Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidenṭiind rolul verbelor la modul

condiṭional-optativ şi la modul conjunctiv:

Ar trebui să ne naştem bătrȃni,

Să venim înṭelepṭi,

Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,

Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc

Şi iresponsabil să fie doar darul de-a merge.

Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergȃnd,

Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaṭiei,

Să trecem de ea şi-n iubire intrȃnd adolescenṭi,

Să fim copii la naşterea fiilor noştri.

Oricum ei ar fi atunci mai bătrȃni decȃt noi,

Ne-ar învăṭa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,

Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,

Cȃt bobul de strugure, cȃt bobul de mazăre, cȃt bobul de grȃu…

Ana Blandiana, Ar trebui

Rezolvare:

Întregul discurs poetic se focalizează pe tema condiṭiei umane şi a timpului. Încă din
incipitul textului se remarcă o întoarcere a eului poetic împotriva curgerii ireversibile a vremii,
idee redată cu ajutorul verbului la modul condiṭional-optativ “ar trebui”, accentuȃnd
tonalitatea subiectivă. În aceeaşi ordine de idei, verbele la modul conjunctiv (“să venim”, “să
fim”, “să ştim”) – fiind o marcă textuală a planului imaginarului – sugerează dorinṭa fiinṭei de a
reîntemeia – printr-un scenariu alegoric – devenirea vieṭii, fapt evidenṭiat şi prin metafora
“poarta creaṭiei”. În plus, comparaṭiile “… tot mai mici,/ Cȃt bobul de strugure, cȃt bobul de
mazăre, cȃt bobul de grȃu…” evidenṭiază o aspiraṭie a eului liric spre dispariṭie, spre o moarte
ale cărei sensuri sunt inversate.