REVEDERE

Codrule cu ruri line,

Vreme trece, vreme vine,
Tu din tnar precum esti
Codrule, codrutule,
Tot mereu ntineresti.
Ce mai faci, dragutule,
Ca de cnd nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de cnd m-am departat,
Multa lume am mblat. Ce mi-i vremea, cnd de veacuri
Stele-mi scnteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vntu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Iar, eu fac ce fac de mult,
Mie-mi curge Dunarea.
Iarna viscolu-l ascult,
Numai omu-i schimbator,
Crengile-mi rupndu-le,
Pe pamnt ratacitor,
Apele-astupndu-le,
Iar noi locului ne tinem,
Troienind cararile
Cum am fost asa ramnem:
Si gonind cntarile;
Marea si cu rurile,
Si mai fac ce fac de mult,
Lumea cu pustiurile,
Vara doina mi-o ascult
Luna si cu soarele,
Pe cararea spre izvor
Codrul cu izvoarele.
Ce le-am dat-o tuturor,
Implndu-si cofeile,
Mi-o cnta femeile. (1879, 1 octombrie)