Sunteți pe pagina 1din 9

Decor: Portretul lui M.

Eminescu, Tabloul „Arborele Eminescu”, desenele


copiilor, expoziţia de carte Luceafărul poeziei noastre.
Se include piesa Eminescu, interpretată de Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.
(fundal muzical)
Prezentator I: Despre Eminescu s-a spus totul. Despre Eminescu nu s-a spus
nimic.
Prezentator II: Cei care l-au citit şi cei care nu l-au citit deloc, au susţinut că
Eminescu este Mare. Pe cînd el e Unic.
Prezentator I: O literatură care are pe un Haşdeu, pe un Creangă sau
Cogălniceanu, nu poate să nu aibă şi pe un Eminescu.
Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂ

Prezentator II: Un popor care îl are pe Eminescu nu poate fi sărac.


Prezentator I: Eminescu ne-a făcut bogaţi prin naştere. Bogaţi prin faptul că-i
aparţinem. Bogaţi prin faptul că ne aparţine. Ce noroc de noi că suntem atît de
bogaţi: îl avem pe Eminescu.
(Pe un fundal muzical) Poezia Trebuiau sa poarte un nume de Marin Sorescu
Prezentare PPT: Eminescu
Declamator:
Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii
„Mioriţa” şi „Luceafărul” şi „Scrisoarea III”.
…………………………………………………………………………………..
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
……………………………………………………………………
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

Prezentator I: Acest spectacol este închinat aniversării de 165 de ani de la


naşterea luceafărului literaturii noastre – Mihai Eminescu şi este conceput ca o
revistă orală.
Prezentator II: Vom poposi în miraculoasa şi minunata „Lume Eminescu”,
fiindcă „poetul şi-a muiat pana în eternitate pentru a aşterne gînduri îngemănate
cu dumnezeirea”.
Ambii:
Tu, Luceafăr, peste vremuri
Străluceşti fără de moarte!

Ciudata noapte simt ca o sa fie


si-o sa trazneasca în dictionar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naste Eminescul nostru iar.

A fost sortit sa vina-n cea mai dulce


si-n cea mai sfâsiata dintre tari,
pleca-vor toti ai zilei sa se culce
si-l vor primi stramosii lui calari.

Asa firesc se-ntâmpla nefirescul,


pamântul nostru sufera adânc,
la Ipotesti se naste Eminescu
si-n toata România mame plâng.

La noapte, dintr-un pântec si o slova,


se naste steaua celor ce-au tacut,
îngenunchez, în fata ta, Moldova,
si mâna mult lovita ti-o sarut.

De-atâtea ori, în vremuri, sfâsiata


ai fost, Moldova, cum sa spun nu pot,
dar Eminescu ce se naste, iata,
în Doina lui, o sa cuprinda tot.

Ciudata noapte, noaptea noastra mare,


o noapte cum a fost la început,
si, de la Cernauti si pân’ la Mare,
pâraiele se-aud plângând în Prut.
În el tresare trist Moldova toata,
toti fratii-nstrainati se regasesc,
în el o inima va sti sa bata
acum si vesnic, dorul românesc.

În Voronet s-a rasculat albastrul,


ca dintr-un cer frematator de frati,
la noapte-n tara va urca un astru,
se naste El, Români, va închinati!

Declamator:
Din veac trecut, din strămoşeşti ţărîne,
Din zbor fulgerător de meteor,
Spre zi de aztăzi şi spre zi demîine
Răzbate glas adînc, răscolitor.
Poetul cîntă tînăr ca lumina,
Poetul cîntă zbuciumat şi dulce,
În graiul meu, pentru poporul meu.
( D.Matcovschi)

Fila I Ce-ţi doresc eu ţie,


Dulce Românie.
Prezentator I: Născut în zodia lui Hristos, şi-a trecut destinul tot printr-o
continuă săptămînă a patimilor, copiind involuntar destinul Ţării.
Poezia Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie.
Prezentator II: Iubirea de Patrie era pentru Eminescu un sentiment de cea mai
înaltă probă pentru fiecare om. Adevărata dragoste de patrie nu se declară prin
cuvinte, ci se adevereşte prin fapte. Acest model de comportamentmoral şi
sentiment profund este zugrăvit în Scrisoarea a III.
Înscenare: Scrisoarea III (fragment)

Fila II Eminescu şi natura

Prezentator I: Eminescu a avut deosebita sensibilitate de a citi în stele destinul


Luceafărului, a citi în inima frunzei soarta codrilor de aramă şi a pădurii de
argint.
Prezentator II: Inegalabile pagini din cartea sublimă a naturii realizează poetul
în versurile sale.
Recital: Fiind băiet, păduri cutreieram.
Ce te legeni.
Călin. File din poveste.
Freamăt de codru ş.a.
Revedere (video)
Prezentator I: Pana lui Eminescu a avut mareale dar de-a aşterne pe hîrtie
versuri de o muzicalitate, de o frumuseţe copleşitoare. O bună parte din
versurile lui Eminescu au devenit cîntece populare şi se cîntă de ani de zile prin
sate, oraşe, petreceri.
Prezentator II: Pe parcursul spectacolului nostru veţi audia unele din
romanţele poetului iubit. Vă propunem să audiaţi Romanţa De ce nu vii.

