Lumina lină

Cum te gă sești, ușoară zbură toare,

Ză câ nd aci, pe-o margine de drum,
Ș i nu dormind într-un polen de floare,
Învă luită -n aur și parfum ?

Neascultâ nd de vâ ntul de la stup,

Te-ai aruncat în plasa verde-a zilei
Ș i darurile-acum, ale zambilei,
Puterile-amorțite ți le rup.

Voind să duci tezaurul de ceară ,

Te pră bușiși din drumul cel înalt.
Cine-o să vie, trupul tă u de-afară
Să -l caute și-n jur să sufle cald ?

Cu aripa-n ță râ nă și în vis,
Strâ nge la piept comoara ta deplină .
Câ t te iubesc, frumoasa mea albină ,
Că sarcina chemă rii te-a ucis !