Romanul Adolescentului Miop

De Mircea Eliade

Viața Autorului:

Mircea Eliade a fost: scriitor, istoric, filozof, și în același timp o persoană care a avut
foarte multă influență asupra culturii Române.

Acesta s-a născut în România, București, în 1907 și a decedat pe data de 22 aprilie 1986
în SUA, unde a devenit cetățean din anul 1966 și a excelat ca profesor filozof cu multe
lucrări premiate.

Scurt Rezumat:

În iarna din 1923 Mircea Eliade a decis să scrie un document exemplar pentru
adolescenții care trec sau nu trec prin lucrurile prin care trecea el. Romanul începe prin
prezentarea personajelor și a stări lui emoțională și sufletească alături de noțiuni și opinii
personale.

Primele două capitole conțin mare parte opinii ușoare de dedus asupra prietenilor lui:
Dinu, personajul prietenos dar tâmp și Robert, cel glorios. După anumite conflicte care au
loc între cei 3 prieteni, „pocăirea” lui Robert și plimbarea din parc, naratorul confesează
faptul că a ajuns să se gândească la sinucidere din pricina presiuni puse de profesori la
școală, inabilitatea lui de a conversa prietenește și în același timp narcisismul prin care se
uită la întreaga lume.

De multe ori acesta se consideră sucit din cauza abilității lui de a supra-gândi orice
situație și lipsa folosirii instinctului, asta ducând la nopți fără somn.

Citate și Opinii:

În opinia mea această carte prezintă multe valori la care adolescentul obișnuit trebuie să
se gândească (sau să nu se gândească) când își face o opinie asupra unei persoane, dar în
același timp îl lasă să rezoneze cu unele situații și să vadă cum arată scrisă pe hârtie ( din
exterior ).

Citate extrase din cartea: romanul adolescentului

miop de editura MINERVA
 „Și acest jurnal de acum doi ani avea un „subiect” : trebuia să se vădească întru-însul
viața unui adolescent suferind de neînțelegerea celorlalți.” În acest fragment naratorul
vorbește despre încercarea lui de a scrie un roman care scoate in evidență lucrurile prin
care trece un adolescent, dar nereușind, s-a rezumat la scrierea unui roman, un loc liber
unde nu ești constrâns în totalitate de realitate.

„Și cu toate acestea, și eu încerc la răstimpuri nevoia de a-mi deschide sufletul. Dar mă
înfrâng. Și nu vorbesc niciodată, nimănui, despre cele ce bănuiesc că se petrec înlăuntrul
sufletului meu.” În acest citat naratorul explică faptul că deși a încercat, nu își poate
deschide sufletul în fața prietenilor lui pentru a le zice ceea ce îi stă pe inimă, asta ducând
la introvertire/autodistrugere, în opinia mea, deși vremurile respective erau crude fiecărui
copil trebuiau făcute teste de sănătate mintală.

„Trei corigențe însemna o repetență aproape sigură. Când am aflat vestea, m-am
gândit serios, un sfert de ceas, la sinucidere. Mă înspăimântau, e drept, chinurile și
moartea. Dar pentru că rușinea trebuia, oricum, spălată printr-un act de curaj, mă
trudeam să găsesc un mijloc , ca prietenii să mă surprindă chiar în clipa când voiam să
înghit pastila.” Un fragment de-a dreptul deranjant care în același timp strălucește lumina
pe o problemă contemporană: presiunea școlii asupra adolescentului și lucrurile care trec
prin capul acestuia, o relație de amicie și respect dintre elev și profesor ar evita în totalitate
toate aceste probleme.

În opinia mea, cel mai frumos capitol dintre toate a fost cel de-al 10-lea din prima parte
în care se pot observa toate stagiile prin care trece naratorul pentru a se pregăti pentru teză.
Începe foarte determinat, încrederea i se degradează la fel de rapid ca trecerea timpului,
când ajunge să se motiveze singur, punându-și la mijloc propria viață, în ultima zi a decis
să privească situația într-un mod sincer, ce era de făcut, era făcut, dar după cruțarea
corigenței de către profesorul de matematică, acesta a fost motivat, motivat să încerce să
înțeleagă, fosta materie neștiută

„ ... , în toamnele reci și umede, cât sunt de fericit în singurătate... Privesc în jarul sobei
de zid și gândesc : poate, la toamnă, nu voi mai privi singur jăraticul și nu voi mai asculta
singur vântul... Apoi râd și îmi spun : de câte toamne nu gândesc același lucru? ”

Citate extrase din cartea: romanul adolescentului

miop de editura MINERVA