MISCARILE PAMANTULUI

Multa vreme s-a cresut ca Pamantul sta nemiscat in centrul Universului si ca

Soarele si planetele se invartesc in jurul sau. Nu numai oamenii de rand, ci chiar multi
oameni de stiinta aveau o asemenea conceptie, numita geocentrica, intrucat situa
Pamantul in centru Universului. In mod evident, ca si celelalte planete din Sistemul Solar,
Pamantul efectueaza o serie de miscari, dintre care mai importante sunt doua:
· miscarea de rotatie;
· miscarea de revolutie.

MISCAREA DE ROTATIE
Pamantul efectueaza o miscare de rotatie in jurul axei sale, de la apus
(vest) la rasarit (est), in timp de aproximativ 24 de ore (23h 56' 4''). Aparent avem
impresia ca nu planeta noastra se deplaseaza, ci alte corpuri cosmice (Soarele, Luna,
stelele) fac acest lucru. De altfel, multe vreme aceasta a fost chiar o convingere. Miscarea
de rotatie se efectueaza in jurul axei Pamantului, adica axa imaginara care intersecteaza
suprafata geoidului in cele doua puncte diametral opuse numite poli geografici. Unie
dintre cei doi poli i se spune Polul Nord, respectiv celui care este orientat spre Steaua
Polara, iar celuilalt , Polul Sud. Valoarea vitezei de rotatie a Pamantului scade de la
Ecuator spre poli, intrucat in aceeasi directie descreste lungimea paralelelor (a cercurilor
polare). Aceasta viteza exte maxima la Ecuator (465 m/s), unde cercul paralel are
lungimea cea mai mare (40 075km) atinge numai 345 m/s la la latitudinea de 60° si este
nula la poli, unde lungimea cercurilor paralele este zero.
CONSECINTE
1. ALTERNANTA ZILELOR SI A NOPTILOR
Datorita formei sferice a Pamantului, acesta nu poate fi luminat pe toata suprafata
sa in acelasi timp. In cursul miscarii de rotatie, Pamantul expune, pe rand, spre Soare cate
o parte din suprafata sa. Pe partea luminata a Pamantului, aflata spre Soare, este zi, iar pe
cea opusa, aflata in inteneric, este noapte. Durata dintre doua intervale este permanent
egala la Ecuator: 12 ore. De la Ecuator spre poli marimea acestor intervale se modifica.
Astfel, in timpul anului, datorita combinarii miscarii de rotatie cu cea de revolutie si
inclinarii axei terestre, intervalul luminos (ziua) va fi maxim la solstitiul de vara al
fiecarei emisfere si minim la solstitiul de iarna. Dincolo de cercurile polare se succeda o
zi de sase luni (ziua polara) si o noapte de aceeasi durata (noapte polara). Aceasta
alternanta introduce o ritmicitate diurna in functionarea geosistemului. Astfel, in timpul
zilei se produce insolatia, cresterea temperaturii suprafetei terestre si a aerului, are loc
fotosinteza. In schimb, noaptea temperatura scade, fotosinteza inceteaza etc.
2. MODIFICAREA TEMPERATURII AERULUI
Datorita miscarii de roattie, temperatura aerului se modifica in cele 24 de
ore: astfel, in timpul zilei, suprafata Pamantului se incalzeste, iar in timpul noptii se
raceste.

3. ABATEREA CORPURILOR AFLATE IN MISCARE

Asupra corpurilor aflate in miscare pe suprafata terestra actioneaza forta
Coriolis, care le deviaza. Astfel, corpurile sunt deviate spre dreapta in emisfera nordica si,
respectiv, spre stanga in emisfera sudica. Acest fenomense observa indeosebi la vanturi si
la curentii marini. Cauza o constituie vitezele inegale de deplasarre a corpurilor pe
suprafata terestra, de la Ecuator la poli si invers, ca urmare a bombarii acesteia la Ecuator
si a turtirii la poli. De aceea alizeele sufla dinspre nord-est spre sud-vest, in emisfera
nordica, si dinspre sud-est spre nord-vest, in emisfera sudica. In ce priveste curentii mari,
acestia sunt deviati de la directia initiala, ajungand sa descrie circuite inchise in fiecare
emisfera.
4. Variatia orei pe Glob. Orice punct de pe suprafata Pamantului executa o rotatie
completa in 24 de ore, descriind un cerc (360°). Putem astfel calcula ca, intr-o ora, orice
punct parcurge 15° de meridian (360°:24=15°). O consecinta importanta a acestui fapt
este aceea ca din 15 in 15 grade de meridian exista o diferenta de o ora.
Distante de 15° longitudine se numeste fus orar. Rezulta ca exista 24 de
fusuri orare. In mod conventional, primul fus orar este cel prin mijlocul caruia trece
meridianul zero (0°). De aceea se considera ca timp universal ora primului meridian,
respectiv meridianului Greenwich. De altfel notarea fusurilor orare se face de le vest catre
est plecand tocmai de le fusul care include acest meridian.
S-a convenit sa se ia ca reper, pentru calcularea orelor, trecerea Soarelui la
medidianul locului: cand Soarele este in dreptul meridianului, se considera ora 12. Acesta
este ora locala. Intre duoa fusuri orare vecine, diferenta de timp este de o ora: in fusul
orar situat spre vest, ora este cu o unitate mai mica decat in fusul orar situat la est. soarele
trece cu o ora mai devreme la meridianul locului decat in fusul orar situat mai la vest.
Teritoriul Romaniei intra in intregime in al doilea fus orar, ora Romaniei fiind cu doua
ore mai mare decat timpul universal.

