TEORIA

CURRICULUMULUI

AUTOR MONICA MAIER

SUPORT DE CURS
PIPP- anul I
 CONCEPTUL DE CURRICULUM.
EVOLUȚIA ȘI OPTIMIZAREA CURRICULUMULUI EDUCAȚIONAL

OBIECTVUL GENERAL AL CURSULUI

Dezvoltarea capacității de a analiza curriculumul

școlar din perspectiva evoluției și optimizării
acestuia pe baza modelelor și teoriilor pedagogice,
dar și a politicilor educaționale actuale.
 OBIECTIVE OPERAȚIONALE
1. Să definească conceptul de curriculum din perspectivă epistemologic ă, pornind de la varietatea ideilor și concep țiilor din teoria
contemporană a curriculumului.
2. Să explice sensul denotativ și conotativ de „curriculum”, plecând de la perspectiva etimologic ă de definire a conceptului.
3. Să analizeze semnificațiile moderne ale curriculumului educational, precizând sensul restrictiv și semnifica ția extensiv ă a termenului.
4. Să analizeze comparativ „curriculum development” și „curriculum improvement” din perspectiva reformei curriculare.
5. Să analizeze conceptul de „optimizare curricular ă” din punct de vedere deontologic și din punct de vedere tehnic, plecând de la
premisele reformei curriculare.
6. Să descrie perspectivele lui Dewey, Bobbitt, Tayler, Hildei Taba, McGee, Ornstein și Hunjins, privind curriculumul educational în sens
evolutiv.
7. Să descrie optimizarea curriculară prin demersul pentafazic, analizând fiecare faz ă a demersului.
8. Să analizeze principiile și normele de proiectare curriculară modern ă, plecând de la perspectivele lui R. Wynn și C. Young.
9. Să analizeze importanța unui curriculum centrat pe competențe, așa cum a fost descris de Mu șata Boco ș și Vasile Chi ș (2013).
 1. Definirea conceptului de curriculum
2. Semnificații moderne ale conceptului de curriculum educational
3. Reforma curriculară din perspectiva dezvoltării și optimizării curriculumului
4. Evoluția curriculumului (Perspectiva lui Dewey. Modelul lui Bobbitt. Modelul circular
al lui Bobbitt și Charters. Modelul rational al lui Tayler. Modelul interactionist al Hildei
Taba. Modelul dynamic al lui McGee. Modelul lui Ornstein și Hunkins).
CONȚINUTUL 5. Demersuri ale optimizării curriculare: demersul trifazic, tetrafazic și pentafazic. Fazele
CURSULUI optimizării prin demersul pentafazic.
6. Principiile și normele de proiectare curriculară modernă: principiile lui R. Wynn și C.
Young.
7. Curriculum centrat pe competențe (Mușata Bocoș, Vasile Chiș, 2013).
8. Bibliografie
9. Concluzii
10. Întrebări de evaluare
 GLOSAR DE TERMENI

Curriculum educațional (în sens restrâns, tradițional) reprezintă conținutul procesului de învățământ: cunoștințe
prevăzute în planurile de învățământ și programele școlare pe care educatorii sunt obliga ți s ă le predea în activit ățile
instructive-educative.
Curriculum educațional (în sens extensiv) înseamnă totalitatea componentelor procesului de învățământ: finalit ățile
procesului de învățământ, conținuturile învățării, metodologia de predare-învățare, metodologia de evaluare a
performanțelor școlare, normativitatea pedagogică ș.a.m.d.
Curriculum școlar/educational în viziune modernă se referă la oferta educațională a școlii și reprezint ă sistemul
proceselor educaționale și al experiențelor de învățare și formare directe și indirecte oferite educa ților și tr ăite de
aceștia în context formale, neformale și chiar informale.
Reformă curriculară reprezintă o schimbare fundamentală, proiectată și realizat ă la nivelul sistemului de educa ție, în
orientarea, structura și în conținutul acestuia. 
Dezvoltare curriculară înseamnă elaborarea unui nou curriculum, „de la zero”.
Optimizare curriculară înseamnă îmbunătățirea curriculumului.
Proiectare curriculară reprezintă activitatea de orientare și pregatire a instruirii ca o condi ție a eficien ței întregului
proces instructiv-educativ.
  curriculum

