MODEL SUBIECTUL II

Bacalaureat, Limba română

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în următorul text:

SCENA 1
Andrei, Sinești
Se aude afară, apoi în prag, vocea feciorului, care conduce pe Sinești: ”Domnul Boiu vă roagă
să așteptați câteva minute aici, în bibliotecă, fiindcă biroul de sus se repară”. În aceeași
clipă, Andrei parcă se dezmeticește din vis, ascunde revolverul repde în sertar. Fantomele
dispar dintr-odata, lumea devine iar reală, se risipește negura.
Șerban-Saru Sinești intră, deplasând aerul cu silueta lui masivă. Deși acest personaj va fi
prezent în alte lucrări decât cea de față, unde nu face decât să treacă, ni se pare nimerit să
spunem că încă de la întâia lui apariâie câteva cuvinte despre înfățișarea lui. E un bărbat ca
de patruzeci și cinci de ani, înalt, cu oase mari, lat în umeri și totuși uscat, ca un taur negru,
ciolănos, slab. Are o față negricioasă, îngustă, aproape lunguiață, prelungită cu o frunte
înaltă, modelată osos. Umerii obrajilor, nasul și bărbia îi sunt ascuțite.Orbitele- mari,
rotunde, cu ochi negri foarte vii- par sub sprâncenele negre și stufoase ca sub o streașină. O
cută adâncă, fixată între sprâncene, la rădăcina nasului îl face să pară permanent încruntat.
Poartă o mustață aspră, neagră,tunsă foarte scurt, ca o perie de frecat unghiile.
Sinești ( cu o ușoară ironie): Te rog, stai jos… (Andrei tot șovăie) Scuză-mă că am uitat să-ți
spun că eu n-am în familia mea nici spătari, nici logofeți.
Andrei ( încurcat parcăîn echilibru instabil): Domnule Sinești, mi-ar părea rău să fiți supărat
pe mine!
Sinești (cu o mânie ascunsă, sever): Nu înțeleg ce vrei să spui…
Andrei (stângaci, fără rost): Mi-e temă că sunteți supărat pe mine.
Sinești: Tot nu pricep… Dumneata ai fost logodit cu domnișoara Mărculescu, fata cumnatului
meu, și ai stricat logodna… De ce să fiu eu supărat?
Andrei(parcă în vârful picioarelor): A fost un act de onestitate morală să renunț la
domnișoara Mărculescu…
Sinești (dur, fără să-l privească):În treacăt pot să-ți spun că era mai simplu să nu te
logodești.
Andrei (încurcat parcăîn echilibru instabil): Am crezut că o iubesc, speram să o pot iubi…
Sinești ( avocat, cu verva sarcastică, profesională): Dacă vrei, pot să-ți spun că eu am fost de
la început împotriva acestei logodne… Din păcate, Mărculescu are slăbiciunea
universitarilor… Vrea un ginere pe care să-l lase la catedră. Se pare că e o tradiție în
universitățile românești ca să se lase catedrele moștenire fiilor sau zestre fetelor…
Mărculescu avea de gând, cred, să vă trimită imediat după nuntă la Iena, ca să-ți iei
dumneata doctoratul…Până și aici era ideea de moștenire, pentru că acolo și-a luat și el, tot
însurat de tânăr, doctoratulpentru catedra care-l aștepta în țară.
Andrei (tresare): Mi-am dat seama că nu pot pleca din țară…I-am explicat domnului
Mărculescu.
(Camil Petrescu, Suflete tari, Actul I)

Rezolvare
Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare destinate, în primul rând,
reprezentării scenice, personajele fiind interpretate de actori. Una dintre trăsăturile
definitorii este aceea că autorul se retrage complet din text, lăsând locul personajelor
interpretate de actori și acțiunii.Singurele intervenții directe sunt notațiile autorului.

În textul citat, se observă preponderența indicațiilor scenice, atât la începututl

scenei, cât și pe parcursul acesteia,în detrimentul discursului personajelor.
În primul rând, didascaliile au rolul de a oferi informații despre statutul personajului
Sinești, reprezentând o modalitate directă de caracterizare. Se remarcă portretul fizic
detaliat al lui Sinești( un bărbat ca de patruzeci și cinci de ani, înalt, cu oase mari, lat în
umeri și totuși uscat, ca un taur negru, ciolănos, slab) care anticipează personalitatea
acestuia.
În al doilea rând, didascaliile au rolul de a ghida jocul actorilor. De exemplu, autorul
surprinde încurcătura, confuzia, neliniștea lui Andrei în prezența lui Sinești:încurcat parcăîn
echilibru instabil,dezarticulat.
În același timp, indicațiile scenice dau informații despre decor:Se aude afară, apoi în
prag, vocea feciorului.
De remarcat este faptul că indicațiile scenice reprezintă elemente de comunicare
nonverbală sau paraverbală.