n vie

Ion Pillat

Tot mai miroase via a tmios i coarn

Mustos a piersici coapte i crud a foi de nuc
Vezi, din zvoi sitarii spre alte veri se duc;
Ce vrea cu mine toamna, pe dealuri de m-ntoarn?
Nu e amurgul nc, dar ziua e pe rod
i soarele de aur d-n prg ca o gutuie
Acum omid neagr spre poama lui se suie
Tr, un tren de marf pe-al Argeului pod.
Cu galben i cu rou i coase codrul ia.
Prin foi lumina zboar ca viespi de chihlimbar.
O ghionoaie toac ntr-un agud, i rar
Ca un ecou al toamnei rspunde toclia...
S-a dus. i iari sun i tace. Dar aud
- Ecou ce adormise i-a tresrit deodat
n inim cum prinde o toac-ncet s bat
Lovind n amintire ca pasrea-n agud.

Toamna la Florica
Ion Pillat
De aur vechi s-a facut frunzarul;
Zarile-s stinse cum e cenusa.
Deschide usa.
Toamna ne cheama.
Am impuscat in zavoi sitarul
Din urma: zburase sa plece.
Vantul e rece.
Toamna ne cheama.
Via pe deal de mult e-ngropata;
Stolul pe cer s-a dus: o naluca.
Dor ma apuca
De altadata.
Unde esti, unde, casa uitata?
Unde, azi, sunteti, zilele mele
Voi, randunele
De altadata!

Toamna
Dimitrie Anghel

Vara s-a dus...

Palid, si fara vlaga, moare
Colo-n apus,
Mahnitul soare...
Pustii sunt toate...
Cand vine toamna cu valu-i alb de bruma,
Holdele-s moarte,
Padurea-i goala, izvoru-n maluri jalnic suna...
S-a stins farmecul noptii...
Nu mai rasare luna-n taina...
S-au imbracat natura-ntreaga... cu-a mortii
Neagra haina...

Toamna
George Cobuc
Toamna trziu,
n noaptea cu lun,
Cum vjie codru
i geme, i sun!
Din nordul cu neguri
Un vuiet rsare
i vine, i crete
Mai iute, mai tare:
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
i bine-nelege
Al otilor vuiet
Din norduri porniteEl vrea s rscoale
Puteri obosite
i-njur, i url,
C-i simte pieirea.
i galben se face,
Nu poate s-adoarm,
Nu-i afl nici pace.
i tremur codru
Cu inima rupt
De spaim, se zbate,
Cu vntul se lupt,
Pocnete i sun
i-i url durerea,
Cci vntul l prinde
i-l strnge de mijloc,
Topindu-i puterea!

i codrul se-ndoaie;
i-l biruie vntul,
Rznd l sugrum
i-i rupe vestmntul,
i prul i-l smulge
i-n vi l arunc.
Un ipt rsare
Pe deal i pe lunc:
Grbitele psri
Cu vuiet alearg,
i norii vin stoluri
Pe-ntinderea larg,
De spaim s-ascunde
Prul sub gheai regele codru,
Din ultima via,
Suspin vzndu-i
Pustiul, i geme,
i cade pe spate.
i moare cu fruntea
Pe pieptul naturii,
i moare natura
De jalea pdurii
n toamn trziu!

Noapte De Toamn
Murmur lung de streini, risipite oapte
Cresc de pretutindeni i se pierd n noapte.
Rareori prin storuri o lumin scap
De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de ap
i-mi trimite-n fa raza ei rsfrnt...
Ploaia bate-n geamuri, streinile cnt.
Dar treptat, cu larm potolit scade
Cntecul acestui tremur de cascade.
Tot mai des n preajm umbre vii rsar,
Ploaia peste case pic tot mai rar
i-n grmezi de neguri apele se strng...
Lumea-ntreag doarme, streinile plng.
Pn cnd o raz de argint n zare,
Lmurind pe bolt straturi de ninsoare,
Lin desface umbra i de crengi anin
Scnteieri albastre, boabe de lumin.
Iar acum din taina cerului deschis,
Peste firea mut cad lumini de vis
i-n troiene albe norii se desfac...
Dar cnd iese luna, streinile tac.
*
Dormi, iubire dulce!...
Numai eu ntrziu, singur pe crare,
Farmecul acestei clipe cltoare...
Gndurile mele vin s te detepte,

George Toparceanu

Din pridvorul tainic s cobori pe trepte.

