La steaua care-a răsărit A csillag, mely reánk ragyog,
E-o cale-atît de lungă, Tőlünk oly nagyon messze van, Că mii de ani i-au trebuit Hogy eltelnek évszázadok, Luminii să ne-ajungă. Míg fénye szemünkig villan.
Poate de mult s-a stins în drum Lehet, hogy kialudt régen
În depărtări albastre, Fénye az ezredév alatt, Iar raza ei abia acum A mennyek végtelenében Luci vederii noastre. Pályáján hogy körülhaladt.
Icoana stelei ce-a murit A meghalt csillagnak képe
Încet pe cer se suie; Lassan feltűnik az égen. Era pe cînd nu s-a zărit, Így tűnt fel ott ezer éve: Azi o vedem şi nu e. Most látjuk, s ő nincs már régen.
Tot astfel cînd al nostru dor Mikor a hő vágynak vége
Pieri în noapte-adîncă, S elhagyta már rég szívünket: Lumina stinsului amor Kialudt szerelmünk fénye Ne urmăreşte încă. Követ soká még bennünket.
Szőcs Géza
Az idézet http://ro.wikisource.org Az forrása idézet http://irodalom.elen forrása
Versuri Mihai Eminescu - La steaua
trimise de Mihaie.
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum https://Versuri.ro/w/p517 Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă.