Universitatea din Craiova

Facultatea de Litere
Master,Anul I
Specializarea: Studii de limba și literatura română
Șeclăman Denisa

PROBLEME DE LIMBĂ LITERARĂ ÎN OPERA LUI NICOLAE

FILIMON
CIOCOII VECHI ȘI NOI

Nicolae Filimon (n. 6 septembrie 1819, București — d.19 martie 1865) a fost
un prozator român faimos pentru că l-a creat pe Dinu Păturică, tipul parvenitului, eroul
primului roman realist românesc.De asemenea, autor de nuvele romantice și realist-satirice și
primul critic muzical român. A scris un jurnal de călătorii pe Dunăre, și prin Occident,
în Ungaria,Austria și Italia.
Cea mai importantă operă a sa este romanul Ciocoii vechi și noi, apărută în 1863.
Romanul amintit reprezintă o "frescă socială a timpurilor sale, autorul dovedind
intuiție balzaciană", pentru G. Călinescu, în timp ce critica mai recentă susține că "nu este o
analiză socială a epocii, personajul său nu este reprezentantul unei clase sociale, cât al unei
categorii de caractere", în opinia lui M. Anghelescu.
Romanul are o construcție strânsă,geometrică,fiind alcătuit dintr-o Dedicație și un
Prolog ce preced cele 32 de capitole cu titluri sugestive,iar în final un Epilog.
Scriitorul își propune ca romanul să aibă două părți în care,potrivit titlului,să prezinte
pe ciocoii vechi ( „cu anteriu și cu călimări la brâu”),din timpurile fanariote, și pe ciocoii noi
(„cu frac și cu mănuși albe”) din zilele sale.
Limba şi stilul operei lui Nicolae Filimon (1819-1865) aparţin procesului de
constituire a limbii române literare moderne unitare, realizat în intervalul 1750-1900, pe
temeiul limbii literare religioase din secolul al XVIII-lea, al limbii populare, al influenţelor
din limba latină clasică reactivată, precum şi din limbile romanice moderne (franceza şi
italiana);în acelaşi sens, putem vorbi întru totul îndreptăţit şi de temeiul lucrărilor lingvistice
normative (gramatici, dicţionare), ca şi al limbii scriitorilor din cele trei mari provincii istorice
româneşti;acestea au „frământat”, în plan teoretic şi, respectiv, în plan practic, aceste surse,
realizând, de la o etapă la alta, un profil tot mai logic şi fluent limbii române literare moderne,
în acord cu progresul societăţii româneşti aflate pe drumul modernizării.
 Jumătatea a doua a secolului a XVIII-lea se caracterizează, aşadar, prin numeroase
tendinţe de unificare şi modernizare a limbii române literare,de îmbogăţire a împrumuturilor
lexicale mai ales din limbile romanice şi din limba rusă, de părăsire a turcismelor,
neogrecismelor şi a elementelor livreşti inutile şi de limpezire a frazei prin apropierea de
limba vie a poporului (...). În întreagă această perioadă se face trecerea de la limba română
literară veche la limba română literară modernă.
Cea mai mare parte a trăsăturilor şi normelor perioadei 1780-1836 (1840) (perioadă
premodernă sau de tranziție,prima etapă din istoria formării limbii române literare moderne în
ce priveşte vocalismul, consonantismul şi morfosintaxa se regăseşte în romanul Ciocoii vechi
şi noi,îndeosebi în situaţiile narative dramatizate, cu vorbirea personajelor la timpul prezent,
asigurând „culoarea istorică” a limbii din perioada respectivă.
Înainte de a prezenta trăsăturile fonetice, este de precizat că o bună parte dintre ele
implică şi soluţii sau norme ortografice, la care ne vom referi pe alocuri, ,pentru a nu încărca
paginile de faţă cu referinţe de domeniul editorial.Trăsăturile fonetice nu implică numai
fonetismul în sine, ci şi contextul funcţional al acestuia, respectiv categoria morfologică şi
structurarea sintactică sau paradigma ei.
De remarcat,este munca de documentare a autorului în vederea scrierii cărților: “este
