LUCEAFĂRUL THE EVENING STAR

         Translation version 2.0 © 2006-2009 by

de Mihai Eminescu
Adrian Soncodi
    From the volume “Selected Romanian
Poems”
    Published in 2009 by Cavallioti
    Reproduction requires the author’s
permission

A fost odată ca-n povești, In times when fairy tales begin,

A fost ca niciodată, In times with magic laden,
Din rude mari împărătești, There lived, of high and noble kin,
O prea frumoasă fată. A most enchanting maiden.

Și era una la părinți She was the only child they raised,
Și mândră-n toate cele, Of wits and virtues many,
Cum e Fecioara între sfinți As is the Virgin midst the praised
Și luna între stele. And midst the stars Selene.

Din umbra falnicelor bolți Beneath a dark, majestic vault

Ea pasul și-l îndreaptă She walks, her steps abating
Lângă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.
1 Close to the window where, in alt,
The Evening Star’s awaiting.

Privea în zare cum pe mări She gazes at his distant rays

Răsare și străluce, That glow and light the ocean,
Pe mișcătoarele cărări While on the rolling water ways
Corăbii negre duce. Black galleys set in motion.

Îl vede azi, îl vede mâni, She sees him now, she sees him then,
Astfel dorința-i gata; Thus ripens her desire;
El iar, privind de săptămâni, From watching over and again,
Îi cade dragă fata. His love for her grows higher.

Cum ea pe coate-și răzima When on the elbows her head leans, 

Visând ale ei tâmple Sweet reveries prolonging,
De dorul lui și inima Her heart and soul can find no means
Și sufletu-i se împle. To quieten their longing.

Și cât de viu s-aprinde el  And so alive his light cascades

În orișicare sară,  Whenever dusk gets nearer,
Spre umbra negrului castel  Around the murky castle’s shades
Când ea o să-i apară.  As he’s about to see her...
 
                   *                     * * *
Și pas cu pas pe urma ei  He trails her footsteps when she leaves
Alunecă-n odaie,  Towards her night’s retire,
Țesând cu recile-i scântei  And with his icy sparkles weaves
O mreajă de văpaie.  A web of flashing fire.

Și când în pat se-ntinde drept  And when she lies in bed to rest,
Copila să se culce,  A sleepy child so candid,
I-atinge mâinile pe piept,  He strokes her arms set on her chest,
I-nchide geana dulce;  He closes her sweet eyelid;

Și din oglindă luminiș  And from the mirror’s depth his glare
Pe trupu-i se revarsă,  Reflects upon her body,
Pe ochii mari, bătând închiși  Upon her eyes shut unaware,
Pe fața ei întoarsă.  Upon her face leaned mildly.

Ea îl privea cu un surâs, Seeing her lips from smiling sweep,

El tremura-n oglindă, He shivers in the mirror,
Căci o urma adânc în vis As he pursues her in her sleep
De suflet să se prindă. To hold her spirit dearer.

Iar ea vorbind cu el în somn, And then she speaks to him in dreams

Oftând din greu suspină And sighs within a sad plea:
– „O, dulce-al nopții mele domn, 2 “Oh, sweet lord, who my night redeems,
De ce nu vii tu? Vină! Why don’t you come? Come by me!

Cobori în jos, luceafăr blând, Descend, my stellar prince so kind,

Alunecând pe-o rază,  Along a soft ray gliding,
Pătrunde-n casă și în gând  Pervade the castle and my mind,
Și viața-mi luminează!"  Light to my life providing!”

El asculta tremurător,  He listens eagerly to her,

Se aprindea mai tare  Resplendent and reviving,
Și s-arunca fulgerător,  Then suddenly becomes a blur,
Se cufunda în mare;  Into the dark sea diving.

Și apa unde-au fost căzut  The water around where he falls

În cercuri se rotește,  Spawns rings of growing sizes,
Și din adânc necunoscut  While from the unknown deep he crawls
Un mândru tânăr crește.  And as a young man rises.

Ușor el trece ca pe prag Walking as smoothly as on sand

Pe marginea ferestei Through open window spaces,
Și ține-n mână un toiag He holds a sceptre in his hand
Încununat cu trestii. Enfolded in reed laces.

