Testul 1 – trăsăturile limbajului cronicăresc

Textul propus face parte dintr-o cronică istorică, începută de Grigore Ureche,
„Letopisețul Țării Moldovei”. De aceea, limbajul folosit este unul foarte specific acestui tip
de scriere.
O primă trăsătură a acestui tip de limbaj este folosirea narațiunii ca mod de expunere
literară, iar modul în care o identificăm este prezența numeroasă a verbelor la timpuri trecute
(perfect simplu și perfect compus): „căzu”, „își cunoscu”, „au învățat”, „au arătat”, „au
umplut” etc. Cronica este un text în care ne sunt relatate evenimente din timpul domniilor
trecute, motiv pentru care narațiunea este esențială.
Cea de-a doua trăsătură a limbajului cronicăresc constă în folosirea unor cuvinte care
nu se mai utilizează în ziua de azi (arhaisme): „boierii”, „vodă”, „pol”, „decii”, „carile” etc.
În acest fel, avem acces la realități din timpuri trecute.
Având în vedere trăsăturile enumerate mai sus, putem afirma că limbajul folosit de
autor aparține stilului cronicăresc.

Testul 2 – expresivitatea poetică

- exclamațiile retorice
- figuri de stil – epitete, inversiuni, comparații
Textul propus analizei face parte din poemul filozofic „Viața lumii”, scris de
cronicarul Miron Costin. Tema pe care o abordează autorul este deșertăciunea vieții omului,
așa cum vedem din citatul biblic care se află la începutul versurilor. Fiind un text liric,
întâlnim numeroase mijloace de expresivitate poetică.
În primul rând, observăm folosirea exclamațiilor retorice, care au rolul de a accentua
trecerea vieții omenești, care nu pare să conteze în timp: „O, lume hicleană, lume
înșelătoare!”. În acest vers, vedem dezamăgirea poetului, care este descurajat în fața sorții.
În al doilea rând, observăm folosirea mai multor figuri de stil, al căror rol este acela
de a pune în lumină tema textului. Astfel, întâlnim epitete: „cumplită viiața” (epitet în
inversiune), „supțire și scurtă”, „lume hicleană, înșelătoare”, „veacul desfrânatu”, dar și
comparații: „viiața...cum iaste și ața”, „trec zilele ca umbra”, „Fug vremile ca umbra” etc.
Scopul acestei expresivități este acela de a sublinia ritmul firav al vieții.
Având în vedere mijloacele de expresivitate poetică utilizate de Miron Costin, putem
spune că ne aflăm în fața unui text poetic care transmite un mesaj foarte complex despre
existența omului.

Testul 3 – două trăsături ale portretului

- construirea unui portret moral (calități și defecte) + modul în care domnitorul este
privit de supușii săi;
 - modul de expunere predominant este cel al descrierii – aflăm multe detalii despre
personaj
Testul 7 – rolul a două procedee retorice
- exclamații retorice !!! – „ferice de el!”, „O, ce bun obicei!” – NOROC + LAUDĂ
- interogații retorice ??? – „Pentru ce să umblu pe jos, dacă am trăsură?”, „Ce răspuns
să dai la un așa bun cuvânt?” - IRONIE
-„retoric” – autorul vorbește cu sine, nu așteaptă un răspuns din exterior.

Testul 9 – două mijloace de realizare a comicului

- comic de limbaj – folosirea nepotrivită a limbii franceze, care arată nivelul scăzut de
cultură al personajelor + folosirea unui limbaj pompos pentru a exprima realități simple
- comic de situație - pus în lumină de imposibilitatea personajelor de a se înțelege
reciproc – nu pricep ce vorbesc, sunt diferite;