ÎNTRE STELE

MARIN SORESCU

O, între stele e atâta timp

degeaba!

Sute de ani lumină

Milioane de ani lumină – 
Iarba grasă putrezind,
Straturi peste straturi.

Iar noi, care paștem acest pământ,

Tot mai rar de timp,
Tot mai rar,
Întindem spre cer gâturile
Cu vinele vinete din ce în ce mai umflate.

Câte o pală de vânt mai puternic

Ne-mbată nările
Cu mirosul fânului presupus
Și-ncepem, oameni, și păsări, și pietre
Toată turma,
Să ragem în sus.

Dar nici o gură n-apucă vreo stea

S-o tragă de raze,

1
Dinții pocnesc în sec,
Munții cariați încep să se clatine,
Se usucă limba și cade răsucindu-se ca o frunză
Care și-a mestecat ultima fărâmă de toamnă.

Ce repede e răsuflarea noastră,

Ce gâjâită e pendula asta
În jurul căreia înnebunesc ochii holbați
Atâtea miliarde de ochi!

O, între stele
E atâta timp degeaba...

2
DEȘI…

NICHITA STĂNESCU

Desi inima mea este

ascunsa intre coaste,

sa vezi tu ce poveste:

mi-e foarte dor de tine.

Desi schiopat putin

si ma doare,

oh, de la o vreme ma doare

creanga cea groasa si cea mare

de care s-a spanzurat altul,

sa vezi si tu ce poveste,

oh, ce poveste:

mi-e foarte dor de tine.

Cred ca a trecut timpul,

cred ca a apus luna,

pe camp au iesit la intuneric

3
soarecele de camp si inorogul feeric,-

sa vezi si tu ce poveste:

mi-e foarte dor de tine.

Desi ai inima inlauntrul tau,

si ascunsa sub coasta,

mi-e foarte dor de tine.

4
CÂNTEC DE LEAGÃN

RADU GYR

Vino somn,

albastru domn,

tânãr crai

suflat cu rai,

safirin

prin rozmarin,

fulguind, plutind, zâmbind,

lângã puiul meu de-argint,

şi tiptil

adoarme-mi-l.

Vino cer

de giuvaer,

sã mi-l plouã

numai rouã,

sã mi-l vazã
5
numai razã,

sã-l sãrute desfãcute

numai rodii şi lãute,

luna lin,

sã-l culce-n crin.

Vino stea

de peruzea,

cerne-i zãri

pe mâini şi-n pãr,

flori de cântec şi de mãr.

Suflã-i pene

peste gene,

suflã-i basm peste obraz

fã-i un leagãn de topaz, -

culcã-l : stea,

scoalã-l : lalea.

6
MAI SUNT

GRIGORE VIERU

Mai sunt

Mai sunt în sara cea de aur...

Şi-ascult pe malul de nisip,

Cum lin, ca stelele pe munte,

Îţi curge liniştea pe chip;

Cum iese raza din găoace

Ciocnind al stelei limpezi ou,

Şi cum se-acoperă mut apa

De roua unui cântec nou;

Cum cineva în aer, tainic,

La buze duce marea blând,

Cântând din ea ca dintr-o frunză,

De dor tăriile umplând.

7
FANTASMAGORIA

EMIL BOTTA

Stele ascunse in telescop

intorceţi-vă-n cer.

Douăzeci de ani astronomul miop

o să vă caute ca pe mioare un oier.

Priviri, la matcă vă-nturnaţi

ca ploaia, ca izvoarele.

Orbul care v-a pierdut, cere să-i redaţi

luna şi soarele.

Melci, reintrati in cocioabe,

cenuşă, revino in focuri şi-n vetre,

copaci, intorceţi-vă in muguri, in boabe,

şi voi, oameni, in pietre.

8
CEREASCĂ ATINGERE

LUCIAN BLAGA

Ce arătare! Ah, ce lumină!

Stea alb-a căzut în grădină,

necăutată, neaşteptată: noroc,

săgeată, floare şi foc.

În iarbă înaltă, în mare mătasă,

căzu din a veacului casă.

S-a-ntors, ah, în lume o stea. 

Mi-s mânile arse de ea.

9
ÎNTREBĂRI CĂTRE O STEA

LUCIAN BLAGA

Stea care subt carul cel mare abia licăreşti

nedumerită-ntre şapte lumini, a cui stea eşti?

Eşti steaua lui Verde-mpărat – duhul nemântuit?

Ce sărbătoare scuteşti? Ce ceas împlinit?

Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare?

Păzeşti un norod, o cetate, sau numai o floare?

Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte

veghezi mistuită subt vinete bolte?

De eşti a mea, păzindu-mi anul şi vatra,

n-aruncă nimenea după tine cu piatra?

10