 reformă curriculară

CUVINTE CHEIE  dezvoltare curriculară

 optmizare curriculară

 proiectare curriculară
 1. Definirea conceptului „curriculum”
Sensul denotativ: - „cursă”, „întrecere”, „alergare”, „traseu”;
- alergare circulară, întrecere în cerc, alergare rotundă

Sensurile conotative: - ordine, coerență, rigoare,

- regularitate inflexibilă, „predestinare”;
- curriculum solis (mersul circular al soarelui);
- curriculum lunae (cursa circulară a astrului nopții);
- curriculum vitae (viața este o cursă circulară între naștere
și moarte)

Teoria și metodologia curriculumului = „știința predestinării” (prin organizarea

sistematică a studiilor, prin asimilarea culturii în mod metodic).
 CURRICULUM (limba latină)
substantiv neutru de declinarea a II-a (genitiv singular ia forma curriculi, iar la plural - nominativ,
acuzativ și vocativ - ia forma curricula);

Sintagma „curriculum educational” s-a impus în pedagogia europeană abia în

anii 1950, deși circulă de aproape două secole în literatura pedagogică anglo-
saxonă;

în România, expresia a pătruns după 1990, o data cu înființarea Consiliului

Național pentru Curriculum.
  

2. Semnificații moderne ale conceptului „curriculum educațional”

a) Conceptul de curriculum în sens restrictiv:

- conținutul procesului de învățământ: cunoștințe prevăzute în planurile de învățământ și programele școlare pe care
educatorii sunt obligați să le predea în activitățile instructive-educative (Cerghit, Vl ăsceanu, 1984);
- informațiile și capacitățile intelectuale (priceperi, deprinderi, abilit ăți cognitive) de a utiliza și/sau valoriza aceste
informații (Cucoș, 1998);
- totalitatea documentelor în care se consemnează experien ța de învățare (planul de înv ățământ, programa școlar ă,
planificările didactice, proiectele de lecție, manualele școlare, caietele de lucru,etc.) ;
a) Conceptul de curriculum în sens extensiv:
- toate componentele procesului de învățământ: finalitățile procesului de învățământ, conținuturile învățării,
metodologia de predare-învățare, metodologia de evaluare a performan țelor școlare, normativitatea pedagogic ă
ș.a.m.d.;
- întregul sistem de procese decizionale, manageriale care preced sau înso țesc proiectarea, implementarea, evaluarea
și revizuirea experiențelor de învățare oferite de școală;
- se identifică cu didactica, adică teoria procesului instructiv-educativ .
 Componentele procesului de învățământ

Timp1 Timp2

Timp5 Timp3

Timp4
Sistemul de
relații: Conținutul
Profesor/elev învățământului
Elev/elev
Elev/clasă Evaluarea
didactică/Rezultatele
Finalitățile instruirii/Competențele
educației/Obiectivele formate
procesului didactic

Obiective Evaluare

Feed-back
 Sensuri ale termenului curriculum după A.I.Oliver (1965)

 Toate experiențele copilului și referințele științifice la când și cum vor

avea loc aceste experiențe educaționale;

 Toate experiențele celui care învață într-o școală;

 Toate cursurile pe care o școală le oferă sau le impune;

 Aranjarea sistematică a unui număr oarecare de cursuri pentru un

număr oarecare de scopuri și așteptări ale celui care învață;
 Cursurile oferite de un educator avizat unuia sau mai multor interesați
să câștige o competență profesională oarecare
 Sensuri ale termenului curriculum după Stenhouse (1976)

