George Toparceanu
Poezia RAPSODII DE TOAMNA
A trecut intai o boare
Pe deasupra viilor,
Si-a furat de prin ponoare
Puful papadiilor.
Cu acorduri lungi de lira
I-au raspuns fanetele.
Toate florile soptira,
Intorcandu-si fetele.
Un salcam privi spre munte
Mandru ca o flamura.
Solzii frunzelor marunte
S-au zburlit pe-o ramura.
Mai tarziu, o cotofana
Fara ocupatie
A adus o veste-n goana
Si-a facut senzatie:
Cica-n munte, la povarna,
Plopii si rasurile
Spun ca vine-un vant de iarna
Rascolind padurile.
Si-auzind din departare
Vocea lui tiranica,
Toti ciulinii pe carare
Fug i de panica...
Zvonul prin livezi coboara.
Colo jos, pe mlastina.
S-a-ntalnit un pui de cioara
C-un batlan de bastina
Si din treacat ii arunca
Alta veste stranie,
C-au pornit-o peste lunca
Frunzele-n bejanie!
II
Intr-o clipa, alarmate,
Ies din santuri vrabiile.
Papura pe lac se zbate
Leganandu-si sabiile.
Un lastun, in frac, apare
Sus pe-un varf de trestie
Ca sa tie-o cuvantare
In aceasta chestie.
Dar broscoii din rastoaca
Il insulta-n pauze
Si din papura-l provoaca
Cu prelungi aplauze.
Lisitele-ncep sa strige
Ca de mama focului.
Cocostarci, pe catalige,
Vin la fata locului.
Un tantar, nervos si foarte
Slab de constitutie,
In zadar vrea sa ia parte
Si el la discutie.
Cand deodata un erete,
Politai din nastere,
Peste balta si boschete
Vine-n recunoastere
Cu porunca de la centru
Contra vinovatului,
Ca sa-l aresteze pentru
Siguranta statului...
De emotie, in surdina,
Sub un snop de bozie,
O pastaie de sulcina
A facut explozie.
III
Florile-n gradini s-agita.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamna din elita
Isi indreapta talia.
Trei petunii subtirele,
Farmec dand regretelor,
Stau de vorba intre ele:
„Ce ne facem, fetelor?...“
Floarea-soarelui, batrana,
De pe-acum se sperie
C-au sa-i cada in tarana
Dintii, de mizerie.
Si cu galbena ei zdreanta
Sta-n lumina matura,
Ca un talger de balanta
Aplecat pe-o latura...
Intre gaze, fara frica
Se re-ncep idilele.
Doar o gargarita mica,
Blestemandu-si zilele,
Necajita cere sfatul
Unei molii tinere,
Ca i-a disparut barbatul
In costum de ginere.
Imprejur ii canta-n saga
Greierii din flaute.
„Uf, ce lume, soro draga!“
Unde sa-l mai caute?
L-a gasit sub trei graunte
Mort de inanitie.
Si-acum pleaca sa anunte
Cazul la politie.
IV
Buruienile-ngrozite
De-asa vremi protivnice
Se vorbira pe soptite
Sa se faca schivnice.
Si cum stie-o rugaciune
Doamna masalarita,
Tot soborul ii propune
S-o aleaga starita.
Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n vaduvie
Sa traiasca slobode.
Vezi! de-aceea matraguna
A-nvatat un brusture
Sa le spuie-n fata una
Care sa le usture!...
Jos, pe-un varf de campanula
Pururea-n vibratie,
Si-a oprit o libelula
Zborul plin de gratie.
Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatina,
Giuvaer de smalt si aur
Cu sclipiri de platina.
V
Dar deodata, pe coline
Scade animatia...
De mirare parca-si tine
Vantul respiratia.
Zboara vesti contradictorii,
Se-ntretaie stirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toti intorc privirile.
Iat-o!... Sus in deal, la strunga,
Asternand pamantului
Haina ei cu trena lunga
De culoarea vantului,
S-a ivit pe culme Toamna,
Zana melopeelor,
Spaima florilor si Doamna
Cucurbitaceelor...
Lung isi flutura spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste solduri triumfale
Haina iluzorie.
Apoi pleaca mai departe
Pustiind cararile,
Cu alai de frunze moarte
Sa colinde zarile.
Gaze, flori intarziate!
Muza mea satirica
V-a-nchinat de drag la toate
Cate-o strofa lirica.
Dar cand stiu c-o sa va-nghete
Iremediabila...
 S-a pornit aşa deodată,
Vântul toamnei să tot bată,
Să legene crengile,
Să usuce frunzele.