Toate localitatile din acelasi fus orar au aceeasi ora oficiala. calatorii care trec dintr-un
fus orar in altul, daca merg spre apus, dau ceasul inapoi cu o ora, iar daca merg spre
rasarit, dau ceasul inainte cu o ora, pentru fiecare fus orar strabatut. exista tari care,
datorita marii intinderi, acopera mai multe fusuri orare, de exemplu s.u.a, rusia, china,
australia s.a.
opus meridianului zero (greenwich) este meridianul de 180( considerat
drept linia internationala de schimbarea a datei. spre vest de acest meridian, ne aflam cu o
zi inainte, iar spre est de acest meridian, suntem in ziua curenta. pentru a evita unele
uscaturi, s-a trasat o linie conventionala, care poarta numele de linia de schimbare a datei.
MISCAREA DE REVOLUTIE

Miscarea de revolutie este efectuata de Pamant in jurul Soarelui pe o

orbita informa de eclipsa, nu de cerc, Soarele aflandu-se intr-unul dintre focarele orbitei.
Din aceasta cauza, distanta Soare-Pamant este variabila:
* 147 100 000 km la periheliu, atins la 3 ianuarie;
* 152 100 000 km la afeliu, atins la 6 iulie.
Ca valoare medie a distantei dintre Soare si Pamant se ia cifra de 149 500
000 km.
Pamantul parcurge orbita sa injurul Soarelui in timp de un an, mai exact in
365 de zile, 6 ore, 9 minute si 9 secunde. Acesta este anul-sideral. Anul calendaristic are
insa, de regula, 365 de zile. Ca urmare, din necesitati practice, pentru cele circa 6 ore care
depasesc anul calendaristic se adauga, din patru in patru ani, o zi lunii februarie. In acest
al patrulea an, numit bisect, luna februarie are 29 de zile, in loc de 28. Ultimii ani bisecti
au fost 1992 si 1996, 2000.
Viteza medie de deplasare a Pamantului pe orbita, in jurul Soarelui, este de
29,7 km/s.
In cele 24 de ore necesare pentru a se roti in jurul axei sale Pamantul de
deplaseaza totodata si pe orbita, parcurgang a 365-a parte din drumul sau in jurul
Soarelui. Acesta determina modificarea distantei si inclinarii fata de Soarem care, in
miscarea sa aparenta pe bolta cereasca, nu rasare si nu apune, in fiecare zi, in aceleasi
puncte, iar la amiaza nu se ridica la fel de sus deasupra orizontului. S-a constatat ca
trebuie se treaca exact un an pentru ca Soarele sa rasara si, respectiv, sa apuna in aceleasi
puncte de pe linia orizontului.
 CONSECINTE
1. Formarea anotimpurilor
2. Inegalitatea zilelor şi a nopţilor pe parcursul unui an
3. Încălzirea inegală a Pământului într-un an
4. Formarea zonelor de căldură
Pentru inceput trebuie precizat ca axa polilor nu este dreapta, inclinata cu 23º 27'
fata de planul orbitei terestre. Daca axa polilor ar fi fost dreapta, zilele ar fi fost egale cu
nopatiloe tot timpul anului, iar temperatura ar fi scazut constant de la Ecuator spre cei doi
poli. Datorita inclinarii axei polilor, Pamantul expune pe rand, spre Soare, o mare parte
din emisfera nordina si mai putin din cea sudica, apoi invers. ANOTIMPURILE.
 Cele patru anotimpuri-primavara, vara toamna si iarna-sunt determinate de patru
momente definitorii ale miscarii de revolutie a Pamantuuli intr-un an: doua echinoctii si
doua solstitii. ECHINOCTIILE:
de primavara la 21 martie de toamna la 23 septembrie.

