Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiectul I
« (…)După cum consider că literatura nu este în opoziţie cu computerul, ci e mai curînd stră-
străbunica lui. La fel ca în reţeaua electronică, şi în literatură se pleacă de la o interfaţă
convenţională care ea însăşi rămîne mută şi opacă pînă în momentul în care o comandă dată de o
minte curioasă (sau, dimpotrivă, plictisită) nu o pune în mişcare. Odată trezită la viaţă de ochiul
cititorului, de răsfoitul leneş ori febril al paginii sau - de ce nu? - de clik-ul unui mouse, realitatea
virtuală a operei se concretizează, deschide ferestre peste ferestre, activează programe şi
subprograme şi face să ruleze pe ecranul interior (acesta - este adevărat - mai puţin spectaculos,
deşi nu mai puţin animat decît ecranul monitorului) fascinante lumi posibile. Orice carte literară
este un mic computer aşezat în raft, care se pune în mişcare nu prin comenzi tastate pe claviatură,
ci prin acel Enter încastrat în şi declanşat de ochiul meu. Dacă avem în vedere o singură carte, s-
ar putea spune că numărul programelor este limitat (deşi ele sînt, în fond, inepuizabile), dar dacă
ne raportăm la literatura ca întreg, atunci se poate spune că aceasta constituie o realitate virtuală
care conţine o infinitate de lumi posibile. Este un lucru pe care îl exprimă Bastian, eroul lui
Michael Ende din « Poveste fără sfârşit », atunci cînd i se cere să ducă toate basmele începute
pînă la capăt: "Sunt nenumărate poveşti, strigă Bastian, şi din fiecare răsar mereu altele noi". Tot
Bastian descoperă nu doar că poveştile şi lumile care se deschid odată cu ele sînt nenumărate, dar
şi că "orice poveste adevărată este o poveste fără sfârşit". Aceasta înseamnă că una şi aceeaşi
poveste îşi deschide lumea pentru fiecare din cititorii săi (utilizatorii, dacă preferaţi), reîncepe
(mereu proaspătă) pentru fiecare în parte. La fel ca un joc pe computer, şi textul literar are
niveluri diferite care se dezvăluie treptat pentru cei destoinici sau rămân pentru multă vreme
inaccesibile pentru cei grăbiţi, speriaţi sau lipsiţi de perseverenţă. Trecerea de la un nivel la altul
aduce imagini mai complexe, un spor de putere şi un plus de semnificaţii. La ce folosesc toate
aceste câştiguri în fond virtuale şi simbolice? Au acelaşi folos ca inimile suplimentare, claponii
sau tăvile cu cartofi prăjiţi dobândite în cursele şi bătăliile din realitatea virtuală electronică, ca
diplomele pe care le câştigă tehnocraţii, ca stima, respectul, tandreţea şi iubirea, care ele, toate,
nu ajută la nimic, dar îţi sporesc viaţa, îi dau intensitate şi adâncime. Adică, oricât de caraghios
ar suna cuvintele acestea, cititul te ajută să trăieşti.”
3.Precizează care este semnificația enunțului „orice poveste adevărată este o poveste fără
sfârșit.”
Posibil răspuns:
Literatura produce sensuri și semnificații noi în mințile noastre, creează alte povești, provoacă
trăiri care ajung la rândul lor narațiuni. Fiecare poveste este o altă poveste, o nouă trecere, un alt
nivel, ca la jocurile pe computer.
4.Explică relația dintre textul literar și jocul pe computer, utilizând informațiile din textul
dat.
Posibil răspuns:
La fel ca un joc pe computer, și textul literar are niveluri diferite, citind ajungi tot altundeva, ca
la un joc,la alt nivel.
B. Redactează unn text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă literatura, în
epoca digitală, este sau nu în opoziție cu computerul, raportându-te atât la informațiile din
fragmentul citat, cât și la experiența personală sau culturală.