirile
măsurabile sunt specializări finalizate prin licenţă, masterat,
doctorat.
Finalităţile de studii sunt rezultatele măsurabile obţinute în cadrul
procesului de învăţare, prin care se certifică în ce măsură şi la ce nivel
competenţele au fost formate/dezvoltate. Unele competenţe pot fi
dezvoltate liniar/progresiv, concentric şi/sau secvenţial pe parcursul
celor trei cicluri de învăţământ superior, iar dezvoltarea să se
realizeze la unul sau două cicluri.
La etapa actuală, noţiunea de competenţă este una dintre conceptele de
bază ale Cadrului European al Calificărilor (EQF). Stabilirea acestui cadru
de referinţă pentru învăţământul superior din Republica Moldova are ca
reper un şir de abordări şi documente reglatorii europene:
- Cadrul European al Calificărilor pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii
(EQF-LLL);
- Proiectul TUNING;
- Proiectul DUBLIN;
- Raport de progres: Comisia Europeană pentru Educaţie – 8 domenii ale
competenţelor-cheie;
- Proiectul de competenţe-cheie prezentat de UNESCO;
- Proiectul European pentru formarea pedagogilor de limbi moderne etc.
 Subiecte pentru recapitulare
• Identificaţi principalele semnificaţii ale abordării conceptului de
curriculum, folosindu-vă de informaţiile din curs, dar şi de alte
surse bibliografice recomandate la „Bibliografie”.
• Explicaţi în cuvinte proprii esenţa următoarelor forme/ tipuri de
curriculum: 1. curriculum formal 2. curriculum informal 3.
curriculum obligatoriu 4. curriculum opțional şi facultativ.
• Care este cadrul legislativ prin care se reglementează activitatea
de proiectare, elaborare, aprobare, monitorizare, evaluare a
curriculumului universitar?
 TEMA 2. PROIECTAREA CURRCICULUMULUI
UNIVERSITAR
Subiectul 1. PROIECTAREA PLANURILOR DE
ÎNVĂȚĂMÂNT LA PROGRAMELE DE STUDII
Subiectul 2. PROIECTAREA CURRICULEI PE DISCIPLINE
Subiectul 3. ELABORAREA CURSURILOR UNIVERSITARE,
MANUALELOR ACADEMICE, GHIDURILOR
METODOLOGICE, ALTOR PRODUSE CURRICULARE
 Obiective
• să utilizeze/ opereze cu principalele concepte teoretice specifice acestui
capitol: proiectare a curriculum-ului, monitorizare şi implementare,
evaluare a curriculumului universitar în diverse contexte de instruire,
metodice etc.;
• să argumenteze/ să explice semnificaţia şi importanţa principalelor
faze/ etape ale construcţiei unui curriculum, precum necesitatea
complementarităţii celor trei faze/ etape/ stadii;
• să justifice evoluţia/ deplasarea accentului de la curriculum-ul centrat
pe „materia de învăţat” pe curriculum-ul centrat pe student, în
concordanţă cu evoluţiile din planul psihologiei, pedagogiei, al celorlalte
domenii/ ştiinţe;
• să utilizeze/ să integreze în practica educaţională curriculum-ul centrat
pe student.
Bibliografie
1. Cadrul de referinţă al curriculumului universitar. Coord.:
Vladimir Guțu. Chișinău: CEP USM, 2015. 128 p.
2. Dumbrăveanu R. Centrarea pe student în contextul
Procesului Bologna. Programul Tempus IV Teacher Education
Review and Update of Curriculum. Chişinău: Continental Grup
(F.E.-P. „Tipografia Centrală”), 2014. 112 p.
3. Gherștega T. Managementul curriculumului universitar în
contextual autonomiei instituționale. Chișinău: IȘE, 2018. 168
p.
Subiectul 1. PROIECTAREA PLANURILOR DE
ÎNVĂȚĂMÂNT LA PROGRAMELE DE STUDII
Se realizează în conformitate cu prevederile
Planului - cadru pentru studii superioare
(ciclul I - licență, ciclul II - master, studii
integrate, ciclul III - doctorat) – 2015.
