Subiectul Dâmbovița, simulare

Subiectul I
A. 1. Sensul secvenței din text este te-am ales ca partener de discuție.
2. Scriitorii pe care autoarea îi alege drept modele în viață sunt: Alecsandri, Maiorescu și
Caragiale.
3. Un aspect admirativ pe care autoarea îl are pentru Alecsandri îl constituie capacitatea de a trăi
în prezent, așa cum reiese din secvența: ,, De la poet aș lua...capacitatea de a face corp comun cu
prezentul, de a-i trăi altruist evenimentele, fără a uita să guști ,,egoist” clipa și, pe de altă parte,
felul de a înfrunta trecerea anilor și de a imagina cu zâmbetul
pe buze un viitor în care tu și prietenii tăi nu mai sunteți.’’
4. Autoarea textului mărturisește că a respins ideea de model, întruc a considerat că acesta îi
limitează libertatea și curajul de a alege, asociind existența lui cu lipsa originalității.
5. Calitățile pe care Maiorescu le are și care sunt apreciate de către autoare sunt unice și o
impresionează profund. Titu Maiorescu are o figură solemnă și este demn de a înfrunta
dificultățile întâmpinate cu seninătate și cu spiritul său critic, determinându-l să fie un model
demn de urmat.
B. Un model pentru altă persoană constituie un ghid, care transmite valori, principii,
comportamente și acțiuni demne de urmat pentru evoluția în viața sa.
În opinia mea existența unui model în viață poate influența deciziile unei persoane, având în
vedere faptul că acesta ajută la depășirea unor dificultăți similare vieții persoanei, ce îl admiră
necondiționat și poate forma personalitatea unui individ sau comportamentul acestuia.
În primul rând, oricine are nevoie de un model pentru a se regăsi mai ușor și de a învăța de la
acesta să depășească cu ușurință amnumite situații critice. De asemenea, cu ajutorul experienței de
viață, modelul poate insufla prin caracterisiticile gândirii sale, ce devin admirative pentru cei din
jur. De exemplu, așa cum reiese din textul-suport, ,,Ce model aveți? în Cartea întrebărilor’’,
autoarea Ioana Pârvulescu îi are drept model pe trei dintre scriitorii importanți ai literaturii
române, precum Alecsandri, Caragiale și Mariorescu, care au inspirat-o enorm pe parcursul vieții
sale, însă un rol deosebit în dezvoltarea personalității scriitoarei/autoarei îl are Titu Maiorescu, ce
are o figură solemnă, fiind demn de a înfrunta dificultățile întâmpinate cu seninătate și cu spiritul
său critic.
În al doilea rând, întâlnind un model, fiecare descoperă și își poate explica de ce aceasta este
inedit și autentic în atitudinea de care dă dovadă și de ce viziunea asupra lumii lui o diferențiază
de cea a celorlați. De pildă, Profira Sadoveanu relatează în opera ,,Destăinuiri’’, cum poetul
Topîrceanu, care era un model pentru familie, era prețuit pentru comportamentul, personalitatea,
inteligența, talentul și discreția pe care le avea. Astfel, cu toții îl apreciau și pentru jocurile pe care
le inventa în momentul în care îi vizita pe aceștia. Toate aceste întâlniri cu celebrul poet le
transmiteau membrilor familiei admirație și bucurie, cu toate că el era discret și nu le vorbea
foarte mult despre el și despre familia lui.
În concluzie, este important să existe un model în viață, mai ales că poate reprezenta un exemplu
pentru faptele săvârșite și reușește să influențeze puternic o personalitate, care se află în formare.
Subiectul al II-lea
Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în raport cu universul diegetic,
viziunea lui asupra lumii.
În textul-fragmentar ,,Ciuleandra’’, scris de Liviu Rebreanu, perspectiva narativă este una
obiectivă, întrucât narațiunea este heterodiegetică fiind scrisă la persoana a III-a, semnificativi
fiind indicii morfologici: verbele la persoana a III-a ,,supăra’’, ,,nu voia’’, ,,avu’’, ,,trăiește’’, dar
și pronumele la prsoana a III-a: ,,își’’, îl’’ și ,,îi’’ .Datorită perspectivei narative obiective,
naratorul, prin omnisciență, are acces la toate straturile universului narativ, atât la gândurile și la
ideile personajelor. Naratorul prezintă un bărbat ce observă cum Malaine zace întinsă. Acesta
devine speriat și încearcă să îi ofere ajutor. Are anumite gânguri în ceea ce o privește pe tânără,
neștiind, dacă aceasta mai trăiește sau nu și dacă el a ucis-o sau nu și că nimic nu s-a întâmplat.