MODEL SUBIECTUL II

Bacalaureat, Limba română

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două trăsături ale genului dramatic, identificate în

textul următor:

Scena II
(Coana Efimița se așază pe o ureche și adoarme și ea. Unul după miezul nopții sună rar în
vecinătate: patru bătăi de sferturi, apoi o bătaie mai gravă pentru ceas. În orchestră
melodramă ”misterioso”. Câteva momente pauză, după care se aud în depărtare două-trei
detunături de pușcă și chiote surde; apoi altele mai multe și strigăte mai distincte, și încă o
dată.)
EFIMIȚA( se deșteaptă și se ridică-n pat, privind cu nedumerire către ușă și întrebând cu
neastâmpăr): Cine e? (Pauză.) Cine e? (Pauză; sare din pat, aleargă repede la ușă și o
încearcă dacă e bine încuiată la loc, făcându-și cruce.) Cine știe ce-oi fi visat!...(Se culcă și
ațipeșteiar; în orchestră melodramă; pauză; o salvă de detunături și strigăte înmulțite,
cocoana sare din pat cât acolo.) Cine e? …(O pauză; merge tremurând la masă, caută pe-
ntuneric chibriturile și aprinde lampa; foarte emoționată, încearcă încă o dată ușa, merge în
vârful degetelor la dulapul de haine, îl încuie repede, ca și cum ar fi prins pe cineva în el; și
ascultă cu palpitație ce se petrece înăuntru; se uită apoi pe sub paturi și prin toate colțurile,
stinge lampa, se-nchină și se urcă iar în pat.) Ce- fi și asta? (Deodată, s-aud o nouă salvă și
chiote prelungite: coana Efimița sare jos și rămâne înmărmurită în picioare ascultând: o altă
salvă și strigăte.) Leonido! (Zgomotul se repetă.) Leonido! (Pauză; zgomotul se repetă cu
putere, cocoana se repede peste un scaun cu exasperare, se împiedică și cade peste patul lui
Leonida.) Leonido!!!
(I. L. Caragiale, Conul Leonida față cu reacțiunea, farsă într-un act)

Rezolvare:
Opera dramatică reprezintă textul literar destinat reprezentării scenice, în care
autorul se retrage complet din text, lăsând locul personajelor interpretate de actori și
acțiunii.
O primă trăsătură are face posibilă încadrarea fragmentului în genul dramatic este
reprezentată de prezența didascaliilor. Acestea au rolul de a oferi informații despre decor,
fixând spațiul(se ridică-n pat, privind cu nedumerire către ușă,dulapul de haine, îl încuie
repede) și timpul acțiunii (Unul după miezul nopții sună rar în vecinătate: patru bătăi de
sferturi, apoi o bătaie mai gravă pentru ceas.). De asemenea, notațiile autorului ghidează
jocul Efimiței, subliniind agitația acesteia provocată de zgomotele de afără și de propriile
temeri:; merge tremurând la masă, caută pe-ntuneric chibriturile și aprinde lampa; foarte
emoționată. Gesturile sunt febrile, punând în evidență dezechilibrul sufletesc marcat de
elementele nonverbale( sare jos), dar și paraverbale: (strigă).
O altă trăsătură care justifică încadrarea textului citat din opera lui Caragiale este
reprezentată de modul predominant de expunere, monologul dramatic care ia forma
monologului adresat. Astfel, apar mărci ale comunicării directe, precum vocativul
”Leonido!” sau enunțurile interogative: ”Cine e?”.
Nu în ultimul rând, se observă structura specifică aestui gen literar, fragmentul fiind
extras din scena II, din piesa de teatru (Conul Leonida față cu reacțiunea, farsă într-un act).