Planul de învăţămînt include patru componente definitorii:
a) componenta temporală, care reprezintă modul de
planificare în timp a procesului de formare (săptămînă, semestru,
an, ciclu), unitatea principală de măsură a procesului de formare
fiind creditul de studiu ECTS;
b) componenta formativă, care reprezintă modul de distribuire
a unităţilor de conţinut (unitate de curs, pachete de cursuri,
module);
c) componenta acumulare, care reflectă modalităţile de
alocare a creditelor de studiu ECTS;
d) componenta evaluare, care reprezintă modalităţile de
evaluare curentă şi finală a finalităţilor de studiu şi competenţelor
obţinute de student la unitatea de curs/modulul respectiv.
Planurile de învăţămînt pentru ciclul I – licență şi studii
integrate se elaborează pe specialităţi, în conformitate cu
Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al
specialităţilor.
Programele de master, ciclul II, se stabilesc în limitele
domeniilor generale de studiu aprobate pentru ciclul I,
conform Nomenclatorului domeniilor de formare
profesională şi al specialităţilor, care, în funcție de conceptul
și conținutul planului de învățămînt, pot fi: de aprofundare,
interdisciplinare și complementare. După tipurile respective
de programe, orientarea studiilor superioare de master
poate fi: master științific și master de profesionalizare.
Programele de doctorat, ciclul III, se
organizează pe domenii de studii conform
Nomenclatorului domeniilor de formare
profesională şi al specialităţilor. Doctoratul
constituie ciclul superior de studii
universitare, axat pe dezvoltarea cunoaşterii
prin cercetare ştiinţifică originală și care se
realizează prin programe de două tipuri:
doctorat ştiinţific și doctorat profesional.
La elaborarea planurilor de învăţămînt pentru cele trei
cicluri universitare se va urmări realizarea unui
învăţămînt centrat pe student, orientat spre
dobîndirea finalităţilor de studiu şi formarea
competenţelor prevăzute prin Cadrul Naţional al
Calificărilor pe cicluri şi pe domenii generale de studio
/domenii de formare profesională. Obținerea
finalităţilor de studiu şi formarea competenţelor
pentru un domeniu de formare profesională va fi
completată prin accentuarea caracterului pragmatic al
conţinutului formativ al unităţilor de curs cuprinse în
planul de învăţământ.
Componenta temporală a planului de învăţămînt este reprezentată
prin calendarul universitar, care include repartizarea activităţilor
didactice pe ani, semestre (sesiuni în cazul studiilor cu frecvenţă
redusă sau la distanţă), cu stabilirea termenelor şi duratei
semestrelor, stagiilor de practică, sesiunilor de examene, a evaluării
finale (examenului de licenţă/examenului de finalizare a studiilor
superioare integrate/susţinerii tezei de master / de doctor) şi a
vacanţelor.
În domeniile de studii reglementate la nivel european, structura şi
durata studiilor de doctorat respectă prevederile legale aplicabile la
nivel european.
În cazul programelor comune de studii superioare, calendarul
universitar va include graficul mobilității academice între instituțiile
membre ale consorțiului.
Componenta formativă include setul de unităţi de
curs/module repartizate pe semestre/ani de studiu. După
gradul de obligativitate şi posibilitatea de alegere, unităţile
de curs/modulele se clasifică în:
a) obligatorii;
b) opţionale;
c) la libera alegere.
După funcţia în formarea profesională iniţială prin
competenţe generale şi competenţe specifice, unităţile de
curs /modulele oferite vor fi grupate în următoarele
componente:
- la ciclul I şi în programele de studii integrate: a) componenta fundamentală
(cod F); b) componenta de formare a abilităţilor şi competenţelor generale
(cod G); c) componenta de orientare socio-umanistică (cod U); d)componenta
de specialitate - de bază şi secundară, în cazul instruirii concomitente în două
domenii înrudite (cod S);
- la ciclul II: a) componenta fundamentală (cod F); b) component de
specialitate (cod S);
- la ciclul III, curricula doctorală asigură formarea de competenţe profesionale
de conţinut, cognitive şi de cercetare în domenii de specialitate, precum şi a
unor competenţe transversale, și cuprinde unități de curs de sinteză, profilate
pe domenii, cu module de metodologia cercetării; în cadrul doctoratului
profesional – cu funcții aplicative concret definite. La studiile de doctorat
unitățile de curs și activitățile de cercetare se recomandă a fi grupate în
următoarele componente: a) componenta fundamentală (discipline
academice); b) componenta de orientare spre specialitate și pentru
dezvoltarea competențelor transversale; c) componenta de formare a
abilităților de cercetare individuală și de comunicare științifică.
Componenta evaluare
Planul de învăţămînt prevede tipurile şi modalităţile de evaluare a
finalităţilor de studii, inclusiv: a) evaluare curentă: testare, eseu,
referat, studiu de caz (individual sau în grup), raport asupra practicii
etc.; b) evaluare finală: examinare orală, examinare în scris,
examinare combinată, eseu, prezentare, portofoliu, teză/ proiect de
cercetare.
Se recomandă diversificarea formelor de evaluare curentă pe
parcursul semestrului.
Rezultatele academice ale studenţilor se evaluează: a) pe parcursul
semestrului; b) la sfârşitul semestrului; c) la finalizarea programului
de studii în cadrul fiecărui ciclu al învăţământului superior.
Subiectul 2. PROIECTAREA CURRICULEI PE
DISCIPLINE
Curricula (programe) pe discipline reprezintă
documente operaţionale necesare şi obligatorii
pentru cadrele didactice de la toate disciplinele
academice, stagii de practică pentru toate ciclurile
învăţământului superior (licenţă, master,
doctorat) în procesul de proiectare şi realizare a
activităţilor de predare-învăţare-evaluare în
cadrul universităţii.
Din perspectiva teoriei curriculumului, acest tip de
documente este elaborat în funcţie de finalităţile
stabilite pe cicluri de învăţământ şi valenţele
formative ale disciplinei respective privind formarea
dimensiunii specifice ale acestor finalităţi. Orice
activitate de instruire planificată pe bază de curricula
va fi concepută de profesor ca activitate de predare-
învăţare-evaluare/cercetare.
Funcţia centrală a curricula constă în
reglarea/orientarea proiectării didactice a activităţilor
de instruire concrete în cadrul cursurilor, seminarelor,
lucrărilor de laborator, stagiilor de practică.
Funcţia centrală a curricula constă în
reglarea/orientarea proiectării didactice a activităţilor
de instruire concrete în cadrul cursurilor, seminarelor,
lucrărilor de laborator, stagiilor de practică.
Proiectarea curricula pe discipline în învăţământul
superior, se realizează, de regulă, de cadrele didactice
– titulari de cursuri, doctori/doctori habilitaţi şi se
aprobă la şedinţele catedrelor/facultăților şi Comisiilor
de Asigurare a Calităţii.
Cerinţele proiectării curriculare impun realizarea
unor acţiuni pedagogice situate într-o ordine
ierarhică explicită, exprimată în termeni de decizii
de politici curriculare instituţionale:
•fundamentarea clară a concepţiei curriculumului
(centrare pe student, centrare pe competenţe
etc.);
•definirea explicită a finalităţilor angajate în
selectarea şi ordonarea materiei pe cicluri de
învăţământ (module/unităţi de învăţare);
• definirea clară şi taxonomia finalităților specifice
disciplinei, corelarea acestora cu finalitățile din planul
de învățământ, din Cadrul Eurpean al Califăcărilor,
Cadrul Naţional al Calificărilor, care converg la
formarea competenţelor specializării;
• identificarea soluţiilor metodologice optime în diferite
situaţii de instruire;
• prezentarea soluţiilor docimologice posibile la nivel
strategic şi operaţional în termeni de evaluare iniţială,
continuă/formativă, finală/sumativă.
Conceperea curricula pe discipline prevede:
• structurarea lor hexagonală (concepţia curriculumului -
repere conceptuale), finalități, conţinuturi (module,
subiecte, unităţi de conţinuturi), strategii didactice,
strategii de evaluare, administrarea disciplinei;
• dezvoltarea componentei „finalități” şi raportarea acestora
la finaitățile din planul de învățământ, correlate cu cere din
Cadrul European al Calificărilor / Cadrul Naţional al
Calificărilor, taxonomie acceptată a finalităților, potenţialul
formativ al conţinutului disciplinei;
• constituirea statutului unităţilor de conţinut ca mijloc
de formare/dezvoltare a finalităților/competenţelor;
• corelarea strategiilor didactice, strategiilor de
evaluare cu finalităţile proiectate;
• deschiderea spre intra- şi
transdisciplinaritate/transversalitate.
Structura curricullumului la modul/disciplină în
conformitate cu concepția curriculară a ULIM include
următoarele componente.
