Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiect I
Paris, 2 decembrie,
1946
Drag ă Jerry,
Îți răspund puțin cam târziu la scrisoarea ta, deși pe dată ce am primit-o am
vrut să-ți trimit o telegramă de mulțumire. Într-adevăr, de acolo nimeni nu-mi scrie.
Înțeleg perfect motivele tăcerii generale și nu mă plâng. De altfel, eu însumi m-am
dezrădăcinat într-o așa mare măsură, încât lăuntric simt că nu mai am dreptul la
amintirea nimănui. În curând se vor împlini zece ani de când sunt la Paris, adică în
singurul loc de pe glob unde se poate trăi. Acest răstimp comport ă consecințe din
cele mai grave și din cele mai agreabile. Vreau să spun că sunt fericit de a fi aici
și nefericit de a nu mă mai putea imagina altundeva. Despre ceea ce fac n-am
nicio idee. Cred că nu fac nimic. Locuiesc într-o mansardă, mănânc într-o cantină
studențească, n-am profesie și e natural să nu câștig nimic. Nu pot considera
nemiloasă soarta ce mi-a permis să trăiesc până la 33 de ani liber și în marginea
societății. Pentru a-mi da un pretext de activitate, am scris în vremea din urm ă o
”carte” în franțuzește. Exercices negatifs. Nu știu dacă va apărea cândva. Este un
fel de rămas bun la iluziile moștenite sau întreținute conștient, un fel de teoorie a
exilului metafizic fără pretenții filosofice, care mi se pare mai mult decât oricând
ridicată.
Am auzit că Arșavir este modest funcționar nu mai știu unde. Aș vrea să aflu de
asemeni dacă Țuțea a rămas tot genial?- Cu Mircea (n.r. Eliade) vorbim des despre
voi. Eventualitatea revederii, din păcate, îmi pare de domeniul utopiei. ( Vorba
”aluia: n-a fost să fie”)
Te îmbr ăți șez cu drag, Emil
Emil Cioran către Jeni Acterian, Scrisori
Subiectul al II-lea
În faptă, lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spa țiu-ele sunt numai în sufletul
nostru. Trecut și viitor sunt în sufletul meu ca pădurea într-un sâmbure de ghindă și infinitul
asemene, ca refltctarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla mister prin care s ă ne
punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au
posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborțndu-ne am putea aievea
în trecut și am locui lumea stelelor și a soarelui. Dacă lumea este un vis, de ce n-am putea s ă
coordonăm șirul fenomenelor sale cum voim noi?
M. Eminescu, Sărmanul Dionis