ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP

Mircea eliade, a scris rom adol miop sub forma unui jurnal deghizat,inca din
1925,mimand ca aceste notite sunt materia prima ce va lua forma finala de
roman. A fost descoperit si oublicat dupa mlartea autorului sau,in 1988. Acesta
a fost redactat in timpul perioadei interbelice in romania, contextul istoric fiind
marcat de o serie de schimbari sociale,culturale si politice,tara noastra aflandu
se in plin proces de modernizare. Aspecte mentionate influenteaza evolutia
personajelor, fiind un element important in perioada adolescentina.
Titlul este o strategie metatextuala,incadrand opera in specia
romanului,miopia protag fiind un simbol al temerii sale de a fi vazut drept o
pers urata,diferita,incapabila. Relatia incipid fonala este surprinsa cu aj frazei
“pt ca am ramas singur,m am hotarat sa incep chiar azi rom ad miop.”,fiind
astfel un elem memorabil pt cititori.
Tema romanului este reprezentată simultan de condiția adolescentului și de
începuturile descoperirii sinelui, o tumultoasa perioada de constanta
dezvoltare. Astfel, aproape asemenea oricărui adolescent, protag s-a
confruntat cu diverse probleme: crize de identitate, nevoia de validare,
căutările înfierbântate ale sinelui, precum și explorarea pasiunilor sale, dintre
care cea mai însemnată a fost lectura. Opera surprinde sentimentele
contradictorii și neclare, tipice perioadei adolescentine: extaz și melancolie,
aroganță și timiditate, revoltă și conformism.
Viziunea despre lume [insert]
Romanul are 27 capitole,structurate in 3 parti,prezentand caracter
documentar. Cartea este de facutra autobiografica,intrcucat naratiunea se face
la pers 1.
Persj principal,mircea,un alter ego al autorulii,este un tanar pasionat de lectura
si filozofie,care se confrunta cu probl tipice adolescentine. Desi se simtea
superior intelectual colegilor și prietenilor săi, din punct de vedere social era
un tânăr complexat, timid și retras în sine dacă provocarea socială se dovedea
a fi prea mare. Portretul său moral este mai complex decât cel fizic, acesta
fiind construit atât prin caracterizare directă, cât și indirectă. Deṣi era un tânăr
neîncrezător, retras, timid, din punct de vedere intelectual își cunoștea prea
bine capacitățile și superioritatea, dorind, totuși, să progreseze cât mai mult în
această privință. Pentru a uita de imperfecțiunile proprii, acesta se refugia în
cărți, reprezentând astfel tipul cititorului înrăit.
Mircea este caracterizat prin introspecție profundă, dorința de a se diferenția
de ceilalți și curiozitatea sa intelectuală. El trăiește într-o societate marcată de
presiuni sociale, iar această luptă pentru iden titate și autenticitate este unul
dintre aspectele centrale ale romanului. Autocarazcterizarea apare de cateva
ori,precum in secventa Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de voinţă, de
virilitate, de personalitate. De ce să fiu melancolic?
Statutul psihologic al personajului principal reflectă o căutare constantă de
înțelegere a sinelui și a lumii. Trebuie să mă cunosc.Trebuie să ştiu odată cine
sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că îmi era frică. Mi-era
frică că nu va izbuti să-mi lumineze sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i
să nu mă îndurereze. Mircea este preocupat de probleme filozofice și spirituale,
ceea ce ilustrează interesele intelectuale ale lui Eliade. Social, Mircea se simte
marginalizat, adesea simțindu-se diferit față de ceilalți adolescenți. Moral, el se
confruntă cu dileme etice și cu presiunea de a se conforma normelor societății.
Un aspect central al romanului îl reprezintă tensiunea dintre datoria față de tradițiile și
așteptările familiei și dorința lui Mircea de a urma o cale proprie, de a deveni scriitor și de a
explora lumea ideilor. Relațiile cu familia, prietenii și profesorii sunt esențiale pentru evoluția
personajului principal. Aceste interacțiuni reflectă frustrările, aspirațiile și ambițiile
tânărului, dar și tensiunile dintre generații sau dintre diferite medii sociale și culturale din
perioada interbelică.
UN alt aspect este auto-analiza, mansarda protag fiind asemenea unui sanctuar, oferindu i
adolesc prilejul de a-si intelege propriile emotii, starile complexe,paradoxiale,astfel tanarul
caracterizandu se prin introspectie.
Protagonistul se refugiază adesea în literatură și artă pentru a face față confuziei și
anxietăților sale. Această temă subliniază ideea că arta și literatura pot oferi un refugiu și un
mijloc de auto-descoperire în fața complexităților vieții.
Pe tot parcursul operei,sunt prez momente semnificative,ce au avut un impact major in
evolutia adolescentului,precum descoperirea pasiunii sale pt lectura,ce mai tarziu devine o
oaza a literaturii. O scena imp este cea din primul capitol,”trb sa scriu un roman”. Aflat in
prag de corigenta, protag decide sa redacteze un roman,alcatuit din jurnalele sale in care se
auto-analiza,notand aspecte din viata sa, fiind ‘scanteia’ ce contribuie la crearea rom ad miop.
O alta scena cu semnificatie majora este reprez de absolvirea liceului, dupa bacalaureat,in
care pers narator consta ca romanul sau nu este decat o schita,ce trebuie finalizata. Cele 2
momente contin un elem comun, dorinta de a redacta romanul, cel ce a inceput ca un pretext
pt a trece clasa si a fi respectat de ceilalti.
Consider ca aceasta opera contine aspecte asemanatoare cu cele ale operei “de veghe in lanul
de secara”,unde protagonistii impart trasaturi comune,confruntandu se cu tranzitia de la
adolescent la adult, in timp ce nu se pot adapta standardelor societatii,fiind adesea
marginalizati de ceilalti,gasindu si refiugiu in proporiile pasiuni.

În încheiere, “Romanul Adolescentului Miop” de Mircea Eliade este mai mult decât o
simplă confesiune adolescentină. Este o meditație asupra timpului, destinului și căutării
identității, o operă literară profundă care captivă și provoacă la reflecție. Reprez adevarata
calatorie a adolescentului obisnuit prin viata,confruntundu se cu schimbarea constanta,cu
confuzia varseti ,atat fizica,cat si psihologica.