 Preliminarii – date despre modul/disciplină -
unitatea de curs (descriere, poziționare în planul de
învățământ și administrare)
Autorul programei: dr. Svetlana Rusnac
Titular al cursului: dr. Irina Caunenco,
Email:
caunencoi@mail.ru
Codul cursului: S.02.O.010
Categoria formativă a cursului S
(F-fundamentală, G-generală, S-de
specialitate, U-socio-umanistică, M-de
orientare către masterat):
Categorie de opţionalitate a cursului
O
(O- obligatorie, A- opţională, L- liberă alegere):
Credite ECTS: 5
Specialitatea/specializarea: Psihologie / Programul de master Psihologie clinică și consiliere
psihologică
Ciclul: Masterat
Anul de studii: I
Semestrul: I
Numărul total de ore: 150
Numărul de ore de contact: 30
Din ele prelegeri: 20
seminarii: 10
laboratoare:
Numărul de ore pentru studiul individual: 120
Limba de predare: română și rusă
Discipline premergătoare: În cadrul ciclului I – Licență: Psihologia personalităţii: teorie şi
epistemologie; Psihoterapia: repere teoretice, metodologice şi
 Prezentarea generală și scopul unității de curs
Descrierea şi scopul unităţii de curs
Disciplina ”Modelul umanist în psihoterapie și consiliere psihologică” face parte
din blocul disciplinelor de specializare, prezentând teoria și practica a trei
dintre abordările psihoterapeutice clasice – psihoterapia centrată pe client,
gestaltterapia și analiza tranzacțională. Conceptele abordate în cadrul acestui
curs urmează obiectivul atât al pregătirii studenților pentru înțelegerea și
sprijinul specializat al persoanelor care solicită susținere specializată
psihologică, cât și al autocunoașterii și autodezvoltării. Scopul cursului constă în
formarea unor reprezentări adecvate privind rolul psihoterapiilor umaniste în
sistemul serviciilor psihologice; asimilarea teoriilor și tehnologiilor
psihoterapeutice; formarea abilităților practice de consiliere prin învățarea
metodelor și exersarea lor sub supervizare; cultivarea spiritului etic în
conformitate cu standardele profesionale.
 Finalitățile disciplinei corelate cu cele ale
programului de studii (conținute în planul de
învățământ)
Cod Finalităţi de studii din planul de studiu Finalităţi de studii specifice unităţii de curs

Cunoştinţe Cunoştinţe
1.1 va cunoaşte diferite modele 1.1. va opera cu aparatul terminologic al
teoretice de evaluare şi intervenţie psihologiei şi psihoterapiilor umaniste,
în domeniul psihologiei clinice, care- intergrând noţiunile în modele de explicare
i oferă posibilitatea identificării teoretică a realităţii psihice şi utilizând
particularităţilor distincte ale cunoştinţele în proiectarea consilierii
tulburărilor de sănătate mentală şi psihologice;
psihosomatică şi stabilirii metodelor 1.2. va oferi o explicaţie conceptual-
de diagnostic/asistenţă/consiliere metodologică a problemelor personalităţii,
pentru fiecare caz concret; structurării psihicului, sănătăţii şi patologiilor în
terapia centrată pe client‚ analiza tranzacţională
şi gestalterapie.
• Bibliografia recomandată (obligatorie și suplimentară, inclusiv
referință la lincuri care prezintă material utile asimilării
conținuturilor, formării abilităților și competențelor conforme
finalităților)

• Strategii didactice/activităţi de predare-învăţare-evaluare (care se

regăsesc în descrirea conținuturilor didactice)
Metode de predare şi învăţare: expunerea didactică; conversaţia;
metoda demonstraţiei, lucrul cu manuale şi sursele bibliografice;
activitate în echipă, simularea de caz/situaţie, brainstorming, studiul
de caz, cercetare aplicată în grup şi individuală, lectura textelor de
specialitate dirijată, întocmirea de referate la teme.
 Detalizarea modalității și sarcinilor de evaluare
No Tipul de sarcini Ponderea (%) din nota finală
1 Contribuția personală și participare activă la ore 20
2 Întocmirea glosarului de termeni la curs 10
3 Prezentarea de referat (Power Point) 10
4 Studiu de caz (analiza jocurilor și scenariilor din filmul Little Children 10
(2006))
5 Descrierea a 3 tehnici/metode gestaltterapeutice 10
6 Examen final (conferință teoretico-practică) - examinare prin
portofoliu: 10
- Prezentare în Power Point a unui raport/referat la teme propuse în cadrul
cursului 10
- Prezentarea unei metode de terapie centrată pe persoană
- Prezentarea unui studiu de caz – joc sau scenariu al eroilor din filmul Little
Children (după modelele din AT) 10
- Demonstrația în grup a unei metode gestaltterapeutice 10
Total 100
 Prezentarea conținuturilor didactice, completate cu informație utilă
despre repartizarea orelor, bibliografia recomandată, sarcinile în grup
și individuale
Repartizarea Lectură Lectură Sarcini în Sarcini
orelor Conţinuturi obligatorie suplimentară grup individuale
P/S/L/Ind
5/2/0/30 Personalitatea în viziunea rogersiană. Rogers, C. A deveni o Niculescu, G. Conversație. Analiza Formularea și prezentarea
persoană. Psihoterapia centrată ședinței așteptărilor privind cursul.
