Cronicari

Termenul de umanism provine sin limba latine humanitas=omenie si este un curent artistic si
literar care pune omul si valorile umane mai presus de orice orientandu-se in mod special asupra
omului ca individ.
Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii moldoveni Grigore Ureche Miron Costin si
Ion Neculce.
Opera lui GRigore Ureche este foarte importanta pentru ca dechide cronicile si se opreste asupra
unor domenii importane ca activitatea limbii romane, istoria acesteia si originea ei romanica
constituind model pentru scriitori de mai tarziu.
In letopisetul tarii moldovei cronicarul vorbeste despre istoria moldovei intre anii 1359 si 1594
punand accent pe domnia lui stefan cel mare in principal. Aceste foloseste multe arhaisme
nedireptate, a huli, cvala. De asemenea cuvinte de origine slava zvastia, sfetii, litvin stetie si
structuri gramaticale preluate din slava. Mai mult ca atat sunt prezente arhaisme fonetice
priitesug, voao, mieu si cele gramaticale, utilizandu-se “u”-ul eufonic intelegandu, inchinatu,
Albertu.
Din punct de vedere gramatical se utilizeaza topica latina cu fraze lungi si verbul la sfarsitul
propozitiei.
Urmasul lui Grigore Ureche , Miron costin studiaza istoria m0oldevei intre anii 1594 si 1663.
Fiind cel mai cultivat dintre cei 3 cronicari, miron costin face scoala in ucraina stiind limbi ca
latina greaca slavona.
Din interesul pentru romanitatea poporului roman si a limbii romane scrie “de neamul
moldevenilor”
Are deasmenea si o lucrare filozofica “Viata lumii” de mare intindere.
In Predoslovie ii critica pe inaintasi pentru indrazneala lor de a aduce jigniri la adresa neamului
romanesc , mai precis pe cei interpolatori ai lui Ureche.
Spre deosebire de primul cronicar acesta scrie in principal despre domnia lui Vasile Lupu.
Calitatile scriitoricesti de care da dovada sunt multiple. Dinamismul este dat de utilizarea
verbelor la imperfect tinea trecea cadea pornea si de numarul mare de repetitii cuvantul “stol”
fiind repetat de 5-6 ori. Calamitatea provocata de invazia lacustelor este accentuata prin
elelmente de superlativ si comparatii.
Mai mult ca atat textul are veridicitate, toate evenimentele povestite in Invazia lacustelor parand
a fi traite de autor.
In lucrarea De neamul moldevenilor miron costin ii aduce laude lui grigore ureche considerand
ca este nevoie de stiinta de carte pentru al cunoaste pe dumnezeu. “sa ai vreme si cu cetitul
cartilor a face iscusita zabava ce nu este alta mai frumoasa si mai de folos ca cetitul cartilor”
Ia in discutie probleme controversate ca hotarele vechii Dacii , cucerirea Daciei de catre Traian
sau problema limbii romane in acest caz incercand sa gaseasca dovezi demne de luat in seama.
Astfel gaseste dovezi arheologice ca podul lui Apolodor din Damasc si lingvistice vorbind pentru
prima data despre etimologia cuvantului “roman” considerand ca estecuvantul cel mai indreptatit
pentru poporul celor 3 tari romanaestti.
Inaintasul lui miron costin, ion neculce scrie despre istoria moldovei intre anii 1663 si 1743 de la
Dabija Voda pana la a 2 a domnie a lui Constantin Mavocordat.
Spre deosebire de predecesorii sai Neculce se opreste ca surse de inspiratie nu numai asupra
cronicilor existente in vremea lui cat mai ales asupra amintirilor boierilor mai batrani.
Acopera o parte din propria viata iar familia domnitoare care il intereseaza estecea a
Cantamirestilor, fiind un apropiat al fiului Dimitrie a lui Constantin Cantemir.
Este cel mai putin scolit dintre cronicari dar si cel mai talentat.
In Cuvantul inainte de la cele 42 de legende de la inceputul cronicii O sama de cuvinte face o
distinctie clara intre opera istorica documentata si cea de fictiune: legendele sunt scrise din auzite
din om in om “cina va vrea sa le auda bine va fi iara cine nu le va crede iara bine va fi, cine cum
va vrea asa va face”
Precum Grigore Ureche si Ion Neculce dedica cele 42 de legende domniei lui Stefan cel mare.
O dovada a talentului scriitoricesc consta in realizarea portretului lui Nicolae milescu sparatu.
Legendele au constituit un model pentru scriitorii de mai tarziu in special pentru D Bolintineanu
– muma lui stefan cel mare, daniil sihastrul.
Istoria este stiinta care studiaza dexvoltarea complecxa a unui popor. Consider ca pentru a putea
cunoaste valorile nationlae si neamul din care ne tragem nu trebuie sa se piarda nimic din
lucrurile marete pe care le.au facut stramosii nostri. Deasemenea cei 3 cronicari fac referire la
formarea limbii romane si la latinitatea acesteia cat si la romanitate poporului romanm acestea
fiind elemnte specifice umanismului romanesc.
Cronicarii moldoveni si mai tarziu cei munteni (radu greceanu) au pus bazele limbii litarare
romanesti pentru ca lucrarile lor au umblat in toata Romania , au fost preluate de pasoptisti si au
constituit model de inspiratie pentru scriitorii moderni ai secolului !9.
Au adus de asemenea o constributie importanta in sensul gasirii de dovezi demne de luat in
seama in ceea ce priveste latinitatea limbii romane, romanitatea poporului roman si au dovedit
talent scriitoricesc.

Cronicile moldovenesti:
1. Autorul cartii Tianiada o numeste “proprietate” si dupa cum socotesc foarte bine, caci
romanii din Ardeal si acum obisnuiesc sa foloseasca cuvantul “propriu” si zic asta
este “propriu al meu” adica insusirea mea, acest cuvant il au si fratii nostri italieni.
2. Fonetice: vra, sa arete, sangur; Lexicale: norodu, dregatori.
3. Va sa zica- inseamna; asaza legi- da legi.
4. Autorul doreste explicarea principiilor monarhiei iar folosirea repetata a cuvantului
propriu oglindeste intocmai regulile dupa care functioneaza aceasta forma de
“stapanire”.
5. Autorul incearca sa explice cuvintele lui Slobozan prin relevarea unor definitii nu
foarte exacte ale formelor diferite de stapanire republica si monarhia. Acesta face o
diferenta intre regulile dupa care functioneaza rebublica adica cele in care poporul
propune legile si acesta conduce tara si monarhia unde conducatorul da legile dar el
nu este supus niciuneia dintre acestea.
6. Autorul incearca sa explice cuvintele lui Slobozan prin relevarea unor definitii nu
foarte exacte ale formelor diferite de stapanire republica si monarhia. Acesta face o
diferenta intre regulile dupa care functioneaza rebublica adica cele in care poporul
propune legile si acesta conduce tara si monarhia unde conducatorul da legile dar el
nu este supus niciuneia dintre acestea.
7. ?
8. ?
9.