Părea un tânăr voevod He looks just like a youthful king

Cu păr de aur moale, With silky, golden tresses;
Un vânăt giulgi se-ncheie nod A bluish shroud tied in a ring
Pe umerele goale. His naked shoulders dresses.

Iar umbra feței străvezii But then his livid face disguise
E albă ca de ceară - Exudes a waxen glimmer –
Un mort frumos cu ochii vii A handsome ghost with lively eyes
Ce scânteie-n afară. That only outwards shimmer.

– „Din sfera mea venii cu greu  “Out of my realm I came, your call
Ca să-ți urmez chemarea,  To follow with devotion;
Iar cerul este tatăl meu  My father is the heavens tall,
Și mumă-mea e marea.  My mother is the ocean.

Ca în cămara ta să vin, To reach the place that is your home,

Să te privesc de-aproape, To get to see you closer, 
Am coborât cu-al meu senin I had to leave the sky’s fair dome
Și m-am născut din ape. And be reborn of water.

O, vin'! odorul meu nespus, Oh, come, my holy treasured love,

Și lumea ta o lasă; Give up your world forever!
Eu sunt luceafărul de sus, 3 I am the Evening Star above,
Iar tu să-mi fii mireasă. Become my true bride ever!

Colo-n palate de mărgean Down there, in palaces of pearls,

Te-oi duce veacuri multe, We’ll live for many ages,
Și toată lumea-n ocean And everywhere the sea unfurls
De tine o s-asculte." Its souls shall be your pages.”

– „O, ești frumos, cum numa-n vis “Oh, you’re as handsome as in dreams
Un înger se arată, An angel would be showing,
Dară pe calea ce-ai deschis But on the path lit by your beams
N-oi merge niciodată; I’ll never think of going;

Străin la vorbă și la port, You’re foreign in both tongue and wear,

Lucești fără de viață, And coldness you deliver,
Căci eu sunt vie, tu ești mort, For I’m alive, while you – a glare,
Și ochiul tău mă-ngheață." And your eye makes me shiver.”
 
                   *                     * * *

Trecu o zi, trecură trei A few more days go by, and then,
Și iarăși, noaptea, vine One night of airy splendor,
Luceafărul deasupra ei The Evening Star comes up again,
Cu razele-i senine. With bright rays, clear and slender.
Ea trebui de el în somn Inevitably in her dreams
Aminte să-și aducă His image keeps returning
Și dor de-al valurilor domn And thus the lord of wavy streams
De inim-o apucă Refills her heart with yearning:

– „Cobori în jos, luceafăr blând,  “Descend, my stellar prince so kind,

Alunecând pe-o rază,  Along a soft ray gliding,
Pătrunde-n casă și în gând  Pervade the castle and my mind,
Și viața-mi luminează!"  Light to my life providing!”

Cum el din cer o auzi, From up there, when he hears her pray,
Se stinse cu durere, In sorrow he retires,
Iar ceru-ncepe a roti And soon the sky begins to sway
În locul unde piere; Around where he expires;

În aer rumene văpăi The air fills up with flames that climb
Se-ntind pe lumea-ntreagă, And flood the world in surges,
Și din a chaosului văi As from the chaos vales, sublime,
Un mândru chip se-ncheagă; A graceful youth emerges.

Pe negre vițele-i de păr On raven curls like tendrils smooth

Coroana-i arde pare, His crown seems to be burning, 
Venea plutind în adevăr 4 He comes surrounded by pure truth,
Scăldat în foc de soare. Into a sun’s blaze turning.

Din negru giulgi se desfășor Amidst the folds of his black shroud
Marmoreele brațe, Two marble arms are shaping,
El vine trist și gânditor His face is like a somber cloud
Și palid e la față; Beneath the gloomy draping;

Dar ochii mari și minunați And yet his large and splendid eyes
Lucesc adânc himeric, Shine deeply with desire,
Ca două patimi fără saț Like two voracious passion cries
Și pline de-ntuneric. That through the dark transpire.