Particularităţile esenţiale ale terapiei centrate pe
Rusnac S. Sport digital la pe persoană – „condiţii psihoterapeutice ”Cazul Completarea glosarului.
client. Principiile de bază în explicarea dinamicii şi curs ”Modelul umanist în necesare şi suficiente”. Gloria” Referate: Psihologia umanistă:
comportamentului personalităţii de către Rogers. consilierea psihologică și Tolan, J. Psihoterapie și Dezbatere: metode și caracterizare generală.
Schimbarea personalităţii în procesul terapiei psihoteraie” consiliere centrată pe tehnici psihoterapeutice Principiile de bază în explicarea
persoană. în PTCC dinamicii şi comportamentului
centrate pe client. Condiţiile necesare derulării
personalităţii de către Rogers
procesului terapeutic. Maturitatea emoţională şi Condiţiile necesare derulării
capacităţile empatice. Metode şi tehnici utilizate în procesului terapeutic în
terapia centrată pe client. Consilierea copiilor în consilierea umanistă
rogersiană.
cadrul terapiei centrate pe client. Terapia centrată
Metode utilizate în discuţia
pe grup. psihoterapeutică rogersiană
Seminar. Psihologia și psihoterapia umanistă – Rolul şi rezultatele consilierii
cadru conceptual și practică de consigliere copiilor în terapia centrată pe
client.
Prezentarea și discutarea referatelor
Rolul terapeutului în grupul de
Vizionarea filmului – Ședința psihoterapeutică Carl întîlnire rogersian
Rogers – Gloria. Analiza metodelor și tehnicilor
utilizate în psihoterapia centrată pe client
Subiectul 3. ELABORAREA CURSURILOR UNIVERSITARE,
MANUALELOR ACADEMICE, GHIDURILOR
METODOLOGICE, ALTOR PRODUSE CURRICULARE
Manualul universitar este un mijloc didactic, în care este reflectată o
tehnologie educaţională, ce contribuie la formarea competenţelor
profesionale și sociale, la achiziționarea valorilor relevante
contextului social și permite studentului să conştientizeze şi să-şi
realizeze scopurile orientate spre formarea profesională și adaptarea
la condiţiile mereu în schimbare ale vieţii prin propriul potenţial
intelectual şi creativitate.
Manualul universitar este în strânsă corelație cu cerinţele curriculare
atât generale, cât şi specific nivelului educaţional și domeniului de
studiu.
Structura manualului universitar
Manualul universitar are un titlu sau o denumire care
reflectă ideea de bază a conţinutului manualului.
O structură bine determinată garantează relevanţa şi
integritatea manualului. De regulă, manualul are 3 părţi
componente: partea introductivă, conţinutul de bază şi
partea finală.
Partea introductivă este un preambul, în care autorul/autorii
motivează potenţialii beneficiari ai manualului să studieze
disciplina şi să utilizeze manualul. În partea introductivă se
evidențiază actualitatea şi noutatea informaţiei incluse în
manual, competenţele specifice disciplinei care vor fi
formate prin studiul conținutului manualului.
Conţinutul de bază este partea fundamentală a
manualului și se constituie din unități didactice.
Elementele esențiale ale unității didactice sunt
finalitățile educaționale și anume:
competența/finalitatea specifică (reluată din
curriculum) și obiectivele ce contribuie la formarea
competenței/finalității. Conținutul unității didactice
se subordonează competenței și constă din două
componente: cea informaţională, ce include text şi
imagini şi cea acţională/formativ-dezvoltativă, care
include activități de învățare.
