Pentru acasă: 1.Comentăm titlul( după algoritm, vă amintiți), 2.

Reformulăm, in câte un enunț ideile

expuse in fiecare strofa a poeziei, 3. Argumentăm ipostaza eului liric ( și pe cine reprezintă )

LA STEAUA

La steaua care-a răsărit

E-o cale-atit de lungă,

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult sa stins în drum

În depărtări albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:

Era pe cînd nu s-a zărit,

Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel cînd al nostru dor

Pieri în noapte-adîncă,

Lumina stinsului amor

Ne urmăreşte încă.

Mihai EMINESCU

1:
1. Titlul sintetic: "La steaua"
2. Titlul autentic: "La steaua care-a răsărit"
3. Folosirea titlului cu sens propriu sau figurat:
- Sens propriu: Titlul se referă la o stea care a apărut pe cer.
- Sens figurat: Poate sugera că steaua are o semnificație simbolică sau metaforică în
contextul poeziei.

4. Relevarea ideilor prezente în text și comentarea a cel puțin două figuri de stil /
imagini artistice:
- Metaforă: Versurile "Icoana stelei ce-a murit / Încet pe cer se suie" folosesc o
metaforă, comparând steaua care a dispărut cu o icoană care se înalță pe cer.
- Personificare: Expresia "Lumina stinsului amor / Ne urmărește încă" personifică
lumina și amorul stinse, dându-le calități umane și subliniind persistența lor.

Incheiere:
Titlul "La steaua" este simplu și clar, sugerând că poezia se concentrează pe o stea
specifică sau pe semnificația unei stele. Poemul explorează ideea că lumina unei stele
poate călători timp de mii de ani până să ajungă la noi, subliniind distanța și
efemeritatea frumuseții și sentimentelor umane. Figurile de stil precum metafora și
personificarea adaugă profunzime și expresivitate poeziei. În opinia mea, titlul
sugerează o temă cosmică și reflectivă, aducând în prim plan relația umană cu universul
și cu trecerea timpului.

2:
Strofa 1: Exprimăm ideea că distanța până la steaua care a apărut este
extrem de mare, necesitând mii de ani pentru ca lumina să ajungă la noi.

Strofa 2: Sugerez că este posibil ca steaua să se fi stins acum mult timp în

depărtări albastre, iar acum abia acum lumina ei ajunge la noi, devenind
vizibilă pentru ochii noștri.
Strofa 3: Observăm că imaginea sau semnificația stelei care a murit încet pe
cer se ridică încet în cer. Amintim că exista chiar înainte de a o vedea și că
acum o vedem, dar de fapt nu mai există.

Strofa 4: Facem o comparație între liniștea înnoptării și dispariția dorinței

noastre și faptul că lumina iubirii stinse ne urmărește încă, în ciuda absenței
acelei iubiri.

Note: Interpretarea și reformularea unui text poetic pot varia în funcție de

perspectiva subiectivă a cititorului.

3:Ipostaza eului liric în poezia "La steaua" este cea a unui observator
contemplativ care reflectă asupra fenomenului astral reprezentat de steaua
menționată. Eul liric se identifică cu oamenii în general și subliniază
conexiunea umană cu universul cosmic. Prin intermediul imaginilor poetice,
el exprimă gânduri și emoții legate de efemeritatea frumuseții și a iubirii în
raport cu timpul și spațiul vast. Astfel, eul liric reprezintă vocea poetului
Mihai Eminescu și, în același timp, poate fi privit ca o reprezentare a
experienței umane universale și a contemplării asupra misterelor vieții și ale
universului.