MODEL SUBIECTUL II

Bacalaureat, Limba română

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două

trăsături ale tradiționalismului.

Pe-aici, în sus, e schitul la capat de colnic.

L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept
Cu sfinti intre stergare de galben borangic
Si sfinte-mpodobite cu icusari pe piept.

Auzi, un clopot misca vazduhul peste munti

Si se bolteste-n sunet cat cerul de margean
De dincolo de lume te-ndeamna să renunti
O taină fără de moarte la veacul pământean.

Vom asculta din strana vecernia-n sobor

Când intra-n schit odata cu pasul serii lent
In murmure ca zvonul albinelor în zbor
Naluci calatorite din Vechiul Testament.

Cu aur pe odajdii, inbalsamatii tei

Vor îngâna soborul prin geamurile mici.
Eu recita-voi psalmul sublim 103,
Iar tu Lumina lina m-aș bucura să zici.

Când, la sfarsitul slujbei, vom săruta sfios

Argintul sfintei scoarțe de Evangheliar,
Ne va părea o clipa ca ne-a zarit Hristos,
Mișcând încet perdeaua intrarii în altar.
(N. Crainic, Vecernie )

Rezolvare

Fragmentul citat aparține tradiționalismului, identificându-se trăsături specifice acestei

orientări culturale, care promoveaza traditia vazută ca o însumare a valorilor stravechi ale
spiritualității românești supuse pericolului degradarii.
 Poezia Vecernie este o poezie specific tradiționalistă prin temă, motivele biblice
(rugaciune, psalm, altar), prin registrul lingvistic (popular, regional), prin mentinerea
prozodiei clasice.
Tema acestei poezii este religia creștin-ortodoxă, una dintre temele preferate ale
traditionalistilor, fiind considerată pastratoare a spiritului national.
Lumea patriarhală a satului traditional românesc alături de cea a credinței creștin-
ortodoxe trezește nostalgia eului liric și dorința de înălțare pe această cale, realizând
conexiunea cu divinitatea (Când, la sfarsitul slujbei, vom saruta sfios /Argintul sfintei scoarte
de Evangheliar, / Ne va parea o clipa ca ne-a zarit Hristos, / Miscand încet perdeaua intrarii
în altar).
Cele cinci catrene cu rimă încrucișată și măsură de 13 silabe reconstituie o atmosferă
sacră a satului traditional românesc în care imaginile biblice sunt autohtonizate, iar sacrul
coboară în contingent (Cu sfinti intre stergare de galben borangic / Si sfinte-mpodobite cu
icusari pe piept,// De dincolo de lume te-ndeamna să renunti / O taina fără de moarte la
veacul pamantean).
Termenii din registrul popular, arhaic și religios accentuează imaginea satului
sacralizat (colnic, ștergare, icusari, Evangheliar, borangic).