Elaborarea conținutului unității didactice presupune
respectarea unor criterii pedagogice referitoare la
redactarea textului, selectarea imaginilor și formularea
activităților de învățare. În redactarea textului e necesar să
se respecte următoarele criterii: complexitatea ştiinţifică a
textului, respectarea particularităților editoriale de
prezentare a textului, accesibilitatea receptării mesajului,
curiozitatea umană etc.
Imaginile includ fotografii, desene, scheme, grafice,
documente istorice etc. În selectarea imaginilor pentru
componenta informațională se ţine cont de valoarea lor
instructivă și anume de aportul pe care-l vor avea în
realizarea obiectivelor de învăţare.
Activitățile de învățare se formulează complex, în context
taxonomic. O activitate de învățare include o sarcină
didactică corespunzătoare unei anumite componente a
competenței și metode interactive relevante pentru
rezolvarea eficientă a sarcinii.
Partea finală a manualului universitar include, de obicei, o
listă bibliografică, dar mai poate include și un dicţionar de
termeni suplimentari celor prezentaţi anterior, în text, care
sunt utili pentru aprofundarea cunoştinţelor la decizia
autorilor. De asemenea, în această parte a manualului mai
poate fi prezentată o informaţie referitoare la perspectiva
dezvoltării achizițiilor însuşite prin prisma conținutului
manualului.
 RECOMANDĂRI METODICE PENTRU
ELABORAREA MATERIALELOR DIDACTICE
RIGORI NOTE DE CURS SUPORT DE CURS GHID METODIC

Titlul Corespunde denumirii Corespunde denumirii Corespunde denumirii

disciplinei din planul disciplinei din planul disciplinei din planul
de învăţământ aferent de învăţământ aferent de învăţământ aferent
programului de programului de programului de
studiu. studiu. studiu.
RIGORI NOTE DE CURS SUPORT DE CURS GHID METODIC
Structura 1. Cuprins 1. Cuprins 1. Introducere/Preliminarii/Notă
2. Introducere/ 2. Introducere/Preliminarii introductivă
Preliminarii 3. Conţinutul propriu-zis al unităţilor 2. Obiectivele generale ale
3. Conţinutul propriu- de învăţare, conform curricula disciplinei
zis, structurat pe disciplinei 3. Administrarea cursului/modulului
unităţi de învăţare/de 4. Recomandări metodice pentru 4. Strategii de evaluare
conţinut lucrul individual al studentului 5. Tematica şi repartizarea
4. Listă bibliografică, 5. Listă bibliografică orientativă a orelor de
însumează 6. Anexe curs/seminar/lucru individual
bibliografia indicata a. Teste de evaluare/autoevaluare 6. Conţinutul orelor de curs
la sfârşitul fiecărei b. Lista temelor pentru teze de 7. Conţinutul orelor de seminar
unităţi de învăţare. an/licenţă/master; 8. Listă bibliografică
5. Anexe c. Listă de tematici pentru 9. Cerinţe pentru activităţile
a. Probleme referate/proiecte de cercetare/ individuale ale studenţilor
b. Exerciţii eseuri/comunicări etc. sau alte produse 10. Lista temelor pentru teze de
c. Speţe ale lucrului individual al studentului an/licenţă/master; proiecte de
d. Documente etc. d. Problemar/ Exerciţii cercetare/referate/eseuri/comunicări
e. Mostre de rezolvare a etc. sau alte activităţi individuale
problemelor/exerciţiilor
 RIGORI NOTE DE CURS SUPORT DE CURS GHID METODIC
Introducere/Pre
liminarii/Notă
Introducere - va furniza Introducere – va furniza Introducere – va
introductivă informaţii referitoare la: informaţii referitoare la: furniza informaţii
− disciplină – scurtă − disciplină – scurtă prezentare referitoare la:
prezentare − locul − locul disciplinei/cursului in − disciplină – scurtă
disciplinei/cursului in cadrul programului de studiu; prezentare − locul
cadrul programului de − obiectivele generale ale disciplinei in cadrul
studiu (se raspunde la disciplinei; programului de
intrebarea: “la ce anume − competentele formate/ studiu;
foloseste studentului dezvoltate de disciplina − competentele
disciplina/cursul?”); respective; formate/dezvoltate de
− competentele − administrarea cursului/ disciplina respectivă
formate/dezvoltate de modulului; − modul de
disciplina respective; − modul de structurare al structurare al
− modul de structurare al disciplinei pe unităţi de disciplinei;