S-au copt toate fructele:

Gutui, nuci şi pere,
Struguri, prune, mere.
Toate noi le-am adunat
Să le-avem pentru iernat.

TOAMNA
De Demostene Botez

Toţi acei ce-ntreaga vară

Am muncit din zori în seară,
Toamna au roade bogate,
Au şi fructe şi bucate.

Mere, pere, în panere,

Prune bune şi alune,
Şi gutui amărui
Cu puf galben ca de pui,
Şi tot felul de legume
De nu le mai ştii pe nume.

TOAMNA

A venit toamna ceţoasă,

Frunzele au ruginit,
Vremea este răcoroasă,
Florile s-au vestejit.

Ploi mărunte-ncep să cadă.

Dealurile sunt pustii,
S-au sfârşit de prin ogradă
Jocurile de copii.

VÂNT DE TOAMNĂ
De M. Lovin
 BALADA UNUI GREIER MIC
De G. Topârceanu
Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
Cu-n mănunchi de ciumăfai,-
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…
Si cum vine de la munte
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină-n cale
Cu grăbite plecăciuni…
Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă,
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:
- Cri, cri, cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică.
Fiindcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată,
Că m-am dus şi i-am cerut…
Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri, cri, cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit.
ZILE DE TOAMNĂ
De G. Coşbuc
Ieri vedeam pe luncă flori…
Mândri fluturi zburători,
Şi vedeam zburând albine!
Ieri era şi cald şi bine.
Azi e frig şi nori şi vânt,
Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate,
Veştejesc de brumă toate.
Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Azi e toamnă pe pământ
Vreme rea şi bate vânt.
TOAMNA
De Maria Pândaru
A venit deodată
În haină bogată,
Să trezească-n flori
Teama de ninsori.
Păsări călătoare
Cu dorul de soare
Le auzi trecând
În cârduri plecând.
Iar ca o dovadă,
Ploi încep să cadă,
Câmpul pustiind,
Ierburi risipind.