– „Din sfera mea venii cu greu  “Out of my realm I strived and came,
Ca să te-ascult ș-acuma,  Your call again to follow;
Și soarele e tatăl meu,  My father is the sun aflame,
Iar noaptea-mi este muma;  My mother the night hollow;

O, vin', odorul meu nespus, Oh, come, my holy treasured love,

Și lumea ta o lasă; Give up your world forever!
Eu sunt luceafărul de sus, I am the Evening Star above,
Iar tu să-mi fii mireasă. Become my true bride ever!

O, vin', în părul tău bălai Oh, come, and in your golden hair
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să răsai
Mai mândră decât ele."
– „O, ești frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!
Mă dor de crudul tău amor
A pieptului meu coarde,
Și ochii mari și grei mă dor,
Privirea ta mă arde."
– „Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-nțelegi tu oare,
Cum că eu sunt nemuritor,
Și tu ești muritoare?"
– „Nu caut vorbe pe ales,
Nici știu cum aș începe -
Deși vorbești pe înțeles,
Eu nu te pot pricepe;
Dar dacă vrei cu crezământ
Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine."
– „Tu-mi ceri chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sărutare,
Dar voi să știi asemenea
Cât te iubesc de tare;
Da, mă voi naște din păcat,
Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege."
Și se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
                   *                     * * *
Let me twine starry laces,
And on my heavens be my pair,
Most lovely of all faces.”
“Oh, you’re as handsome as in dreams
A demon would be showing,
But on the path lit by your beams
I’ll never think of going!
Your cruel love is inhumane
And hurts my feelings deeply,
My eyes are overwhelmed by pain,
Your fiery gazing burns me.”
“But how could I descend to you?
Do you not see the reason,
In that my time is never through,
While yours is just a season?”
“I know not where to seek an end,
Nor how to be beginning –
Although your words I understand, 
5 I cannot see their meaning;
But if you truly wish my heart
To love you like no other,
Then from the heavens you depart,
Become a mortal, rather.”
 “You ask me my immortal glow
To give up for your kisses,
So I in turn wish you to know
How passionate my love is;
 Indeed, I shall be born in sin,
 By novel law abiding;
 To the eternity I’m kin,
 From it I’ll be dividing.”
And he keeps going… out of sight.
For love of a young maiden
He vanishes from heaven’s height,
For days remaining hidden.
În vremea asta Cătălin, Now in the meantime Catalin,
Viclean copil de casă, Slick boy in servant jackets,
Ce împle cupele cu vin In charge of pouring beverage in
Mesenilor la masă, Men’s goblets at the banquets,

Un paj ce poartă pas cu pas A page who carries all around

A-mpărătesii rochii, The empress’s long dresses,
Băiat din flori și de pripas, A bastard child, abandoned found,
Dar îndrăzneț cu ochii, Yet not shy with his glances,

Cu obrăjei ca doi bujori With rosy cheeks fresh like the sprout
De rumeni, bată-i vina, Of spring – cute little sinner,
Se furișează pânditor Quietly sneaks, spying about
Privind la Cătălina. And eyeing Catalina.

Dar ce frumoasă se făcu Just look how lovely is her sight,

Și mândră, arz-o focul; And gorgeous… oh, God bless her!
Ei Cătălin, acu-i acu Yes, Catalin, the time is right
Ca să-ți încerci norocul. To try your luck, no lesser.

Și-n treacăt o cuprinse lin He steals a hold of her within

Într-un ungher degrabă. A path on the yard’s borders.
– „Da' ce vrei, mări Cătălin? 6 “What now, you wicked Catalin?
Ia du-t' de-ți vezi de treabă." Go ‘way and mind your orders!”

– „Ce voi? Aș vrea să nu mai stai  “What now? I wish to see you slip
Pe gânduri totdeuna, Away from thoughts so lonely,
Să râzi mai bine și să-mi dai And rather laugh, and give my lip
O gură, numai una." A little buss, one only.”

