De cele mai multe ori, adolescenta este, in literatura, o

varsta a contradictiilor, a sperantelor si disperarii, a izolarii si

a sociabilitatii maxime, a nonconformismului si a nevoii de a
apartine unui grup etc. Incercarea de autodefinire se
desfasoara in paralel cu interogarea unor experiente
fundamentale, ca prietenia, dragostea, ura, altruismul,
egoismul, familia, scoala, modele de viata etc.
Adolescentul este eroul obisnuit al bildungsromanului,
intr-o proza care-l idealizeaza adesea, fie in registru minor,
neconvingator, fie in registru sobru. Conflictul cu lumea
adultilor apare frecvent in textele care urmaresc aceasta
devenire. Uneori adolescentul vrea sa ramana copil, alteori
lumea adultilor ii pare una batranicioasa, o lume a
compromisurilor si a blazarii in raport cu a lui, interogativa,
framantata de perplexitati si nelinisti.
Romanul “De veghe in lanul de secara”, de J. D.
Salinger, reprezinta o imagine exemplara pentru aceasta
opozitie, implicit pentru ideea unei varste cu vocatia
autenticitatii.
Vocea întregului roman este a adolescentului în vârstă
de 16 ani, pe nume Holden Caulfield, relatându-și ultimele
zile de la școala Pencey. Povestea lui debutează cu câteva
zile înainte de a fi exmatriculat, după ce trăise aceeași
experiență la alte două instituții asemănătoare. Deși provine
dintr-o familie cu o situație materială decentă, Holden pare
incapabil să relaționeze cu membrii familiei sale. Pare să-l
idolatrizeze pe Allie, fratele său care a murit din cauza
leucemiei. Singura persoană din familie care pare, sau cel
puţin își dă silința să-l înțeleagă și cu care Holden simte
nevoia să vorbească, este sora mai mică a acestuia, Phoebe.
Deși dă dovadă de cinisim în relațiile cu cei din jur, fiind un
fin observator, uneori și critic, al defectelor umane, este
dezorientat, ducând o viaţă dezorganizată, într-o lume pe
care, în general, o dispreţuieşte; totuşi, undeva în sinea lui,
Holden regretă că nu poate socializa într-un mod adecvat; că
nu poate să aibă un prieten adevărat. Comportamentul său
este astfel deoarece conversațiile cu ceilalți îl copleșesc, îl
tulbură, iar postura arogantă pe care deseori o afișează este
doar un mecanism de autoapărare.
Se poate afirma faptul ca romanul este un
bildungsroman, deoarece ni se prezintă drumul spre
maturizare al unui neofit, însă, Holden Caulfield este un
personaj cam neobișnuit pentru acest lucru; scopul lui fiind
tocmai acela de a nu călca în lumea adulților. Râvnește să
stea de veghe într-un lan de secară, la marginea unei
prăpastii amețitoare și să prindă copiii să nu cadă în ea.
Dorește ca lucrurile să fie simple, îi este greu să se adapteze
la schimbări și pretinde că nu înțelege ce se întâmplă în jurul
său. Critică defectele celorlalți, defecte pe care le vede și în
sine, dar îi este frică să recunoască acest lucru, de aceea
mizează pe ideea că lumea adulților este una superficială și
ipocrită.
“Romanul adolescentului miop”, scris in anii 1924-1925
de Mircea Eliade, publicat postum, este un text orientat catre
ideea importantei centrale pe care experienta intelectuala, a
cartilor, a studiului o joaca la varsta adolescentei.
Protagonistul romanului este Mircea (personaj-narator),
un tanar de 16-17 ani, elev la Liceul Spinu Haret din
Bucuresti, in perioada 1917-1925. El marturiseste ca
intentioneaza sa scrie un roman si strange “materiale” pe
care sa le prelucreze – portretele unor colegi, neinsemnate
intamplari la scoala, primele experiente erotice, satirizarea
sistemului de invatamant, experiente prin care se
construieste pe sine, avand ca modele mari spirite.
Romanul nu respecta momentele subiectului, acesta
fiind alcatuit, ca un mozaic, din franturi de vise, de lecturi,
din regretele unui elev care abia incepe sa inteleaga viata si
tainele ei.
Mircea, personajul demiurg, se dezvolta prin toate
maruntele intamplari din universul scolii. Ramane corijent la
matematica si la germana, dar aceasta nu il impiedica sa fie
singurul din seria lui care sa ia bacalaureatul. Este un tanar
retras, caruia ii place lectura. El reprezinta un tipar al
adolescentului obisnuit, caruia nu-i place sa invete, il
obsedeaza gandul ca fetele nu-l plac si doreste sa schimbe
asta. Pe parcursul romanului, intalnim, de mai multe ori,
momente, pagini intregi in care personajul-narator
reflecteaza asupra vietii si asupra rolului existentei sale.
Inaintand cu lectura, remarcam ca observatiile sale devin din
ce in ce mai profunde si mai verosimile. Aceasta ne
demonstreaza maturizarea sa si reprezinta un mijloc de
cunoastere si intelegere a unor fenomene complexe din viata
lui de tanar elev. El parcurge o calatorie de cunoastere
universala, adolescenta, care il ajuta sa se descopere pe sine
si sa se dezvolte.
Prin urmare, tema literara “Adolescenta” s-a definit ca
urmare a necontenitelor încercări ale fiinţei umane de a se
lămuri cu sine şi cu lumea. Este perioada experienţelor
spirituale, trăite de omul aflat în proces de iniţiere.