S cobori n toamna limpede i rece
i, visnd cu mine clipa care trece,
S-mi sporeti tristeea ceasului trziu
Cnd, strin de tine, sufletu-mi pustiu
Va porni zadarnic, rtcind pe drum,
S srute urma pailor de-acum.

Plans de toamna
Vasile Voiculescu

Bat lung peste tara

Reci ramuri de vant
Si codrul de ceara
Miroase a sfant.
Vin zile carunte...
Spre vaile moi
Se lasa marunte
Dulci neguri de oi.
Cocoare gonace
Pe-un cer pamantiu
Spre calde conace
Aceleasi cai scriu
Si-n poala zabuna
A norilor orbi
Vazduhull aduna
Sinoade de corbi.
Dezmierzi o lumina?
Se stinge... De-acum
Ti-e mana de tina,
Obrazul de fum.

In Gradina
George Bacovia

Scrtie toamna din crengi ostenite

Pe garduri batrne, pe stresini de lemn,
si frunzele cad ca un sinistru semn
n linistea gradinii adormite.
O palida fata cu gesturi grabite
Asteapta pe noul amor...
Pe cnd, discordant si nfiorator,
Scrtaie toamna din crengi ostenite.

Amurg De Toamn
Lucian Blaga

Din vrf de muni amurgul sufl

cu buze roii
n spuza unor nori
i-atta
jraticul ascuns
sub valul lor subire de cenu.
O raz
ce vine goan din apus
i-adun aripile i se las tremurnd
pe-o frunz:
dar prea e grea povara i frunza cade.
O, sufletul!
S mi-l ascund mai bine-n piept
i mai adnc,
s nu-l ajung nici o raz de lumin:
s-ar prbui.
E toamn.

Sfritul toamnei
Tudor Arghezi

O! Cine-ar zice c pe-aici

Au fost vreodat flori,
Privighetori,
i cri citite cu ochi mici,
n care latele panglici
ntorsu-s-au de-attea ori?
i totui, furm doi mai ieri,
Srni bra de bra, gngavi,
Ca doi bolnavi;
i-n legnarea celor seri,
Subt plopii negrii i severi,
Blnzi i supui ca nite sclavi.
S plec! de-acuma sunt strin
Pe unde fur trei,
Pleuvi i ei!
Ceva ciudat, ca un destin
M-mpinge s m-ntrzii prin
Czuta frunz din alei.
Aici, unde-a murit trecutul,
M plimb ca-ntr-un mormnt,
n care sunt
Legat s-ascult cum tace lutul,
Pe cnd n suflet toarce mutul
Regret, nfurat n vnt.

Cntec
de Ana Blandiana

Las-mi, toamn, pomii verzi,

Uite, ochii mei i-i dau.
Ieri spre sear-n vntul galben
Arborii-n genunchi plngeau.
Las-mi, toamn, cerul lin.
Fulger-mi pe frunte mie.
Ast-noapte zarea-n iarb
ncerca s se sfie.
Las, toamn-n aer psri,
Paii mei alung-mi-i.
Dimineaa bolta scurse
Urlete de ciocrlii.
Las-mi, toamn, iarba, las-mi
Fructele i las
Urii neadormii, berzele neduse,
Ora luminoas.
Las-mi, toamn, ziua, nu mai
Plnge-n soare fum.
nsereaz-m pe mine,
M-nserez oricum.

Drum in amurg
Alexandru Philipide

In zari pluteste-o stafie de soare.

Mi-am despletit privirile pe vant
Si le-am lasat sa fluture in zare,
Peste pamant,
In plasa lor sa prinda soare sfant,
Soare.
Naluca Vremii trece-ncet pe drum,
Mi-arunca-n ochi un pumn de clipe moarte:
Scrum.
Pe care-l mana vantul mai departe,
Acolo unde nu mai este drum,
Nici clipe moarte.
Un cer in zdrente printre crengi se-nclina,
Vazduhu-i numai falduri de tacere,
Si in lumina
E parca o imprastiere
De stele sinse
E toamna si gradina e pustie.
In dosul ei e soarele : copacii
Din crengi ii fac cu totii semn sa vie.
Un clopot geme,departat si mult.
Mi-am ingropat tot sufletul in soare,
Mi-am despletit privirile pe vant

Si pasii mei
Se pierd in vant...
...ca-ntr-o scrisoare
Cateva puncte dupa cel din urma
Cuvant...

