Dreptatea este valoarea etica si juridica, in functie de care se aproba sau

se dezaproba relatiile sociale si raporturile juridice, normele juridice si hotararile

organelor de jurisdictie existente intr-o epoca si intr-o organizare sociala data;
este faptul de a recunoaste drepturile cuiva, de a acorda fiecaruia ceea ce i se
cuvine in mod legitim. Dreptatea este o virtute morala, cea mai inalta dintre cele
patru virtuti cardinale, care consta in faptul de a da fiecaruia ce este al sau, in a
respecta drepturile altuia.
Exista mai multe tipuri de dreptate dintre care principala categorie de
dreptate este dreptatea distributiva. Ea reprezinta corectitudinea accesului la
resurse, pozitii in societate si a distribuirii unor avantaje, obligatii intre persoane,
grupuri in societate.
Unul dintre reprezentatii dreptatii social distributive este Aristotel. El
analizeaza criterii pe baza carora sa se realizeze distribuirea bunurilor intr-o
societate. Potrivit lui Aristotel, criteriul cel mai relevant este reprezentat de
merite. Repartizarea bunurilor in functie de merite presupune insa ca meritele
comparate sa fie de acelasi fel precum si luarea in considerare a meritelor
relevante pentru fiecare mediu in parte.
Ex: daca vrem sa acordam cel mai bun flaut trebuie sa-l acordam celui mai bun
cantaret
Calitatile omului politic in conceptia lui Aristotel sunt libertatea nobletea averea
la care se adauga justetea si vitejia razboinica.
In schimb, Karl Marx considera ca repartitia se face dupa nevoi: fiecare
dupa capacitate, fiecaruia dupa nevoi .
El considera ca dreptul nu poate exista decat prin aplicarea unei unitati de
masura egale dar indivizii sunt diferiti deci inegali. Ei pot fi egali doar daca sunt
priviti din acelasi unghi de vedere ca in cazul in care sunt priviti doar ca
muncitori, facandu-se abstractie de orice altceva.