Acum si numai acum ziua este egala cu noaptea 12h-12h pe intreg Globul
In aceste zile razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator. Ca urmare, cei
doi poli ai Pamantului primesc aceeasi cantitate de lumina si de caldura. In acest moment
ziua este egala cu noaptea pe toate intinderea Pamantului, iar cantitatea de energie solaa
receptionata pe suprafata terestra scade uniform de la Ecuator spre poli.
La 21 martie incepe primavara in emisfera nordica, iar in cea sudica, toamna.
La 23 septembrie este exact invers: in emisfera sudica incepe primavara, iar in cea
nordica, toamna.

DURATA ZILELOR SI A NOPTILOR

Zi si noapte polara
• La Polul Nord, intre 21 martie si 23 septembrie, cand este mai luminata emisfera
nordica, Soarele nu apune. In regiunea Polului Nord este asa-numita "zi polara",
care dureaza sase luni. In aceeasi perioada, la Polul Sud este "noapte polara".
• Intre 23 septembrie si 21 martie lucrurile stau exact invers: este noaptea polara la
Polul Nord si, respectiv, zi polara la Polul Sud.
DURATA ZILELOR SI A NOPTILOR IN AFARA REGIUNILOR POLARE
• Daca durata zilei polare si a noptii polare este constanta, de sase luni. In restul
regiunilor Terrei durata zilelor si noptilor variaza in decursul anului. Astfel, ca
regula, in emisfera nordica durata zilei creste continuu de la echinoctiul de
primavara pana la solstitiul de vara si scade de la solstitiul de vara pana la
echinoctiul de toamna.
• De la echinoctiul de primavara pana la echinoctiul de toamna durata zilei este, tot
timpul, mai mare decat durata noptii.
• Ce se intampla insa in restul anului? De la echinoctiul de toamna pana la solstitiul
de iarna, ziua este in scadere continua, atingand valoarea cea mai mica la 22
decembrie. Apoi ziua creste continuu pana la echinoctiul de primavara, ramanand
insa mai scurta decat noaptea. Ziua ajunge egala cu noaptea doar la echinoctiu.
• In functie de durata zilelor si a noptilor se individualizeaza anotimpurile, care sunt
in numar de patru la latitudini mijlocii (primavara, vara, toamna si iarna) si de
numai doua la latitudini mari (vara si iarna).
SOLSTITIILE:
momentele în care razele de soare
cad perpendicular pe unul dintre tropice
luminând şi încălzind mai mult emisfera
respectivă
- de vara la 22 iunie

• La 22 iunie, pamantul expune spre Soare cea mai mare parte din emisfera nordica,
razele Soarelui cazand perpendicular pe Tropicul Racului (sau Tropicul de Nord).
In acest moment incepe vara in emisfera nordica, iar in cea sudica, iarna. Ziua de
22 iunie este ziua cea mai lunga din emisfera nordica. Intrucat Soarele lumineaza
mai mult emisfera nordica, aici vara zilele sunt mai lungi decat noptile.

DURATA ZILELOR SI A NOPTILOR

Zi si noapte polara
– La Polul Nord, intre 21 martie si 23 septembrie, cand este mai
luminata emisfera nordica, Soarele nu apune. In regiunea
Polului Nord este asa-numita "zi polara", care dureaza sase luni.
In aceeasi perioada, la Polul Sud este "noapte polara".
– Intre 23 septembrie si 21 martie lucrurile stau exact invers:
este noaptea polara la Polul Nord si, respectiv, zi polara la Polul Sud.

Durata zilelor si a noptilor in afara regiunilor polare

– Daca durata zilei polare si a noptii polare este constanta, de sase luni. In
restul regiunilor Terrei durata zilelor si noptilor variaza in decursul anului.
Astfel, ca regula, in emisfera nordica durata zilei creste continuu de la
echinoctiul de primavara pana la solstitiul de vara si scade de la solstitiul
de vara pana la echinoctiul de toamna.
– De la echinoctiul de primavara pana la echinoctiul de toamna durata zilei
este, tot timpul, mai mare decat durata noptii.
– Ce se intampla insa in restul anului? De la echinoctiul de toamna pana la
solstitiul de iarna, ziua este in scadere continua, atingand valoarea cea mai
mica la 22 decembrie. Apoi ziua creste continuu pana la echinoctiul de
primavara, ramanand insa mai scurta decat noaptea. Ziua ajunge egala cu
noaptea doar la echinoctiu.
– In functie de durata zilelor si a noptilor se individualizeaza anotimpurile,
care sunt in numar de patru la latitudini mijlocii (primavara, vara, toamna
si iarna) si de numai doua la latitudini mari (vara si iarna).