Apartenenta simbolism

Simbolismul este un curent artistic și literar originar din Franța în a doua

jumă tate a secolului al XIX-lea ca reacție la retorismul romantismului și la
impersonalitatea parnasianismului. Autorii simboliști cultivă o subiectivitate
acută marcată de stă ri sufletești vagi, obscure, imprecise, prin folosirea ca
mijloace expresive a sugestiei, a simbolului și a corespondențelor. Aceștia
aduc spațiul citadin în imaginarul poetic și cer ca poezia să fie muzică înainte
de orice.
Poezia “Balul pomilor’’ de Dimitrie este plină de caracteristici ale unei poezii
simbolistice.
În primul râ nd, titlul metaforic,,Balul pomilor” exprimă petrecerea plină de
grație a naturii,să rbă toarea bucuriei,a extazului,jocul de culori și
parfumuri.Poetul folosește ca mod de expunere descrierea,transformâ nd
,,pajiștea din fața casei”,loc al verdelui de primă vară într-un salon de
dans,unde mişcarea, muzica şi mireasma florilor creează o atmosferă de
să rbă toare ca-n palatele medievale. Muzicalitatea este importanta pentru
simbolism, deoarece este un mijloc de sugestie (“muzica inainte de toate”-
Verlaine), este reprezentata prin repetitie( repetitia substantivelor “lunii”,
“prunii”, “incet-incet”), descrierea unor sunete din natura( “vâ ntul plecat a
deșteptat un câ nt”) motivul instrumentelor muzicale “ dulci orchestre”.  Versul
lui Dimitrie Anghel este lung cu ritmul iambic,rima îmbră țișată ,mă sura de 17-
18 silabe,ce dau  o fluiditate lentă a versului, graţie şi muzicalitate.

In al doilea rand, o alta trasatura remarcata este corespondenta dintre om si

natura evocâ nd o stare de spirit prin realizarea unui tablou de natură în care
pomii cu florile lor sunt umanizate,descoperind în acea lume patimi, pasiuni,
drame. Tema poeziei este a naturii, dar și cu cea a importanței artei și creației
pentru spiritul uman.  Limbajul poetic este caracterizat prin
expresivitate,autorul folosind figuri de stil și imagini poetice în care cromatica
e dominată de alb, cuceritoare nuanță a purită ții,armonia naturii nocturne e
percepută vizual și olfactiv, poetul se transpune în lumea unui salon de
dans,urmă rind timpul într-un spațiu ce devine paradis. Se remarcă
predominanţa structurii substantiv-adjectiv.Epitetele sunt delicat ,sensibil
alese ,se adresează vizualului ca în acuarelele pline de luminozitate.Observâ nd
dansul petalelor, legă narea pomilor,poetul vede în ele simboluri umane, le
înzestrează cu atribute omeneşti.Epitetele:,,legă nă ri simțite și ritmice,albii
cavaleri,haine albe,cochetă rii și grații albe,danțul ritmic,parcul legendar,dulci
orchestre” compun un tablou al unui spectacol feeric.

Imaginea vizuală a lunii întreţine feeria naturii,luminată de,,candele

aprinse”trimise din ceruri,iar dansul petalelor se transformă în umbre
fantomatice.Parfumul,,dulcilor arome”este preluat de,,orchestre
nevă zute”purtate de vâ ntul primă vă ratic dau grație și muzicalitate
versului.Enumerația copacilor umanizați: ,,caișii,zarză rii și prunii” prin
înflorire stimulează visarea poetului,vă zâ ndu-i asemenea cavalerilor.
Metafora ,,minuta de noroc” explică îndeplinirea dorinței poetului de a fi
martor al unui timp al înfloririi.

În finalul poeziei,visul unei nopți de primă vară se destramă :atmosfera feerică

a pomilor-cavaleri înveșmâ ntați în dantelele albe , redevin „banalii pomi din
fața casei”,înfloriți în fiecare primă vară .Totul se termină cu lumina unei noi
zile,câ nd pomii vor fi ceea ce au fost întotdeauna-simbolurile vieții, imagine
care plasează tabloul de natură în timp.

In concluzie, consider ca poezia apartine curentului literar simbolism, aceasta

avand trasaturile specifice.