TOAMNA
De O. Cazimir
Trece vântul prin copacii goi
Şi zvârle cu castane-n noi.
Dar în liniştea din umbra lui,
Nu-i răspunde glasul nimănui.
Doar o frunză-a mai foşnit,
departe,
Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte.
LIVADA
De Tiberiu Utan
Pasăre de aur, toamna
Trece-n zbor neauzit,
Iar în cinstea ei, în arbori,
Fructele s-au rumenit.
Merii picotesc sub raze
Şi îţi vine să alergi
Printre pomi, desculţ, prin ierburi
Moi, ca peste calde cergi.
Minunată eşti livadă,
Colţ din basmul luminos
De bunica spus aseară,
Ca voinicul Frumos.
TOAMNA
Toamna-ncepe să îşi sune
Frunzele-aurite salbe.
Veveriţa strânge-alune
Pentru zile reci şi albe.
Iar livada-ngălbeneşte
Şi frunzişul îşi destramă,
Semn că toamnei îi plăteşte
Roadele cu bani de-aramă.
Chiar şi-un şoricel de câmp
Mai găseşte pe câmpie
Bobuleţe de porumb
Pentru-ascunsa-i magazie.
De priviţi cu luare-aminte,
Tot ce este-n jur te-nvaţă
Să fi gospodar cu minte,
Ca să-ţi fie bine-n viaţă.
TOAMNA
De E. Dragoş
Vine ploaia, bate vântul,
Frunze cad din pomi de-a rândul,
Doar un cuc de poleială
Cântă-n plopii de la şcoală.
S-au copt merele-n livadă,
Nu se duce să le vadă.
S-au copt prune, s-au copt pere,
El nu vine şi nu cere,
Numa-şi ia la revedere
De la vara care piere.
BELŞUGUL ŢĂRII
De Andrei Ciurunga
S-au dus demult şi ultimii cocori…
Din cerul sur, împovărat de nori,
Lumina ploii lunecă pe geamuri –
Sunt tot mai goale veştedele
ramuri.
……………………………………
Nu vă-ntristaţi copii că-i toamnă
rece,
Iar vântul umed şuieră când
trece,
Căci ploaia asta mohorâtă, mâine,
Va râde-n roşii şi-n gutui, şi-n
pâine.
CE TE LEGENI
(fragment)
de M. Eminescu
- Ce te legeni codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă,
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte,
Iarna-i ici, vara-i departe.
NOIEMBRIE
De E. Dragoş
Şi-a scuturat caisul
Tezaurul de şoapte,
Bătuţi cu aur, prunii
Şi ei au risipit –
Vuind din miază-noapte.
Şi-n urma lui, livada
Se umple de argint,
Căci bruma se aşterne
Pe sufletul livezii,
Pe răsuflarea ierbii
Şi-a blândelor fântâni,
Iar pomii stau şi-ascultă
În poalele amiezii
Cum nucul spune snoave
Şi basme din bătrâni.
TOAMNA
De O. Goga
Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina.
Firelor de lămâiţă
Li se usucă rădăcina.
Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul.
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.
Şi cum de la miază-noapte
Vine vântul fără milă,
De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nuci bătrâni,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
TOAMNA
Toamna cea cu vânt şi ploi
A venit iar pe la noi.
Să mai laşi şi vreme bună,
Căci recolta se adună.
Dacă tu vei lăsa brumă
Prin grădini să strălucească,
Semn atunci, drăguţă toamnă,
Că ne-apropiem de iarnă.
Fum pe coşuri o să iasă,
Iar noi o să stăm în casă
Mulţumiţi de ce-am făcut
Şi că toamna a trecut.
Ne-am găsit hambare pline
Că am muncit frumos şi bine
Iar la anul de-om ajunge,
Alte recolte vom strânge.
CÂNTEC
De Şt. O. Iosif
Nu mai sunt pe luncă flori,
Văile-s deşarte,
Ţipă cârduri de cocori
Pribegind departe!
Şi văzduhul s-a-norat,
Ninge sus la munte,
Trec pe vale la iernat,
Turmele mărunte…
Plâng tilingi, tălăngi răspund,
Soarele apune,
Glas de bucium sună-n fund,
Ca o rugăciune…
Luncă = câmpie pe malul apelor
curgătoare
Deşarte = goale, pustii
Pribegind = părăsind locul natal,
mergând în altă parte
VINE TOAMNA
De Ivo Muncian
De trei zile larma ţine –
Cor de glasuri cristaline.
Stau pe sârmă înşirate
Rândunelele-mbrăcate
Cu frac negru de paradă,
Ciripind toate-n grămadă.
Ce-şi tot zic? Ce vor să facă?
Lângă cine vor să treacă?
Iată ce mi-a spus pisica:
„- Ia, se ceartă pe nimica,
Ţin sfat mare, se întreabă
Cum să plece mai degrabă.
Auzit-au, pare-mi-se,
Cum că se ivise
Undeva, într-un copac,
Chiar pe margine de lac,
Că o frunza-ngălbenită
Era tare necăjită.”
DE TOAMNĂ
De Pavel Pereş
Când toamna se-apropie-ţi pare
Că e gutuia nesfârşit mai mare
Chiar cât luna-n ceruri
tremurândă
Pentru că gerul e de-acum la
pândă.
Cocorii-s pregătiţi din nou să
plece,
S-au speriat de-o adiere rece,
Dar nu-i un moft, căci poate să se
vadă
Cum frunzele încep încet să cadă.
CÂNTEC DE TOAMNĂ
Bun găsit, drăguţă toamnă!
Bun sosit la noi!
Ne-ai lipsit atâta vreme
Din grădini şi din zăvoi!
Mere roşii, poamă coaptă,
Multe ne-ai adus!
Nu uita, toamnă bogată,
Nucile-s de-ajuns.
De pe deal copiii vin
Plini de voioşie;
Au adus de la vecini
Mulţi struguri din vie.
Merele sunt coapte-acum.
Strugurii sunt dulci şi buni.
Dragă toamnă-ţi mulţumim!
Te rugam mai vino!
- Vin!
TOAMNA
A venit acum şi toamna,
S-au copt strugurii în vii,
Carele sunt mari şi pline.
Urcă spre gospodării.
Pretutindeni oameni harnici
Roade-mbelşugate adună,
Înfrăţindu-se în muncă
Şi cântând de voie bună.
TUFĂNICA
De Mălina Cajal
Pomii par a fi cărunţi
Sub steluţele de nea.
Tufănică, tu înfrunţi
Singură-n grădina mea,
Floare mică, tufănică.
Paşi de gheaţă, fără glas,
Culcă florile-n grădină.
Doar tu, dreaptă ai rămas
De mireasmă parcă plină,
Floare mica, tufănică.
PEISAJ DE TOAMNĂ
De V. Carianopol
Crizantema, floare rară,
Cu petale diafane,
A-nflorit. Şi floarea toată
Şi-a-mbrăcat-o cu volane.
Stă în rond şi nu-i e teamă
Chiar de-al toamnei carnaval.
Cum e albă ca zăpada,
Parcă s-a gătit de bal.
Dar văzând-o aşa frumoasă
Şi-mbrăcată ca o stea,
Vântul a venit, a luat-o
Şi-a pornit în dans cu ea.
Şi dansează acum, dansează,
Vântu-o ţine-n braţ de stei,
Pomii azvârle cu confete,
Frunze galbene de tei…
MĂRUL
De Irimie Străuţ
Rotundul cerului şi-al lunii
Şi roşul soarelui din zori,
Aromă fină şi dulceaţa
Nectarului cules din flori, -
Pe toate le cuprinde mărul
Şi mi le-aduce toamna-n dar;
Deci, grija de-al sădi, de-al
creşte,
Nu ne-a fost truda în zadar.
PLEACĂ BERZELE
De G. Rusu
Spre cărarea de sub stele,
Cârduri, cârduri se grăbesc.
Toate berzele pornesc
Într-un drum ştiut de ele.
Înainte de plecare
Au făcut un mic popas,
Să ne spună: „Bun rămas”.,
Rând pe rând, la fiecare.
Clămpănind prietenoase,
Dau din aripi către mine:
- Noi plecăm, rămâi cu bine!
- Să vă-ntoarceţi sănătoase!
Vrăbiuţa le petrece
Şi se-ntoarce-ncet spre sat.
- Ce-o fi dragă de oftat?
Ele ţin morţiş să plece!
Şi zburând pe gard, sprinţară,
Mai privi odată-n sus:
- Cip! Cirip! S-au dus?- „S-au
dus!”
Le vedem la primăvară.
TOAMNA
De Nedelea Bârlad
Cade frunza de salcâm
Îmbrăcând cărarea,
Berzele s-au dus acum,
Cenuşie-i zarea!
În crâng fluturi nu mai sunt!
Păsări nu mai cântă!
Plutesc neguri pe pământ…
Vântul tot frământă.

