Prof. Monica Tirziman Basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga Schita de interpretare 1.

Basmul- specie a genului epic in proza in care personajele supranaturale, dar si reale, trec prin intamplari fabuloase, pentru a sustine ordinea valorica a binelui; G. Calinescu- un gen vast,depasind cu mult romanul, fiind mitologie,etica, stiinta, observatie morala Estetica basmului. Taxonomie ( clasificare) Basme fantastice- predomina elementele miraculoase Povestea porcului, Ivan Turbinca Basme animaliere- au la baza dezvoltarea narativa a legendelor totemice despre animale sau obiecte simbolice Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani Basme nuveliste Povestea lui Harap- Alb, Povestea lui Stan Patitul

Dupa aspectul traditional / inovator : Basme populare : caracter anonim, colectiv, oral, traditinal, respecta schema narativa, teme, motive si formule specifice. Basme culte- au un autor si sunt inovatoare sub aspectul formulei epice, a limbajului, personajele se individualizeaza prin limbaj, fantasticul se antropomorfizeaza. Problematica basmului Acest basm are mai multe chei de lectura, astfel poate fi interpretat tinand cont de urmatoarele sensuri: Sensul literal- lupta dintre bine si rau, cu triumful binelui; Sensul alegoric- metafora drumului ce dezvolta motivul calatoriei, personaj dual IANUS BIFRONS ( caracterul initiatic al traseului parcurs de personaj) Sensul etic- o carte de invatatura comentata, toti cei din jurul protagonistului fiind pedagogi ( craiul, sf.Duminica, calul, Spanul) Sensul mitic un pelerinaj spre Unitate- Vasile Lovinescu in Creanga si Creanga de aur iar protagonistul e un Yin si Yang autohton Perspectiva narativa- narator omniscient, dar nu obiectiv deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii. Cronotopul- coordonatele actiunii sunt vag delimitate : timp nedeterminat / spatiu: cele doua imparatii situate la antipozi. Actiunea se desfasoara linear, succesiunea episoadelor fiind redata prin inlantuire Raportul dintre incipit si final Incipitul Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori... -se confunda cu formula initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva

-exista doua marci temporale amu( timpul discursului) si odata ( timpul fabulei, al evenimentelor) Excipitul se confunda cu formula finala, realizandu-se trecerea de l basm la realitate. Formulele specifice basmului- initiale, mediane( ce dau fluenta si cursivitate discursului) si formule finale ce au rolul de fixare a implinirii destinului eroului. Subiectul pe momente Expozitiunea: hotararea tatalui de a-i supune pe cei trei fii la o proba a curajului , pentru a vedea care este vrednic sa mosteneasca tronul fratelui sau ,Imparatul Verde. Intriga: schimbarea identitatii protagonistului, care este pacalit de Span si primeste numele de Harap-Alb. Desfasurarea actiunii: cuprinde incercarile la care a fost supus protagonistul. Punctul culminant: este reprezentat de demascarea Spanului, care ii va taia capul lui Harap-Alb, insa acesta va fi inviat de fata Imparatului Ros. Deznodamantul: Spanul moare, iar H. A se casatoreste cu fiica Imparatului Ros. Simboluri Drumul- metafora a descoperirii realitatii, a vietii, a sinelui; Podul-pragul spre o alta lume, trecere cu un singur sens Padurea- labirintul, simbol ambivalent al mortii si al regenerarii Fantana-temnita infernala, coborare AD INFEROS, spatiu al nasterii si al regenerarii

Personaje: Harap-Alb- personaj eponim, central, real deoarece nu are nicio calitate supranaturala; Forster afirma ca e personaj-rotund, o fiinta complexa cu defecte si calitati, caracterizat prin nume- simbol al evolutie personajului de la statutul de sluga la cel de stapan. Spanul- antagonistul cu rol de initiator, fiind un rau necesar ce adopta un comportament care nu se abate deloc de la ordinea firescului, un MEFISTO romanesc Personaj-instrument , calul observa Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateoata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte.... Gigantii- personaje himerice , personaje adjuvante sunt expresia alegorica a unor impulsuri omenesti. -individualizati in maniera clasica, printr-o trasatura fizica sau morala dominanta, personaje grotesti care provoaca rasul. Sfanta Duminica e donatorul, calul- initiator, adjuvant. Arta narativa este redata de modul de a povesti ce se caracterizeaza prin ritm rapid, individualizarea actiunii si a personajelor prin amanunte care particularizeaza, dramatizarea actiunii prin dialog. Dialogul are o functie dubla, ca in teatru: se dezvolta actiunea, povestitorul devenind si el un actor