Niciodata Toamna...
Tudor Arghezi

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa

Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ngrosat n fundul lor de lut,
Stau n tarmu-albastru-al rului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
Pasarile negre suie n apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturnd n sus
Foile, -n azur.
Cine vrea sa plnga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ngroape umbra-n umbra lor, n ses.

Toamna - Stefan Octavian Iosif

Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
De vnt pe la feresti,
Tu, suflet plin de griji si de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i povesti...
El povesteste despre moarte foi
Pe care le goneste ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morti, si ti le arunca-n geam.
El stinge crini, si roze, si zambile,
El frnge ramuri,
Si plnge, si se tnguieste zile
ntregi si nopti ntregi, necontenit.
Acuma stins si parca ostenit
Abia suspina,
Ca plnsul violinei n surdina,
Apoi si schimba fara veste tonul
Si uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Si suiera, si fluiera, si vuie,
Si vjie, si hohota, si geme
Intr-un amestec nfiorator
De bocet, si de vaiet, si blesteme!
Ah, ce frumos, ce potolita vreme,
Ce veac senin fusese pna ieri!
Ai fi crezut ca firea amagita
De visul cald al somnoroasei veri,
Asa bogata-n fermecate vise,
Dormea, dar s-a trezit...

Vaznd fugita
Vicleana vara care-o amagise,
Acum, cnd ntelege adevarul,
Se zbate ca o mama parasita
Si-n deznadejdea ei si smulge parul!...

Octombrie
George Toprceanu

Octombrie-a lasat pe dealuri

Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.
Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior casnd scade cate-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.
Dar subt cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile
Mai nestatornice si mai
Subtile...
Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza,Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara...

Cantecul calatorului in toamna

Vasile Voiculescu

Piere zvon subt zariste,

talanga in rariste.
Vine toamna oilor
prin panzele ploilor.
Glas dau cetii, patimii
cu frunza lor paltinii.
Jalea ratacirilor,
mohorul mahnirilor,
ale cui sunt, ale cui?
Parc-ar fi a nimanui.
Mi-au secat pleoapele
si-n inima apele.
Doar cand urc poienele
mi se-ncarca genele
subt amiaza fierului
de picurii cerului.

Plang spre zarea dorului

cu lacrima norului.

Soseste fericirea
Vasile Voiculescu

Coliba ta din varful colinei e-o minune.

Apusul ii cladeste un coif de paie noi,
Si aurind tristetea pustiilor pasune,
Prelung surpatul soare se uita inapoi.
Lucind ca o troita mutata-n batatura,
Se-nalta lin naluca fantanii cu vartej,
Galeata aninata de lanturi peste gura
Se leaga in umbra ca floarea pe un vrej.
Lumina isi da duhul si-ti zace la picioare,
Prelinsa in tarana schimbata in chilim.
Un sange cald de inger sclipeste pe ponoare
Si calci cu teama-n iarba ca-n fulgi de heruvim.
Iti simti un ceas profetic si nu poti sta in casa,
Ci ai porni-mpreuna cu soarele spre mari;
Nelinistit trecutul ca un destin te-apasa
Cand, raspunzand deodata uitatelor chemari,
Suind domol poteca batuta de ispite,
Pe sub gutuii pustinici si sub uscatii meri,

Cu gura-mpodobitade zambete mahnite

Soseste fericirea albita de dureri.

Seara de toamn
Duiliu Zamfirescu

Ah! ce frumoase-s serile de toamn!

Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arat-n deal, cu faa purpurie,
A nopilor fermectoare Doamn.
Pe cmpul veted tainic ea-mprtie
Strlucitoarea-i negur albastr,
O, Doamne sfnt! Ce pan mult miastr
Atta farmec ar putea descrie!
Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
n umbra lui m simt prins de tristee:
Exist oare-atta frumusee
n fire, aa cum o simi tu, poetul?
Ori suntem prad o! gndire-amar!
De-a simurilor noastre amgire
Ce-arunc-un vl frumos peste-o netire,
i totui, Doamne, ce frumoas sear!