Curriculum = cursul riguros organizat și condus al studiului în școală, caracterizat prin

patru trăsături:

- Formă, structură și aranjare a materiilor pe bază de principii și norme pedagogice

stricte;
- Armonia optimă a părților și elementelor care îl compun;
- Uniformitatea procedurilor în organizarea și conducerea activităților și
experiențelor de învățare și evaluare;
- Conformarea strictă la reguli și standarde derivate din obiective predefinite și
adoptate ca atare de instituția educativă.
 CURRICULUM = "plan vizând învăţarea" (Bruggen, J.C. Van, 1993)
CURRICULUM = învățământ formal (Carmen Crețu, 2007)

= Aria extinsă a ofertelor de învăţare şi a manierelor de organizare

a acestora de către instiţutiile scolare.

= Corpusul extrem de complex al documentelor prin intermediul

cărora sunt proiectate, organizate, implementate, evaluate şi
revizuite, într-o manieră, de preferință, flexibilă și deschisă, aceste
"oferte", "contexte" ori "activități " de învăţare.

• Ofertele = ce?
• Contextul = unde?
• Activitățile = cum?
 Proiectare

Organizare

CURRICULUM Implementare Reforma

curriculară

Evaluare

Revizuire
 CURRICULUM = "(par)curs pentru/de viaţă al educabililor"
în cadrul instituţiilor şcolare
(Walterova, E., 1991)
 de ce (sens, valori, funcții);

 cine (caracteristicile subiectului învăţării);

 ce (conținutul);

 când (factorul timp);

 cum (strategiile învățării);

 în ce condiţii ("situaţia de învăţare", materialele utilizate);

 cu ce efect (rezultatele așteptate) învaţă.
 SĂ INTERPRETĂM URMĂTORUL CITAT:

“Curriculum este un concept foarte

simbolic. El reprezintă ceea ce
generaţiile adulte aleg să transmită
celor tinere. Înţeles astfel,
curriculumul are un caracter istoric,
politic, rasial, de gen, fenomenologic,
autobiografic, estetic, teologic şi
internaţional” (W.Pinar).
 3. Reforma curriculară din perspectiva
dezvoltării și optimizării curriculumului
Curriculum
 DEZVOLTAREA development
Curriculum improvement
CURRICULUMULUI
Reformă
= a realiza ceva nou curriculară
Aspectul deontologic - un demers
Înființarea teoretic și practic care se finalizează
 OPTIMIZAREA unei școli noi cu decizii ferme referitoare la
CURRICULUMULUI destinul unor generații de tineri

= a corecta, a ameliora, Aspectul tehnic – optimizarea

comportă o tehnologie specifică,
a îmbunătăți, Înființarea bazată pe principiile abordării
unui program sistemice, pe exigențe praxiologice,
a adecva nou de studiu pe reguli de metodologia cercetării
științifice și pe norme de design
educational
 - Ce s-a realizat „de la zero”, în ultimii ani,
în sistemul de învățământ românesc?
CARE SUNT EFECTELE?
SĂ NE GÂNDIM! Ce s-a corectat, îmbunățățit, ameliorat, în
ultimii ani, în sistemul de învățământ
românesc?
CARE SUNT EFECTELE?
 4. Evoluția curriculumului

Modelul lui
Ornstein și
Modelul Hunkins
dinamic al lui (2004)
Modelul McGee
Hildei Taba (1997)
(1962)
Modelul
rational al lui
Modelul Taylor
curricular al (1949)
lui Bobbitt și
Modelul lui Charters
Bobbitt (1923) Cinci
Îndemnul
lui Dewey
(1912)
Obiectivele categorii Backw
Model Diagnos de teorii și ard
(1902) trebuie să fie
Modelul tetrafaz ticul tehnici în Design
observabile și ic de
curriculu măsurabile trebuinț construcția Model
mului constru elor de curriculu
pentru a
ire a formare mului
bazat pe permite curricu
Learning obiective evaluarea
lumulu
by doing! (800 de exacta a
i
obiective nivelului de
pedagogi realizare
ce)
 ÎNDEMNUL LUI DEWEY (1902)

„Să învățăm pentru viață, nu pentru a asimila limbi clasice moarte!”