disciplinei pe unităţi de învăţare şi reguli de utilizare a − scopul şi reguli de
învăţare; suportului de curs; utilizare a Ghidului;
RIGORI NOTE DE CURS
Cerinţe faţă - materialul este prezentat pe unităţi
de conţinut conform curricula
de conţinut
disciplinei;
- are un caracter de sinteză
(accentuează principii, concepte,
teorii etc. si evidenţiază corelarea lor
cu realitatea);
- volumul unei unităţi de conţinut sa
fie de până la 20 de pagini (format
A4);
- structura unităţii de conţinut se
construieşte pornind de la
competentele vizate în curricula
disciplinei;
- poate conţine aplicaţii practice, care
trebuie sa ilustreze metodologia si
instrumentarul care au fost prezentate
in cadrul cursului
SUPORT DE CURS
- prezentarea competentelor dobândite prin
însuşirea conţinutului;
- divizarea materialului in unităţi de învăţare,
care facilitează învăţarea graduala şi
structurata (conform curricula disciplinei);
- proiectarea materialelor de studiu
corespunzător obiectivelor;
- prezentarea succintă (text/reprezentări
grafice, scheme/) a subiectelor tratate in
cadrul unităţii de învăţare;
- volumul unei unităţi de conţinut sa fie de
până la 10 de pagini (format A4);
- structura suportului de curs porneşte de la
competenţele vizate în curricula;
- include teste/sarcini de autoevaluare a
cunoştinţelor după fiecare secţiune a unităţii
de învăţare.
GHID METODIC
- prezintă elementele esenţiale ale
subiectului tratat şi include nucleul de
cunoştinţe si deprinderi necesare
studenţilor, pentru a atinge nivelul de
competente dorit;
- conţinutul orelor de curs:
 obiective de referinţă
 rezumatul temei/unităţii de conţinut (1-
3 pagini)
 sarcini de autoevaluare
 o lista bibliografică minimala, pe care
studentul trebuie sa o parcurgă pentru
această unitate (un decupaj din
bibliografia de la sfârşitul cursului;
- conţinutul orelor de seminar:
 tematica şi sarcinile seminarului;
 sarcini de evaluare
curentă/autoevaluare;
 listă bibliografică;
-conţine instrumente de evaluare ale
progresului studenţilor in dobândirea
cunoştinţelor.
Sarcini pentru evaluare

•Elaborați un curriculum la una din

disciplinele predate
•Elaborați planul desfășurat al suportului
de curs la una din disciplinele predate
Tema 3. PROIECTAREA
CURSULUI/SEMINARULUI UNIVERSITAR
Subiectul 1. Tipologia cursurilor/seminarelor
universitare
Subiectul 2. Structura cursului / seminarului
universitar
Subiectul 3. Evaluarea cursului / seminarului
universitar
Obiective
• Să cunoască tipurile și structura cursului /
seminarului universitar
• Să poată face o alegere a tipului cursului /
seminarului universitar în conformitate cu
obiectivele, modalitatea de învățare-predare,
finalitățile urmărite
Bibliografie
1. Cadrul de referinţă al curriculumului universitar. Coord.:
Vladimir Guțu. Chișinău: CEP USM, 2015. 128 p.
2. Cristea S. Fundamentele pedagogiei. Iaşi: Polirom, 2010.
3. Negreţ-Dobridor I. Teoria generală a curriculumului
educaţional. Iaşi: Polirom, 2008.
4. Singer M., Sarivan L. QUO VADIS, Academia? Repere pentru
o reformă de profunzime în învăţământul superior. Bucureşti:
Sigma, 2006. 416 p.
Cursul, seminarul universitar reprezintă o formă de
organizare a activităţii didactice, proiectată şi
realizată în mod special în învăţământul superior.
Conceptul pedagogic de curs şi seminar universitar
defineşte ansamblul activităţilor de predare-învăţare-
evaluare conform curriculumului universitar, realizat
pe parcursul unui semestru, an academic. Din
perspectiva proiectării, cursul şi seminarul universitar
reprezintă demersuri curriculare, elaborate de către
cadrele didactice în raport cu politicile educaţionale
universitare, dar şi viziunile didactice proprii.
 Subiectul 1. Tipologia cursurilor/seminarelor
universitare
În conformitate cu finalităţile şi tipurile de
activităţi teoretice şi practice, se disting:
II. Seminare
I. Cursuri - introductive;
A: - de reluare şi aprofundare;
- introductive/de iniţiere; - de dezvoltare;
- tematice;
- aplicative;
- de sinteză;
B: - training;
- teoretice; - integrative;
- practice/aplicative; - de evaluare.
