Sfrit de toamn de Vasile Alecsandri

Oaspeii caselor noastre, cocostrci i rndunele,

Prsit-au a lor cuiburi -au fugit de zile rele;
Crdurile de cocoare, nirndu-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmrite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde cmpie acu-i trist, vestezit,
Lunca, btut de brum, acum pare ruginit;
Frunzele-i cad, zbor n aer, i de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru pri a lumei se ridic-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un crd de corbi iernatici prin vzduh croncnitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe criv clare!
Vntul uier prin hornuri, rspndind nfiorare.
Boii rag, caii rncheaz, cnii latr la un loc,
Omul, trist, cade pe gnduri i s-apropie de foc.

Monosilab de toamn de George Bacovia

Toamna sun-n geam frunze de metal,
Vnt.

n tcerea grea, gnd i animal
Frnt.

n odaie, trist sun lemnul mut:
Poc.

Umbre mprejur ntr-un gol, tcut,
Loc.

n van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plnge... anii ti, anii mei
Trec.

S m las pe pat, ochii s-i nchid,
Pot.

n curnd, ncet va cdea n vid
Tot.

O, va fi cndva altfel natural,
Bis.

Toamna sun-n geam frunze de metal,
Vis.


Toamna de Nicolae Labi
Par casele palate sub vraja inserarii
Si norii le mangaie cu palme de sofran,
Si nu-i mai larg si pasnic nici insusi cerul marii
Decat acest cer vesnic si-adanc, de Baragan.

Isi salta rosii tuiuri in vanturi papusoii
Miscand sub adiere apripa de strujeni;
Tragand la care pline merg lung pe drumuri boii
Pe langa negre garduri mancate de licheni.

Cresc focuri mari de frunze cu scanteieri usoare
Spre luna incruntata, lipsita de un sfert,
Iar vantul poarta-n trambe miresme-mbietoare
De lapte proaspat muls si proaspat fiert.

Albastru cer de seara se despleteste-n sara
Si bumbi de stele rosii la geamuri se aprind
Ograzile arata cu toate in afara
Belsugul lor tacut ce il cuprind.