mult timp de când umblu cu această nuvelă ziua și noaptea...căutând o clasă de oameni ca să
le-o dedic”,dar și aspectele de natură socio-lingvistică pe care le implică lucrarea de față,ori
tocmai prin aceste aspect înțelegem contribuția lui Nicolae Filimon la dezvoltarea limbii
române literare(descrierea operei,menține principalele aspecte literare,estetice,lingvistice),
Prezentarea romanului,elementele de modernitate și noutate,structura
generală ,trăsăturile principale ale limbii literare sunt aspecte care ne conduc spre un roman de
un autentic realism.
Ciocoii vechi și noi reprezintă un document social care cuprinde un lexic substanțial și
divers,cum ar fi:
-descrieri privind ambientul unor locuințe,camere,de medii publice: „lângă acest dulap
era un mizerabil pat de scânduri...iar pe pereți era țintuite câteva cadre de hârtie,zugrăvite
cu vopseli proaste”,modul în care petreceau timpul liber-este prezentată scena horei-unde
participă oamenii din popor.
-descrierea ierarhiei sociale (organizarea administrativă,nume de ranguri,demnități
boierești): „știm cu toții că între slugile de la casele bogaților,ca în toate meseriile
sociale,există o ierarhie oarecare”.
 -surprinderea unor elemente economice (lupta dintre categoriile boierilor și a ciocoilor
în plină ascensiune): “ știu cât să fure de la aprovizionarea din toate zilele,cât de la
aprovizionările cele mari,cât de la arendarea moșiilor și alte mai multe tranzacțiuni ale casei
boierești în care se află servind”.
-nume de materiale,țesături;nume de pietre prețioase și semiprețioase
-nume de unități monetare: “2500 de rubiele”, “trei mii de lei”
-mediul înaltei societăți : “Brasla spătărească”, “brasla agiei”.
- aspecte de natură lexicală.
Găsim în notele de subsol,documentarea minuțioasă realizată de Filimon.
Alte aspecte ale limbii literare sunt:
-neologismele utilizate: “fraudulos”, “meditativ”
-construcția frazei;lexicul specializat
-aspecte de natura retorică și stilistică : “fenicele deșertului”
-formarea cuvintelor : “edițiune”, “concepțiune”
-arhaismele pe domenii:bisericesc “catastif”,social: “rândaș”, “lacheu”, “caravani”-
pantaloni; “etate”
-utilizarea termenilor populari:popol,dupe,poci,dete
-structura dialogului;terminologia specializată
-citarea unor lucrări istorice/științifice: “Fabulele lui Esop și la Fontaine”
-utilizarea unor sintagme: “apă de Filaret,apă de gârlă”
-terminologia muzicală: „viori”, „lăutar”
-termeni gastronomici: “conserve de Franța,brânză de Parma,friptură de fazan”
-elemente de limbaj cu rol moralizator: “mânca-l-ar coțofenele”
-elemente de terminologie juridică: “judecător”, “funcțiune publică”
Romanul este presărat cu numeroase proverbe,zicători,expresii populare,care au rol
moralizator: “ Picătura găurește piatra”, “Până nu faci foc,fum nu iese.”
Pe bună dreptate scrie Iorga despre Filimon,funcționar în ultima parte a vieții lui la
Arhivele Statului,ca de unul ce “știe să-și întrebuințeze vremea”.
Ciocoii lui Filimon sunt o operă viabilă,străbătută de o acțiune epică,care nu este ferită
de invazia amănuntelor,o frescă destul de vastă,în care semnificativul înăbușe esteticul,iar
cronologicul dăunează compoziției.În capitolele,inegal interesante și uneori strict didactice,se
desfășoară întregul tablou al acestei societăți de sfârșit de regim,de la Vodă-Caragea până la
indivizii echivoci ce trăiau din fărămiturile bogatului praznic fanariot.(Lovinescu,E.,
Introducere în ed.Nicolae Filimon,Ciocoii vechi și noi,p.9-11).
 BIBLIOGRAFIE:
1)Filimon,N.,Ciocoii vechi și noi,Ediție îngrijită de Domnica Filimon-
Stoicescu,Editura Albatros,București,1970.