Sunteți pe pagina 1din 3

MODEL 11

Subiect I ( 40 de puncte)
Citește cu atenție următorul fragment:
Nu cunosc mai puternică, mai imoral ă, mai salvatoare for ță decât uitarea. Ea
face din noi ceea ce suntem, ea ne pune hotare, ea ne garanteaz ă c ă nu risc ăm s ă
devenim zei. Fără această supapă de siguranță, sufletul nostru s-ar îmbogăți
nemăsurat, până dincolo de pragul de unde nu-și mai poate suporta bogăția. Am
mai fi putut trăi, păstrând în noi suferințele prin care am trecut?
Aducerile aminte chiar, nu sunt decât invenții ale uit ării, mai definitive decât
uitarea. În amintiri viața se falsific ă, se stilizeaz ă pân ă la a disp ărea, l ăsând
sentimentul că o deținem, că o stăpânim totuși. O mare suferință fizică, de
exemplu, agasantă, meschină, degradantă ca orice suferință, ținând de câteva
celule și câțiva microscopi nervi, învie în amintire, curățită de aluviuni, str ăvezie,
învecinată cu sublimul, îmbietoare aproape. Amintirile din copilărie de cele mai
multe ori, nu există, fiind Înlocuite de prelucrarea, la persoana întâia, a relat ărilor
celor mari despre copilăria noastră. Mai târziu ni se pare că ținem minte chipul
iubit, când memoria noastră infimă păstrează doar o mișcare a părului și o lucire
de ochi. Noi putem jura dragoste în veșnicie, jurămintele ne apar țin până la
hotarul inviolabil al uitării. Noi putem jura statornicia credințelor noastre, ele ne
aparțin până la circumfrința uitării - dincolo de ea am avut sau vom avea altele.
Odată ieșiți din abisul celui de-al Doilea Război Mondial, nimeni n-ar fi b ănuit
că așa ceva poate fi uitat și nimeni n-ar fi crezut că oamenii mai sunt în stare să
facă altceva decât bine. Atâta rău se realizare în lume, atâta suferință se
consumase pe pământ, încât, firesc, se putea crede că izvoarele lor obosiseră, că
nu se vor repeta, pentru că nu se vor uita. Dar, într-un fel de record al uitării, într-
un fel de efort voluntar de uitare, totul a fost îngropat și totul luat de la început,
din dorința parcă de a ne convinge că nu mai fusese. Probabil totul ține de însăși
structura noastră, capabilă să-și ofere singură, fără încetare, otrăvuri și antidoturi.
De aceea poate, cu ochii de frunze țintiți înspre noi, cu ochii de frunze înfiorați de
spaimă, plopii preiau memoria asupră-le, murmurând în obsesie: să nu uit ăm
nimic, să nu uităm, să nu uităm...
Ana Blandiana, Uitarea, în Contemporanul nr.
35/1969
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre urm ătoarele cerințe cu
privire la text:
1. Menționează sensul din text al secvenței nimeni n-ar fi crezut că oamenii mai
sunt în stare să facă altceva decât bine.
2. Indică definiția dată de Blandiana amintirilor, așa cum reiese din al doilea
paragraf al textului dat.
3. Explică motivul pentru care autoarea consideră că În amintiri viața se falsifică.
4. Precizează un efect al uitării, valorificând informațiile din textul dat.
5. Prezintă o trăsătură a condiției umane, raportându-te la ultimul paragraf al
textului citat.
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă uitarea
este sau nu este o formă de salvare a ființei umane, folosind informațiile din
tableta Uitarea de Ana Blandiana.
In redactarea textului, vei avea în vedere urm ătoarele repere:
-formularea tezei/problematicii puse în discu ție; 2p.
-menționarea poziției pe care o ai față de teză/problematic ă; 2p.
- enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a dou ă argumente adecvate pozi ției adoptate; 12p.
- formularea unei concluzii pertinente; 2p.
-utilizarea corectă a conectorilor în argumentare; 1p.
- respectarea precizării privind numărul de cuvinte. 1p.

Subiectul al II-lea ( 10 puncte)


Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind rolul verbelor la modul condi țional-
optativ și la modul conjunctiv:

Ar trebui să ne naştem bătrâni,


Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
Ana Blandiana, Ar trebui

Subiectul al III-lea ( 30 de puncte)


Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre
două personaje dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu.
În elaborarea eseului vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două
personaje din textul narativ studiat;
- evidențierea modului în care se manifestă relația dintre cele două personaje prin două
episoade/secvențe comentate;
-analiza, la alegere, a două componente de structură și de limbaj ale textului narativ
studiat, semnificative pentru relația dintre cele două personaje, din seria: acțiune,
conflict, modalități de caracterizare, limbaj.

Redactare (10 puncte) Pentru redactarea întregii lucrări, vei primi 10 puncte, numai în
cazul în care aceasta întrunește minimum 300 de cuvinte și conține răspunsuri la
cerințele date ( utilizarea limbii literare-3 puncte; ortografia- 3 puncte; punctuația- 3
uncte; așezarea în pagină, lizibilitatea- 1 punct).