– „Dar nici nu știu măcar ce-mi ceri,  “But I don’t know what you speak of –
Dă-mi pace, fugi departe - Leave me alone, go yonder!
O, de luceafărul din cer Oh, for the Evening Star above
M-a prins un dor de moarte." I have an aching wonder.”

– „Dacă nu știi, ți-aș arăta “If you don’t know, I’d show you round
Din bob în bob amorul, Love’s yard, petal by petal,
Ci numai nu te mânia, Only unwind and do not frown, 
Ci stai cu binișorul. But bear with me a little.

Cum vânătoru-ntinde-n crâng As when a hunter lays a noose

La păsărele lațul, For songbirds young and charmful,
Când ți-oi întinde brațul stâng When I unfold my left arm loose
Să mă cuprinzi cu brațul; Embrace me in an armful;

Și ochii tăi nemișcători And let your eyes stare with amaze
Sub ochii mei rămâie... Into my eyes intently…
De te înalț de subțiori When your slim waist I try to raise,
Te-nalță din călcâie; Upon your toes rise gently;

Când fața mea se pleacă-n jos,  When I look downwards, to my face

În sus rămâi cu fața,  Keep your face straight up further,
Să ne privim nesățios  So we can gaze with endless grace
Și dulce toată viața;  And sweetness at each other;

Și ca să-ți fie pe deplin And such that everything is said

Iubirea cunoscută, Between ourselves, my lover,
Când sărutându-te mă-nclin, When kissing you I bow my head,
Tu iarăși mă sărută." Kiss me over and over.”

Ea-l asculta pe copilaș She listens to the naughty boy

Uimită și distrasă, Astonished and distracted,
Și rușinos și drăgălaș, And playfully, and rather coy,
Mai nu vrea, mai se lasă. Now snubbing, now attracted,

Și-i zise-ncet: - "Încă de mic She says to him: “Since I was small
Te cunoșteam pe tine, I learned to know you closely;
Și guraliv și de nimic, So chatty and no good at all,
Te-ai potrivi cu mine... 7 You would quite suit me, mostly…

Dar un luceafăr, răsărit Alas, a stellar prince arose

Din liniștea uitării, From a forgotten kindness,
Dă orizon nemărginit And to unbound horizon glows
Singurătății mării; Above the ocean’s blindness;

Și tainic genele le plec, And secretly my eyelids seize,

Căci mi le împle plânsul For they are drowned by weeping
Când ale apei valuri trec Whenever waves upon the seas
Călătorind spre dânsul; Towards him journey sweeping;

Lucește c-un amor nespus He shines with everlasting love,

Durerea să-mi alunge, My pain away beseeches,
Dar se înalță tot mai sus, And yet ascends so high above
Ca să nu-l pot ajunge. To be beyond my reaches.

Pătrunde trist cu raze reci His sad and frosty light rays spill
Din lumea ce-l desparte... Across two worlds departed…
În veci îl voi iubi și-n veci Forever I will love him, still
Va rămânea departe... Forever we’ll be parted…

De-aceea zilele îmi sunt And for this reason my days are
Pustii ca niște stepe, As empty as the prairies,
Dar nopțile-s de-un farmec sfânt While nights are filled with holy charm,
Ce nu-l mai pot pricepe." Mysterious like fairies.”

– „Tu ești copilă, asta e... “You are but childish, hence so frail…
Hai ș-om fugi în lume,  Let’s run afar forever,
Doar ni s-or pierde urmele  And hope that they will lose our trail
Și nu ne-or ști de nume,  So none will know us ever.

Căci amândoi vom fi cuminți,  For in our hearts we shall be twin,

Vom fi voioși și teferi,  We shall have joy and wellness,
Vei pierde dorul de părinți  And you’ll no longer miss your kin
Și visul de luceferi."  Or dream of stellar highness.”
 
                   *                     * * *

Porni luceafărul. Creșteau The Evening Star departs. The sky

În cer a lui aripe, With growing wings he beckons,
Și căi de mii de ani treceau And thousand-year-long flights go by
În tot atâtea clipe. In just as many seconds.

Un cer de stele dedesubt, A sky of stars unfolds below,

Deasupra-i cer de stele - Above – more stars that twinkle;
Părea un fulger nentrerupt 8 He seems to be a lightning flow
Rătăcitor prin ele. Astray amidst their sprinkle.

