EXAMENUL NAȚIONAL DE BACALAUREAT. LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ.

TEST DE ANTRENAMENT. SUBIECTUL AL II-LEA (4)

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre

ideea poetică și mijloacele artistice.
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem și nu e.

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.
Mihai Eminescu, La steaua

Poezia La steaua explică, printr-un mecanism cosmic elucidat de știința modernă,

dispariția iubirii. Comparația alegorică a sentimentului de dragoste cu un fenomen bazat pe
viteza luminii produce nostalgia contemplării spațiilor stelare și conotații inedite ale unor
simboluri cunoscute ale liricii eminesciene: „La steaua care-a răsărit/ E-o cale-atât de lungă,/ Că
mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă”. Poetul figurează, cu aceeași simplitate a
expresiei întâlnite în Luceafărul, marile translații din spațiul cosmic, în contratimp cu percepția
umană limitată, care poate înțelege numai consecințe vizibile, nu cauzalitatea ascunsă a
fenomenelor, inclusiv a trăirilor umane: „Poate de mult s-a stins în drum/ În depărtări
albastre,/ Iar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre.” Măreția unei iubiri trecute, neînțelese
atunci, are durerea tulburătoare a unui spectacol de proporții cosmice, așezat sub semnul
paradoxului: „Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie;/ Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o
vedem, și nu e.”
Dragostea, „stinsul amor”, ca steaua ce între timp s-a stins, imaginea primită fiind
numai a unei lumi de mult dispărute, se supune acelorași legi transcendente. Iubirea,
sentiment de origine divină, emanație a unui eros extins la scară cosmică, poate trimite în
lumea de jos numai reflectarea târzie a unei amintiri: „Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în
noapte-adâncă,/ Lumina stinsului amor/ Ne urmărește încă.”
Profesor doctor Hadrian SOARE,
Colegiul Național Zinca Golescu, Pitești