POEZII SCRISE DE Mihai Eminesc

                        Şi de-i vremea bună, rea,

Codrule, codruţule,
                        Mie-mi curge Dunărea.
-   Ce mai faci, drăguţule,                Numai omu-i schimbător,
                        Că de când nu ne-am văzut                         Pe pământ rătăcitor,
                        Multă vreme au trecut                         Iar noi locului ne ţinem,
                        Şi de când m-am depărtat,                         Cum am fost aşa rămânem:
                        Multă lume am umblat.                         Marea şi cu râurile,
– Ia, eu fac ce fac de mult,                         Lumea cu pustiurile,
                        Iarna viscolu-l ascult,                         Luna şi cu soarele,
                        Crengile-mi rupându-le,                         Codrul cu izvoarele.
                        Apele-astupându-le,
                     -   Troienind cărările
                        Şi gonind cântările; Vica - Peste vârfuri.
                        Peste vârfuri trece lună,
                        Şi mai fac ce fac de mult,
                        Codru-şi bate frunza lin,
                        Vara doina mi-o ascult
                        Dintre ramuri de arin
                        Pe cărarea spre izvor
                        Melancolic cornul sună.
                        Ce le-am dat-o tuturor,
 
                        Umplându-şi cofeile,
 Mai departe, mai departe,
                        Mi-o cântă femeile.
                        Mai încet, tot mai încet,
 
                        Sufletu-mi nemângâiet
Nichita M- – Codrule cu râuri line,
                        Îndulcind cu dor de moarte.
                        Vreme trece, vreme vine,
 
                        Tu din tânăr precum eşti
                        De ce taci, când fermecată
                        Tot mereu întinereşti.
                        Inima-mi spre tine-ntorn?
  – Ce mi-i vremea, când de veacuri
                        Mai suna-vei, dulce corn,
  Stele-mi scânteie pe lacuri,
                        Pentru mine vreodată?
                     Că de-i vremea rea sau bună,
                   Vântu-mi bate, frunza-mi sună;

Glossă
                    ADELINA-    Vreme trece, vreme vine,
Mădălina- Şi dacă…
Şi dacă ramuri bat în geam                         Toate-s vechi şi nouă toate;
                        Şi se cutremur plopii,
                        E ca în minte să te am                         Ce e rău şi ce e bine
                        Şi-ncet să te apropii.                         Tu te-ntreabă şi socoate;
 
                        Şi dacă stele bat în lac                         Nu spera şi nu ai teamă,
                        Adâncu-i luminându-l,                         Ce e val ca valul trece;
                        E ca durerea mea s-o împac
                        Înseninându-mi gândul.                         De te-ndeamnă, de te cheamă,
                          Tu rămâi la toate rece.
                        Şi dacă norii deşi se duc
                        De iese-n luciu luna, David - Multe trec pe dinainte,
                        E ca aminte să-mi aduc
                        În auz ne sună multe,
                        De tine-ntotdeauna.
                        Cine ţine toate minte

                        Şi ar sta să le asculte?…

                        Tu aşează-te deoparte,

                        Regăsindu-te pe tine,

                        Când cu zgomote deşarte

                        Vreme trece, vreme vine.                         Te-or întrece nătărăii,

                          De ai fi cu stea în frunte;

                      Evelina-   Nici încline a ei limbă                         Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

                        Recea cumpăn-a gândirii                         Între dânşii să se plece,

                        Înspre clipa ce se schimbă                         Nu te prinde lor tovarăş:

                        Pentru masca fericirii,                         Ce e val, ca valul trece.

                        Ce din moartea ei se naşte  

                        Şi o clipă ţine poate;                         Amelia -Cu un cântec de sirenă,

                        Pentru cine o cunoaşte                         Lumea-ntinde lucii mreje;

                        Toate-s vechi şi nouă toate.                         Ca să schimbe-actorii-n scenă,

                          Te momeşte în vârteje;

                       VLAD - Privitor ca la teatru                         Tu pe-alături te strecoară,

                        Tu în lume să te-nchipui:                         Nu băga nici chiar de seamă,

                        Joace unul şi pe patru,                         Din cărarea ta afară

                        Totuşi tu ghici-vei chipu-i,                         De te-ndeamnă, de te cheamă.

                        Şi de plânge, de se ceartă,  

                        Tu în colţ petreci în tine                      Estera-   De te-ating, să feri în laturi,

                        Şi-nţelegi din a lor artă                         De hulesc, să taci din gură;

                        Ce e rău şi ce e bine.                         Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

                          Dacă ştii a lor măsură;

                          Zică toţi ce vor să zică,

                     Dana-   Viitorul şi trecutul                         Treacă-n lume cine-o trece;

                        Sunt a filei două feţe,                         Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

                        Vede-n capăt începutul                         Tu rămâi la toate rece.

                        Cine ştie să le-nveţe;  

                        Tot ce-a fost ori o să fie                         Mădălina-Tu rămâi la toate rece,

                        În prezent le-avem pe toate,                         De te-ndeamnă, de te cheamă;

                        Dar de-a lor zădărnicie                         Ce e val, ca valul trece,

                        Te întreabă şi socoate.                         Nu spera şi nu ai teamă;

                          Te întreabă şi socoate

                      Maria -  Căci aceloraşi mijloace                         Ce e rău şi ce e bine;

                        Se supun câte există,                         Toate-s vechi şi nouă toate:

                        Şi de mii de ani încoace                         Vreme trece, vreme vine.

                        Lumea-i veselă şi tristă;

                        Alte măşti, aceeaşi piesă,

                        Alte guri, aceeaşi gamă,

                        Amăgit atât de-adese

                        Nu spera şi nu ai teamă.

                       Nikita B - Nu spera când vezi mişeii

                        La izbândă făcând punte,