Pic cu pic, pe geamuri lin
Ploaia se prelinge.
Nu e soare, nici senin,
Cerul parcă plânge.
RECUNOŞTINŢĂ
Grijuliu,
Pământul – mamă,
Toată vara cea senină
A hrănit cu seva dulce
Pomii tineri din grădină.
Astăzi,
Când văzduhu-i rece,
Când e iarnă, bate vântul –
Pomii straiele-şi dezbracă
Şi-nvelesc cu drag pământul.
TOAMNA
Zboară frunzele în vânt,
Ce frumos cad la pământ!
Toamna iarăşi a sosit,
Mic şi mare-i mulţumit.
Noi cu toţii ne-adunăm,
Desenăm, lucrăm, pictăm.
Vremea trece cu folos,
Chiar de-i timp urât, ploios.
TOAMNA
- Toamnă de ce vii la noi,
Copacii să ni-i despoi,
Cântăreţii ni-i alungi,
Nopţile le faci mai lungi?
- Am venit să vă aduc
Poame multe şi mă duc!
Dar să ştii că-n urma mea
Vine iarna şi mai grea.
Cântăreţii de plecară
Se întorc la primăvară.
TOAMNA
Uite, rândunici, cocoare,
Trec în zbor spre ţări cu soare.
Aripi mari şi aripioare
Zboară, uite-aşa.
Vântul crengile îndoaie
Uite aşa, aşa.
Tăietorul lemne taie,
Uite aşa, aşa.
Uite şi şcolari spre şcoală,
Trec voioşi cântând.
Ca şi ei, şi noi vom merge
Uite aşa, curând!
AŞA E TOAMNA TOTDEAUNA
Din pomul verde şi frumos
O frunză cade, încă una,
Pân’ se-aştern covor pufos,-
Aşa e toamna totdeauna.
Şi păsări zi de zi se duc,
Ici-acolo vezi doar câte una,
Precum o nucă-n vârf de nuc, -
Aşa e toamna totdeauna.
Pe câmp, pe case şi pe flori,
Frumoase brume-şi pun cununa
Şi-adoarme soarele în nori, -
Aşa e toamna totdeauna.
LA REVEDERE, PĂSĂRI
CĂLĂTOARE
- Mândre păsări călătoare,
Vai, cu ce v-am supărat?
- Nici un fel de supărare,
Noi ne ducem la iernat.
Vezi că vântu-i tot mai rece,
Numai nouri, numai ploi.
Iarna, însă, cum va trece,
Ne întoarcem înapoi.
- Eu v-aştept la primăvară.
O să mă găsiţi uşor.
Cum intraţi la noi în ţară,
Întrebaţi de Nicuşor.
TOAMNĂ TÂRZIE
Sus, în pom, pe o crenguţă,
S-a oprit o vrăbiuţă.
Vrăbiuţa si crenguţa,
Amândouă se dau huţa.
Bate vântul mânios
Să dea vrăbiuţa jos.
Vrăbiuţa stă pe loc
Cu o frunză prinsă-n cioc.
TOAMNA TÂRZIU
De Monica Tomescu
Pui-de-vânt, n-auzi ce-ţi spun?
Dă-te jos din pom acum!
Şi-apoi caută-ţi de drum!
Zi şi noapte ţi-e totuna.
Asta-i joacă? Zici că-i toamnă
Şi că numai ea te-ndeamnă
Să îmi laşi copacii goi?
Să pui frunzele-napoi!
TOAMNA
Toamna a intrat în casă
Punând struguri dulci pe masă
Şi-n cămară, prin borcane,
Pătlăgele dolofane.
Tot ea ne-a adus alune,
Nuci şi mere foarte bune.
Mari gutui pentru dulceaţă
Şi-un butoi de varză creaţă.
TOAMNA
Toamna e de roade plină,
S-au copt fructele-n gradină.
Mere rumene, frumoase,
Pere galbene, zemoase,
Struguri aurii în vii,
Prune mari şi brumării.
În cămară le vom pune,
Căci la iarnă vor fi bune.
TOAMNA
Sunt acum struguri şi mere,
Dar nu mai sunt rândunele.
Multe flori sunt vestejite,
Frunzele-s îngălbenite.
Iar pomii rămân goi.
S-a dus vara de la noi!
Păsărelele-au plecat,
Frunzele s-au scuturat.
CA OGLINDA
Ieri am strâns cu mâna mea
Toate frunzele căzute;
Pentru noi nu-i treabă grea,
Le-am cules pe întrecute.
Le-am cules şi adunat
Şi le-am dus la groapă toate,
Ca să fie-n drum curat,
Fără frunze spulberate.
"Ce-aţi făcut e lucru bun"
Ne-a spus mama mea din tindă.
Trecătorii trec şi spun:
"Strada parcă e oglindă!"

