Testul 11 – Întemeieri teoretice ale criticii junimiste

În textul „Poeți și critici”, de Titu Maiorescu, întâlnim cel puțin două trăsături ale
criticismului junimist.
În primul rând, unul dintre obiectivele programului „Junimea” este constituirea unui
spirit critic fundamentat estetic și axiologic, care să înlocuiască „instinctul natural” în baza
căruia era judecată o operă literară. În acest sens, teoreticianul observă necesitatea existenței
unei critici literare serioase, care să descurajeze mediocritatea în literatură.
În al doilea rând, așa cum vedem în prima propoziție a fragmentului („Și, în adevăr,
între natura poetului și natura criticului este o incompatibilitate radicală.”), Titu Maiorescu
delimitează rolul poetului de cel al criticului. Aceștia au „îndatoriri” diferite, care nu se
suprapun: poetul este responsabil cu filtrarea ideilor din lumea în care trăiește („lumina”),
fiind pur subiectiv, iar datoria criticului este aceea de a rămâne obiectiv în totalitate în analiza
sa.
În concluzie, cele două trăsături prezentate mai sus fac parte din direcțiile
programului junimist în domeniul literaturii române.