Și din a chaosului văi, Out of the chaos vales, sublime,

Jur împrejur de sine, Surrounding him and surging,
Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi, He sees, beyond the dawn of time,
Cum izvorau lumine; The streaming lights emerging.

Cum izvorând îl înconjor  As they emerge and spill around

Ca niște mări, de-a-notul...  Like giant seas amassing,
El zboară, gând purtat de dor,  He flies, his yearning mind unbound,
Pân' piere totul, totul;  Until all turns to nothing.

Căci unde-ajunge nu-i hotar,  For where he gets there’s no domain

Nici ochi spre a cunoaște,  Nor eye that can discover,
Și vremea-ncearcă în zadar  And time itself struggles in vain
Din goluri a se naște.  From bareness to recover.

Nu e nimic și totuși e It’s but a void, yet he does find

O sete care-l soarbe, A thirst that draws him over,
E un adânc asemene A deep abyss resembling blind
Uitării celei oarbe. The failure to remember.

– „De greul negrei vecinicii, “Of harsh and dark eternity

Părinte, mă dezleagă Relieve me, please, my Father,
Și lăudat pe veci să fii And blessed thy name forever be
Pe-a lumii scară-ntreagă; By all the world together.

O, cere-mi, Doamne, orice preț, Oh, ask, my Lord, for any charge,
Dar dă-mi o altă soarte, But make my fate another,
Căci tu izvor ești de vieți For while your source puts lives at large
Și dătător de moarte; As well their deaths you gather.

Reia-mi al nemuririi nimb My immortality recall,

Și focul din privire, Extinguish my eyes’ fire,
Și pentru toate dă-mi în schimb And give me, in exchange of all,
O oră de iubire... One hour of desire.

Din chaos, Doamne,-am apărut From chaos, Lord, I rose, and yearn
Și m-aș întoarce-n chaos... To be returned to chaos…
Și din repaos m-am născut. Out of the utmost stillness born
Mi-e sete de repaos." I have a thirst for stillness.”

– „Hyperion, ce din genuni “Hyperion, you who from naught

Răsai c-o-ntreagă lume, Appeared, a world reclaiming,
Nu cere semne și minuni Ask not for signs or marvels that
Care n-au chip și nume; 9 Have neither face nor naming.

Tu vrei un om să te socoți, Become a man – is this your goal,

Cu ei să te asameni? Their likeness to acquire?
Dar piară oamenii cu toți, But were mankind to perish whole,
S-ar naște iarăși oameni. Others would still aspire.

Ei numai doar durează-n vânt They only build, yet cannot save,
Deșerte idealuri - Ideals all too shallow –
Când valuri află un mormânt, As waves keep marching to their grave
Răsar în urmă valuri; More waves arise and follow.

Ei doar au stele cu noroc They have but lucky stars to chase

Și prigoniri de soarte, While haunted by misfortunes,
Noi nu avem nici timp, nici loc, We live outside of time and space
Și nu cunoaștem moarte. With no death in our fortunes.

Din sânul vecinicului ieri  Out of eternal yesterday

Trăiește azi ce moare,  Today’s living expire;
Un soare de s-ar stinge-n cer  Were an old sun to fade away,
S-aprinde iarăși soare;  New suns would burst afire.

Părând pe veci a răsări, Seemingly parted from the void

Din urmă moartea-l paște, By void they are predated,
Căci toți se nasc spre a muri For all are born to be destroyed
Și mor spre a se naște. And die to be created.

Iar tu, Hyperion, rămâi  Still you, Hyperion, shall last

Oriunde ai apune...  Even beyond your twilight…
Cere-mi cuvântul meu de-ntâi -  Ask for the prime word of my past –
Să-ți dau înțelepciune?  Shall I gift you with insight?

Vrei să dau glas acelei guri, Your voice at singing shall I ease,
Ca dup-a ei cântare Adorn it with emotions
Să se ia munții cu păduri That could charm mountains and their trees
Și insulele-n mare? And islands of the oceans?

