Aparatul destinat observării vizuale a spectre-lor este numit spectroscop.

Spectrele emise de atomii excitaţi sunt numite spectre de linii.

Spectrele emise de gazele moleculare reprezin-tă sisteme de

Spectrele descrise mai sus – continue, de linii şi debenzi – se obţin în urma descompunerii radiaţiei
emise de corpurile respective la propagarea ei prin prismă şi se numesc spectre de emisie.

Totalitatea liniilor întunecate pe fondul spectru-lui continuu constituie spectrul de absorbţie.

modelul lui Thomson, model planetar modelul lui Rutherford, modelul cuantificat al lui Bohr

Postulatul întâi (postulatul stărilor staţionare) –atomul poate exista numai în anumite stări staţionare, în
care nu emite şi nu absoarbe unde electro-magnetice.

Postulatul al doilea (regula frecvenţelor) – la tre-cerea dintr-o stare staţionară în alta atomul emite sau
absoarbe o cuantă de energie egală cu diferenţa dintre energiile atomului în aceste stări: hν = En – Em.

Energia de ionizare a atomului de hidrogen este egală cu energia minimă necesară pentru a înde-

părta electronul din atom.

lasere cu gaz care funcţionează în regim continuu, lasere cu semiconductoare şi lasere cu coloranţi
organici, Remarcăm proprietăţile fasciculului laser:– monocromatismul, – coerenţa, direcţionalitatea,
intensitatea foarte mare.

Numărul întreg apropiat de valoarea numerică a masei nucleului exprimată în unităţi atomice de masă
se numeşte număr de masă

Izotopii sunt atomii aceluiaşi element chimic, au acelaşi număr atomic Z, dar nucleele lor au mase
diferite, adică numerele de masă A sunt diferite. Proprietăţile chimice ale izotopilor sunt aproximativ
aceleaşi, ceea ce demonstrează că şi învelişurile lor electronice sunt la fel. Ca rezultat, toţi izotopii unui
element ocupă în tabelul periodic al elementelor chimice acelaşi loc.

Diferenţa dintre suma maselor protonilor şi ale neutronilor ce formează nucleul şi masa acestu- ia se
numeşte defect de masă (∆m): ∆m = Zmp + (A – Z) mn – mnucl.

Se numeşte energie de legătură a nucleului mărimea fizică egală cu lucrul minim ce trebuie consumat
pentru descompunerea nucleului în protoni şi neutroni separaţi.

Radioactivitatea este transformarea spontană a nucleelor unor elemente chimice în nuclee ale altor
elemente cu emisia simultană a unor particule.

dezintegrare α,
dezintegrare b

Numărul de nuclee radioactive se micşorează exponenţial cu timpul.

Reacţiile nucleare reprezintă transformările unor nuclee în altele ca rezultat al interacţiunii cu diferite
particule sau nuclee.

Reacţie în lanţ este numită reacţia în care neutronii rezultaţi din fisiunea nucleelor stimulează fisiunea
altor nuclee.

Masa minimă de substanţă la care are loc reacţia în lanţ se numeşte masă critică.

Se numeşte doză de radiaţie absorbită raportul dintre energia absorbită Eabs şi masa m a corpului
iradiat:

Un gray (Gy) este doza de radiaţie absorbită în cazul în care corpul cu masa de 1 kg absoarbe o ener-

gie de 1 J.

Partea constitutivă a materiei care nu mai poate fi descompusă în unităţi mai simple se numeşte
particulă elementară.

Procesul de interacţiune a unei particule elementare cu antiparticula sa, în urma căruia acestea se
transformă în fotoni (radiaţie electro- magnetică) sau în alte particule elementare se numeşte anihilare.