Dreptatea i egalitatea.

Dreptatea este valoarea etic i juridic, n funcie

de care se aprob sau se dezaprob relaiile sociale i raporturile juridice, normele juridice i hotrrile organelor de jurisdicie existente ntr-o epoc i ntr-o organizare social dat; este faptul de a recunoate drepturile cuiva, de a acorda fiecruia ceea ce i se cuvine n mod legitim. Dreptatea este o virtute moral, cea mai nalt dintre cele patru virtui cardinale, care const n faptul de a da fiecruia ce este al su, n a respecta drepturile altuia. n societile bazate pe exploatare, clasele dominante caut s justifice, prin concepiile lor despre dreptate, relaiile economice existente, s le ntreasc prin legi i norme morale, n timp ce clasele i pturile sociale asuprite promoveaz propriile lor concepii despre dreptate, care oglindesc necesitatea schimbrilor relaiilor sociale respective, nzuina maselor de a nltura inegalitatea social. Dezvluind caracterul formal al concepiei burgheze despre dreptate, concepie care ascunde esena exploatrii capitaliste, marxismleninismul a furit o concepie nou, comunist-tiinific despre dreptate, conform creia adevrata dreptate social const n eliberarea omului de orice exploatare i asuprire, n realizarea egalitii sociale depline n condiiile comunismului. Exist mai multe tipuri de dreptate dintre care principalele categorii de dreptate sunt: dreptatea distributiv este corectitudinea accesului la resurse, poziii n societate i a distribuirii unor

avantaje, obligaii ntre persoane, grupuri n societate.) dreptatea procedural presupune respectarea legilor i nfptuirea justiiei. Ca respectare a legilor, dreptatea presupune respectarea drepturilor legale ale unei persoane: libertarea personal , proprietatea, demnitatea uman i s i se dea fiecruia ce i se cuvine. dreptatea corectiv sau reparatorie se refer la repararea nedreptii i la corectitudinea rspunsului la nedrepti, prejudicii.