Vrei poate-n faptă să arăți Perhaps in deed you wish to show

Dreptate și tărie? Your righteousness and power?
Ți-aș da pământul în bucăți I’d have the Earth sliced row by row
Să-l faci împărăție. For you, to reign all over.

Îți dau catarg lângă catarg, I’ll give you fleets lined side by side
Oștiri spre a străbate And legions you could spread through
Pământu-n lung și marea-n larg, The lands afar and oceans wide,
Dar moartea nu se poate... But death I cannot grant you…
10
Și pentru cine vrei să mori? And dying for – who’s really worth?
Întoarce-te, te-ndreaptă Just turn around and travel
Spre-acel pământ rătăcitor Back to that ever-drifting Earth
Și vezi ce te așteaptă." And watch your fate unravel.”
 
                   *                     * * *

În locul lui menit din cer His place, where he was meant to stay,
Hyperion se-ntoarse Hyperion regaining,
Și, ca și-n ziua cea de ieri, Like visions from a former day
Lumina și-o revarsă. His rays, again, start raining.

Căci este sara-n asfințit For twilight’s hour is about

Și noaptea o să-nceapă; And night will be her daughter;
Răsare luna liniștit The quiet moon is coming out
Și tremurând din apă. Trembling from under water

Și împle cu-ale ei scântei And fills up with her magic glow

Cărările din crânguri. The trails in forests hidden.
Sub șirul lung de mândri tei By lovely linden trees, below,
Ședeau doi tineri singuri Two youngsters lay down even.

– „O, lasă-mi capul meu pe sân, “Upon your bosom let my head,
Iubito, să se culce Beloved, to surrender
Sub raza ochiului senin Beneath the glitter your eyes spread
Și negrăit de dulce; So sweet no words can render;

Cu farmecul luminii reci With their enchantingly cold light

Gândirile străbate-mi, Stroll out through my compassion,
Revarsă liniște de veci And pour perpetual delight
Pe noaptea mea de patimi. Along my night of passion.

Și de asupra mea rămâi And always over me remain

Durerea mea de-o curmă, To ease my aching sadness,
Căci ești iubirea mea de-ntâi For you are my first loving pain
Și visul meu din urmă." And my last dream of madness.”

Hyperion vedea de sus Hyperion sees from above

Uimirea-n a lor față; The wonder on their faces;
Abia un braț pe gât i-a pus He barely touched her neck with love
Și ea l-a prins în brațe... When she his waist embraces…

Miroase florile-argintii The silver flowers’ perfume spreads,

Și cad, o dulce ploaie, Their bloom is gently snowing
Pe creștetele-a doi copii Upon the two young children’s heads
Cu plete lungi, bălaie. 11
With long and fair curls flowing.

Ea, îmbătată de amor, Then she, from love in spirits high,

Ridică ochii. Vede Raises her eyes and glimpses
Luceafărul. Și-ncetișor The Evening Star. Yet only shy
Dorințele-i încrede Entrusts him with her wishes:

– „Cobori în jos, luceafăr blând, “Descend, my stellar prince so kind,

Alunecând pe-o rază, Along a soft ray gliding,
Pătrunde-n codru și în gând, Pervade the forest and my mind, 
Norocu-mi luminează!" Light to my fate providing!”
 

El tremură ca alte dăți He shivers like the other days

În codri și pe dealuri, Above the hills and valleys,
Călăuzind singurătăți While guiding, on their lonesome ways,
De mișcătoare valuri; The rolling water alleys;

Dar nu mai cade ca-n trecut But unlike then, he does not fold
În mări din tot înaltul Into the sea from farther:
– „Ce-ți pasă ție, chip de lut, “What do you care, you earthly mould, 
Dac-oi fi eu sau altul? Whether it’s I or other?

Trăind în cercul vostru strâmt Enclosed within your narrow ring

 Norocul vă petrece,  Good-fortuned lives you’re spending,
Ci eu în lumea mea mă simt  Whilst I to my own heavens cling,
Nemuritor și rece."  Immortal and unbending.”

  
 
 
   
  
  
    
 

12