Sunteți pe pagina 1din 3

OMAGIU LUI EMINESCU

Eminescu
Revedere –cântec......la final
Claudiu
- Codrule, codruţule,
Ai ars ca nimeni altul Ce mai faci, drăguţule,
Pe altarul poeziei Că de când nu ne-am văzut
Cu harul ce Preaînaltul Multă vreme au trecut
Ți-l dărui doar ție Şi de când m-am depărtat,
Ai ars pentru a ta țară Multă lume am umblat.
Pentru al tău popor
Poet neîntrecut - Ia, eu fac ce fac de mult,
De vers izvoditor Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Maria Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Ai ars de duioșie Şi gonind cântările;
Pentru al țării plai, Şi mai fac ce fac de mult,
Cântând în poezie Vara doina mi-o ascult
Cu dulce vers de nai Pe cărarea spre izvor
Ai fost ca o făclie Ce le-am dat-o tuturor,
Ce te-a topit arzând Umplându-şi cofeile,
Iar azi prin poezie Mi-o cântă femeile.
Vorbești... chiar și tăcând!

Fiind băiet păduri cutreieram Ce te legeni…

Tudor Postolache Andreea

Fiind băiet păduri cutreieram – Ce te legeni, codrule,


Şi mă culcam ades lângă isvor, Fara ploaie, fara vânt,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam Cu crengile la pamânt?
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lintrecea din ram în ram Teodor Nechifor
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas. – De ce nu m-as legana,
Daca trece vremea mea!
Freamăt de codru Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Denisa Cobuz Bate vântul frunza-n dunga –
Cântaretii mi-i alunga;
Tresărind scânteie lacul Bate vântul dintr-o parte –
Şi se leagănă sub soare; Iarna-i ici, vara-i departe.
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Şi ascult de la răcoare
Pitpalacul.
La mijloc de codru... La steaua
Miruna
Patricia La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
La mijloc de codru des Că mii de ani i-au trebuit
Toate păsările ies, Luminii să ne-ajungă.
Din huceag de aluniş,
La voiosul luminiş, Poate de mult s-a stins în drum
Luminiş de lângă baltă, În depărtări albastre,
Care-n trestia înaltă Iar raza ei abia acum
Legănându-se din unde, Luci vederii noastre,
În adâncu-i se pătrunde
Şi de lună şi de soare Robert
Şi de păsări călătoare, Icoana stelei ce-a murit
Şi de lună şi de stele Încet pe cer se suie:
Şi de zbor de rândurele Era pe când nu s-a zărit,
Şi de chipul dragei mele. Azi o vedem, şi nu e.

Sara pe deal Tot astfel când al nostru dor


Ianis Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Sara pe deal buciumul sună cu jale, Ne urmăreşte încă.
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe
mine. Luceafărul
Ștefan Hariga
Somnoroase păsărele
Matei A fost odată ca-n poveşti,
Somnoroase păsărele A fost ca niciodată.
Pe la cuiburi se adună, Din rude mari împărăteşti,
Se ascund în rămurele - O prea frumoasă fată.
                   Noapte bună!
Şi era una la părinţi
Ștefana Şi mândră-n toate cele,
Doar isvoarele suspină, Cum e Fecioara între sfinţi
Pe când codrul negru tace; Şi luna între stele.
Dorm și florile-n grădină -
                   Dormi în pace! Darius
David Din umbra falnicelor bolţi
Trece lebăda pe ape Ea pasul şi-l îndreaptă
Între trestii să se culce - Lângă fereastră, unde-n colţ
Fie-ți îngerii aproape, Luceafărul aşteaptă.
                   Somnul dulce!
Privea în zare cum pe mări
Teodor Cojocaru Răsare şi străluce,
Peste-a nopții feerie Pe mişcătoarele cărări
Se ridică mândra lună, Corăbii negre duce.
Totu-i vis și armonie -
                   Noapte bună!
Carla
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Ștefan Pîslaru
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Andrada
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Şi dacă stele bat în lac
Braţele nervoase, arma de tărie, Adâncu-i luminându-l,
La trecutu-ţi mare, mare viitor! E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Lacul Daria
Marius Şi dacă norii deşi se duc
Lacul codrilor albastru De iese-n luciu luna,
Nuferi galbeni îl încarcă; E ca aminte să-mi aduc
Tresărind în cercuri albe De tine-ntotdeauna.
El cutremură o barcă.

Sofia Pe lângă plopii fără soţ...


Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept Codrin
Ea din trestii să răsară Pe lângă plopii fără soţ
Şi să-mi cadă lin pe piept; Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Iustin Tu nu m-ai cunoscut.
Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape, Alexandra
Şi să scap din mână cârma, La geamul tău ce strălucea
Şi lopeţile să-mi scape; Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Să plutim cuprinşi de farmec Tu nu m-ai înţeles.
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

Şi dacă...