- un protest împotriva școlilor europene în care elevii „învățau multă

carte” dar „nu știau să facă” nimic
 MODELUL LUI BOBBITT (1912)

„Eliminarea risipei din educație” în numele „eficienței pedagogice”

* modelul curriculumului centrat pe obiective (1924) – 800 de obiective pedagogice și activit ăți corelate;
* demers de planificare și organizare a curriculumului , bazat pe parcurgerea a șase etape:
1. Selectarea – eliminarea din lista de 800 de obiective toate obiectivele nepractice sau care nu puteau fi atinse;
2. Accentuarea – designerul curricular fixează obiectivele instrucționale necesare vieții adulte;
3. Eliminarea – designerul elimină obiectivele care nu afecteaz ă viața comunit ății în care va tr ăi elevul ca adult;
4. Implicarea – designerul atrage comunitatea în procesul de stabilire și realizare a obiectivelor;
5. Diferențierea – designerul stabilește setul de obiective pentru to ți cei care înva ță și obiectivele individuale
pentru fiecare elev sau grup de elevi;
6. Etapizarea – designerul eșalonează realizarea în timp a obiectivelor stabilind planuri și programe de
desfășurare a procesului de învățare.
 MODELUL CURRICULAR AL LUI BOBBITT ȘI CHARTERS (1923)

 obiectivele trebuie să fie observabile și măsurabile pentru a permite evaluarea exacta a nivelului de realizare;

Model de abordare a problematicii construirii curriculumului:

I. Stabilirea unor principii de construire a curriculumului referitoare la:
1. țeluri, ținte vizate (aims - scopuri);
2. obiectivele programului;
3. trebuințele individuale (needs - nevoi);
4. experiențele de învățare;
5. activități de instruire.
II. Folosirea obiectivelor comportamentale; există o diferență între obiectivele programului și obiectivele comportamentale
(capacitățile care trebuie să și le formeze elevul într-o lec ție);
III. Derivarea obiectivelor comportamentale din trebuințe de înv ățare și verificarea lor prin analiza și evaluarea trebuin țelor;
Există o corelație între obiectivele elevului și obiectivele comportamentale formulate de profesor pentru o lec ție?
IV. Construirea propriu-zisă a curriculumului, înțeles ca proces în care subiectele de studiu se încruci șeaz ă și se
întrepătrund; toate disciplinele la un loc formează curriculumul dup ă care va fi format elevul.
 MODELUL RATIONAL AL LUI TAYLOR (1949)

Model tetrafazic de construire a curriculumului, bazat pe răspunsul la patru întrebări:

I. Ce scopuri educaționale speră școala să atingă (prima etapă era stabilirea obiectivelor);
II. Cum pot fi selecționate experiențele de învățare pentru a folosi la realizarea acestor
obiective (a doua etapă era alegerea experiențelor de învățare);
III.Cum pot fi organizate experiențele de învățare pentru instruirea efectivă (a treia etapă
consta în organizarea experiențelor de învățare);
IV.Cum poate fi evaluată eficacitatea experiențelor de învățare (ultima etapă era
evaluarea).
 MODELUL HILDEI TABA (1962)

 Diagnosticul trebuințelor de formare (Care sunt nevoile de formare ale elevilor?);

 Profesorii trebuie să se implice în planificarea currculumului și în selectarea
obiectivelor pe parcursul procesului (Cum se vor corela nevoile de formare ale
elevilor cu obiectivele programului pe parcursul întregului proces de formare?);

