Peste vâ rfuri

Revedere
de Mihai Eminescu de Mihai Eminescu

- Codrule, codruțule, - Codrule cu râ uri line,

Peste vâ rfuri trece lună ,
Ce mai faci, dră guțule, Vreme trece, vreme vine,
Codru-și bate frunza lin,
Că de câ nd nu ne-am vă zut Tu din tâ nă r precum ești
Dintre ramuri de arin
Multă vreme au trecut Tot mereu întinerești.
Melancolic cornul sună .
Ș i de câ nd m-am depă rtat,
Multă lume am îmblat. - Ce mi-i vremea, câ nd de
Mai departe, mai departe,
veacuri
Mai încet, tot mai încet,
- Ia, eu fac ce fac demult, Stele-mi scâ nteie pe lacuri,
Sufletu-mi nemâ ngâ iet
Iarna viscolu-l ascult, Că de-i vremea rea sau bună ,
Îndulcind cu dor de moarte.
Crengile-mi rupâ ndu-le, Vâ ntu-mi bate, frunza-mi sună ;
Apele-astupâ ndu-le, Ș i de-i vremea bună , rea,
De ce taci, câ nd fermecată
Troienind că ră rile Mie-mi curge Dună rea,
Inima-mi spre tine-ntorn?
Ș i gonind câ ntă rile; Numai omu-i schimbă tor,
Mai suna-vei, dulce corn,
Ș i mai fac ce fac demult, Pe pă mâ nt ră tă citor,
Pentru mine vreodată ?
Vara doina mi-o ascult Iar noi locului ne ținem,
Pe că rarea spre izvor Cum am fost așa ră mâ nem:
Ce le-am dat-o tuturor, Marea și cu râ urile,
Împlâ ndu-și cofeile, Lumea cu pustiurile,
Mi-o câ ntă femeile. Luna și cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

(Convorbiri Literare, XIII, 7,

1 octombrie 1879)