UNDE TE DUCI, TOAMNĂ
DRAGĂ?
- Dragă toamnă, un’ te duci
Doar în fustă şi papuci?
- Eu mă duc să scutur nuci,
Să dau soarelui poruncă
Sus pe deal şi jos în luncă,
Să-ndulcească viile,
Să coacă gutuile.
- Toamnă, dacă osteneşti,
Spune-mi, când te odihneşti?
Am odihnă cu toptanul,
De acuşi până la anul!
MORCOVUL
Morcovul cel cu codiţă
A crescut în grădiniţă
Şi mămica l-a luat
Şi în ciorbă l-a tocat.
Toc, toc, toc!
Ciorba e pe foc
Pentru-a mea fetiţă
De la grădiniţă.
Tac, tac, tac
Pentru-al meu băiat
Mărunt l-am tocat...
Vitamine şi culoare
Gustu-i bun - iţi place oare?
Zi de zi el te ajută
În ciorbiţă şi în supă
Şi în orişice mâncare,
Ca tu să creşti mare, mare!
- Ştii copiii de la şcoală?
Ia! Mănâncă morcovei,
Ca să creşti mare ca ei!
SUPA DE ZARZAVAT
S-a dus gospodina să ia zarzavat
Şi vine acasă cu coşul încărcat:
Cu morcovi, cu varză, cartofi,
Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă,
Că toate-s la fel.
Şi toate încep să se certe pe
masă:
”Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu
mai frumoasă”,
Dar morcovii, dar varza, cartofi,
pătrunjelul, sfecla, ceapa
Nu-s toate la fel?
Le ia gospodina pe rând să le
spele.
Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
pătrunjel,
Şi sfecla, şi ceapă,
Că toate-s la fel.
Pe sobă în clocot, capacul tresaltă
Şi fierb, fierb laolaltă
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă.
Fierb toate la fel.
Pe urmă, tot toate,
Ce vreţi să mai spună?
Că supa-i pe masă
Şi-i straşnic de bună!
STRUGURII
Struguri galbeni, aurii,
Roşii, negri, brumării,
I-a copt toamna sus în vii:
Haideţi să-i mâncam copii!
ÎN LIVADĂ ŞI ÎN VIE
De Emilia Căldăraru
În livadă şi în vie
Toamna, ce mai bogăţie!
Nucii-şi leagănă pe dâmburi
Fructele cu dulce sâmburi;
Cum şi prunii pe cărare,
Vinetele pietre rare.
Se iţesc din viţa groasă,
Strugurii şi tămâioasă.
Mere dulci, gutui acrui,
Parcă luminează-n grui.
Iar a perelor recoltă
Pe sub ceruri face boltă.
Dacă inima vă-ndeamnă
Hai, copii, cântaţi de toamnă,
Umpleţi coşuri şi panere
Cu a toamnelor avere.
TOAMNA LA GRĂDINIŢĂ
Lucia Muntean
Frunza galben-ofilită
Se desprinde de pe ram!
Ploaia rece şi grăbită
Bate: pic, pic, pic la gem.
Păsările călătoare
Stoluri, stoluri se adună
Şi spre ţările cu soare
Pleacă toate, împreună.
Picături nenumărate
Cad pe drum şi-n poieniţă
Umbreluţe colorate
Se grăbesc la grădiniţă.
Chiar de vremea e ploioasă,
Copilaşii cei frumoşi
Intră rând pe rând în clasă
Şi se joacă bucuroşi.
TOAMNA
Lucia Muntean
Galbene şi roşii frunze
Din copac s-au desfrunzit.
Joacă-n aer obosite
La pământ toate-au căzut.
Păsărelele prin crânguri
Ciufulite sunt de vânt
Stoluri pleacă spre ţări calde
Aripioare fluturând.
Noi cu coşuri prin pădure
Ciupercuţe adunăm
Şi cu toamna pe cărare
Ne-ntâlnim, ne salutăm.
DOUĂSPREZECE LUNI
Anul pentru fiecare
Patru anotimpuri are,
Care ne aduc în dar
Multe luni în calendar.
Trei luni are primăvara
Ce-nverzeşte toată ţara.
Încă trei la rând sunt vară,
Mult ne mai jucăm pe-afară!
Toamna are tot trei luni
Şi ne-aduce struguri buni,
Trei luni ultime de iarnă
Încheie anul în grabă.
PLECAREA RĂNDUNICII
Rândunelele-au plecat
Către ţări cu soare.
Toamna s-a apropiat,
Cuiburile-s goale.
- Mergi cu bine, rândunică!
Îţi vom duce dorul.
Du-te, du-te fără frică,
Nu-ţi stric cuibuşorul!