Fila III Popas în lirica eminesciană.


Prezentator I: Eminescu este poetul care le-a dorit oamenilor din toată inima o
mare fericire şi a încercat să le-o ofere în spaţiul operelor sale. De aceia, în orice
poezie lirică întîlnim o lume mică ce reflectă întreaga poveste a vieţii umane,
care este, în primul rînd, o poveste a marii iubiri.
Prezentator II: Iubirea lui e acea azimă caldă pe care o împarte mamei, iubitei,
naturei. Lirica lui e acel buchet de poezii pururea proaspete, clătite în roua
diamantină a lunii, în răcoarea izvoarelor potopită de ninsoarea bălaie,
armonitoare a florilor de tei.
Deci, să poposim în lirica emenesciană.

Romanţa Seara pe deal – Adela Popescu https://www.youtube.com/watch?


v=f4QXsq7hcvk

Înscenare Replici (pe un fundal muzical)

M. Eminescu şi Veronica Micle stau la mese şi scriu scrisori. Pe mese ard lumînări. Ei scriu cu
pene.

Poetul

Tu eşti o undă, eu sânt o zare,


Eu sânt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sânt o stea –
Iubita mea.

Iubita

Tu eşti o ziuă, eu sânt un soare,


Eu sânt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sânt un templu, tu eşti un zeu –
Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sânt regină,


Eu sânt un haos, tu o lumină,
Eu sânt o arpă muiată-n vânt –
Tu eşti un cânt.

Poetul
Tu eşti o frunte, eu sânt o stemă,
Eu sânt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc –
Şi te iubesc!

Iubita

Îţi par o noapte, îţi par o taină


Muiată-n pala a umbrei haină,
Îţi par un cântec sublim încet –
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,


În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimic nu e, nimic al meu –
E tot al tău.

Prezentator I: „Îngerul blond” al lui Eminescu a fost Veronica Micle, o


doamnă frumoasă, cu părul lung şi bălai şi ochii albaştri. Zăpăcit de-a dreptul de
imaginea Veronicăi, Eminescu compune multe poeme de amor influenţate de
chipul frumoasei doamne.

Prezentator II: Poetul a iubit şi-a pătimit


Ca un copil poetul a iubit
Femeie preafrumoasă a iubit
Şi-a pătimit, şi-n patimi a trăit.
Prezentator I: Cu un buchet din lirica de dragoste emenesciană vin următorii
declamatori.
Poeziile: Dorinţa, Floare albastră, Ce e amorul, Atît de fragedă ş.a.
Prezentator II: Iubirea este una din cele mai dorite şi mai nobile idealuri ale
omului. Iubirea este tema marelui poem al poetului „Luceafărul”

Poezii: Eminescu (V. Romanciuc)


Mihai veni al şaptelea pe lume
Precum a şaptea vine duminica – Mihai.
În miez de iarnă, zi de înflorire:
Duminica în casă,
Duminica în ţară,
Duminica în grai.
……………………………………….
Copii frumoşi
De astăzi şi de mîine,
Să ţineţi înflorită duminica în grai.
Cu fiecare clipă
Trăită-n viaţa limbii
I-adăugăm o viaţă
Copilului Mihai.

Rege-al poeziei noastre,


Eminescu, poet sfînt,
Cînd Luceafărul răsare,
El revine pe pămînt.
Eminescu va rămîne
Ca un înger păzitor
Al frumoasei limbi române
Ca un nimb nemuritor.

Luăm cu noi spre departe


Iubirea de dulcele plai,
Căci noi am numit plaiul ista –
Eminescu Mihai.

Declamatorii recită pe rînd:


1. Eminescu – vers de dor
Pururea răscolitor.
2. Eminescu – codru des,
Plin de freamăt şi-nţeles.
3. Eminescu e un om
4. Eminescu e un pom.
5. Eminescu e un dor.
6. Eminescu-i un izvor!
7. Eminescu e o stea!
8. Eminescu-i Ţara mea.
9. Eminescu e un neam.
10.Eminescu-i tot ce am!

Piesa Eminescu, interpretată de Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.


Reclame

S-ar putea să vă placă și