Curriculum optim trebuie să coreleze riguros componentele curriculumului în

următoarea succesiune:
• Conținut
• Obiective
• Metode
• Evaluare
 MODELUL DINAMIC AL LUI MCGEE (1997)

Cinci categorii de teorii și tehnici în construc ția curriculumulu i:

- Analiza situațională (Unde se va desfășura activitatea?);

- Teoria tehnologică a obiectivelor (În ce scop?/ Care sunt obiectivele urm ărite?/ De
ce?);
- Tehnicile de selecție a conținuturilor (Prin ce demers și ce voi transmite elevilor?);
- Teoria experiențelor de învățare (Cum vor folosi elevii cele învățate?);
- Teoria evaluării și aprecierii performanțelor de învățare (Cum voi ști că ceea ce mi-
am propus s-a realizat?/Au fost atinse obiectivele?).
 MODELUL LUI ORNSTEIN ȘI HUNKINS (2004)

Backward Design Model, inspirat din teoriile cognitiviste ale învățării :

- Ce trebuie să știe cel care învață?
- Ce abilități trebuie să posede la sfârșitul activității cel care învață?
Demers cognitivist, alcătuit din șapte pași:
a. Pregătirea pentru învățare – focalizarea capacităților de învățare ale elevilor asupra sarcinilor de învățare;
b. Inițierea și orientarea – elevul conștientizează natura, conținutul și utilitatea sarcinilor de înv ățare;
c. Învățarea propriu-zisă – cunoașterea noilor conținuturi, asimilarea lor în structuri cognitive;
d. Interpretări, clarificări, reluări – aceste procese au loc simultan în învățarea propriu-zisă dar pot continua și ca activit ăți
de reorganizare și fixare a noilor achiziții cognitive;
e. Adecvarea la scopul învățării – elevul este lămurit asupra direcției de continuare a învățării și a felului în care poate s ă-
și folosească noile achiziții cognitive;
f. Meditația – elevul face determinări cu privire la pașii următori singur sau cu sprijinul profesorului (clarificarea
intențiilor de a continua învățarea);
g. Etapa finală – elevul își evaluează progresele, le contemplă, meditează asupra lor etc.
 5. Demersuri ale optimizării curriculare:
demersul trifazic, tetrafazic și pentafazic

Demersul Demersul Demersul

trifazic tetrafazic pentafazic
* curriculum research –
cercetarea curriculară;
* curriculum design –
proiectare noului
* curriculum design - curriculum;
proiectarea curriculară * Proiectarea * curriculum testing –
* curriculum testing - * Experimentarea experimentarea
experimentarea noului *Validarea/oficializarea curriculumului;
curriculum (curriculum validation, * curriculum established –
* curriculum curriculum improving, validarea curriculumului;
implementation - established curriculum) * curriculum
transpunerea în parctică a * Implementarea implementation -
curriculumului corectat implementarea
după experimentare curriculumului
 Fazele optimizării prin demersul pentafazic
Etapa I: curriculum research (cercetare curriculară, diagnoza curriculumului, analiză de
curriculum);
Etapa a II-a: curriculum design (proiectare curriculară sau design curricular): concepere
a noului curriculum, esența optimizării curriculare.
Etapa a III-a: evaluarea proiectului curricular (trebuie realizat prin cel puțin două
modalități: evaluarea „in vitro” prin analize critice obținute de designer din cât mai
multe surse, apoi susținută public prin dezbatere; evaluarea „in vivo”, care se poate
realiza experimental de către cercetători, specialiști și profesori împreună).
Etapa a IV-a: validarea curriculumului (realizată de către o autoritate acreditată oficial
și atrage după sine responsabilitatea celui care o validează).
Etapa a V-a: implementarea curriculumului (realizată de specialiști în managementul
schimbării, sprijiniți oficial de factori decidenți).
 Etapa I: Curriculum research
(cercetare curriculară, diagnoza curriculumului, analiză de curriculum)