Să nu uiţi: la primăvară
Te-aşteptăm să vii,
Ca s-aduci cu tine iar
Numai bucurii!

POMUL CĂTRE COPIL

- Uite, vara a trecut

Şi eu am îngălbenit.
Spune-mi tu, copile drag
Frunzele, de ce îmi cad?

- Îţi voi spune negreşit

De ce ai îngălbenit:
Zâna „TOAMNĂ” când soseşte,
Tot ce-i verde îngălbeneşte
Ca şi omul ce trăieşte.
Te rog, nu te supăra,
Ştiu că frunza-ţi va cădea.
Îţi va creşte alta-n soare
Primăvara viitoare.
George Toparceanu
Poezia RAPSODII DE TOAMNA
A trecut intai o boare
Pe deasupra viilor,
Si-a furat de prin ponoare
Puful papadiilor.
Cica-n munte, la povarna,
Plopii si rasurile
Doar o gargarita mica,
Blestemandu-si zilele,
Necajita cere sfatul
Unei molii tinere,
Ca i-a disparut barbatul
In costum de ginere.
Jos, pe-un varf de campanula
Pururea-n vibratie,
Si-a oprit o libelula
Zborul plin de gratie.
Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatina,
Giuvaer de smalt si aur
Cu sclipiri de platina.
Spaima florilor si Doamna
Cucurbitaceelor...
Apoi pleaca mai departe
Pustiind cararile,
Cu alai de frunze moarte
Sa colinde zarile.
Gaze, flori intarziate!
Muza mea satirica
V-a-nchinat de drag la toate
Cate-o strofa lirica.
Dar cand stiu c-o sa va-nghete
Iremediabila...