Pe lângă plopii fără soţ La steaua care-a răsărit

Adesea am trecut; E-o cale-atât de lungă,

Mă cunoşteau vecinii toţi – Că mii de ani i-au trebuit
Tu nu m-ai cunoscut. Luminii să ne-ajungă.
M.Eminescu - Pe lângă plopii fără soț M.Eminescu - La steaua

Şi dacă norii deşi se duc Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
De iese-n luciu luna, - Ce vrei tu?
E ca aminte să-mi aduc - Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
De tine-ntotdeauna. Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.

M.Eminescu - Scrisoarea III

M.Eminescu - Și dacă...
 Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Privea în zare cum pe mări Ce e rău și ce e bine
Răsare şi străluce, Tu te-ntreabă și socoate;
Pe mişcătoarele cărări Nu spera și nu ai teamă,
Corăbii negre duce. Ce e val ca valul trece,
De te-ndeamnă, de te cheamă,
M.Eminescu - Luceafărul
Tu rămâi la toate rece.
M.Eminescu - Glossă

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, De-aş avea şi eu o floare

Tânără mireasă, mamă cu amor! Mândră, dulce, răpitoare,
Fiii tăi trăiască numai în frăţie Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Plai râzând cu iarbă verde,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Ce se leagănă, se pierde,
Arme cu tărie, suflet românesc, Undoind încetişor,
Vis de vitejie, fală şi mândrie, Şoptind şoapte de amor;
Dulce Românie, asta ţi-o doresc! M.Eminescu - De-aș avea
M.Eminescu - Ce-ți doresc eu ție

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;
M.Eminescu - Lacul
În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;
M.Eminescu - O, rămâi!
Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.
M.Eminescu - Luceafărul
Peste vârfuri trece lună,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.
M.Eminescu - Peste vârfuri
 Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de
veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!
M.Eminescu - Scrisoarea III
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri.
M.Eminescu - Trecut-au anii
Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.
M.Eminescu - Sara pe deal
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună!
M.Eminescu - Somnoroase păsărele
 - Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
M.Eminescu - Ce te legeni...
Colinde, colinde!
E vremea colindelor
Căci gheața se’ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând ramurelele
Căci noaptea de azi-i
Cînd scântee stelele.
M.Eminescu - Colinde, colinde
Copii eram noi amândoi,
Frate-meu şi cu mine.
Din coji de nucă car cu boi
Făceam şi înhămam la el
Culbeci bătrâni cu coarne.
M.Eminescu - Copii eram noi amândoi
Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
M.Eminescu - De ce nu-mi vii?
 Tresărind scânteie lacul
Şi se leagănă sub soare;
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Şi ascult de la răcoare
Pitpalacul.
M.Eminescu - Freamăt de codru
- Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat.
M.Eminescu - Revedere
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
M.Eminescu - Și dacă...
Cu penetul ca sideful
Strălucește-o porumbiță,
Cu căpșorul sub aripă
Adormită sub o viță.
M.Eminescu - Cu penetul ca sideful