- diagnoza stării educaționale a instituției/instituțiilor care

urmează să fie supusă optimizării curriculare și mai apoi
- prognoza care va indica tendințele de evoluție școlară,
economic, științifică și tehnologică la care organismul școlar
optimizat va trebui să se adaptateze.
Ex.: Îmbunătățirea planurilor de învățământ în fiecare an
universitar.
 Etapa a II-a: Curriculum design
(proiectare curriculară sau design curricular)
În proiectul curricular trebuie să fie specificate următoarele elemente:

 Misiunea instituției educaționale

 Finalitățile pedagogice desprinse din misiunea instituției și structurate pe niveluri, cicluri și materii
de învățământ;
 Conținutul procesului de învățământ: ansamblul cunoștințelor, capacităților, deprinderilor, abilităților
etc., stabilite în planul de învățământ, conform finalităților și obiectivelor generale detaliate în
programele analitice ale disciplinelor și materiilor de învățământ și concretizate în manualele școlare
și proiectele didactice;
 Metodologia procesului de învățământ: ansamblul strategiilor de predare-învățare-evaluare a
conținutului învățării, experiențele de învățare și situațiile de învățare în care sunt pu și elevii,
metodele de învățământ, mijloacele didactice, materialele și auxiliarele instructive-educative etc.;
 Evaluarea procesului de învățământ: ansamblul acțiunilor și tehnicilor de măsurare și apreciere a
rezultatelor și performanțelor celor care învață, sistemele de intrare și de ieșire sau de admitere și
absolvire, metodologia de reglare și autoreglare a sistemului și procesului de pregătire etc..
 6. Principiile și normele de proiectare curriculară modernă:
principiile lui R. Wynn și C. Young (1992)
a. Principiul fundamentării empirice

– curriculumul trebuie să se bazeze pe cercetarea empirică a stării anterioare și să fie astfel alc ătuit încât s ă
anuleze toate disfuncționalitățile acestuia.
Să analizăm …

DIAGNOZA STĂRII EDUCAȚIEI

Care este starea educației azi?
Care sunt efectele educației, așa cum a fost ea proiectată/realizată?
ANULAREA DISCFUNCȚIONALITĂȚILOR DIN EDUCAȚIE
Ce nu a funcționat/nu funcționează în cadrul curriculumului din România?
Ce trebuie modificat și/sau anulat în cadrul curriculumului din România?
 b. Principiul orientării filosofice
– curriculum trebuie să se bazeze pe o filosofie trainică a educa ției, aflat ă în consonan ță cu filosofia
omului din societatea democratică modernă și să ignore doctrinele politice pasagere care contest ă
această filosofie (orice idee de tipul „noi începuturi” sau „de la cap ăt” pot duce la anarhie, instabilitate
în școli).

Să analizăm…
POSIBILE CRIZE PERCEPUTE DE PROFESORI:
Există riscul unor apariției unor crize în educație, atunci când au loc schimări?
Argumentați!
Care sunt efectele implementării noului curriculum pentru învățământul preșcolar?

POSIBILE CRIZE PERCEPUTE DE ELEVI:

Ați sesizat anumite situații de criză în urma schimbărilor din sistemul de învățămțânt
românesc, în ultimii ani, din postura de elevi?
 c. Principiul individualizării
- curriculum trebuie să răspundă trebuințelor personale ale celui care învață și să se
acomodeze posibilităților sale de învățare (un sistem de învățământ bazat pe sistemul
de clase și lecții este destul de depășit).

Să analizăm…
”ÎNVĂȚARE CENTRATĂ PE ELEV”
Ce înțelegeți prin „învățare centrată pe elev”?
Curriculumul școlar este conceput astfel încât să corespundă
acestui principiu? Dacă nu, ce ar trebui schimbat, modificat?
În ce măsură lecția, ca principală formă de organizare a activității
didactice, mai corepunde principiului individualizării?
 d. Principiul realismului
– curriculum trebuie centrat pe viața reală, cu valorile ei actuale, cu tendin țele de dezvoltare ale societ ății și
cu nevoile autentice de dezvoltare a indivizilor acestei societăți (trebuie realizată o prognoz ă a cre șterii
cunoașterii și a consecințelor acesteia în plan profesional, economic, social etc.).