- modular-integrative (sandwich).
În conformitate cu II. Seminare
paradigma metodelor, se - dezbatere;
disting:
- în baza rezultatelor;
I. Cursuri
- în baza exerciţiului;
- prelegere clasică; - în baza cercetării;
- dezbatere;
- în baza jocului didactic;
- prelegere-dezbatere;
- braistormingul;
- prelegere-conferinţă; - bazat pe studiul de caz.
- prelegere
problematizată.
 Subiectul 2. Structura cursului / seminarului
universitar
Trebuie de menţionat faptul că la etapa actuală a dezvoltării
didacticii universitare nu mai există diferenţierea clasică a
cursului şi a seminarului universitar, deoarece, în anumite
condiţii, cursul universitar preia multe funcţii ale seminarului
şi invers.
Totodată, designul cursului şi al seminarului universitar
depinde de finalitatea cursurilor, tipologia acestora,
orientarea conceptual-metodologică a cadrului didactic,
legităţile predării-învăţării-evaluării.
Desigur, cursul introductiv, de exemplu, va avea
structură diferită de cursul-dezvoltare sau seminarul pe
baza referatelor va avea altă structură decât cel de
evaluare. În acelaşi timp, structura cursului şi a
seminarului universitar depinde, în mare parte, de
etapele actului de instruire şi interacţiune dintre
componentele curriculare: finalităţi, conţinuturi,
strategii didactice/ activităţi de predare-învăţare-
evaluare.
Proiectarea cursului/seminarului universitar poate fi realizată în
cadrul următoarelor etape:
1. Introducere/pregătire
- captarea atenţiei;
- motivarea;
- raportarea la experienţele trecute etc.
2. Prezentarea subiectului şi a problemelor respective
- actualizarea;
- identificarea;
- analiza contradicţiilor;
- formularea problemelor.
3. Rezolvarea problemelor prin:
- sarcini didactice;
- activităţi analitice, constructive etc.
4. Reflecție
- aprecieri;
- demonstrarea propriei opinii şi a opiniei altuia;
5. Generalizare/concluzionare
- formularea de concluzii;
- formularea de legităţi;
- formularea de rezultate;
- pronosticarea.
 Subiectul 3. Evaluarea cursului / seminarului
universitar
Cursul/seminarul universitar poate fi evaluat în scopul
atestării cadrului didactic; trecerii cadrului didactic
prin concurs; stabilirii calităţii predării cursului;
acreditării programelor de studii; evaluării
interne/externe. În calitate de evaluatori pot fi experţii
în domeniu; şef al catedrei; membrii comisiilor de
asigurare a calităţii, colegii, studenţi.
De regulă, se proiectează şi se evaluează
cursul/seminarul universitar în cadrul unei unităţi
de învăţare/unui modul care include:
subiectul/unitatea de conţinut, competenţele
specifice, strategii de predare-învăţare-evaluare.
Fiecare unitate de învăţare/modul se realizează
în cadrul mai multor ore de curs şi seminar. De
exemplu, 4 ore curs + 6/8 ore seminar.
Important este să se țină cont de:
a) funcţiile şi specificul cursului şi
seminarului universitar;
b) de tipul cursului/seminarului
universitar;
c) de finalităţile specifice pentru fiecare
curs/seminar universitar.
 Sarcini pentru evaluare
• Redactați curriculumul întocmit, introducând în acesta tipurile de
cursuri/seminarii proiectate/ De exemplu:
Tema 1. Psihologia clinică în domeniul ocrotirii sănătății: dezvoltare la etapa
actulă și perspective. Orientarea spre o abordare bazată științific privind
sănătatea mintală, psihosomatică și echilibrul comportamental (prelegere
problematizată)
Psihologia clinică în contextul sănătății publice: orientare spre nevoile
societății.Criterii de decizie privind perspectiva dezvoltării serviciilor psihologice
în sănătatea mintală și somatică. Meritele intervențiilor psihologice și alte
perspective pentru psihologia clinică
Seminare: Cercetări ale rolului psihologului clinician în sistemul serviciilor de
asigurare a sănătății (în baza cercetării)
Domeniile psihologiei sănătății și locul psihologiei clinice. Funcțiile psihologicilor
in spitale, alte centre medicale. Extinderea ariilor de aplicare a psihologiei clinice.
Vă mulțumsc pentru atenție!