In cultura oricarui popor a existat cel putin o mare personalitate pentru fiecare

categorie a artei.Fie ca era vorba de pictura,sculptura, compozitie sau

literatura, in toate a fost recunoscut un barbat. Chiar si acum, in societatea
evoluata de astazi, inca se pastreaza tiparul preferintelor pentru sexul
masculin. Inclusiv in literatura noastra actuala, desii a aparut o recunoastere a
valorii feminine,cum reiese si din interviul acordat Sandei Cordos , consider ca
o autoare inca nu poate avea sanse egale cu un autor.

In primul rand, tinand cont de faptul ca feminitatea este in continuare vazuta

ca pe un defect ce denota inferioritate, barbatii cauta metode de a le ingreuna
munca acestora . De exemplu, cum afirma Sanda Cordos in interviu : „o femeie
trebuie sa fie de doua ori mai competenta” si „i se cere mai mult decat unui
barbat”, intocmai pentru a impune si demonstra diferenta si incapabilitatea pe
care o arata scriitoarele fata de un scriitor.

In al doile rand, desii s-a incercat o diminuare a discriminarii femeilor din

cadrul literaturii, exista totusi problema orgoliului masculin din cauza caruia
apare dificultatea afirmareii autoarelor. De pilda, in fragment Sanda
precizeaza ca de cele mai multe ori barbatii erau surprinsi criticand lucrarea
unei doamne („ridiculizand istoriile de viata a unor scriitoare.” ) dar totusi,
daca in aceasi istorisire era prezent un barbat in rolul principal, reactia finala se
schimba radical ( „ele deveneau eroice si erau spuse si ascultate cu respect.”).
Astfel prin critica subiectiva si tratarea cu indiferenta si superioritate a
autorilor, criticilor sau a altor asemenea „barbati de reala anvergura culturara”,
apare aceasta inegalitate dintre cele doua sexe.

In concluzie, sunt de parere ca in ciuda evolutiei culturii acutale, o autoare inca

nu poate avea sanse egale cu cele ale unui autor, totul datorita in mare parte a
superioritatii pe care barbatii cred ca o detin si a sensibilitatii feminine care
este vazuta ca pe un impediment in calea succesului.