Să analizăm…
CURRICULUM ”CENTRAT PE VIAȚA REALĂ”
Ce înțelegeți prin sintagma „curriculum centrat pe viața reală”?
Curriculumului actual din România este „centrat pe viața reală”?
Argumentați!
NEVOILE DE DEZVOLTARE
Care sunt nevoile de dezvoltare ale tinerilor de azi? Cum putem afla care
sunt nevoile lor?
 e. Principiul echilibrului
– curriculumul trebuie să fie astfel alcătuit încât niciuna dintre componente să nu fie
neglijată și nici una să nu prevaleze asupra celorlalte.

Să analizăm…
COMPONENTELE CURRICULUMULUI (finalități, conținuturi, timp
alocat atingerii finalităților, strategii de instruire, strategii de evaluare)

În ce măsură influențează componentele curriculumului experiențele de

învățare ale elevilor?
 f. Principiul colaborării
– curriculumul trebuie să fie o realizare colectivă la care iau parte toți cei competen ți și
toți cei interesați.

Să analizăm…
” CURRICULUM - REALIZARE COLECTIVĂ”
În ce măsură participă profesorul la elaborarea și implementarea curricululmului?
Elevii și părinții pot influența reforma curriculară? Cum anume?
Să comentăm două dintre cele 15 tezele ale lui Santini:
1. ”În procesul proiectării curriculare, transparența nu trebuie să fie limtată de nimic și
de nimeni și toate deciziile trebuie să fie cunoscute de toți cei interesați”.
2. „ În proiectarea curriculară fiecare membru al echipei trebuie să aibă competen țe
precis definite și toți să știe cine are competența de a decide”.
 g. Principiul evaluării
– evaluarea este elementul esential al cercetării, proiectării, experimentării, validării
oricărui curriculum și nu este permisă implementarea lui dacă evaluarea nu a fost
riguroasă, pozitivă și practicată la momentul oportun.

Să analizăm…
EVALUAREA DIDACTICĂ și EVALUAREA CALITĂȚII PROCESULUI DE
ÎNVĂȚĂMÂNT
Care este diferența dintre cele două concepte? Care este legătura dintre cele dou ă
concepte?
Care este rolul evaluării în cercetarea, proiectarea, experimentarea și validarea
curriculumului?
 Etapa a III-a a optimizării curriculumului în demersul
pentafazic (Evaluarea proiectului curricular)

Evaluarea „in vitro” – prin analize
critice obținute de designeri din cât mai
multe surse:
Publicarea proiectului și supunerea
la dezbateri publice sunt obligatorii;
Organizarea de consfătuiri și
dezbateri cu toate categoriile de
interesați și beneficiari: specialiști,
manageri, părinți, elevi/studenți etc.
Evaluarea „in vivo” – realizată experimental:
Designerii se vor transforma în cercetători și
împreună cu profesorii și specialiștii pot
parcurge etapele unei investigații empirice,
stabilind:
Un eșantion reprezentativ de școli/elevi/profesori;
Introducerea experimentală a noului curriculum
pe o perioadă rezonabilă de timp;
Culegerea și prelucarea rezultatelor;
Identificarea aspectelor nevralgice;
Corectarea erorilor de proiectare și optimizarea
continuă a curriculumului în experiment.
 h. Principiul asigurării
– curriculumul trebuie să beneficieze de o susținere adecvată și nu trebuie pus în
practică dacă vreunul dintre elementele de susținere este insuficient (resurse financiare,
spații funcționale, manual, planuri, programe, educatori, manageri competenți etc.).

