Limba română

clasa a IX-a
Liceul Teoretic Aurel Vlaicu, Orăștie
TABLOURI BIBILICE (Versuri de Abecedar)
de Tudor Arghezi

Prof. Dreptate Ioana-Floarea

 TEXTUL FICȚIONAL

Ficțiunea implică un proces de interpretare și de imaginare a

realității.

Teme: dragostea, natura, copilăria, timpul, călătoria, războiul,

prietenia, universul.
Motive: marea, lacul, luna, codrul, oglinda, etc.
Biografie. Wikipedia.
 Volume de poezii: Cuvinte potrivite,
Cărticică de seară, Ce-ai cu mine vântule?,
Hore, etc.

În 1931 publică volumul pentru copii, în proză,

“Cartea cu jucării”, o direcţie particulară a creaţiei
sale, completată ulterior cu volumele “Cântec de
adormit Mitzura”, “Buruieni”, “Mărţişoare”,
“Prisaca”, “Zdreanţă”, etc.
 Cele cinci poezii din ciclul: Tablouri biblice (Versuri de abecedar)
publicate în 1944 în ”revista Fundațiilor Regale” și în volum în 1963, au
o tematică unitară, fiind un fel de geneză cosmică a apariției omului, a
păcatului originar și a izgonirii din paradis.
În poezia ”Adam și Eva” avem ”apariția” perechii biblice. În poezia
”Paradisul” se reia descrierea unui trai îmbelșugat, iar poeziile
”Porunca”, ”Păcatul” și ”Pedeapsa” urmăresc îndeaproape întâmplările
biblice ale izgonirii din Rai.
 Pentru Arghezi, crearea omului este un exercițiu
ludic; din singurătatea cosmică a Creatorului care își
dorește în preajmă, într-un univers domestic, nelipsiții
copii. Dumnezeu apare aici asemeni unui demiurg (din lb.
greacă ”demiurgos”=meșteșugar).
Creația lui fiind un fel de meșteșug, iar oamenii ar
trebui creați din ”borangic, argint sau promoroacă”. Din
păcate materialele utilizate nu sunt acestea, utilizându-se
un material impropriu creației (praf și nițeluș scuipat).
Reușita nu este deplină din cauza materialelor utilizate.
Calitatea materialelor este îndoielnică, iar rezultatul
finit este pe măsură de aceea primul om a ieșit greșit, având
numai trăsături negative: somnolență, violență , lene,
etc. văzute ca eșecuri ale creației.
 Eroarea inițială a lui Dumnezeu pare
scuzabilă, dar se repară printr-o greșeală și mai
mare (facerea Evei din coasta lui Adam). În
viziunea ironică a lui Arghezi această eroare
dublă amplifică drama umanității.
În această secvență biblică inițială, plictiseala
lui Dumnezeu, dar și a întregului univers pare să
dispară într-o armonie deplină a jocurilor
infantile. Poezia este construită pe sugestiile
limbajului colocvial, obișnuit, expresiv.
Cea  de-a doua secvență biblică ”Paradisul”
apare ca o rememorare nostalgică a Evei după
izgonirea din Rai.
 În acest ciclu poetic îl surprinde pe Creator în diferite
ipostaze după rolurile pe care le are (în poezia ”Adam și Eva”
apare singur între stihii, dornic să-și alunge singurătatea prin
crearea perechii biblice imperfecte din cauza ”aluatului greșit”).
În poezia ”Porunca” Dumnezeu este plin de măreție,
autoritar, răzbunător, dornic să corecteze defectele propriei
creații prin asprime și prin pedepse crâncene. Porunca lui
Dumnezeu ca omul să nu mănânce fructe din pomul cunoașterii
îi interzice de fapt să se cunoască și să cunoască universul.
 În această atmosferă de fericire totală Dumnezeu
stabilește primele reguli și interdicții. Porunca este dată ca
să fie repede încălcată, Eva fiind atrasă de la început de
fructul oprit.
Păcatul biblic este redat sub formă de parabolă într-un stil
ludic, cele două personaje angajându-se într-un joc prestabilit
care îi va obliga în cele din urmă să plece din paradis.
 Așa cum se spune din poezie Dumnezeu pedepsește
mai tare decât faptele, mincina.
Subtitlul conține principalele semnificații ale celor
cinci poezii.
Mai întâi pentru a justifica registrul ludic al
discursului liric este sugerată ideea că se adresează unor
copii pentru care se explică într-un limbaj adecvat
întânplările biblice ale facerii omului.
  ”Pedeapsa” continuă ciclul celor 5 poezii transformând
sancțiunea păcatului original și momentul izgonirii din Rai.
Indolența primilor locuitori ai paradisului nu este de bun
augur deoarece Dumnezeu este omniprezent , iar ochiul Său
este neadormit. Naivi, copii pornesc de la ideea ca
Dumnezeu nu-i poate vedea și pedepsi deoarece au încălcat
porunca divină.
Dumnezeu în postură de inchizitor, surprins în toată
măreția lui, face prima anchetă de la începutul lumii.
Inocenții făptași încep să se pârască unul pe altul, niciunul
nu-și asumă responsabilitatea, căzând în minciună.
  ”Abecedarul” este cartea de început a cunoașterii, aduce în
prim-plan faptele, momentele cele mai importante ale
destinului uman; păcatul originar și izgonirea din paradis.
Părând a se adresa unor copii aflați la vârsta abecedarului,
poeziile transmit învățături morale puse sub semnul
întânplărilor biblice:

1) Respectarea regulilor,
2) Respectarea bunurilor altuia;
3) Precizarea adevărului.