Să analizăm…
OBIECTIVAREA CURRICULUMULUI ÎN ELEMENTELE DE SUSȚINERE
În ce măsură reforma curriculară este influențată de elementele de
susținere menționate mai sus?
Au fost luate în considerare aceste elemente de susținere în cadrul reformei
curriculare din România? Dacă da, cum anume, dacă nu, care sunt efectele?
 i. Principiul temeiniciei
– curriculumul trebuie proiectat pe termen lung, astfel încât să nu fie nevoie de
ameliorări esențiale și structurale prea des.
Să analizăm…
AMELIORARE PE TERMEN LUNG
Oferiți un exemplu de schimbare/ameliorare pe termen lung, în cadrul
curriculumului din România.
AMELIORARE PE TERMEN SCURT
Oferiți un exemplu de schimbare/ameilorare pe termen scurt, în cadrul
curriculumului din România.
Care este pericolulul schimbărilor/ameliorărilor prea dese în sistemul de
învățământ?
 j. Principiul managementului schimbării
– implementarea proiectului curricular este o schimbare radicală care trebuie condusă de manageri
competenți în acest domeniu.

Să comentăm:
”Schimbarea curriculară nu este o modă, ci o terapie radicală aplicat ă unui organism
educațional afectat; homeostazia educațională este asigurată de stabilitatea structural-
funcțională a școlii; nu aplicați remedii gratuite și declanșați numai anumite schimbări
adecvate și inevitabile (Santini).
Să analizăm…
HOMEOSTAZIE EDUCAȚIONALĂ = menținerea educației la parametrii normali
STABILITATE STRUCTURAL-FUNCȚIONALĂ = stabilitate, coerență între toate
elementele care participă la funcționarea unei școli (resurse materiale și umane, proces de
învățământ, comunitatea care beneficiază de rezultatele procesului etc.);
Educația școlară este la parametrii normali, în prezent? Argumentați !
 7. Curriculum centrat pe competențe
(Mușata Bocoș și Vasile Chiș, 2013)

Arugumente pentru trecerea de la Pedagogia obiectivelor la Pedagogia competențelor:

A. Din perspectivă pedagogică – se accentuează dimensiunea pragmatică, acțională, demersurile integratoare flexibile
(și nu abordările monodisciplinare), focalizarea pe achizi țiile finale ale înv ățării; se sprijin ă evaluarea.

B. Din perspectiva proiectării curriculumului – achizițiile integrate răspund mai bine cerințelor actuale ale vie ții
profesionale și sociale, ale pieței muncii și acoperă o arie mai larg ă de domenii socio-profesionale în care sunt transferabile.

C. Din perspectivă psihologică – se poate realiza în mod eficient transferul și mobilitatea cunoștințelor și abilit ăților în
context noi și dinamice.

D. Din perspectiva școlii ca instituție a comunității – se asigură premisele trasparenței demersurilor educaționale
realizate în școală.

E. Din perspectiva politicii educaționale – se contribuie eficient la formarea unui individ care să se poată integra în
societate, prin valorificarea paradgimelor actuale, oferind deschideri inter – și trasdisciplinare, posibilitatea transcderii
disciplinelor prin demersuri curriculare bine proiectate și a cristaliz ării unor competen țe transversal.
 Răspundeți la următoarele întrebări?

1. Care sunt aptitudinile și abilitățile de care trebuie să dea dovadă un

profesor?

2. Care sunt contextele favorabile pentru formarea abilităților necesare

profesiei didactice?

3. Există un curriculum adecvat pentru formarea profesorilor, la ora

actuală, în România? Cum ați caracteriza curriculumul pentru
formarea profesorilor, în România?
Aproximați, procentual, calitatea curriculumului din România, pe
niveluri de școlaritate. Precizați elementele luate în considerare

0
ciclul preșcolar cuclul primar ciclul gimnazial ciclul liceal